Lupta, noiembrie 1894 (Anul 11, nr. 2429-2452)

1894-11-08 / nr. 2435

ANUL XT No. 2435 CSt iJWtXfi ftilffit &»*«».&» w tahX Un au .................................... SiMl) iuiil .... [­«f lant........................................... Pentru ii. vfti.to.0 jii, un nu . . iii ' H l’iU’'5KBTA'i' P. Ce a.a............... . . . . Șefeî-» luai............................................. Tr«1 2sol............................................ Mumeru) 15 Bani EDIȚIA A DOUA MARȚI, 8 NOEMBRE is94 AROMAMEATE a ABURD9URI I luaerte fi reclame Pantra «JieneÎLrt s ne Mire«s: Un nu­mer t­echiu 50 bani 10 lei 20 * 10 „ 30 „ •.st­ab lb Redacțiunea i Pasagiul Român Do. Adieinistraţiunea b Pasagiul Român No ORGAN DEMOCRAT-RADICAL Spionagiul. Carnetul meu. Lege de pensiuni. Legea minelor. Din ţările subjugate. Din Iaşi. Atelier de pictură. In preajma forjului. S­PI­O­NA 0IUL Vr’o două ziare au dat alarma. A­­bia telegraful ne-a vestit despre tră­darea căpitanului francez Dreyfus, şi iată că un nou Dreyfus fu descope­rit în România. Ce să fie adevărat ? Se denunţă că un d. căpitan Ver- 7,ea a fugit din Bucureşti după ce a vândut planul forturilor din preju­­rul Capitalei, după ce a trădat ţara, după ce a dat streinului «Cheia ţărei». Evident că trebue să fie oare­care foc, de vreme ce a eşit atâta fum, dar ne simţim datori a linişti opi­­niunea publică şi a linişti chiar pe confraţii atât de dureros alarmaţi. In România stă cu totul altfel ches­tia fortificaţiilor de cum stă în străi­nătate. In România nu mai e nimic de vândut pentru că totul e cunoscut. Trebue să ne pătrundem bine de acest adevăr pentru a putea judeca în specie. Negreşit că în streinătate, în Franţa, în Anglia, în Germania există secre­tul. Pretutindeni în aceste ţări con­struirea intăriturilor s’a făcut sub vălul tainei. Planurile au­ fost întoc­mite de statele-majoare ale armate­lor indigene, lucrările au fost exe­cutate de naţionali, materialul a fost­ din ţară, streinii nu se puteau apro­pia de şanţuri. In aceste ţări spionii şi vânzătorii au rolul lor. Pentru a dobândi planul unui furt, trebue să plăteşti, să munceşti, să cheltueşti mult, să corumpî şi să cumperi. Şi aşa se explică pentru ce descoperirea u­­nei vânzări provoacă atâta emoţiune. Dar la noi! Oare­ cine nu ştie cum s’au plănuit şi cum s’au construit fortificaţiile ? Planul primitiv a fost întocmit de câtre generalul Brialmont, un strein. Acest plan a făcut înconjurul lumei militare, acest plan a fost discutat de câtre cei competenţi, aşa că sunt ani de zile de când numai cei ce n’au fost curioşi n’au ştiut tot ce ar fi vrut să ştie. După aceea construcţia. Aproape toţi antreprenorii de lucrări, au fost strei­ni. Au fost unguri, nemţi, francezi, greci, etc. Pină mai ieri, la unul din forturile cele mai importante, antre­prenor era un ungur, fost loco­tenent în armata austro-ungară, ac­tual inginer. Acest om competent a putut avea toate planurile, şi cine ştie dacă antrepriza sa n’a fost de­cât o mască pusă pentru împreju­rare. Lucrătorii erau iaraşi streini. Sub haina zdrenţeroasă a muncitorului de pământ, a hamalului se poate ascunde ori­cine, un militar, un in­giner, un spion. Prin urmare, să ne înţelegem bine, că secretul n’a fost păzit nici o­dată. Cine vrea să aibă fortificaţii ne­cunoscute de streini trebue să pro­cedeze ca în streinătate; cine pro­cedează ca noi, nu mai poate fi vic­tima trădăreî. Străinătatea cea interesată nu mai putea utiliza serviciile căpitanului Verzea, pentru că acest căpitan nu-i putea oferi aproape nimica, care, să nu fi fost cunoscut. Putea că să fi ră­mas câte­va cestiuni de o secundară importanță, precum efectul tirului, con­for­tarea tunurilor şi a cupolelor, etc., restul, însă, era încă de mult de domeniul public. Suntem încredinţaţi, că ancheta o­ficială nu va descoperi lucru mare, precum suntem încredinţaţi, că pă­rerea noastră este