Lupta, octombrie 1892 (Anul 9, nr. 1822-1846)
1892-10-18 / nr. 1836
ANUL IX. No. 1836 ABONAMENTE dIN ȚARĂ Un an ..........................................................................40 lei Șease luni.....................................................................20 „ Trei luni.....................................................................10 „ Pentru învețitorî pe un an.....................................30 „ IN STREINETATE Un an . Șease luni Trei luni 50 lei 90 , » * ■ ghidacfia a Pastiginl ■ Mțimale,, (Casele Karageorgevici) EDIŢIA A DOUA Organ Democrat - RadicalA Pasaglul „Bancet AMUNCIURI a Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 leu linia r »IV „ „ . . . ,25 bani linia luserţe şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru smuucinrî a se adresa: LiV Zfer&sÜMÍ iá 50 bani îi prageorgevici) SPOLIARE LEGALA Ziarul „L’Indépendancce roumaine“, rezumând un articol al nostru prin care ne exprimam părerea de răa că guvernul, prin procedarea sa în afacerea Zappa, ne face să ne căim că am putut să ne încredem un moment în corectitudinea lui, se dedă la un șir de aprecieri stupide și ridicole în care de altminterlea abundă mai întotdeauna spicuitorul numitului ziar. Desigur că nu pentru a releva acele aprecieri scriem acest articol, ci numai pentru a insista asupra ignoranţei sau relei credinţe ce pune „L’Indépendance“ în rezumarea părerilor şi criticilor noastre. Noi am felicitat guvernul când am aflat că, cu toate stăruinţele statului grecesc de a se tranşa chestiunea succesiunei Zappa pe cale diplomatică, el a răspuns scurt şi lămurit că aceasta e imposibil, deoarece asemine chestiuni sunt de competenţa exclusivă a tribunalelor româneşti. Şi ca dovadă că numai aşa s’a putut înţelege şi aproba atitudinea guvernului, am citat următorul pasagiu dintr’o notă a dlui Alexandru Lahovari, adresată d-luî Paparigopulo: Intr’adever, capacitatea persoanelor morale străine şi aptitudinea lor spre a dobândi o succesiune, atunci mai cu seamă când este vorba de imobile, sunt regulate de principiile generale de dreptul public şi civil al ţarei unde s'a deschis succesiunea unde se află situate imobilele. Aceste principii se pot de asemenea aplica atunci când un guvern străin reclamă el însuși această succesiune. Care este textul dreptului nostru public şi dreptului nostru civil cu privire la dobândirea imobilelor rurale, dacă nu art. 7 din Constituţie şi art. 604 din codul civil ? Cât timp deci guvernul se întemeea pe aceste texte positive de legi, cât timp guvernul nu părăsia terenul justiţiei ţerei, singură în drept a se pronunţa în materie, evident că noi l’am aprobat şi felicitat. Astăzi presa guvernamentală a primit ordinul de a trâmbiţa că niciodată guvernul nostru n’a invocat art. 7 din Constituţie (dreptul public al ţerei), iar după informaţiile noastre pozitive guvernul e hotărît a se retrage din procesul Zappa tocmai pentru a nu mai fi silit să invoace art. 7 din Constituţie faţă cu moştenitorii lui Zappa. Astăzi deci noi nu putem decât să blamăm guvernul care, după părerea noastră, părăseşte singura cale dreaptă şi corectă pe care apucase, singurul teren sănătos pe care se pusese în conflictul greco-român. Prin retragerea sa din procesul Zappa, guvernul reduce acest proces la condiţiunile absolut identice cu afacerea Bedmar. Şi într’un proces şi în cele-l’alt, în urma deszistărei arbitrare a Statului, tribunalele nu vor avea în faţa lor decât pe nişte străini cari revendică punerea lor în posesiunea unor imobile rurale situate în România, lucru absolut oprit de art. 7 din Constituţiune. Ni se pare că lucru e destul de lămurit şi că toată lumea va înţelege de ce nu putem menţine aprobarea ce am dat la început atitudinea guvernului în conflictul cu Grecia. Nu noi ne-am schimbat părerea, ci guvernul şi-a modificat atitudinea. Continue guvernul de a sta în instanţă în afacerea Zappa, continue el de a ataca testamentul Zappa revendicând în puterea principiilor dreptului nostru public şi civil invocat la început de