Lupta, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 1529-1551)
1891-10-18 / nr. 1541
A V . ANUL VIII.No. 1541 ABONAMENTE stra țară Cn ..........................................................................40 Iei Șease unu......................................................... . Trei lan! ...............................................................10 „ Peatru învăţători pe ou aia la strein State On ...................................... Șes,de ioni....................................... MERUL iermi Pontra aiumeturi a se »arasa : In Romania la „Agenţi» Havas“. I» Franci», Italia, Austro - Ungaria şi Anglia* Agenţia Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, preot» 7 UN NUWIER VECHIU 60 BĂNIsc: 1 «O I ... 5x ............................ -Strada Academiei, 19, (Casa MercuşI) Director politic : 6. PAHUJ /ADMINISTRAŢIA: la Academiei, 19, (Casa MareaşI) 80 50 lei 25 „ REDACŢIA: st I ISP VINERI 18 OCTOMBRIE 1891 ANUNCIURI pe pagina III 30 litere corpul 7 , n n ^ n n • • Inserție și reclame s „ . . . 1 lett lini 25 bani „ 2 lei . Politica de ură Informaţiuni exterioare Un rege nenorocit Ideile se impun Programa socialiştilor germani Din Focşani Fereşte-mă Doamne de prieteni Societatea Tinichigiilor Cravatele Albe EDIȚIAAXDOXJA. írt CftKWKuS POLITICA DE URA Până acum am discutat cu imparţialitate o serie de argumente ale partizanilor triplei-alianţe şi am arătat sau lipsa lor complectă de valoare, sau rezultatul periculos ce pot produce luându-se cineva după ele. Acum abordez motive de o altă natură care să invoacă pentru o apropiere şi o înţelegere a priori cu imperiele centrale. Acele motive, unele sunt curat pasionale, altele izvorăsc din o teamă prea exagerată a condiţiilor în cari să află ţara, în mijlocul popoarelor ce o înconjoară. Sad, pentru a mă exprima mai lămurit, pe mulţi oameni de bună credinţă, mai pe toate naturele democratice, motivele cari îl fac de a voi să se apropie de Austro-Germania şi aşî arăta ostilitatea contra Ruşilor sunt două. Intuia, este ura de moarte pe care le-o inspiră Rusia cu politica ei brutală, cu spoliaţiunile ce a comis, cu spiritul despotic şi crud ce o caracteriseazâ ; al doilea, este teama că panslavismul să nu devină o realitatea şi să strângă ţara, în cleştele lui de fel, din toate părţile. De la început zic, că pe cât ura contra Rusiei, ca putere politică şi ca organizaţie de stat despotic, este de întemeiată, pe atât teama de panslavism este exagerată. Dar ia să începem discuţia. Sunt mulţi pe cari, dacă îl întrebi cu cine este, îţi răspunde: „nu sunt cu nimenea sunt contra Rusiei“. Minunat şi justificat ca sentiment, detestabil ca politică. In adevăr, este legitim de a hrăni contra Rusiei un sentiment de duşmănie şi a deschide ochii în patru la fiecare act al ei. Este însă detestabil ca, pornind de la acel sentiment, să-ţi croeşti o politică militantă ostilă, fără ca împregiurările să ţi-o justifice şi să te arunci în braţele altor puteri gratuit. Iată deosebirea. Căci Cine zice, o mai repet, să nu urăşti pe Rusia ? In tot cazul, nu ei, care hrănesc aceiaşi ură. De cât, una este ura şi alta este politica şi prudenţa. O! Dacă ai putea scăpa de duşmani prin simpla manifestare a urei, ce bine ar fi. Atunci politica de ură în contra Rusiei ar fi minunată. Din nenorocire, popoarele cele mai urâte trăesc din cauză că sunt mari şi tari; din nenorocire, de câte ori cei mici manifestă nepotrivit ura lor