Lupta, februarie 1892 (Anul 9, nr. 1624-1649)
1892-02-23 / nr. 1644
ANUL IX.—No. 1644 ABONAMENTE DIN ȚARĂ Un an................................................ Seace mm............................................ XrsI luni............................................ Pentru invStXtori pe un an . . . ■ IN streinStatic (In an............................. Şase luni .................................. Orei lun ....................................... MERIIL 15 BANI REDACŢIA: Pasagiul „Bancei Naţionale“ (Casele Karageorgevici) Organ Democrat-Radical 40 lei 20 , 10 , 80 , 60 II 26 , 15 . EDIŢIA A DOUA DUMINICA, 23 si LUNI, 24 FEBRUARIE 1892 ANUNCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . IV » n x T n » ... Inserţie ţi reclame s , , . . . 1 lefi luni' 25 bani „ 2 lei . Pentru anunciarî a se adresa: In România la „Agenţia Havai". In Francia, Italia, Austro - Ungaria si Anglia la "a Havai, 8, Place de la Bonne, Paria, precum acunalele ei. N MER VECHILI 60 BANI INISTRATIA Naţionale' (Casele Karageorgevici) Colegiile largi. Informaţii exterioare Formalitatea mesagiului. Moneta de argint. Afacerea replicei studenţilor români de peste munţi. Din Piatra-Neamţu. Ştiri teatrale. Nuvelă Informaţii diverse. Colegiile largi «Timpul» revine la tema sa favorită : combaterea colegiilor largi şi a sufragiului universal. De astădată organul conservator ne pune o întrebare maliţioasă închipuindu-şî că ne-a pus în încurcătură. Iată întrebarea: Un lucru trebuie să ne conceadă însă confratele : anume că, oricum ar fost alegerile, condiţiile au trebuit să fie egale pentru colegiile largi, ca şi pentru cele restrânse. Şi dacă e aşa, atunci cum se esplică faptul că pe când la colegiul cel mai restrâns, la colegiul cel cu cenzul mai urcat, avem un număr oarecare de opozanţi, pe când colegiul cel mai larg, colegiul III, n’a dat de cât un singur opozant? Dacă independenţa, înţelegerea şi devotamentul pentru interesul public stau în număr, şi nu în alte condiţii, atunci pentru ce nu’şi manifestă independenţa colegiul III, cel mai numeros ? Ce aşteaptă el ca să-şi arate tăria ? Orice ar zice ,Lupta, ea nu va putea răspunde sincer la aceste întrebări, decât în defavorul teoriilor democratice. Mai întâiui «Timpul» se înşală grozav dacă îşi închipue că colegiul al 3-lea este un colegiu larg. Colegiul al 3-lea este tot atât de îngust ca şi celelalte două, ba, de multe ori este mai mic decât colegiul oraşelor. Dacă ţăranii nu ar alege prin delegaţiune, neapărat că argumentul «Timpului» ar avea valoarea lui, cum, însă, ţăranii risipiţi prin toate comunele, cătunele şi înfundăturile de ţară îşi deleagă dreptul de vot în mâna agenţilor administraţiunei, marele colegiu al muncitorilor rurali a devenit o neertată meschinărie. Dar să admitem, pentru un moment, că impul are dreptate şi că acest colegiu este în adevăr un colegiu mare ; ei bine, ce rezultă de aci ? Rezultă, oare, că colegiile restrânse sunt mai bune decât cele largi ? Ia să vedem. Timpul ne întreabă : pentru ce colegiul al 3-lea nu dă mai de loc opozanţî pe când celelalte, mult puţin, tot dau din când în când ? Răspunsul e uşor. Inchipuiască-şi confratele nostru, de o parte un colegiu cu o sută alegători, care dă doi sau trei deputaţi şi de altă parte un colegiu de 50.000 oameni, care dă un singur deputat. Mai închipuiască şi confratele nostru că aceasta se repetă în 30 de judeţe, astfel că un milion şi 500.000 de alegători dau 30 de deputaţi. In cazul acesta de cari alegători şi de cari colegii se va ocupa confratele ? Va lupta el să convingă un milion şi jumătate de oameni pentru a dobândi treizeci de scaune în parlament, ori se va mărgini a lucra pe cei l’alţi trei mii care ’i dă 150 scaune ? Mi se pare că este elementar. Iată cazul colegiului al IlI-lea. Acei cari au croit actuala lege electorală au născocit un colegiu ţărănesc în asemenea condiţiunî încât el să nu