Lupta, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 1529-1551)

1891-10-18 / nr. 1541

A V . ANUL VIII.­No. 1541 ABONAMENTE s­tra țară Cn ..........................................................................40 Iei Șease unu......................................................... . Trei lan! ...............................................................10 „ Peatru învăţători pe ou aia la strein State On ...................................... Șes,de ioni....................................... MERUL ie­rmi Pontra aiumeturi a se »arasa : In Romania la „Agenţi» Havas“. I» Franci», Italia, Austro - Ungaria şi Anglia­­* Agenţia Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, preot» 7­ UN NUWIER VECHIU 60 BĂNI­­sc: 1 «O I ...­­ 5x .­­........................... -Strada Academiei, 19, (­Casa MercuşI) Director politic : 6. PAHUJ /ADMINISTRAŢIA: la Academiei, 19, (Casa MareaşI) 80 50 lei 25 „ REDACŢIA: s­t I ISP VINERI 18 OCTOMBRIE 1891 ANUNCIURI pe pagina III 30 litere corpul 7 , n n ^ n n • • Inserție și reclame s „ . . . 1 lett lini 25 bani „ 2 lei . Politica de ură Informaţiuni exterioare Un rege nenorocit Ideile se impun Programa socialiştilor germani Din Focşani Fereşte-mă Doa­mne de prieteni Societatea Tinichigiilor Cravatele Albe EDIȚIA­­A­­XDOXJ­A. írt CftKWKuS POLITICA DE URA Până acum am discutat cu im­parţialitate o serie de argumente ale partizanilor triplei-alianţe şi am ară­tat sau­ lipsa lor complectă de va­loare, sau rezultatul periculos ce pot produce luându-se cine­va după ele. Acum abordez motive de o altă natură care să invoacă pentru o a­­propiere şi o înţelegere a priori cu imperiele centrale. Acele motive, unele sunt curat pasionale, altele izvorăsc din o teamă prea exagerată a con­diţiilor în cari să află ţara, în mij­locul popoarelor ce o înconjoară. Sad, pentru a mă exprima mai lămurit, pe mulţi oameni de bună credinţă, mai pe toate naturele de­mocratice, motivele cari îl fac de a voi să se apropie de Austro-Germa­­nia şi a­şî arăta ostilitatea contra Ruşilor sunt două. Intuia, este ura de moarte pe care le-o inspiră Ru­sia cu politica ei brutală, cu spo­­liaţiunile ce a comis, cu spiritul des­potic şi crud ce o caracteriseazâ ; al doilea, este teama că panslavis­mul să nu devină o realitatea şi să strângă ţara, în cleştele lui de fel, din toate părţile. De la început zic, că pe cât ura contra Rusiei, ca putere politică şi ca organizaţie de stat despotic, este de întemeiată, pe atât teama de panslavism este exagerată. Dar ia să începem discuţia. Sunt mulţi pe cari, dacă îl întrebi cu cine este, îţi răspunde: „nu sunt cu nimenea sunt contra Rusiei“. Mi­nunat şi justificat ca sentiment, detestabil ca politică. In adevăr, este legitim de a hrăni contra Rusiei un sentiment de duşmănie şi a deschide ochii în patru la fie­care act al ei. Este însă detestabil ca, pornind de la acel sentiment, să-ţi croeşti o po­litică militantă ostilă, fără ca îm­pre­­giurările să ţi-o justifice şi să te a­­runci în braţele altor puteri gratuit. Iată deosebirea. Căci Cine zice, o mai repet, să nu urăşti pe Rusia ? In tot cazul, nu ei, care hrănesc aceiaşi ură. De cât, una este ura şi alta este politica şi pru­denţa. O! Dacă ai putea scăpa de duşmani prin simpla manifestare a urei, ce bine ar fi. Atunci politica de ură în contra Rusiei ar fi minu­nată. Din nenorocire, popoarele cele mai urâte trăesc din cauză că sunt mari şi tari; din nenorocire, de câte ori cei mici manifestă nepotrivit ura lor