d. Lahovari, punerea statului în possesiunea imobilelor rurale şi noi vom continua de a-l aproba. Dar—şi aci începe toată neînţelegerea—presa guvernamentală confundă ce e legal cu ce e drept, şi în această confusiune în care escelează în deosebi „ L’Indépendance roumaine“ ni se atribue de către acest ziar păreri tocmai contrarii celor emise de noi. Se zice, şi în această privinţă suntem de acord, că aşa cum e formulat art. 7 din Constituţie şi aşa cum e interpretat de tribunalele noastre, el prescrie jaful, spoliarea streinilor, şi că nu e de demnitatea statului român de a se deda la asemine spolieri. Aşa este, şi dacă spicuitorul „Independenţei“ n’ar fi de o rea credinţă indignătoare nu ne-ar fi atribuit „şovinismul ridicol de a cere „spoliarea oricărui strein care ar „lega averea sa ori căruî altul de „cât României.“ Desfidem să ni se arate o singură frază a noastră din care ar rezulta aşa ceva, desfidem pe spicuitorul de care vorbim să ne arate unde a descoperit şovinismul ce ne atribue. întrebarea este aceasta. Legea de al cărui spirit spoliateţi se leapădă astăzii toţi acei cari au susţinut’o şi votgUo, mai e săli nu în vigoare? Dacă da, precum în aflever este, e permis unuî ministru, unui guvern, s’o calce, s’o nesocotească ? Aci e toată chestiunea şi veli face presa guvernamentală că o evită şi se face a nu o înţelege. Ceea ce am susţinut este, că guvernul a procedat în mod ilegal când nesocoteşte art. 7 din constituţie numai pe motivul că spiritul acestui articol este spoliator, după actuala organizare socială, şi că avea mijloace de a împăca şi l legea şi dreptul de moştenire a streinilor în România. Aceste mijloace sunt: pe de o parte să lase curs liber justiţiei dinaintea căreia să nu se retragă, iar pe de altă parte să sesizeze parlamentul de această chestiune şi să ceară să despăgubiască pe cei deposedaţi printr-o dispoziţie spoliatorie a legei. Aşa trebuia să procedeze guvernul, aşa ar fi fost corect. S. Paris, 28 Octombre. — Afară de ziarele radicale, toate foile publice felicită Camera că a respins cererea de amnistie şi aprobă declaraţiunile energice ale d-lui Loubet. Opinia mea generală este că în urma promisiune! de graţie greva trebue să fie terminată.I Carmaux, 28 Octombre.—Ştirea s’a respândit că prefectul şi compania s’au înţeles pentru ca aceasta să reia lucrul Mer- I curea viitoare; aproape 400 de mineri ■ trebuiau să se întoarcă la mină. Convenţiunea franco-elveţiană. Paris, 28 Octombre. — Circulă ştirea în sălile Camerei că guvernul are de gând să pune chestiunea de încredere în cazul când comisiunea vamală ar respinge în bloc convenţiunea comercială franco-elveţiană. Guvernul crede că o ruptură cu Elveţia, după un scurt termen cu acea cu Spania, ar avea consecinţe politice grave pentru Francia. Anti-semiţii din Yiena Piena, 28 Octombre. La şedinţă de azi a consiliului municipal anti-semiţii au provocat scene sgomotoase ; burgmaestru a rostit excluderea pentru 4 şedinţe a consilierilor Lueger şi Steiner cari au trebuit să părăseascâ sala imediat. — Alţi consilieri anti-semiţi au eşit în acelaş timp cu eî. I DIN AFARA Conflictul Greco-Român Atena, 28 Octombre.— Toate cabinetele străine au fost incunoştiinţate de Grecia de afacerea greco-română; cercurile guvernamentale din Athena aşteaptă demersurile ce va face România pe lângă aceste puteri. Greva din Carmaux Paris, 28 Octombre.—Consiliul general al Senei a votat 10,000 de franci pentru greviştii din Carmaux şi a emis o dorinţă de amnistie în favoarea greviştilor condamnaţi.* Carmaux, 28 Octombre. — O întrunire de grevişti a avut loc aseară; ea a votat în unanimitate continuarea grevei până ce compania va consimți la reintegrarea tuturor lucrătorilor. Mersul holerei ^ f ■ ,'fi Budapesta, 28 Octombrie. In cele 24 de ore până astă seară la 6 ore 19 caşuri de holeră , şi 5 decese, 5 bolnavi au eşit vindecaţi de la spital. Szegedin, 28 Octombrie. Holera a apărut din nou; alaltă iarî au fost 2 caşuri şi 1 deces ieri un cas; azi 4 caşuri, Hamburg, 28 Octombrie. Ieri s’au constatat 7 cașuri de holeră și 2 decese. Constantinopol, 28 Octombrie. Două cașuri de holeră s’au constatat ieri în lazaretul Sinope; cei doi marinari vin din Odessa. MEMORIELE REGELUI acestui ordin, ministrul de războiaşi a făgăduit sprijinul. Deşi în circulara Întreagă cuvântul , israeliul nu se pomeneşte, ea irită opinia publică din Europa, care în expresia „străini“ vede mai ales loviţi pe israeliţi. 