şi părerea cercu­rilor militare competente. Dacă construiam fortificaţi­uni, cum am zice, naţionale­­—­ şi era bine­ să le fi putut construi astfel—evident că­­paza lor ar fi fost mai riguroasă, dar am construit în vileag, am cerut planul general de la streini, am poftit pe streini ca să le construiască, am între­buinţat material şi braţe streine, şi la urmă vorbim de: «secretul fortifi­caţiilor.» Nu există nici un secret,­­fortifi­caţiile noastre sunt cunoscute ca un cal breaz. Totuşi, pentru liniştirea opiniunei socotim, că autoritatea militară n’ar trebui să păstreze tăcerea. Chestia e gravă, se poate ca în adevăr, căpi­tanul Verzea să fi fost posesorul u­­nor hârtii de valoare, se poate ca, prin escepție să fi rămas un­ mic colţ necunoscut celor din afară. De aceea vrem lămurire. CONST. C. BACALBAŞA. CARNETUL MEU m­­­ikvuh­i/Milti In sfârşit Diamandy şi-a dat conclu­ziile !... Le-am citit şi am esclamat : Dacă toate muştele ar face. .. diamante, ar fi Diamanzi şi la.... coada calului. Şi adică de de ce n’ar fi ? Lumea Nouă, care în privinţa repor­­tagiuluî s’ar putea numi Lumea pe dos, ne serveşte o nouă bucată superbă, un nou­ briliant literar care se raportă la con­cursul de la Iaşi. Mare interes are Lumea Nouă să do­vedească cum că D-rul Schachman a bă­tut pe toţî cei l’alţî concurenţi. Interesul eî este atât de mare, în­cât confratele re­vine cu insistenţă, aleargă după mofturi, inventează dovezi, pentru ca la urmă să poată exclama cu satisfacţie : «întrebăm pe ori­ce om nepărtinitor dacă din cele spuse de Dr. Stâncă a cărui sinceritate ni se pare evidentă, nu reese o impresie avantagioasă pentru doctorul Schach­man ?» Cu jale şi cu mâhnire trebue să declar că această concluzie e lată şi mai lată de­cât însăşi noţiunea lăţim­eî. Auziţi, lume bună şi blajină. Ziarul Lumea Nouă doreşte să afle ade­vărul în chestia concursului de la Iaşi, şi începe cercetările. Cel d’ântâi şi la care se opreşte este... D-rul Schach­man, unul dintre concurenţi. In contra aşteptărei tutulor, D-rul Schach­man s’a lăudat foarte mult pe D-sa, a declarat, cu o modestie numărul anut, că a răspuns mai bine de cât toţi candi­daţii, apoi, pentru a încorona o operă destul de lăudabilă, s’a apucat de criticat pe cei l­alţî candidaţi. Convingerea lui Diamandy erea formată pe trei sferturi. Dar cum Diamandy nu e om să se mul­ţumească cu una singură, şi cum îi tre­buie şi contra probă, imediat a căutat mărturii. Mărturia a apărut în persoana unui domn doctor, care iscăleşte cu pseu­donimul Stâncă, şi care, pe adevăratul său nume, se chiamă Şt­ein. Mie mi­ este prietin Ştein-Stâncă, sau Bazalt artificial precum îi zice advocatul Brăescu, dacă concura la Iaşi, eu cred că Ştein bătea pe doctorul Schachman, nu­mai Bazaltul are un cusur, este bazalt­­mozaic. Şi doctorul Stâncă este englez cu cusur. Noi cei de la «Lupta» nu suntem nici antisemiţi, nici anticovrigi, dar grozav nu putem suferi fanatismul naţional, fie românesc,­fie evreiesc, or evreii având ma­rele defect de a fi esclusivişti şi de a avea tocmai cusururile pe care noi le com­batem la adversarii evreilor, mărturia D-rului Stâncă nu face parale. Pentru ca să-mi dau şi eu concluziile întreb: Pe ce dovezi îşi reazămă laudele Lumea Nouă? Pe mărturia D-rului Schach­man ? E ridicol, căci D-rul Schach­man a fost candidat. Pe mărturia D-rului Stâncă? E bănuială, căci D-rul Stâncă e evreu. Concluzia?... Concluzia este că ilustrul reporter sosit expres de la Paris să se lase de interviewuri. Înainte de a sfârși nu pot trece cu ve­ derea următoarele rânduri din articolul Lumea Nouă. De alt­fel toţî candidaţii sunt susţinuţi politiceşte la ziarele cari s’au ocupat de concursul de la Iaşi. Ast­fel d-nul Mih­­­nescu liberal este susţinut de «Voinţa Naţională», D. Tomescu radical, de «Lup­ta». Dacă «Lumea Nouă» s’a ocupat de această chestiune şi dacă am intervievat pe