Lupta, noiembrie 1891 (Anul 8, nr. 1553-1577)

1891-11-08 / nr. 1558

" Ziseia că prin procedură nechibzuită, prin gloanţe s’a căutat a se tămădui vitalele nevoi ale norodului muncitor. Dacă pe au­tocratul cel mai puţinte al lumeî, Alexan­dru II Ţarul, faţa lumei, l'a îngrozit şi a întrevăzut că bunătăţile în cari s’au lăfoit, vor sbura pentru ei—dacă n’ar porni cu „reformele de sus să împedice revoluţiile de jos,“ aceasta înseamnă mare lucru. De­şi porniţi pe calea reformelor, totuşi procedeurile lor au fost stupide ; prin ele au contribuit numai să orbească ochii no­rodului ; prin reforme au rătăcit numai că­rarea care îndruma poporul spre cucerirea sântelor sale drepturi; prin aceste vinde­cări efemere s’a mai îndepărtat vremea când boala să isbucnească ; s’a vindecat tot-d’a­una numai poşghiţa care acoperea trupul spre a se coace mai zdravăn, pen­tru ca atuncea când va izbucni, să izbuc­nească cu mai multă furoare, cu mai multă turbare. Câtă vreme, putinţa şi dreptul de a al­cătui reformele vor sta în mâna claselor stăpâne, câtă vreme ele vor porni de sus, ştiut este, că ele nu se dau din adâncă dragoste spre vindecarea definitivă a rău­lui. Ele se fac intenţionat şi a nu se face după cerinţele înconjurătoare, după trebu­inţele vremei, e zadarnic şi fără înţeles reforma. Fatalmente, această făţărnicie în acţiune, le găteşte groapa de veşnică înmormântare ; îşi ascut singuri săbiile cu cari mâine, vor fi măcelăriţi în groaznicul măcel al lumei; le grăbeşte vremea de peire pentru ei şi apropie zorile de liniştire pentru ma­sele muncitoare. Pilda ne o dă poporul rus, care­­şi-a amânat momentul fatal v orbit prin reforme : astă­zi stăpânirea Rusă, trece prin criza cea mai afurisită; poporul vor­beşte ; durerile lui au început să curgă în valuri uriaşe; foamea îşi arată efectele; focul a isbucnit şi ca păişul primăvăratec, va pîrjoli câmpiile şi de sigur vor pîrjoli şi cetăţuele şi aşezămintele vitregilor lui stăpânitori. * * * In ţara noastră, revolta, agrarie din 1888 ne este proaspătă. S’a strigat de către gazetele stăpâne, că lucru necurat a fost la mijloc , că agitaţie muscălească a fost motorul acelei răzvrătiri a norodului. Interesaţi a masca adevărul, au judecat efectele, n’au vroit să cerceteze şi căuşele sau de şi le ştiu­ prea bine, să fac a nu le pricepe şi dau într’una zor, că cauze streine s’au amestecat şi au dat vânt revoluţiei. Guvernanţii noştri­, cum perfect de bine a zis un prieten, au a se ocupa de prea multe prostii, pentru a mai putea să se intereseze, cari sunt condiţiile de muncă ale plugarilor noştri, care starea lor din toate punctele de vedere. Starea lor, ah ! traiul lor; aci este buba care nu rabdă pe cioclovine, a se apropia, a se interesa de ea. Cercetând, cu priso­sinţă s’ar convinge că este, în ultima ex­presie, deplorabilă. Dar ce trebue să cercetezi oile, pe care tu, ciobanule, le păstorești, pe care tu burtă-verde le exploatezi ? Le cunoşti, dar după ce le iei lâna şi pielea şi tot bunul lor, mai asmuţi şi câinii după ele, le laşi şi în prada lupilor şi tot tu strigi că la dreapta lor răscoală, cauză rusească, îi pune pe picioare, când ştiu