prezinte mai nici un interes partidelor politice. Din această pricină, toată lupta se dă în colegiile cari dau cei mai mulţi deputaţi şi ea este nulă acolo unde colegiile dau scaune puţine. Şi aceasta este iarăşi elementar. Ba în această privinţă voi da un exemplu care va fi zdrobitor pentru teza Timpului şi care va dovedi clar ca ziua cum că colegiile Înguste sunt un adevărat moft. «Timpul» nu va contesta cum că colegiele I şi al II-lea din Vaslui, Huşi, Tecuci, Vâlcea, etc. sunt mult, dar cu mult mai mici decât colegiile corespondente din judeţele Dolj, Prahova, Mehedinţi, Iaşi etc. Ei bine, pentru ce Vasluiul, Vâlcea, Huşii nu dau nici o dată opoziţie şi de ce Prahova, Doljul, Iaşii aleg mai întotdeauna independent? Răspunde, stimate confrate. Dacă n'ai ce răspunde voiți răspunde ieu în locul d-tale. Colegiul al 2-lea de Vâlcea, spre exemplu, nu alege nici o dată opozanți, fiindcă el nu dă decât un singur deputat, iar colegiul al 2-lea de Prahova, alege adversari de al guvernului fiindcă dă patru. Pe de altă parte s’a constatat că în materie electorală oraşele cele mici sunt foarte dependente de guvern, pe când oraşele cele mari sunt cu mult mai neatârnate. Pentru ce, oare? Tată pentru ce. Pentru că oraşul mic R.Vâlcea (cu judeţul) spre pildă dă 4 deputaţi, pe când oraşul cel mare Craiova dă 10. De asemenea oraşul cel mic Vasluiul dă 4 deputaţi iar oraşul cel mare Ploeştil dă 9. Neapărat, prin urmare, că toate forţele partidelor se concentrează în oraşele cele mari. Aci aleargă toţi leaderii, aci dau fuga toţi oratorii, aci ie focul luptei. Şefii opoziţiunei, când pornesc în turneuri electorale se opresc la Severin, la Brăila, la Galaţi, la Iaşi, la Craiova, la Ploeşti, dar cine a pomenit mari întruniri electorale la Vaslui, la Huşi, la Vâlcea ? Astfel opoziţiunea nu se ocupă de oraşele mici, nu pentru că sunt mici, dar pentru că dau puţini deputaţi. Aţi înţeles acuma, onorabili confraţi de la „Timpul“, cuvîntul pentru care colegiul al 3 lea nu dă mai de loc opoziţiune ? Motivul este că, acei cari ne-au dat o lege electorală schimonosită, au dat acestui colegiu foarte puţini deputaţi, ceea ce face că el nu prezintă mare interes şi că nimenea nu se ocupă de el. D-voastră aţi vot poate ca ţăranui din fondurile judeţelor să voteze pentru opoziţiune, atunci când nimenea nu le cere votul, când nimenea nu le face propagandă şi, mai ales, când opoziţiunea nici nu prezintă candidaţi. Sunteţi cam pretenţioşi. Aşi fi curios să văd Un colegiu 1 votând pentru opoziţiune, atunci când opoziţiunea nu ia parte la luptă. Totuşi colegiul al 3-lea ne a dat dovezi de independenţă cum foarte puţine colegii de celelalte ne au putut da Colegiul al 3 lea de Mehedinţi a ales pe fostul Domnitor Cuza în atâtea rânduri, iar colegiul al 3-lea de Argeş a ales de patru ori în şir pe Dobrescu-Argeş, cel de trei ori invalidat de Camera lui Ion Brătianu. Afară de colegiul al 2 lea de Prahova, eu nu mai cunosc un colegiu 1-ia sau al 2 lea capabil de un asemenea curagiu. Aceasta dovedeşte că a fost destul ca un om să se ocupe serios de colegiul ţărănesc, pentru a face dintr’ânsul un model. Ce nu s’ar putea face din el când toate partidele şi mai ales când partidele democratice s’ar pune serios pe lucru? Acum, îmi rămâne să arăt care sunt isprăvile colegiilor restrânse. Const. C. Bacalbaşa A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Criza din Grecia Cu toţii trebue să fi fost surprinşi de ştirea neprevăzută ce ne-a venit din Atena. Regele pe neaşteptate a abuzat de prerogativa sa şi a invitat pe toţi miniştrii săi de a dmisiona. Ceea ce e curios, e faptul că n’am fost avizaţi de nici un vot prealabil al Camerei prin care să se exprime neîncredere* Legislature! faţă de d. Delyannis şi de colegii săii. N’a fost dat nici un conflict — un conflict deschis cel puţin — între Parlament şi minister. Suveranul Greciei a crezut de