Lupta, octombrie 1892 (Anul 9, nr. 1822-1846)

1892-10-18 / nr. 1836

ANUL IX.­­ No. 1836 ABONAMENTE d­IN ȚARĂ Un an ..........................................................................40 lei Șease luni.....................................................................20 „ Trei luni.....................................................................10 „ Pentru învețitorî pe un an.....................................30 „ IN STREINETATE Un an . Șease luni Trei luni 50 lei 90 , »­ * ■ gh­idacfia a Pastiginl ■ M­țim­ale,, (Casele Karageorgevici) EDIŢIA A DOUA Organ Democrat - RadicalA Pasaglul „Bancet AMUNCIURI a Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 leu linia r »IV „ „ . . . ,25 bani linia luserţe şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru smuucinrî a se adresa: LiV Zfer&sÜMÍ iá 50 bani îi prageorgevici) SPOLIARE LEGALA Ziarul „L’Indépendancce roumaine“, rezumând un articol al nostru prin care ne exprimam părerea de răa că guvernul, prin procedarea sa în afa­cerea Zappa, ne face să ne căim că am putut să ne încredem un moment în corectitudinea lui, se dedă la un șir de aprecieri stupide și ridicole în care de altminterlea abundă mai în­tot­­deauna spicuitorul numitului ziar. De­sigur că nu pentru a releva acele apre­cieri scriem acest articol, ci numai pen­tru a insista asupra ignoranţei sau relei credinţe ce pune „L’Indépen­­dance“ în rezumarea părerilor şi cri­ticilor noastre. Noi am felicitat guvernul când am aflat că, cu toate stăruinţele statului grecesc de a se tranşa chestiunea suc­­cesiunei Zappa pe cale diplomatică, el a răspuns scurt şi lămurit că a­­ceasta e imposibil, de­oare­ce ase­mine chestiuni sunt de competenţa exclusivă a tribunalelor româneşti. Şi ca dovadă că numai aşa s’a pu­tut înţelege şi aproba atitudinea guvernului, am citat următorul pa­sagiu dintr’o notă a dlui Alexandru Lahovari, adresată d-luî Paparigopulo: Intr’adever, capacitatea persoanelor mo­rale străine şi aptitudinea lor spre a do­bândi o succesiune, atunci mai cu seamă când este vorba de imobile, sunt regulate de principiile generale de dreptul public şi civil al ţarei unde s'a deschis succe­siunea unde se află situate imobilele. Aceste principii se pot de asemenea a­­plica atunci când un guvern străin reclamă el însuși această succesiune. Care este textul dreptului nostru public şi dreptului nostru civil cu privire la dobândirea imobilelor ru­rale, dacă nu art. 7 din Constitu­ţie şi art. 604 din codul civil ? Cât timp deci guvernul se înte­­meea pe aceste texte positive de legi, cât timp guvernul nu părăsia tere­nul justiţiei ţerei, singură în drept a se pronunţa în materie, evident că noi l’am aprobat şi felicitat. Astă­zi presa guvernamentală a primit ordinul de a trâmbiţa că nici­odată guvernul nostru n’a invocat art. 7 din Constituţie (dreptul pu­blic al ţerei), iar după informaţiile noastre pozitive guvernul e hotărît a se retrage din procesul Zappa toc­mai pentru a nu mai fi silit să in­­voace art. 7 din Constituţie faţă cu moştenitorii lui Zappa. Astă­zi deci noi nu putem de­cât să blamăm gu­vernul care, după părerea noastră, părăseşte singura cale dreaptă şi co­rectă pe care apucase, singurul teren sănătos pe care se pusese în conflic­tul greco-român. Prin retragerea sa din procesul Zappa, guvernul reduce acest pro­ces la condiţiunile absolut identice cu afacerea Bedmar. Şi într’un pro­ces şi în cele-l’alt, în urma deszis­­tărei arbitrare a Statului, tribunalele nu vor avea în faţa lor de­cât pe nişte străini cari revendică punerea lor în posesiunea unor imobile ru­rale situate în România, lucru ab­solut oprit de art. 7 din Constitu­­ţiune. Ni se pare că lucru e destul de lămurit şi că toată lumea va înţelege de ce nu putem menţine aprobarea ce am dat la început atitudinea gu­vernului în conflictul cu Grecia. Nu noi ne-am schimbat părerea, ci gu­vernul şi-a modificat atitudinea. Con­tinue guvernul de a sta în instanţă în afacerea Zappa, continue el de a ataca testamentul Zappa revendicând în puterea principiilor dreptului nostru public şi civil invocat la început