bine că tu singur eşti cauza cauzelor. Dacă ar fi să cercetăm prezentul faţă de trecut, o scârbă mare ne cuprinde sufletul înainte de 1864, plugarul era lipsit de li­bertate; în schimb însă, starea lui econo­mică era mult mai îmbucurătoare. In schim­bul lucrărilor boerescului de toată natura, putea să cultive cât putea pe seama lui Lăsăm la o parte ocările şi bătăile legiuite şi nelegiuite, pe cari le suferea atunci; par’ că astă­zi se face alt­fel ! Avea de la boeresc pămînt cât putea cultiva şi în­voiala se făcea din zece una; adică, rodul muncei să făcea 40 grămezi, din care una i se cuvenea boerului, dar fără alte multe angarale, de cat că fie-care clăcaş mai dădea boerului trei păserî pe an. Deosebit că lemne pentru construcţiuni şi foc i se dau gratis. Deosebit încă, că­ie­ care clăcaş era scutit de taxa păşunatului a patru boi a zece oi, un porc şi o vacă A !... i s’a dat libertatea; s’a împroprie­tărit clăcaşul, l’aţî trecut om în rînd cu lumea. Exploatând mica sa bucată de pămint, ţăranul n’ar fi putut să-şi amelioreze si­­tuaţiunea de cât condiţional, lucrând pâ­­mîntul după un plan raţional. Dar neştiinţa şi sărăcia in care s’a aflat, l’a împedicat d’al cultiva ast-fel. Lucrându-i cu unelte şi procedeule rutinate, fatalmente, el a trebuit să se stereliseze, adăogând încă, că mizeria l’a forţat să ’1 înstrăineze şi apoi să ’1 împartă copiilor—zestre­­ a ajuns în sapă de lemn şi astă­zi merg şi contractez învoeli cu boerul din cinci, două şi p’alo­­curea una şi una. Una şi una­­ adică dacă plugarul la un pogon de loc a produs 100 de fr. 50 merg. boerului. Iar din cei­ 1 ’alţi 50 să-i iasă sămînţa, munca, să aibă cu ce ’şi duce viaţa până la cultura cea­ l’altă să-şi plă­tească toate angaralele ce mai are către Stat. Şi ca bagatelă, i se mai percepe 1 fr. de nume; pe la noi chipurile, o palmă de Ploești, comuna B. se ia câte 1 f­r. de fie­care pogon. Apoi ia găină, cidat­oca fasole. Ga învoeli legate de acestea sunt pentru pășunare 2 fr. de oae, i4 de vacă s'*n boi sumele se îndoesc când se dau numai vi­tele, fără a avea amestec cu pămîntul l.ce­­resc. Ceva nostim : Gând drept păc­are, plu­garul se oferă a munci i se prinde ziua cu 1 fr. şi cu mâncarea omului; iar când nu face zilele de muncă, atunci i se soco­teşte pe 2 fr. ziua. lată procedeu de des­­poiare. In primă­vară la distribuirea pământu­rilor, jaf cu măsurarea. Toamna la inumărarea bobocilor, se ştie multiplele şicane de care face us boerul. Nu strică să amintim de ele. Pretinde să -şi lichideze oamenii toată­­datoria, alt­fel nu dă voe să se dijmuească şi s­ă ridice porumburile după câmp, unde de multe ori le-a apucat şi zăpada. Datoriile ori­cât de mici ar fi, de nu se plătesc în bani ş­i se ridică şi ia porumbul de către boer, ori­­care ar fi valoarea lui. Omul forţat, ce­dează cu ori­care condiţii puse de boer. La socotit sunt încărcaţi toţi. Când plu­garul protestă , alt­fel ne-a fost învoiala coconarule, i se răspunde : mergi la pri­mărie fi citeşteţi contractul. La primărie autoritatea cumpărată de coconat, a per­mis a se adaoga condiţii — codite, cum am zice, printre rândurile contractului. De­şi aceasta