416) Aprilie.—Prinţul inspectează marele penitenciar militar de pe Dealul Spirei lângă Bucureşti, gustă supa arestaţilor şi asistă la mâncarea lor. Deoarece a găsit multe neorândueli, dă ordinul să facă în decurs de trei zile un raport amănunţit asupra fiecărui arestat, seara prânz în onoarea consulului general al Rusiei şi a agentului ei diplomatic, careşi-a presintat srisorile de acreditare. Din cauza chestiune! Luxemburgului sunt de temut încurcături resboinice între Franţa şi Prusia. O scrisoare a prinţului Carol Anton cuprinde asupra acestora următorul pasagiu: „Iarăşi suntem în ajunul unor evenimente mari — se poate ca un război şi mare să isbucnească iar în curând, dar tot atât de posibil e că ne aflăm poate în ajunul unei păci durabile. Atâta e sigur că steaua lui Napoleon începe a ajune şi că în, Franţa a început o fierbere mare. „Firul evinementelor din România l-am cam perdut din pricina articolelor de gazetă cari să contrazic în multe puncte — de aceea nu pot să mi dau nici o părere asupra lor. Deunăzi am făcut să ţi să trimită din Paris notiţe, în cari se doreşte mai multă energie din parte-ţi — eu n’am în privinţa lor nici-o părere, dar îmi închipuiesc că e mai uşor a se critica decât a se face mai bine. Multe pot să fie şi flecăriri de prin saloanele pariziane şi idei de ale nemulţumiţilor. Sensaţia cea mai generală a făcut-o însă reactivarea colonelului Solomon, cu care a fi reintrat în armată elemente cuziste, elemente etc, şi prin a ceasta sunt cam sancţionate din parteţi ! Cum am zis, nu pot să mi daţi nici o părere, deoarece sunt sans connaissante de causes. „La Berlin am găsit asupra ta o părere în general favorabilă. Misiunea Krensky este un succes preţios, deoarece Roon şi Treskow au fost în contra. Numai Regelui are a i se mulţumi această misiune. „La Berlin trimiterea lui Ştirbei se judecă în chip nefavorabil. » Comisioanele tale sunt aproape toate împlinite (cai, servitori, etc.) »Nu înţeleg însă cum te ajungi cu financele, — căci cu ceea ce ai renunţat din lista civilă şi ai împărţit cu înţelepciune milă şi sprijinuri, eu nu pot să înţeleg cum poţi să susţii cheltuiala casei şi curţii tale, cu atât mai mult că scumpetea tuturor celor necesare trebuie să fie enormă. Şi misiunile trebuie să fie enorm de costisitoare, căci nu mă îndoiesc că ele cad cu totul în sarcina ta.“ Deja de mai multe zile prinţul a primit o scrisoare din cercuri influente parisiane şi care lasă să se întrevază vechea îngrijire de influenţe ruseşti şi prusiene, după ce se recomandă în aceste scrisori cu multă căldură noua puşcă franceză (Chassepot) precum şi sistemul monetar al uniune! latine, se spune mai departe că în cercurile guvernamentale din Paris se zice: „Prinţul 1) e foarte 1) Iuventori! se reproduce textul francez, popular, foarte iubit, foarte stimat personal, dar guvernul său (ministerul I. Ghica, care a fost răsturnat de atunci, e nepopular, fără iniţiativă, fără prevedere, fără un sistem hotărît, aşa că poziţia nu mai e solidă, reformele nu înaintează, intrigele ruseşti îşi joacă jocul, pentru că nehotărîrea guvernului, lipsa lui de energie Îi fac îndoioasă stabilitatea. Astăzi chiar un om politic ,mi-a spus că partidul rus reia puteri, că ofiţeri rusofili, precum e un oarecare Solomon şi alţii, reiau influenţă şi serviciu, că cei cari au contribuit la alegerea prinţului se descuragiază vezând că vecinica duşmană a ţerei, Rusia, reia putere. Dacă această reînviare a partidului rusesc ar fi să fie urmarea unei căsătorii ruseşti, această căsătorie ar fi dezastruoasă pentru România. Prinţul se va convinge în curând că amiciţia