de d. Lahovari, punerea statului în possesiunea imobilelor ru­rale şi noi vom continua de a-l a­­proba. Dar—şi aci începe toată neînţele­gerea—presa guvernamentală con­fundă ce e legal cu ce e drept, şi în această confusiune în care esce­­lează în deosebi „ L’Indépendance roumaine“ ni se atribue de către a­­cest ziar păreri tocmai contrarii ce­lor emise de noi. Se zice, şi în această privinţă sun­tem de acord, că aşa cum e formu­lat art. 7 din Constituţie şi aşa cum e interpretat de tribunalele noastre, el prescrie jaful, spoliarea streinilor, şi că nu e de demnitatea statului româ­n de a se deda la asemine spo­lieri. Aşa este, şi dacă spicuitorul „In­dependenţei“ n’ar fi de o rea cre­dinţă indignătoare nu ne-ar fi atri­buit „şovinismul ridicol de a cere „spoliarea ori­cărui strein care ar „lega averea sa ori căruî altul de „cât României.“ Desfidem să ni se arate o singură frază a noastră din care ar rezulta aşa ceva, desfidem pe spicuitorul d­e care vorbim să ne arate unde a descoperit şovinismul ce ne atribue. întrebarea este aceasta. Legea de al cărui spirit spoliateţi se leapădă astăzii toţi acei cari au susţinut’o şi votgUo, mai e săli nu în vigoare? Dacă da, precum în aflever este, e permis unuî ministru, unui guvern, s’o calce, s’o nesocotească ? Aci e toată chestiunea şi veli face presa gu­vernamentală că o evită şi se face a nu o înţelege. Ceea ce am susţinut este, că gu­vernul a procedat în mod ilegal când nesocoteşte art. 7 din constituţie nu­mai pe motivul că spiritul acestui articol este spoliator, după actuala organizare socială, şi că avea mijloace de a împăca şi l legea şi dreptul de moştenire a streinilor în România. Aceste mijloace sunt: pe de o parte să lase curs liber justiţiei dinaintea căreia să nu se retragă, iar pe de altă parte să sesizeze parlamentul de această chestiune şi să­­ ceară să despăgubiască pe cei deposedaţi prin­­tr-o dispoziţie spoliatorie a legei. Aşa trebuia să procedeze guvernul, aşa ar fi fost corect. S. Paris, 28 Octombre. — Afară de ziarele radicale, toate foile publice felicită Camera că a respins cererea de amnistie şi aprobă declaraţiunile energice ale d-lui Loubet. O­­pinia mea generală este că în urma promi­siune! de graţie greva trebue să fie termi­nată.­­I Carmaux, 28 Octombre.—Ştirea s’a res­­pândit că prefectul şi compania s’au înţe­les pentru ca aceasta să reia lucrul Mer- I curea viitoare; aproape 400 de mineri ■ trebuiau să se întoarcă la mină. Convenţiunea franco-elveţiană. Paris, 28 Octombre. — Circulă ştirea în sălile Camerei că guvernul are de gând să pune chestiunea de încredere în cazul când comisiunea vamală ar respinge în bloc con­­venţiunea comercială franco-elveţiană. Gu­vernul crede că o ruptură cu Elveţia, după un scurt termen cu acea cu Spania, ar avea consecinţe politice grave pentru Francia. Anti-semiţii din Yiena Piena, 28 Octombre.­­ La şedinţă de azi a consiliului municipal anti-semiţii au provocat scene sgomotoase ; burgmaestru a rostit excluderea pentru 4 şedinţe a consi­lierilor Lueger şi Steiner cari au trebuit să părăseascâ­ sala imediat. — Alţi consilieri anti-semiţi au eşit în acelaş timp cu eî. I DIN AFARA Conflictul Greco-Român Atena, 28 Octombre.— Toate cabinetele străine au fost incunoştiinţate de Grecia de afacerea greco-română; cercurile gu­vernamentale din Athena aşteaptă demer­surile ce va face România pe lângă aceste puteri. Greva din Carmaux Paris, 28 Octombre.—Consiliul general al Senei a votat 10,000 de franci pentru greviştii din Carmaux şi a emis o dorinţă de amnistie în favoarea greviştilor condam­naţi.* Carmaux, 28 Octombre. — O întrunire de grevişti a avut loc aseară; ea a votat în unanimitate continuarea grevei până ce compania va consimți la reintegrarea tutu­­ror lucrătorilor. Mersul holerei ^ f ■ ,'fi Budapesta, 28 Octombrie. In cele 24 de ore până astă seară la 6 ore 19 caşuri de holeră , şi 5 decese, 5 bolnavi au eşit vindecaţi de la spital. Szegedin, 28 Octombrie. Holera a apărut din nou; alaltă­ iarî au­ fost 2 caşuri şi 1 deces­­ ieri un cas; azi 4 caşuri, Hamburg, 28 Octombrie. Ieri s’au constatat 7 cașuri de holeră și 2 decese. Constantinopol, 28 Octombrie. Două cașuri de holeră s’au constatat ieri în lazaretul Sinope; cei doi marinari vin din Odessa. MEMORIELE REGELUI acestui ordin, ministrul de războia­­şi a făgăduit sprijinul. De­şi în circulara Întreagă cuvân­tul , israeliul nu se pomeneşte, ea irită opinia­ publică din Europa, care în expresia „străini“ vede mai ales loviţi pe israeliţi. 