contra celor mari, el suferă grele consecinţe. Aici stă chestia. Da, dacă mi să va dovedi că noi tre­­bue să manifestăm cu ostentaţie o ură teribilă Rusiei şi Franţei, în ori­ce timp şi împregiurări şi cu ori­ce cost, dacă mi să va demonstra că siguranţa ţarei va fi cu atât mai mult garan­tată cu cât vom dovedi mai multă înverşunare şi vom exiba mai multă provocare la adresa Rusiei, în acest caz, mă închin şi recunosc că poli­tica ce să duce de 10 ani este cea bună. Da, dacă mi s’ar proba că cu cât vom isbuti a atrage ura Rusiei, cu atât ţara noastră va câştiga în tărie şi în splendoare, iarăşi recunosc c­ă bună politica regelui. Căci, în defi­nitiv, acesta este rezultatul practic a politicei noastre externe de 10 ani, am izbutit cu prisosinţă a ne arăta ura contra Ruşilor, izbutind în ace­laşi timp a-­i exaspera în contra noastră. Afară de acest rezultat, nu am căpătat nici un altul. După cum am arătat, nu suntem astăzi mai asiguraţi de­cât la 1877, în cazul unui războiu, nu avem absolut nici o garanţie, nici nu putem în mod formal spera, la nevoe, pe sprijinul celor la serviciul cărora suntem, înţeleg ca Franţa, o mare putere, să arate la fie­care ocazie ura sa contra altei mari puteri, Germania, şi să hrănească sentimentul de re­vanşă. Şi încă fie­care ştie că mult timp, cât s'a simţit slabă, Franţa a primit injurii grele de la Germania şi nu a răspuns la provocările aces­­tiea. Franţa, mai la urmă, este în stare dacă nu să bată pe Germania, dar cel puţin să-i ţină piept. Poate deci să ’şi manifeste ura. Dar ce Înţeles poate avea demon­­straţiele antiruseşti la noi ? Cu ce le putem susţine ? Pe ce ne putem rezema ? De­sigur, în materie de re­vanşă, noi suntem faţă cu Rusia perfect în aceaşi situaţie în care sunt Franţuzii faţă cu Germania, unii ne-au luat hoţeşte Basarabia, ceî­­l’alţi ’i-a luat Franţei, Alsaţia şi Lo­­rena. Care­­este însă patriotul care ar putea să ne sfătuiească ca noi să arboram cu sgomot drapelul revanşei şi să provocăm pe Rusi a ne înapoia Basarabia? Ei bine! po­litica colectivistă şi regală la acest rezultat ajunge. La răfueala cu Rusia nimenea nu renunţă, rana de la 1812 Rusia a reînoit-o, în condiţii crude, la 1878. Dar când mă gândesc că o politică de aventuri nu m’ar duce departe, ba ar pune în risc chiar şi ceea ce ne-a mai rămas, mărturisesc că a­­tunci înăbuşi în mine sentimentele cari le-am contra Rusiei şi caut a profita de împrejurări, nu însă a o provoca înainte, nici a intra in com­binaţii europene fără bază solidă pentru noi. Dar nu e numai atâta, mai este încă alt­ceva. Ca om cu idei înaintate, ca Ro­mân şi mai cu seamă ca Moldovan, urăsc Rusia din toate puterile. Dacă aşi fi convins că este o chestie de viaţă şi de moarte între Austro-Un­­garia şi Germania de o parte şi Ru­sia de cea­l­altă, încă aşi înclina de a face cauză comună cu cele întâiu, căci cel puţin, chiar riscând, am pu­tea spera, la caz de succes, că am scăpa pentru tot­dea­una de acest mare pericol pentru naţionalitatea noastră, care se numeşte Rusia. Am arătat însă, că cearta dintre Germa­nia şi Rusia nu a luat încă acest caracter acut şi fie­care poate să -şi închipuească că învingerea Ruşilor în un războiu nu înseamnă distruge­rea lor. A doua zi după încheerea păcei, îl vom avea tot vecini, tot a­­meninţători. De altminterea, am tre­cut prin această experienţă. Ruşii, învinşi la 1854, nevoiţi a ne da o parte din Basarabia, la 1878, învin­gători, ne-o iau boţeşte din nou. Ru­sia, î­n starea actuală de