dr. Schachman am făcut’o din un sim­­ţimânt de dreptate, iar nu ca să facem plăcere unui prieten politic, dr. Schach­­­man ne­bucurându- se de reputaţia de a fi socialist. Da ?!... Neapărat, D-rul Schachman n’o fi socia­list, nu, dar nici unul dintre candidaţi nu erea. Şi cum, din patru concurenţii nu s’a găsit nici unnii care să împartă principiile partidului, s’a luat cel d’ântâiîî.... evreii. MEMPHIS. LEGE DE PENSII Nu ştim cum s’a făcut, dar până azi funcţionarii comunali şi judeţeni nu s’au bucurat aproape de nici unul din avanta­­giile de cari se bucură funcţionarii sta­tului. Din toate punctele de vadere aceş­i funcţionari sunt puşi pe o treaptă mai in­ferioară şi consideraţi ca provizori. Această stare de lucruri, natural că este cu desăvârşire nedreaptă şi că e de datoria guvernului s’o schimbe. Cea d’întăiui măsură care trebue să fie luată, este aceea de a se crea o lege de pensii şi pentru aceşti funcţionari, cari acum, rămân pe drumuri când nu mai pot munci. Oamenii aceştia sunt tot atâta demni de îngrijirea guvernului, ca şi cei­l­alţi func­ţionari. Muncesc mult şi cu folos pentru ţară, şi muncesc pe nişte salarii destul de mici. Cel puţin ar trebui să li se asigure hrana zilnică la vreme de bătrâneţă, să li se dea mângâerea că murind nu le ro­mâne copii şi nevasta cerşetori pe ■ dru­muri. Dacă până azi li s’a creat lor o situa­ţie excepţională, inferioară, nu vedem unde este motivul, ca această stare de lucruri să mai dăinuească. Ei şî-au făcut datoria, au petiţionat gu­vernului şi Camenilor, au arătat cât este de dreaptă cererea lor, acum e timpul ca şi guvernul să-şi facă datoria. Să vorbeşte de vre­o trei ani că un proiect de lege pentru crearea pensiunelor pentru funcţionarii comunali şi judeţeni, va fi depus de d-nul Lascar Catargiu, pe biuroul Camerei. Această afirmare nu este însă de ajuns. Trebue să se îndepli­nească făgăduiala dată și să se voteze pro­­ectul de lege și să se puie în aplicare. Dacă este o chestie care numai sufere întârziere, apoi de sigur este aceasta. Fie­care an ca trece mărește nedreptatea a­­ceasta, căreia s’a întârziat deja prea mult să i se puie capăt. LEGEA MINELOR INTERVENŢIA STATULUI In acest moment când criza agri­colă bântue ţara, când capitalurile nu mai găsesc în agricultură marile şi lesnicioasele beneficii de până acum, legea minelor propusă de d. Carp e cât se poate de bine venită şi, de si­gur, ea va face pe mulţi din capitalişti să-şi plaseze fondurile, în exploatarea sub­solului vergin şi bogat, al aces­tei ţări. Criza prin care trecem şi care are toate caracterele permanente, care se va agrava din ce în ce mai mult, dacă vom persista în starea actuală de pro­ducţie unilaterală, va avea marele me­rit că ne va face să ne îndrumăm ac­tivitatea şi pe terenul industrial. Capitalurile ne mai găsind debuşeii, pentru fructificarea lor în agricultură, se vor aventura în sfârşit şi la noi în industrie, în exploatarea minelor de care ţara este destul de bogată. Aşa că, peste câţi­va ani, ceea ce n’au fă­cut sforţările guvernelor, taxele pro­tectoare legile de încurajare etc., va face de sigur nevoia, criză actuală. Mult dorita industrie naţională va naşte, ca prin farmec, căci capitalu­rile nu aşteaptă de loc pentru ca să producă. Ei bine, în aceste momente când totul e la început, pe tărâmul indus­trial şi minier, datoria unor adevă­raţi bărbaţi politici, unor adevăraţi patrioţi este, ca, studiind relele grave sociale pe care desvoltarea industrială le-a provocat în ţări mult mai mari şi mult mai prospere ca a noastră, să ia măsuri, de la început, când inte­resele ostile dintre capital şi muncă, nu sunt încă acute şi, prin urmare când lucrul este mult mai lesne de făcut, ca să cruţe ţărei situaţiunea gravă, care s’a creat aiurea prin îm­părţirea ţărei în două clase, în mun­citori şi în capitalişti. Cine nu cunoaşte că uriaşa desvol­­tare a industriilor în ţările străine a transformat populaţiunea acelor ţări în doue armate tot­deauna gata de luptă şi a căror periodice ciocniri ameninţă nu numai pacea socială, dar însăşi întreagă civilizaţiune.