contra celor mari, el suferă grele consecinţe. Aici stă chestia. Da, dacă mi să va dovedi că noi trebue să manifestăm cu ostentaţie o ură teribilă Rusiei şi Franţei, în orice timp şi împregiurări şi cu orice cost, dacă mi să va demonstra că siguranţa ţarei va fi cu atât mai mult garantată cu cât vom dovedi mai multă înverşunare şi vom exiba mai multă provocare la adresa Rusiei, în acest caz, mă închin şi recunosc că politica ce să duce de 10 ani este cea bună. Da, dacă mi s’ar proba că cu cât vom isbuti a atrage ura Rusiei, cu atât ţara noastră va câştiga în tărie şi în splendoare, iarăşi recunosc că bună politica regelui. Căci, în definitiv, acesta este rezultatul practic a politicei noastre externe de 10 ani, am izbutit cu prisosinţă a ne arăta ura contra Ruşilor, izbutind în acelaşi timp a-i exaspera în contra noastră. Afară de acest rezultat, nu am căpătat nici un altul. După cum am arătat, nu suntem astăzi mai asiguraţi decât la 1877, în cazul unui războiu, nu avem absolut nici o garanţie, nici nu putem în mod formal spera, la nevoe, pe sprijinul celor la serviciul cărora suntem, înţeleg ca Franţa, o mare putere, să arate la fiecare ocazie ura sa contra altei mari puteri, Germania, şi să hrănească sentimentul de revanşă. Şi încă fiecare ştie că mult timp, cât s'a simţit slabă, Franţa a primit injurii grele de la Germania şi nu a răspuns la provocările acestiea. Franţa, mai la urmă, este în stare dacă nu să bată pe Germania, dar cel puţin să-i ţină piept. Poate deci să ’şi manifeste ura. Dar ce Înţeles poate avea demonstraţiele antiruseşti la noi ? Cu ce le putem susţine ? Pe ce ne putem rezema ? Desigur, în materie de revanşă, noi suntem faţă cu Rusia perfect în aceaşi situaţie în care sunt Franţuzii faţă cu Germania, unii ne-au luat hoţeşte Basarabia, ceîl’alţi ’i-a luat Franţei, Alsaţia şi Lorena. Careeste însă patriotul care ar putea să ne sfătuiească ca noi să arboram cu sgomot drapelul revanşei şi să provocăm pe Rusi a ne înapoia Basarabia? Ei bine! politica colectivistă şi regală la acest rezultat ajunge. La răfueala cu Rusia nimenea nu renunţă, rana de la 1812 Rusia a reînoit-o, în condiţii crude, la 1878. Dar când mă gândesc că o politică de aventuri nu m’ar duce departe, ba ar pune în risc chiar şi ceea ce ne-a mai rămas, mărturisesc că atunci înăbuşi în mine sentimentele cari le-am contra Rusiei şi caut a profita de împrejurări, nu însă a o provoca înainte, nici a intra in combinaţii europene fără bază solidă pentru noi. Dar nu e numai atâta, mai este încă altceva. Ca om cu idei înaintate, ca Român şi mai cu seamă ca Moldovan, urăsc Rusia din toate puterile. Dacă aşi fi convins că este o chestie de viaţă şi de moarte între Austro-Ungaria şi Germania de o parte şi Rusia de cealaltă, încă aşi înclina de a face cauză comună cu cele întâiu, căci cel puţin, chiar riscând, am putea spera, la caz de succes, că am scăpa pentru totdeauna de acest mare pericol pentru naţionalitatea noastră, care se numeşte Rusia. Am arătat însă, că cearta dintre Germania şi Rusia nu a luat încă acest caracter acut şi fiecare poate să -şi închipuească că învingerea Ruşilor în un războiu nu înseamnă distrugerea lor. A doua zi după încheerea păcei, îl vom avea tot vecini, tot ameninţători. De altminterea, am trecut prin această experienţă. Ruşii, învinşi la 1854, nevoiţi a ne da o parte din Basarabia, la 1878, învingători, ne-o iau boţeşte din nou. Rusia, în starea actuală