constitue o flagrantă călcare a legei, dar eine ’şi bate capul să’l tragă la bara justiţiei, pentru plugar dreptate nu-i. Omul dă şi tace. Cum ziseiu, la socotit sunt Încărcaţi pa atâta, în cât cel ce au avut semănat mai puţin rămân şi datori. — Bine bounule, de unde mă scoateţi cu 60 fr. ? — De la cutare atât, dă la vite atât, de la stricăciunea ce ’mi-a fâc.gt vitele atât... — Va să zică mă scoateţi şi dator, o vară întreagă v’am muncit cu credinţă să ’mi agonisesc şi eu ceva de iarnă, pentru casă şi pentru copiii mei. Nu ’mi rămâne de cât să vă aduc şi nevastă şi copil să faceţi ce ve­ţi vrea cu ei, iar efi­s.a ’mi iau lumea în cap... — Daţi’l afară­, afară... Autentic. * * * Şi la casele lor nu întâlnesc­ de­cât cea mai neagră miserie. Satele lor sunt văi de plângeri, ecou al durerilor celor mai surde. Talpă de casă, de ţară, cum spre batjocură o numesc, sunt exploataţi în chipurile cele mai neo­menoase. Sugrumaţi îngenunchiaţî mai pot fu aşa posifiune face larmă ? Mai pot striga ei în aşa fel ca durerile lor să răsune ţara, să ne sguduie inimele noastre ? Oh ! Ei, nimica nu pot face din toate acestea,­­ fiind­că sunt opriţi, de fii lor, de părinţii­­ lor de fraţii lor, vânduţi boerului pe câte­­ un ciolănel cu care le astupă gura pe la­­ primării şi pe aiurea. Iată cum se cloceşte bolnavul trup al poporului; iată apele du­reroase nu cari fierb de vreme. Iar mai marii strig că poporul e slobod, e ferice, că asuprirea neagră a sburat din ţară că toţi de la mic şi pâri la mare se scald în bunătăţi. Câtă neruşinare, câtă făţărnicie ! Iată in ce hal, ne-a adus exploatarea neomenoasă a capitalistului. Iată la ce bun sfârşit ne-a adus şi ne duc reformele in­teresate ale stăpânilor noştrii. Iată că scă­­pându-ne de sclavie, în schimb ne-a dat libertatea de a muri de foame ! ,11 n’y a pas la liberté quand on man­que de pain“ ..... zice un ilustru francez. „—Mojice dă ne birul—Priviţi deşartă-i sită Şi de n’am de mâncare, de bir n ’am nici atita, Galici suntem cu toții şi domnilor vă rog S’aveţi îngăduire ca să-mi adun un stog De fin, ce îl voi vinde şi banii vă voi da ; De îm­i va fi şi foame, de foame voi răbda*. Admirabilă rsajftate !... * * * Dar vremea vremueşte ; durerile curg, se m­ăresc se îngrămădesc, ajung la punctul culminau. $ imba-î coaptă cu prisos, furia norodului aţâţată va tr^bfi* se deslăn­­ţuiascăj atunci un valuri fliar­­iţă S$nije­ for sjcălda fortăreţele capitaliste. Cum mi­zeria, espidatarea neomenoasă a ajuns poate culmea, vremea nil e departe să avem a­­cest desnodământ fatal. Daca răscoala din 88 lua proporţii mai mari nu e mirare că aceasta ar fi fost resultatul. In trăsuri generale am schiţat situaţia plugarului dintr’un colţ de ţară, pe care am putea s’o şi generalizăm, căci tot aşa e mai pretutindenea. Am arătat pe cât sa putut, că este deplorabilă. Care ar fi mij­locul să se pregătească masele, ca prin cu­ceriri paşnice, dar mai grabnice şi sănă­toase, să ajungă la revendicarea nevoilor sale Greva la sate îmi va­­ tema unui apropiat articol. Gratava 1891, Noembrie, 3. r- FOIŢA ZIARULUI „LUPTA* — * “ “ 6 FemeiaUcigaşe DE ALEXIS BOU­VIER Asasinatul din str. Neuve- Sainte-Genevieve.