cuviinţă de a lua el însuşi iniţiativa unui act care se numeşte »lovitură de Stat sau »măsură providenţială" şi de salut public, după circumstanţele cari o motivează, espunând’o la bănuială sau justificând’o. In absenţa orî cărei explicaţiuni, se atribue această criză subită dificultăţilor financiare în cari se găseşte de mai mult timp regatul grecesc şi cam de câteva luni se agravează din ce în ce mai mult. Se ştie că cabinetul Delyannis aruncă toată responsabilitatea situaţiunea desperată a Tesaurului asupra precedentului guvern presidat de d. Tricupis şi se ştie de asemenea că cabinetul Delyannis a încercat de a pune în stare bună finanţele ţărei printr’un împrumut. Acest proect de împrumut n’a reuşit. Ministrul de finanţe, d. Deligeorge, a adresat în ultimile zile presei din streinătate un memoriu prin care se căuta a se stabili că totul merge minunat de bine şi că echilibrul bugetar ar fi asigurat. Această declaraţiune era destinată pentru a deştepta încrederea capitalelor străine şi pentru a înlesni astfel reluarea tratativelor de împrumut. Se poate ca această criză financiară penibil colorată în roz prin această expunere a d-lui Deligeorge să fi fost cauza crizei politice deschisă prin actul Regelui. Trebue să reamintim de asemenea că ultimul vot al Camerei, departe de a pune în minoritate pe cabinetul Delyannis, din contra a fost un vot aprobativ. D. Delyannis imputând d-luî Tricupis existenţa acestei ambalaje financiare, s’a opus la punerea în acuzaţie a predecesorului său, cerută de o comisiune a Camerei. Şi majoritatea a fost de părerea ministerului, pronunţându-se contra urmăririlor. Neaşteptata intervenţie a regelui contra miniştrilor săi, trebue dar să fie explicată. Ultimele delege din Atena nu ne dau în această privinţă nici o lumină. Ele au constatat numai că d. Delyannis şi colegii săi au refuzat de a-şi da demisiunea, deoarece majoritatea Camereie cu ei, şi au declarat că nu se retrag decât dacă vor fi revocaţi de regele. Ceea ce regele n’a întârziat de a face. Acest fapt agravează în mod simţitor o situaţie al cărui interes financiar şi politic nu scapă nimănui din aceia cari îşi dau socoteală de importanţa intereselor materiale angajate în regatul grecesc şi de importanţa politică a oricărui eveniment care se produce în Grecia, prin raportul ce el ar putea să aibă la cestiunea întreagă a afacerilor Orientului. Iată telegrama ce primim azi cu privire la mersul crizei din Grecia : Atena, 4 Martie. — Ziarele publică numeroase depeși din provincie cari exprimă satisfacerea causată de măsura luată de Regele. Majoritatea d-lui Delyannis pare moralminte sdruncinată. Numeroasele conferinţe asupra atitudineî de luat au rămas fără resultat. Presa şi noul minister francez Paris, 4 Martie. — Cea mai mare parte a ziarelor arată composiţia nepotrivită a majorităţii de ieri şi îi prezic o scurtă durată, totuşi recunosc că francheţa d-lui Loubet a făcut o bună impresie. „La République Franţaise“ declară că republicanii nu vor acorda încrederea lor definitivă unui guvern, căruia bulangiştii vor refusa în mod sistematic pe a lor. »Justice* califică votul de ori de abdicare a Camerei care a arătat prin acest vot că ea nu ştie pentru ce a făcut să cadă cabinetul precedent. »Lanterne* zice că nu s’a votat pentru cabinet, ci contra crizei ministeriale, poate contra crizei preşidenţiale şi mai înainte de toate poate contra d-lui Constans. Foile anarchiste sînt convinse de grabnica disolvare a cabinetului. Cercurile diplomatice observă că declaraţiunea ministerială nu conţine nimic asupra politicei străine. Se asigură că proectul primitiv de declaraţiune conţinea un paragraf în această privinţă, dar se crede că din cauza protestărilor energice exprimate în timpul crizei de foile radicale contra influenţei străine, guvernul a voit cu această ocazie să evite o discuţie asupra alianţelor. Moneta de argint Citim în Paris Bourse . »Pare a se confirma că la Berlin urmează negocieri între guvernul român şi un sindicat de bancheri germani, pentru cumpărarea unei cantităţi importante de argint pentru trebuinţele monetei române. Baterea banilor se va face în Germania iar cumpărarea metalului pe piaţa Londrei.