de lucruri, e departe de a fi invincibilă, ea este însă indestructibilă, insesizabilă. Aceasta este marea nenorocire pentru noi. In un războiu mare şi victorios, poţi distruge pe Franţa, poţi distruge pe Germania, nu o poţi distruge pe Rusia, din cauză că condiţiile geografice, economice, sociale, climaterice sunt cu totul altele. înţeleg însă, că la o ocazie potrivită să sărim cu toţii asupra Rusiei, pentru ca să ne răzbunăm de spoliaţiunele comise şi să zguduim măcar Colosul în fundamentele lui. Nu înţeleg absolut a ciuce ani întregi, şi în timpuri de pace, normale, o politică de provocaţiune, nu pricep la ce ne-ar servi ca să arătăm cu zgomot că suntem cu duşmanii Rusiei, pe când nu suntem siguri nici asiguraţi că duşmanii Rusiei sunt cu noi... Gr. IPS/klSUTTA se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Un rege nenorocit După Voinţa Naţională, omul cel mai nenorocit de pe faţa pământului este regele Carol. Şi ştiţi de ce ! Fiindcă are ca consilieri un minister conservator şi de preşedinte al consiliului pe generalul Florescu! În fiecare pas şi act regelui îi vine rob şi greu. Dar ce să facă? E nevoit să tacă şi să dreagă singur prostiile consilierilor săi !... Aşa, între alte lucruri care ’i-au venit peste mână regelui, mai cetim în Voinţa şi următoarele: „Şi cât de „greu trebue sâ’i fi venit regelui, „când, din cauza acestui prim-mi nistru, s'au strecurat unele note, „în ziaristica europenească, de o „gravitate excepţională“. Care să fie acele note ? La ce face ziarul colectivist aluziune ? Să nu fie cumva notele prin care să afirmă că România nu are nici un angajament şi că este decisă a păstra o strictă neutralitate . Dacă la aceasta ziarul în chestiune să referă, apoi ar urma că regele este pentru o altă politică decât aceea a cabinetului, adică că regele îşi iese din îndatoririle sale, făcând politică pe seama sa şi pe spetele ţărei, fără ştirea şi consimţimântul de cât doar al colectiviştilor şi junimiştilor ! Ştiţi că chestia pusă aşa este foarte gravă ? Dar ce fel de oameni sunt aceia cari împing prin gazete pe rege ca să facă o politică pe care ţara nu o aprobă ? In locul regelui, noi, cetind cele scrise de ziarul colectivist, am striga : „Doamne! fereşti-mă de slugi...“ X. afirmă că amicul de ordinioară al regelui Milan şi şeful partidului progresist, d. Garaşanin, va adresa la deschiderea Scupcinei interpelare guvernului asupra împrumurilor şi risipei scandaloase a regelui Milan. Cu această ocaziune, d. Garaşanin va propune o moţiune prin care să se desaprobe purtarea lui Milan şi adunarea naţională să nu-l mai considere de cetăţean al Serbiei. Crispi în contra triplei alianţe „Figaro“ pretinde a fi bine informată anunţând că Grispi, fost prin ministru italian, va pronunţa un discurs în Palermo prin care va susţine, ca d. di Rudini rău a făcut când a reînoit tratatul triplei alianţe. Dacă d. Rudini ar fi aşteptat până la ultimul moment, el ar fi obţinut avantagiele ce s’au promis Italiei de cătră cele-1 ’alte două puteri contractante, dar cari pe urmă au fost nesocotite. Se zice că pe această temă d. Grispi va încerca a face o opoziție vehementă guvernului di Rudini. Hotărîrea lui Grispi produce cea mai vie emoțiune prin toate cercurile politice. Informaţii exterioare Evacuarea Egipetului Standard anunţă că guvernul turcesc va încerca încă o dată a readuce la ordinea zilei cestiunea evacuării Egipetului de către trupele englezeşti. Rustem