­ ­ Casa Crimei (Urmare) Nu-’ţi fie teamă domnişoară, spuse Javai, un prieten nou de care ne am des­părţit de o oră ne-a dat întâlnire aci, dar nu’mî amintesc numele săfl. — Dar aci locuesc mai mulţi. — E un tânăr de 18—20 ani, poartă o pălărie rotundă şi cisme. — Ah ! ştiu... este d. August... locato­rul de jos... chiar acuma a venit, ’1 veţi găsi la el... Dacă vroiţi d-lor să vă conduc.. — Mii de mulţumiri d-ră, noi nu vroim să te deranjăm... — Atunci mă grăbesc, căci trebue să mă duc până la barieră. Javai mulțumi cu delicateță tinerei și făcu oamenilor săi un semn care însemna : — N’a fost greu, și ’l am apucat. Urmat da­cal doui el urcă scara, pe când fata care ’i deschise uși și închise poarta după ea. Ajunși în primul etaj înaintea ușei, cei trei agenţi îşi luară precauţiunile. Javai vroia să bată, când văzu că cheia este in broască, făcu atunci semn celorlalţi şi in­trară repede. Camera erea goală, în sobă erea foc mare, numai această flacără lumina ofiaea. Un miros de lână arsă atrase pe Javai care alergă la sobă , privi o secundă, în­țelesese tot, căci spuse: — Suntem dejucați. Se scoborâră repede, camera de jos erea de asemenea goală mai mu­lt, ea n’avea nici o mobilă, lumânarea de pe marmură sobei lumina. Vroiră să iasă dar ușile ereau încuiate. — Aide repede, spuse Java­, trebue să stricăm broasca... tot ce ne erea folositor e ars, trebue să regăsim fata. Unul din oameni strică broasca. Agenții o luară la picior... trăsura nu mai erea aci... ei o regăsiră tocmai la ba­riera Fontainebleau, dar goală. A doua zi când Javai se duse la Prefect să-i povestească cele petrecute, un băiat din biurou ’i aduse o scrisoare lăsată în acea dimineaţă pentru el. Javai o deschise, citind’o ’şi muşcă bu­zele, și apoi o dete deschisă prefectului, care citi : „Scumpe ,domnule Javai pe altă dată, îmbătrânești.* August. — Ei bine, sărmanul meu Javai? — Are o dată, să așteptăm a doua. LAPTA Ecourile zilei Din Capitală După Monitor. S’a acordat d-luî G. E­­sarcu autorizaţia de a primi şi purta in­­signiile de Mare­ cruce ale ordinului Mân­tuitorul (Grecia). — Sunt confirmaţi în serviciul mono­­polurilor statului : D. Voicu Ionescu, fost şef de deposit, re­tras prin demisiune, în postul de șef de depuait clasa III pentru vânzări, în locul d-lui Constantin Georgescu. D. G. Constantinescu, actual șef de de­posit clasa III, in postul de șef de deposit clasa II, in locul d-lui G. Gonovici, demi­­sionat. D. Lupu Gheorghiu, actual sub-prefect, în postul de șef de depozit clasa III, in locul h­.luî G. Constantinescu, înaintat. D. loan Mardarescu, fost şef de staţiune în serviciul căilor ferate română, în postul de şef de deposit clasa III, în locul­­ d-lui V. Macarescu, lăsat in disponibilitate. — Sunt numiţi : D. D. Nicolăescu, actual controlor fiscal cl­asa III, in postul de controlor fiscal clasa II, în locu­l­­d-lui I. Pelinescu, regulat la pensiune ; d- Ion Cu­mitrescu, actual agent de control in serviciul băuturilor spirtoase, In postul de controlor fiscal clasa­ III, în locul d-lui J­. Nicolăescu, înaintăt; d. N. Slăvicescu, fost coprirolor comunal, in pos­tul de controlor­­fiscal clasa III, în locul d-lui P. Petrescu și d. Gh. I. JProfiriu, fost controlor fiscal clasa III, în aceiași calitate, în locul d-luî C. Gheorghiu, demisionat. Din Districte Arsă de gaz.