lucruri, e departe de a fi invincibilă, ea este însă indestructibilă, insesizabilă. A­­ceasta este marea nenorocire pen­tru noi. In un războiu mare şi victorios, poţi distruge pe Franţa, poţi dis­truge pe Germania, nu o poţi dis­truge pe Rusia, din cauză că condi­ţiile geografice, economice, sociale, cli­materice sunt cu totul altele. înţeleg însă, că la o ocazie potri­vită să sărim cu toţii asupra Rusiei, pentru ca să ne răzbunăm de spolia­­ţiunele comise şi să zguduim măcar Colosul în fundamentele lui. Nu înţeleg absolut a ciuce ani în­tregi, şi în timpuri de pace, normale, o politică de provocaţiune, nu pri­cep la ce ne-ar servi ca să arătăm cu zgomot că suntem cu duşmanii Rusiei, pe când nu suntem siguri nici asiguraţi că duşmanii Rusiei sunt cu noi... Gr. IPS/klSUTT­A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Un rege nenorocit După Voinţa Naţională, omul cel mai nenorocit de pe faţa pă­mântului este regele Carol. Şi ştiţi de ce ! Fiind­că are ca consilieri un minister conservator şi de preşedinte al consiliului pe generalul Florescu! În fie­care pas şi act regelui îi vine rob şi greu­. Dar ce să facă? E nevoit să tacă şi să dreagă sin­gur prosti­ile consilierilor săi !... Aşa, între alte lucruri care ’i-au venit peste mână regelui, mai cetim în Voinţa şi următoarele: „Şi cât de „greu trebue sâ’i fi venit regelui, „când, din cauza acestui prim-mi­­­ nistru, s'au strecurat unele note, „în ziaristica europenească, de o „gravitate excepţională“. Care să fie acele note ? La ce face ziarul colectivist aluziune ? Să nu fie cum­va notele prin care să afirmă că România nu are nici un angajament şi că este decisă a păstra o strictă neutralitate . Dacă la aceasta ziarul în chestiune să referă, apoi ar urma că regele este pentru o altă politică de­cât aceea a cabinetului, adică că regele îşi iese din îndatoririle sale, făcând politică pe seama sa şi pe spetele ţă­­rei, fără ştirea şi consimţimântul de cât doar al colectiviştilor şi junimiş­tilor ! Ştiţi că chestia pusă aşa este foarte gravă ? Dar ce fel de oameni sunt aceia cari împing prin gazete pe rege ca să facă o politică pe care ţara nu o aprobă ? In locul regelui, noi, cetind cele scrise de ziarul colectivist, am striga : „Doamne! fereşti-mă de slugi...“ X. afirmă că amicul de ordinioară al regelui Milan şi şeful partidului progresist, d. Ga­raşanin, va adresa la deschiderea Scupcine­i interpelare guvernului asupra împrumu­­rilor şi risipei scandaloase a regelui Milan. Cu această ocaziune, d. Garaşanin va pro­­pune o moţiune prin care să se desaprobe purtarea lui Milan şi adunarea naţională să nu-­l mai considere de cetăţean al Serbiei. Crispi în contra triplei alianţe „Figaro“ pretinde a fi bine informată anunţând că Grispi, fost prin ministru ita­lian, va pronunţa un discurs în Palermo prin care va susţine, ca d. di Rudini rău a făcut când a reînoit tratatul triplei a­­lianţe. Dacă d. Rudini ar fi aşteptat până la ultimul moment, el ar fi obţinut avanta­­giele ce s’au promis Italiei de cătră cele-1 ’alte două puteri contractante, dar cari pe urmă au fost nesocotite. Se zice că pe această temă d. Grispi va în­cerca a face o opoziție vehementă guvernului di Rudini. Hotărîrea lui Grispi produce cea mai vie emoțiune prin toate cercurile po­litice. Informaţii exterioare Evacuarea Egipetului Standard anunţă că guvernul turcesc va încerca încă o dată a readuce la ordinea zilei cestiunea evacuării Egipetului de că­tre trupele englezeşti. Rustem paşa, ambasadorul