Rusiei nu va ceda nici înaintea sentimentelor nici înaintea unei alianţe familiare, ea merge tot d’auna spre ţintă, împotriva a orice, afară numai când e silită să cedeze unei influenţe superioare . . . Poziţia prinţului e grea, misiunea lui dificilă, se ştie ; dar ceea-ce se ştie de asemenea, e că el are simţul drept, că îşi ia rolul în serios, că n’a primit coroana ca splendoare, ci ca datorie, că vrea să regenereze această naţionalitate latină, el, care are sânge latin. DIN VIAŢA REGELUI CAROL Primele alegeri şi printa Cameră In suita prinţului Mihail se află presidentul senatului serbesc Marinovici, ministrul de războiut Blasnavatz şi Paşa din Belgrad care are comanda garnisoanelor turceşti din fortăreţele Sârbiei. Prinţul Carol ridică la prânz un tonst cordial pentru oaspete său; seara reprezentaţie de gală la teatru, se dă o piesă patriotică, care apoteozează o victorie a Românilor asupra Turcilor.—Paşa, care e de faţă la represintaţie, pare a o urmări cu multă plăcere, 24 Aprilie.—Dimineaţa pe la 7 ore prinţul Mihail părăseşte Bucureştii şi pleacă în grabă spre Sârbia, deoarece s-a apropiat termenul predărei fortăreţelor trupelor sârbeşti. Ministrul de interne, I. Brâtianu, publică o circulară către toţi prefecţii prin „Monitorul oficial“, şi prin care porunceşte, cu cuvinte foarte aspre, ca să se ia măsuri stricte împotriva tuturor vagabonzilor. De la desfiinţarea paşapoartelor obicinuite mai nainte—zice circulara — România e inundată prin toate graniţele sale de străini cari vini lipsiţi de mijloace, şi în aceste timpuri de lipsă, în cari guvernul abia poate să stâmpere foamea indigenilor, trebuie să se procedeze cu asprime împotriva acestei plăgi a imigrărei. Pentru împlinirea mnniiii wiiiiii ii I unu i wi ii iin«i»sii V iiiii f 1wni DUMINICĂ, 18 OCTOMBRE 1892. ras®?»m Criza Guvernamentală I1ST TTTSrGr-A-Ptl A. Situaţiunea în Ungaria e din cele mai grele; şi este a se prevedea, dacă viitorul nu rezervă acestei mult încercate ţeri surprinderi şi mai mari, şi dacă situaţiunea, în loc de a se limpezi nu va lua o direcţiune, care cu timpul să aducă o ştirbire însemnată stărea de lucruri creată prin împăciuirea de la 1867, în urma confllictului religios şi, mai ales, în urma incidentului Hentzi, care a înflăcărat pasiunile până dincolo de marginile permise, naşte întrebarea: ce încredere mai poate avea împăratul in loialitatea oamenilor politici ai Ungariei, ce garanţii mai găsesc cele alte naţionalităţi din Ungaria, în deosebi naţionalităţile din cea altă jumetate a imperiului în organizaţiunea actuală a monarchieî, în care s’a creat Maghiarilor o posiţiune atât de excepţională, în cât de la singura lor voinţă, de la capriciile lor, să depindă soarta a tutulor celor alte naţionalităţi, să atârne existenţa Statului întreg ? Căci nu e nimenui permis, să-şî facă vreo ilusiune asupra celor ce s’au petrecut în zilele din urmă în afacerea Hentzi. Dacă această întâmplare a fost de natură a ne da o nouă dovadă despre şovinismul maghiar, ea a avut însă un merit şi mai mare, acela de a face pe toţi să înţelagă, pe ce baze şubrede se găseşte aşezată organisaţiunea actuală a monarhiei Habsburgilor. Din cuvintele care s’au schimbat, în Cameră, între aceia care au combătut dorinţa împăratului de a înfrăţi armata comună cu honvezii, şi aceia care au susţinut-o, din expresiunile insultătoare şi pline de ură la adresa ideei de înfrăţire şi împăciuire între evenimentele de la 1848 şi starea de lucruri de astăzi, prin care s’a distins presa, din împrejurarea că la banchetul, la care s’a întrunit oposiţiunea de toate nuanţele pentru a serba retragerea de la ordinea zilei a proectuluî în afacerea monumentului honvezilor, nu s’a ridicat nici un toast nici în sănătatea împăratuluî-rege, nici în acea a armatei comune, să poate vedea spiritul de care sunt inspiraţi Maghiarii, se pot înţelege aspiraţiunile de care sunt însufleţiţi viitorii conducători ai Ungariei. Polony îşi goleşte paharul pentru răsturnarea ministerului, Eötvös, închină pentru honvezi.