* Această ştire ne sileşte a adresa d-lui ministru de finance următoarele întrebări : 1. Este adevărat că moneta va fi bătută înn Germania ? Şi, în caz afirmativ, la ce mai serveşte Monetăria de la şosea al căruia personal primeşte salariul în permanenţă, şi a căreia instalaţiune a costat atâtea parale ? 2. Dacă avem nevoie de monetă de argint, pentru ce acum trei ani şi jumătate guvernul a vândut cu preţ redus piesele de 5 frame casei Torsch din Viena? 3. Se vor bate piese divizionare ori piese de 5 lei ? Dorim lămuriri. Formaitatea mesajlui Luni se deschid Camerile cu pompa obişnuită. Ca de obicei, regele, în mijlocul epoleţilor şi al fireturilor, va citi într’o românească, a sa proprie, mesagiul de deschidere. Fără îndoială că şi în acest mesagiu se vor înşira o mulţime de făgădueli, după ce, ca în tot-d’auna, regele se va arăta satisfăcut că guvernul a reușit în alegeri, cari au fostperfect libere. Deşi am spus întotdeauna că este un caraghioslîc, ca să se pue în gura regelui cuvintele miniştrilor şi să se facă astfel din capul Statului un apărător al tuturor actelor guvernului, nu ne vom mai opri azi asupra acestui punt. E un obiceiu, pe care desigur nu conservatorii îl vor desfiinţa. Politicianul au nevoe ca eresurile şi convenţiile să dureze cât mai mult, să inunde în numer cât să poate de mare instituţiile publice. Lucru de care ne ocupăm azi sunt promisiunile pe cari le conţin mesagiile regale de atâţia ani, dar cari nu să realizează niciodată. Ar fi timpul credem ca guvernele să se lase de acest obiceiu rea, de a promite cele mai mari și mai sublime reforme, într’un mod atât de solemn și apoi nici măcar să nu se gândească la acele promisiuni. Nu e nevoe să ne frământăm mult capul, pentru ca să arătăm câteva din acel promisiuni, cam de mai bine de zece ani să resfaţă în mesagiile regale, fără ca până azi să se fi îndeplinit. In primul rând legea pentru îmbunătăţirea soartei clerului de mir. Această lege să făgădueşte de foarte de mult, s’au făcut nu ştim câte proecte, dar nici unul n'a fost adus înaintea oamenilor. Şi nimeni nu poate spune, fără îndoeală, că soarta preoţilor e de suferit. Dacă suntem duşmani ai ideei ca preoţii să fie vîrîţî în şcoli şi să li se dea lor grija educaţiei tinerilor generaţii, apoi n’am refuzat niciodată a considera pe preot, ca pe oricare alt funcţionar al Statuluişi a cere pentru el aeea ce cerem pentru toţi ceialţi. Mai importantă este însă desigur cestia instrucţiunei publice. Nu a fost nici o cestiune în care să se fi urmat mai multe discuţiuni, care să fi produs mai multe tulburări parlamentare şi extra-parlamentare. Toţi miniştrii, cari încă de la 1866 au ţinut portofoliul instrucţiune! publice au cugetat şi unii chiar s’au încercat să modifice această lege. Sunt în destul de bine cunoscute toate fazele prin cari au trecut aceste încercări de modificări şi cum au căzut cu toate. Ne mărginim deci numai, la a constata că, deşi chiar de la votarea legii să cere modificarea ei, totuşi până azi nici o schimbare nu s’a făcut şi aceasta de sigur produce cel mai mare rou ţăreî acesteia. Şi de astă dată, de sigur, mesagiul nu va vorbi de o lege a instrucţiunii, dar iarăşi parlamentul se va închide, fără ca să avem o asemenea lege. Dar cestiunea impozitelor ? Dar cestiunea ţăranilor ? De acestea şi de alte multe s’a vorbit de atâtea ori şi se va vorbi şi de astă dată, numai pentru că aşa e obiceiul, dar să nu creadă cineva că pentru a se îndrepta starea în care ne aflăm. Mesagiul e pur și simplu o formalitate banală, fără nici un interes și fără nici un folos. ..