Turciei la Londra, a fost autorizat să întrebe pe Sa­lisbury dacă consimte la anularea tratatu­lui Sir' Drumond-Wolff'? Pe de altă parte se asigură că Englitera negociază cu Franţa asupra evacuării Egip­tului şi punerea lui sub suzeranitatea En­­gliterei, Germaniei, Franţei şi Italiei. Milan risipitorul „Male Novine,“ din Belgrad, organul lui Pera Teodorovici, fost ministru de externe, aduce ştirea sensaţională, că secretarul pri­vat al ex-regelui Milan, d. Milievici, a so­sit­ la Belgrad prezidând guvernului sâr­besc un cont de 200.000 Iei. Această sumă a fost cheltuită de Milan cu ocazia petrecerea fiului său, regele Alec­­sandru, prin Paris. In legătură cu aceasta, „Videlo,“ orga­nul fostului prim-ministru, d. Garasanin. ------------------------------------------­ a păţit d. Grădişteanu, d. Alex. Vîdraşcu. Dovadă sunt injuriele ce ei vărsa asupra unui Gheorghian din Iaşi, etc. Congresul de la Erfurt nu -î preocupă nici în treacăt pe colectivişti­; pe dânşii îi absoarbe chestii mai însemnate cari sunt aşternute în lungi articole în „Voinţa“ şi „Liberté“. Duelul lui Murgulescu, inciden­tul de la Golţea, bucătarul, de la Eforie, etc., iată atâtea şi atâtea subiecte demne de penele inteligente colectiviste. ---------------------------------------------------------— ideile se impun „L’Indépendance Roumaine* publică alal­­tă­eri programul socialist votat de congre­sul de la Erfurt, apoi adaugă următoarea reflecţie: „A parte câte­va cerinţe, a că­­­ror caracter utopic îl vede ori­ce om se­­­rios, încolo, cea mai mare parte din de­zideratele programului pot fi iscălite de „ori şi ce liberal“. Această reflecţie din partea celui mai conservator ziar—pentru a nu zice celui mai reacţionar ziar din ţară, — dovedeşte un lucru: cum că, cu timpul, ideile politice şi economice întemeiate pe nevoi sociale îşi fac mersul lor, că oamenii chiar rebeli ai acelor idei cu încetul se deprind cu ele, şi nu mai fac obiectul spaimei generale nici nu mai sunt considerate ca eşite din creere nebuni. Ştiţi ce cuprinde programul pe care „L­ndapendance“ l-ar admite, dacă ar fi gazetă liberală ? Pur şi simplu aproape toate revendicările socialiste şi radicale formulate de 20 de ani. Sunt 23 de punte, printre cari figu­rează : „sufragiul universal pentru ambele sexe, legislaţia directă a poporului“, adică mai mult de­cât „referendum“ sviţerean, „electivitatea tuturor autorităţilor prin su­fragiul universal, înlocuirea armatei per­­­manente prin garda naţională, religia a­­­facere privată iar nu cult public, şi supri­­­marea bugetului cultelor, justiţia absolut „gratuită, imposite progresive asupra ca­pitalului, asupra succesiunelor, suprima­rea tuturor impositelor indirecte, a taxe­­­lor vamale etc. legi protectoare ale mun­­­ceî, fixarea zilei la opt ore, măsuri protec­­­toare muncitorilor de la ţară şi a servi­torilor, monopolizarea tuturor caselor de „asigurare ale muncitorilor de către Stat, şi aşa mai departe 23 de desiderate. Iar „l’Indépendance“ găseşte că, aparte câte­va puncte, programul nu e spăimân­­tător. Aceasta face onoare ziarului conser­vator. De cât, ne aducem aminte că de câte ori „Lupta“, al cărui program este in mare parte identic cu acel votat de socialişti la Erfurt, susţinea vre­unul din acele puncte precum : sufragiul universal, impozitul pro­gresiv, fixarea orelor de lucru, asigurarea de Stat contra bătrâneţei, a accidentelor etc., „l’Indépendance“ să făcea roşie de mâ­nie, şi nu era un punct, unul singur, care să nu