—In noaptea de 9 Oelom­­bre, a. c., femeia Tudora Dumitru Iordan, din comuna Petroiu, județul Ialomița, a voit să pună gaz în lampă dintr’o sticlă ; neobservând că lampa ardea închis, s’a a­­prins gazul din sticlă care, plesnind, a luat foc hainele de pe dânsa, cauzându’i mai multe arsuri, în urma cărora numita femee a încetat din viață la 22 Octombre. Epilepsie.­Individul Udrea,din comuna Gârbovi, judeţul Ialomiţa, atins de epilep­sie şi idiot, aflându-se la culesul porum­bului, a plecat, în ziua de 16 Octombre, a. c., pentru a se înapoia la sat , iar la 29 Octombre s’a găsit mort pe câmp. Căzut de pe casă. — In ziua de 29 Octombrie a. c., locuitorul Gheorghe Du­dan, din comuna Grumăzesci, judeţul Neamţu, suindu-se pe acoperişul casei pen­tru a’l astupa cu strujenî pe unde era stricat, a alunecat şi, căzând jos, după o oră a încetat din viață. Moarte grabnică.— In ziua de 29 oc­­tombrie a. c., pe la orele 4 şi jumătate după apmiazi, lucratorul Ion Niculae, ve­nind cu vagonetul de la staţia Frăţeşti şi, oprind în apropiere de Giurgiu, spre a se odihni, a încetat subit din viaţă. Gasul s’a comunicat d-lui procuror care a dispus traiţăpuptarea cadavrului la spita­lul ju­deţian. Ceartă Şi omor. — Locuitorii Ion Bă­nică, Iordache lonescu şi Iordache Iorinica, din comuna Aninoasa, judeţul Dâmboviţa, în noaptea de 29—30 Octombrie a. c., în­apoindu-se din Tărgovişte la comună, pe drum s’a iscat geartă îrntre dânşii pentru o prinsoare în privinţa unor câini .­­Jup­­aeaea Ion Bănică a rănit grav, cu un cu­ţit, atât pe Iordache Ionescu care a fost transportat la spital, cât şi pe Iordache Ion Nica care a rămas mort pe loc. Parchetul a fost sezisat şi criminalul predat justiţiei. Din străinătate Dr­ama conjugală.—Neînţelegerea dom­nea de mult irttre soţii Vander Elst, cari din cârciuma Het Roozenblad în NJajm­es. Bărbatul, excelent legător, bănuia că are legături cu femeea sa un numit Arras, care sta mai toată ziua In cârciumă și de aceea ’I interzise să mai intre in cârciumă. Peste câte­va zile Vander fu anunţat că priss­eşte în cârciumă. El părăsi lucrul şi se duse la cârciumă in care nu găsi pe nimeni, trecu în bucătărie unde iarăşi nu se afla nimeni, de aci luă un cuţit şi porni din odae în odae. In hambar găsi pe soţia sa în flagrant delict cu Arras. Furios Van­der le dete la amândoi mai multe lovituri și se duse la comisie de se constitui pri­zonier. Ştiri teatrale Aseară a fost a doua reprezentaţie a o­­pere­i lui Boito Mephistofeles. Succes tot aşa de mare ca şi Tâ ’jarim­a reprezentaţie. Nu înţelegem cum lumea nu să grăbeşte să vadă această operă splendidă, care se dă pentru prima dată în Bucureşti, mai ales că s’a pus multă trudă pentru ca să se dea bine. D. Ercolani merită toate laudele pentru modul cum a Interpretat pe Mephistofeles. D-ha Pizzarni foarte bine în Margareta. * * A­stă seară la Teatru Naţional se dă De­­putatul tatei, şi Gripgpire. # * * Vineri trupa de operă va