4­­16) Aprilie.—Prinţul inspec­tează marele penitenciar militar de pe Dealul Spirei lângă Bucureşti, gustă supa arestaţilor şi asistă la mâncarea lor. De­oare­ce a găsit multe neorândueli, dă ordinul să­­ facă în decurs de trei zile un ra­port amănunţit asupra fie­cărui a­­restat, seara prânz în onoarea con­sulului general al Rusiei şi a agen­tului ei diplomatic, care­­şi-a pre­­sintat srisorile de acreditare. Din cauza chestiune! Luxembur­gului sunt de temut încurcături res­­boinice între Franţa şi Prusia. O scrisoare a prinţului Carol Anton cuprinde asupra acestora următorul pasagiu: „Iarăşi suntem în ajunul unor eveni­mente mari — se poate ca un război şi mare să isbucnească iar în curând, dar tot atât de posibil e că ne aflăm poate în ajunul unei păci durabile. Atâta e sigur că steaua lui Napoleon începe a ajune şi că în, Franţa a în­ceput o fierbere mare. „Firul evinementelor din România l-am cam perdut din pricina artico­lelor de gazetă cari să contrazic în multe puncte —­ de aceea nu pot să mi dau nici o părere asupra lor. De­­ună­zi am făcut să ţi să trimită din Paris notiţe, în cari se doreşte mai multă energie din parte-ţi — eu n’am în privinţa lor nici-o părere, dar îmi închipuiesc că e mai uşor a se critica de­cât a se face mai bine. Multe pot să fie şi flecăriri de prin saloanele pariziane şi idei de ale nemulţumiţilor. Sensaţia cea mai generală a făcut-o însă reactivarea colonelului Solomon, cu care a fi reintrat în armată ele­mente cuziste, elemente etc, şi prin a­­ ceasta sunt cam­ sancţionate din parte­­ţi ! Cum am zis, nu pot să mi daţi nici o părere, deoarece sunt sans con­­naissante de causes. „La Berlin am găsit asupra ta o părere în general favorabilă. Misiu­nea Krensky este un succes preţios, deoarece Roon şi Treskow au fost în contra. Numai Regelui are a i se mulţumi această misiune. „La Berlin trimiterea lui Ştirbei se judecă în chip nefavorabil. » Comisioanele tale sunt aproape toate împlinite (cai, servitori, etc.) »Nu înţeleg însă cum te ajungi cu financele, — căci cu ceea ce ai re­nunţat din lista civilă şi ai împărţit cu înţelepciune milă şi sprijinuri, eu nu pot să înţeleg cum poţi să susţii cheltuiala casei şi curţii tale, cu atât mai mult că scumpetea tuturor celor necesare trebuie să fie enormă. Şi misiunile trebuie să fie enorm de costisitoare, căci nu mă îndoiesc că ele cad cu totul în s­arcina ta.“ Deja de mai multe zile prinţul a primit o scrisoare din cercuri in­fluente parisiane şi care lasă să se întrevază vechea îngrijire de influenţe ruseşti şi prusiene, după ce se re­comandă în aceste scrisori cu multă căldură noua puşcă franceză (Chasse­­pot) precum şi sistemul monetar al uniune! latine, se spune mai departe că în cercurile guvernamentale din Paris se zice: „Prinţul 1) e foarte 1) Iu­ventori! se reproduce textul francez, popular, foarte iubit, foarte stimat personal, dar guvernul său (ministe­rul I. Ghica, care a fost răsturnat de atunci, e nepopular, fără iniţia­tivă, fără prevedere, fără un sistem hotărît, aşa că poziţia nu mai e so­lidă, reformele nu înaintează, intri­­­gele ruseşti îşi joacă jocul, pentru că neh­otărîrea guvernului, lipsa lui de energie Îi fac îndoioasă stabili­tatea. Astă­zi chiar un om politic ,mi-a spus că partidul rus reia pu­teri, că ofiţeri rusofili, precum e un oare­care Solomon şi alţii, reiau in­fluenţă şi serviciu, că cei cari au contribuit la alegerea prinţului se descuragiază vezând că vecinica duş­mană a ţerei, Rusia, reia putere. Dacă această reînviare a partidului rusesc ar fi să fie urmarea unei că­sătorii ruseşti, această căsătorie ar fi dezastruoasă pentru România. Prin­ţul se va convinge în curând că