paşa, ambasadorul Turciei la Londra, a fost autorizat să întrebe pe Salisbury dacă consimte la anularea tratatului Sir' Drumond-Wolff'? Pe de altă parte se asigură că Englitera negociază cu Franţa asupra evacuării Egiptului şi punerea lui sub suzeranitatea Engliterei, Germaniei, Franţei şi Italiei. Milan risipitorul „Male Novine,“ din Belgrad, organul lui Pera Teodorovici, fost ministru de externe, aduce ştirea sensaţională, că secretarul privat al ex-regelui Milan, d. Milievici, a sosit la Belgrad prezidând guvernului sârbesc un cont de 200.000 Iei. Această sumă a fost cheltuită de Milan cu ocazia petrecerea fiului său, regele Alecsandru, prin Paris. In legătură cu aceasta, „Videlo,“ organul fostului prim-ministru, d. Garasanin. ------------------------------------------ a păţit d. Grădişteanu, d. Alex. Vîdraşcu. Dovadă sunt injuriele ce ei vărsa asupra unui Gheorghian din Iaşi, etc. Congresul de la Erfurt nu -î preocupă nici în treacăt pe colectivişti; pe dânşii îi absoarbe chestii mai însemnate cari sunt aşternute în lungi articole în „Voinţa“ şi „Liberté“. Duelul lui Murgulescu, incidentul de la Golţea, bucătarul, de la Eforie, etc., iată atâtea şi atâtea subiecte demne de penele inteligente colectiviste. ---------------------------------------------------------— ideile se impun „L’Indépendance Roumaine* publică alaltăeri programul socialist votat de congresul de la Erfurt, apoi adaugă următoarea reflecţie: „A parte câteva cerinţe, a căror caracter utopic îl vede orice om serios, încolo, cea mai mare parte din dezideratele programului pot fi iscălite de „ori şi ce liberal“. Această reflecţie din partea celui mai conservator ziar—pentru a nu zice celui mai reacţionar ziar din ţară, — dovedeşte un lucru: cum că, cu timpul, ideile politice şi economice întemeiate pe nevoi sociale îşi fac mersul lor, că oamenii chiar rebeli ai acelor idei cu încetul se deprind cu ele, şi nu mai fac obiectul spaimei generale nici nu mai sunt considerate ca eşite din creere nebuni. Ştiţi ce cuprinde programul pe care „Lndapendance“ l-ar admite, dacă ar fi gazetă liberală ? Pur şi simplu aproape toate revendicările socialiste şi radicale formulate de 20 de ani. Sunt 23 de punte, printre cari figurează : „sufragiul universal pentru ambele sexe, legislaţia directă a poporului“, adică mai mult decât „referendum“ sviţerean, „electivitatea tuturor autorităţilor prin sufragiul universal, înlocuirea armatei permanente prin garda naţională, religia afacere privată iar nu cult public, şi suprimarea bugetului cultelor, justiţia absolut „gratuită, imposite progresive asupra capitalului, asupra succesiunelor, suprimarea tuturor impositelor indirecte, a taxelor vamale etc. legi protectoare ale munceî, fixarea zilei la opt ore, măsuri protectoare muncitorilor de la ţară şi a servitorilor, monopolizarea tuturor caselor de „asigurare ale muncitorilor de către Stat, şi aşa mai departe 23 de desiderate. Iar „l’Indépendance“ găseşte că, aparte câteva puncte, programul nu e spăimântător. Aceasta face onoare ziarului conservator. De cât, ne aducem aminte că de câte ori „Lupta“, al cărui program este in mare parte identic cu acel votat de socialişti la Erfurt, susţinea vreunul din acele puncte precum : sufragiul universal, impozitul progresiv, fixarea orelor de lucru, asigurarea de Stat contra bătrâneţei, a accidentelor etc., „l’Indépendance“ să făcea roşie de mânie, şi nu era un punct, unul