cânta Bernani. In curând Carmen, cu noul tenor d Golii. * * * Peste câte­va zile se va cânta Opera Ce­leste a neobositului director de orchestră, d. Spetrino. Această operă se cântă pentru prima dată în Bucureşti şi ca o deosebită atenţiune pentru bucureşteni, versurile au fost tra­duse in româneşte de d. Th. Aslan. Ar­tiştii le învaţă deja. De­sigur ca publicul va da cea mai mare încurajare meritosului şef de orchestra. * * * Noua Societate dramatică ce s’a format, la teatrul „Dacia* ’şi începe sei la repce­, senzaţiilor azi 7 Noembre cu I­diotul dramă în 5 acte și 3 tablouri. INFORMATIUNI _ Redacţia şi admioastr­a­­fia ziarului „Lispta“ şi Ti­pografia „Lupta“ s-a mutat de Sft. Dumitru în casele Karagheorghevici, Pasa­­giul Bancei Naţionale. * P. Catargiu a refuzat să aprobe d-lui Fache Protopopescu un credit de 100 lei pentru plata unor chel­­tuel­i de procese. D. Fake face cestie personală, spun brăteşuii, şi declară că se va retrage de la Primărie. Vorbă să fie, Consiliul de miniştrii a hotărît să înceapă astăzi cu discuţia proiectelor de legi. Proiectul d-luî Foni va fi luat cel d’întâî în discuţie.­­ O întrebare ministrului instruc­­ţiunei. Cum se face că dr. Bastaki e şef al unei secţiuni la spitalul Colţea din Capitală, şi în acelaşi timp pro­fesor inamovibil la catedra de ob­stetrică de la facultatea de medicină din Iaşi? “­Se poate oare permite ast­fel de cumul în două localităţi de care le deosebeşte numai o mică distanţă de 500 de kilometri ? Şi poate ministe­rul în ast­fel de condiţiuni se acorde un concediu indefinit profesorului de la Iaşi? Suntem siguri că d. ministru va recunoaşte dreptatea observaţiunilor noastre şi va face să înceteze această anomalie.­ Modul cum d. general Lahovari vrea să puie în aplicare legea pozi­ţiei ofiţerilor a ridicat un mare nu­măr de nemulţumiri în armată. Pe când pune în retragere pe ofiţeri încă apţi de serviciul militar, pentru că nu sunt bine priviţi, alţi ofiţeri cari într’adevăr merită reformare, d-sa vrea să’i menţie în armată. * Vineri seară se întrunește comi­tetul clubului colectivist, spre a de­­pu­ne asupra atitudine! pe care tre­ Asasinatul din strada Saint-Hyacinthe Tivoli de Vară — Cine vrea, cine vrea să asculte fru­moasa aventură ? Veniţi să consultaţi pe marele vrăjitor din Grota-Neagră, veniţi să consultaţi pe fiul Erebeî şi al lui Chaos.. Şedinţele sunt publice, sau particulare, după voia clienţilor... Vrăjitorul vă va spune secretele trecutului, ale prezentului şi ale viitorului- Intraţi domnişoarelor, doui bani! Şi sbierătorul lovea cu bagheta­ţie pânza vopsită, care servea în acelaşi timp depăra­rea şi de firmă. S’a perdut şi tipul acesta în Franţa, cum s’a perdut şi acel al ghicitorului de pe la balurile publice, căci scena pe care o povestim am petrece la Tivoli de vară într’o grădină imen­să pe locul pe care de atunci s’a ridicat tot cartier­ul Saint-Lazare. Nici un bal câmpenesc din zilele noastre nu poate să ne dea o idee de acest Eden răpitor. Tinerimea găsea aci într’un parc umbrit baluri, teatre, concerte, jocuri de noroc şi de adresă şi chioşcurile cu jucării şi bom­boane. Aci ’şi dă întâlnirea tinerimiea