fie taxat, de foaia boerească, de u­­topie, nebunie, etc. Este deci o schimbare un bine, de care ne bucurăm din suflet. „L’Indépendance“ se înşală dacă spunând că programul de la Erfurt ar putea fi sub­scris de ori­ce liberal, „s’a gândit la co­­­lectiviştii noştri“. Nu, colectiviştii noştri nu iscălesc un ast­fel de program, nu is­­călesc nici un program/fug de a se com­promite cu vr’o idee, fug de idei ca tur­baţii de apă. Colectiviştii, alias naţionalii­­liberali, sunt un partid nu de idei, ei de expediente, de procedeuri păcătoase, de şi­retenii proaste, de goliciune a creeruluî, de ruşine a minţeî. Pentru a decide pe un D. Sturdza sau coteria ca să iscălească ceva, acel ceva tre­bue să fie o secătură, o perfidie, o calom­nie, o infamie la adresa unuia care nu e din gaşcă sau care, fiind din gaşcă, îndrăz­neşte să ridice capul. Dovadă este ceea­ ce PROGRAMUL seriani socialiştilor Congresul socialiştilor germani din Erfurth şi-a terminat lucrările. înainte de a se di­­solva, congresul a adoptat fără discuţie ur­mătorul program : Sufragiu­ universal fără distincţii de sex. Reforma legei electorale. Repartiţiunea justă a circumscripţiunilor electorale şi adoptarea representaţiunei pro­porţionale. Legislatura de duoă ani, fixarea scruti­nului pentru Duminecă, indemnităţi depu­taţilor, retragerea drepturilor politice nu­mai persoanelor sub tutelă. Legislaţiune directă prin popor. Guvernu direct prin popor în imperiu, in provincii şi in comune. Alegerea directă a tuturor autorităţilor prin sufragiu­ universal. Votarea anuală a impozitelor. înlocuirea armatei permanente prin gar­da naţională. Decisiunea păcii sau a războiului rezervată poporului. Conflicte internaţionale resolvite prin ar­­bit­răgi­t. Abrogarea legilor cari împiedică liberta­tea presei şi libertatea întrunirilor. Reabilitarea femeei ; restabilirea femeei într’o situaţie egală bărbaţilor. Religiunea este o afacere privată ; supre­­siunea budgetului cultelor. Laicizare; instrucţia obligativă şi gra­tuită. Distribuirea gratuită a justiţiei prin ju­decători aleşi de popor; supresiunea pe­depsei de moarte ; indemnităţi persoanelor condamnate pe nedrept. Asistenţă medicală, moşii şi înmormân­tare gratuită. Imposite progresive asupra venitului ; im­­posit asupra capitalului cu declaraţiune per­sonală obligatoare ; imposite progresive a­­supra succesiunilor, după gradul de rudenie. Supresiunea tuturor impositelor indirecte, a taxelor vamale şi a altor taxe cari lo­vesc interesele generale ale maselor. Legi pentru protecţia lucrătorilor: opt ore pe zi de lucru. Interzicerea aplicării la muncă a copiilor sub patru­spre­zece ani; restricţiunea tra­valiului de noapte; repaos de trei­ zece­ şi­­şase de ore pe săptămână. Măsuri de siguranţă şi de hygienă prin fabrici; măsuri de protecţiune pentru lu­crătorii de câmp şi pentru servitorii sala­riaţi. Apararea dreptului de coaliţiune. Monopolisarea tuturor societăţilor de asi­gurare pentru muncitori de către Stat, sub controlul delegaţilor muncitorilor. PĂZEŞTE-NE DOAMNE de PRIETENI Domnule Redactor, După cum am arătat eri, avocatul nos­tru cel asuprit şi persecutat ajunse prefect. El plecă imediat în inspecţiunea jude­ţului. Nerăbdători, doream să-l vedem cât mai curând. Prieteni, cunoscuţi, conluptători, împreună persecutaţi eram în calea sa, să’i feceam primirea. Ei ? Ce să întâmplă ? In inspecţiune vine, dar nu vine acela ce­­ aşteptam noi... ci vine ispravnicul, adică „Ispravnicul,“ nu prefectul măcar!

Next