ami­ciţia Rusiei nu va ceda nici înain­tea sentimentelor nici înaintea unei alianţe familiare, ea merge tot­ d’a­­una spre ţintă, împotriva a ori­ce, afară numai când e silită să cedeze unei influenţe superioare . . . Poziţia prinţului e grea, misiunea lui difi­cilă, se ştie ; dar ceea-ce se ştie de asemenea, e că el are simţul drept, că îşi ia rolul în serios, că n’a pri­mit coroana ca splendoare, ci ca da­torie, că vrea să regenereze această naţionalitate latină, el, care are sânge latin. DIN VIAŢA REGELUI CAROL Primele alegeri şi prin­ta Cameră In suita prinţului Mihail se află presidentul senatului serbesc Mari­­novici, ministrul de războiut Blasna­­vatz şi Paşa din Belgrad care are comanda garnisoanelor turceşti din fortăreţele Sârbiei. Prinţul Carol ridică la prânz un tonst cordial pentru oaspete său; seara reprezentaţie de gală la teatru, se dă o piesă patriotică, care apoteo­­zează o victorie a Românilor asupra Turcilor.—Paşa, care e de faţă la represintaţie, pare a o urmări cu multă plăcere, 24 Aprilie.—Dimineaţa pe la 7 ore prinţul Mihail părăseşte Bucu­reştii şi pleacă în grabă spre Sâr­­bia, de­oare­ce s-a apropiat termenul predărei fortăreţelor trupelor sârbeşti. Ministrul de interne, I. Brâtianu, publică o circulară către toţi prefec­ţii prin „Monitorul oficial“, şi prin care porunceşte, cu cuvinte foarte as­pre, ca să se ia măsuri stricte împo­triva tuturor vagabonzilor. De la des­fiinţarea paşapoartelor obicinuite mai nainte—zice circulara — România e inundată prin toate graniţele sale de străini cari vini lipsiţi de mijloace, şi în aceste timpuri de lipsă, în cari guvernul abia poate să stâmpere foa­mea indigenilor, trebuie să se pro­cedeze cu asprime împotriva acestei plăgi a imigrărei. Pentru împlinirea mnniiii wiiiiii ii I unu i wi ii iin«i»sii V­ iiiii f 1wni DUMINICĂ, 18 OCTOMBRE 1892. ras®?»m Criza Guvernamentală I1ST TTTSrGr-A-Ptl A. Situaţiunea în Ungaria e din cele mai grele; şi este a se prevedea, dacă viitorul nu rezervă acestei mult încercate ţeri sur­prinderi şi mai mari, şi dacă situaţiunea, în loc de a se limpezi nu va lua o direc­ţiune, care cu timpul să aducă o ştirbire însemnată stărea de lucruri creată prin împăciuirea de la 1867, în urma confllictului religios şi, mai a­­les, în urma incidentului Hentzi, care a înflăcărat pasiunile până dincolo de mar­ginile permise, naşte întrebarea: ce încre­dere mai poate avea împăratul in loiali­tatea oamenilor politici ai Ungariei, ce garanţii mai găsesc cele alte naţionalităţi din Ungaria, în deosebi naţionalităţile din cea altă jumetate a imperiului în organi­­zaţiunea actuală a monarchieî, în care s’a creat Maghiarilor o posiţiune atât de ex­­cepţională, în cât de la singura lor vo­inţă, de la capriciile lor, să depindă soarta a tutulor celor alte naţionalităţi, să atârne existenţa Statului întreg ? Căci nu e nimenui permis, să-şî facă vre­o ilusiune asupra celor ce s’au petre­cut în zilele din urmă în afacerea Hentzi. Dacă această întâmplare a fost de natură a ne da o nouă dovadă despre şovinismul maghiar, ea a avut însă un merit şi mai mare, acela de a face pe toţi să înţelagă, pe ce baze şubrede se găseşte aşezată or­­ganisaţiunea actuală a monarhiei Habs­­burgilor. Din cuvintele care s’au schimbat, în Ca­meră, între aceia care au combătut dorinţa împăratului de a înfrăţi armata comună cu honvezii, şi aceia care au susţinut-o, din expresiunile insultătoare şi pline de ură la adresa ideei de înfrăţire şi împăciuire între evenimentele de la 1848 şi starea de lu­cruri de astăzi, prin care s’a distins presa, din împrejurarea că la banchetul, la care s’a întrunit oposiţiunea de toate nuanţele pentru a serba retragerea de la ordinea zi­lei a proectuluî în afacerea monumentului honvezilor, nu s’a ridicat nici un toast nici în sănătatea împăratuluî-rege, nici în acea a armatei comune, să poate vedea spiritul de care sunt inspiraţi Maghiarii, se pot în­ţelege aspiraţiunile de care sunt însufleţiţi viitorii conducători ai Ungariei. Polony îşi goleşte paharul pentru răsturnarea minis­terului, Eötvös, închină pentru honvezi.

Next