singur, care să nu fie taxat, de foaia boerească, de utopie, nebunie, etc. Este deci o schimbare un bine, de care ne bucurăm din suflet. „L’Indépendance“ se înşală dacă spunând că programul de la Erfurt ar putea fi subscris de orice liberal, „s’a gândit la colectiviştii noştri“. Nu, colectiviştii noştri nu iscălesc un astfel de program, nu iscălesc nici un program/fug de a se compromite cu vr’o idee, fug de idei ca turbaţii de apă. Colectiviştii, alias naţionaliiliberali, sunt un partid nu de idei, ei de expediente, de procedeuri păcătoase, de şiretenii proaste, de goliciune a creeruluî, de ruşine a minţeî. Pentru a decide pe un D. Sturdza sau coteria ca să iscălească ceva, acel ceva trebue să fie o secătură, o perfidie, o calomnie, o infamie la adresa unuia care nu e din gaşcă sau care, fiind din gaşcă, îndrăzneşte să ridice capul. Dovadă este ceea ce PROGRAMUL seriani socialiştilor Congresul socialiştilor germani din Erfurth şi-a terminat lucrările. înainte de a se disolva, congresul a adoptat fără discuţie următorul program : Sufragiu universal fără distincţii de sex. Reforma legei electorale. Repartiţiunea justă a circumscripţiunilor electorale şi adoptarea representaţiunei proporţionale. Legislatura de duoă ani, fixarea scrutinului pentru Duminecă, indemnităţi deputaţilor, retragerea drepturilor politice numai persoanelor sub tutelă. Legislaţiune directă prin popor. Guvernu direct prin popor în imperiu, in provincii şi in comune. Alegerea directă a tuturor autorităţilor prin sufragiu universal. Votarea anuală a impozitelor. înlocuirea armatei permanente prin garda naţională. Decisiunea păcii sau a războiului rezervată poporului. Conflicte internaţionale resolvite prin arbitrăgit. Abrogarea legilor cari împiedică libertatea presei şi libertatea întrunirilor. Reabilitarea femeei ; restabilirea femeei într’o situaţie egală bărbaţilor. Religiunea este o afacere privată ; supresiunea budgetului cultelor. Laicizare; instrucţia obligativă şi gratuită. Distribuirea gratuită a justiţiei prin judecători aleşi de popor; supresiunea pedepsei de moarte ; indemnităţi persoanelor condamnate pe nedrept. Asistenţă medicală, moşii şi înmormântare gratuită. Imposite progresive asupra venitului ; imposit asupra capitalului cu declaraţiune personală obligatoare ; imposite progresive asupra succesiunilor, după gradul de rudenie. Supresiunea tuturor impositelor indirecte, a taxelor vamale şi a altor taxe cari lovesc interesele generale ale maselor. Legi pentru protecţia lucrătorilor: opt ore pe zi de lucru. Interzicerea aplicării la muncă a copiilor sub patrusprezece ani; restricţiunea travaliului de noapte; repaos de trei zece şişase de ore pe săptămână. Măsuri de siguranţă şi de hygienă prin fabrici; măsuri de protecţiune pentru lucrătorii de câmp şi pentru servitorii salariaţi. Apararea dreptului de coaliţiune. Monopolisarea tuturor societăţilor de asigurare pentru muncitori de către Stat, sub controlul delegaţilor muncitorilor. PĂZEŞTE-NE DOAMNE de PRIETENI Domnule Redactor, După cum am arătat eri, avocatul nostru cel asuprit şi persecutat ajunse prefect. El plecă imediat în inspecţiunea judeţului. Nerăbdători, doream să-l vedem cât mai curând. Prieteni, cunoscuţi, conluptători, împreună persecutaţi eram în calea sa, să’i feceam primirea. Ei ? Ce să întâmplă ? In inspecţiune vine, dar nu vine acela ce aşteptam noi... ci vine ispravnicul, adică „Ispravnicul,“ nu prefectul măcar!