primului imperiu, tinerime în care un pictor găsea cu greu un model : tinerii frumoşi ereau rari, Revoluţiunea, strigând Franţei : Patria este în pericol ! luase naţiune­ pe toţi băr­baţii for­ţi. Nu mai rămăsese de­cât ac­el pe cari re­crutării î l refuzase : cocoşaţi, schilodi, in­firmi... cu toate acestea ereau şi câte­va excepţii, ca dovadă un băiat nalt şi fru­mos pe care -l vom prezenta imediat. Ereau opt ore. Tivoli erea luminat. Lampionele străluceau, orchestra cânta, cântăreţii şi sbierătorii urlau. Ascuns după un masiv, un om pe care cu greu ’l vom recunoaşte, atât de schim­bat erea, pândea o persoană perdută în mulţime-Agentul Javan Bruee la post. Favoritele pe cari le purta artă­data in formă de sfredel, le răsese, părul­­tăiat a la Titus, erea lins pe frunte, mustaţa ’i acoperea buzele şi ’şi amesteca perii blonzi cu barbişonul, îmbrăcat cu mai multă îngrijire, mai fasonat. Cine a schimbat ast­fel pe agentul ne­înduplecabil ? Javai nu ‘ se ' travestea nici­odată pentru serviciu... el dispreţuia aceste înşelătorii copilăroase, cari, ştia bine, nu puteau prinde pe meşterii criminali. Un mobil mai teribil şi mai dulce îl schimbase. Javal iubea ! Când ba’meriji ,pu natura lui Javai iubesc el sufăr... căci amorul cârceiapupă la vîrstă la care cei-l’alţi sunt deja obosiţi de el, b­ ea corp, inimă, cap, singe şi suflet. Cel tari sufer, cel slab! mor. Javai să mulţumea să sufere. Nefericitul agent erea la pândă de mal bin.ş­­i,e­x­eh­is­can­­ primele semnale ale cadrilului resun^nd şi dănţuitorii începură să ’şi ia locurile, o fatâ trnfră să des­prinse din mulţime şi părăsind incinta ’bă­lului să îndreptă spre alee care ducea la boschetul bufetului. Ochiul lul Javai străluci, făcând o sfor­ţare asupra lui însuşi, agentul ’şi părăsi postul de observaţie şi porni pe urma ti­nerei fete. Erea o fată ca de opt­spre­zece, nouă­­spre­zece ani; ochiul negru și mic avea a­­cea vioiciune care se numește ochii de lele sprâncenele arcadate, genele negre atât de lungi că se pretindea că serveau să apere pe nenorociții cari ereau gata să se înece în ochii ei... O gură mică, cu buzele cam late... dinţi 111... nu poţi visa mai frumoşi... colţurile burselor umbrite de căţî­ va peri... părul castaniu­t buclat... î l arunca pe­ spate adesea cu mâna... şi toate acestea pe­­ pere­ablă, roză şi fină, îmbrăcată simplu dar graţios, într’o ro­chie lungă cu plus, al căruia corsaj avea abea trei degete de înălţime şi pe cap gă­tită după ultima modă cu o bonetă a la Charlotte Corday, er­a încântătoare fata, răsculase toată Simţurile lui Javai. l­­ Gând destul de depărtat de mulţime, Javai fu sigur că nu putea fi văzut, o lovi încet pe umăr pe frumoasa grizetă și bol­borosind , spuse : — Domnișoară te... te arestezi Acesta a fost tot ce a putut spune limba în părcata a nefericitului . Codintul său, o­­bișnuit, .......... ‘ ’ ‘! ■' '■ Acest cuvânt făcu un efect teribil asu­pra fetei... ea tresări, se opri de­odată și tremură convultiv... întoarse apoi capul și cu totul confesă spuse văzând pe Java'l: — Tot d-ta... de rău­... m’ai speriat. (Va urma). - ---------3S8*£3---------* A .­ Y A Y y i Y Y

Next