­­ Cestiunea la ordinea zilei acolo sunt măsurile de luat pentru a evita ca cioc­nirile aceste parţiale, dintre urm­eni şi atroni, să nu devie într’o zi un rez­­orv general, ale cărui urmări n nimeni nu le poate prevedea. Partidele politice, parlamentele eu­­ropene nu se preocupă de cît de re­formele economice ce sunt absolut re­clamate de soarta intolerabilă ce s’a creat milioanelor de muncitori de că­tre esploatarea lacomă, egoistă fără de margini, a capitalismului. ■ Dacă însă acolo aceste reforme în­tâmpină greutăţi insurmontabile, dacă acolo democraţia luptă din răsputeri pentru a reuşi se obţină minimul po­sibil pentru muncitori, cauza este că capitalismul este o forţă uriaşe, că el ţine în mină guvernele şi întreaga mişcare politică, şi orbit cum este nu­măr de interesele capitalului său, el nu vrea să ţie socoteală de nici o altă consideraţie politică şi socială, şi nu cedează de­cît înaintea forţei, îndărătnicia aceasta a capitalismului de a nu ceda nicio­dată din privilegile şi beneficiele ce a acaparat inactuala organizare socială, este astăzi adevă­ratul pericol in lumea civilizată, pe­ricol pe care, cu toată armata nu­meroasă ce o ţine gata pătura domi­nantă, ea nu e sigură de ziua de mâine. Ei bine, aceste fapte fiindu-ne în­de­ajuns de cunoscute, nu este cuminte oare, nu este patriotic ca, acum când intrăm şi noi pe tărâmul producţiu­­nei industriale, să luăm de la început măsurile necesare de a nu cădea în aceleaşi greşeli, în care Statele ce ne-au precedat în civilizaţie au căzut ? Nu este oare a face act de adevă­raţi oameni politici, ca de la început noi să înscrim în legile noastre acele drepte revendicări ale lumei munci­toare, cari vor reuşi la urma urmei să se înscrie pretutindeni în dreptul positiv al tuturor ţărilor, însă cine ştie cu preţul căror sguduituri vio­lente, câtor valuri de sânge? De ce să nu facem pe tărâmul eco­nomic, ceea ce am făcut la început pe tărâmul politic ? După cum de la început am înscris în constituţiunea noastră toate liber­tăţile, pentru dobândirea cărora po­poarele Europei au vărsat valuri de sânge, tot aşa ar trebui să înscrim în legile economice toate acele revendi-­ cări sociale pentru cari astăzi munci­torii de pretutindeni luptă, amenin­ţând vecinic pacea societăţei. D. Carp, de­sigur, de aceste consi­deraţii trebue să fi fost inspirat, a­­tunci când în proectul său de lege a propus şi măsuri in folosul mun­citorilor. D. Carp a lucrat ca un adevărat bărbat politic cu vederi largi şi în­depărtate, d-sa a căutat să cruţe ţă­rei comoţiunile puternice la cari pre­tutindeni a dat loc neglijenţa cesti­­unei uvriere. Nu înţelegem însă de ce d. Carp s’a oprit numai la casele de ajutoare şi pensiuni pentru uvrierii din mine, şi n’a mai făcut un pas, pasul de­cisiv, pentru pentru ca prin legea sa să rezolve de la început întreaga ces­­tiune uvrieră. De ce d. Carp s’a oprit aci şi n’a prevăzut, in legea sa, acum când nu iovea mai în nici un interes puter­nic, adevăratul contract ce trebuie să se facă între muncitorii din mine și între cei ce le vor exploata ? Ce a împedicat pe d. Carp ca să nu prevadă de la început, minimul de salariu ce trebuie acordat acestor muncitori, pentru a le fi asigurată hrana la cari au drept, precum şi maximul orelor de muncă pentru a pune la adăpost populaţiunea uvri­eră a ţărei de degenerarea, de sleirea fizică şi morală la care au ajuns mun­citorii de aiurea ? Prin prevederea numai a acestor două fundamentale dispoziţiuni, noi am avea marele merit de a figura printre popoarele civilizate ce au re­­solvat de la început cestiunea socială, şi am cruţa ţărei multe lupte ruină­toare, cari, fiind dat situaţiunea noas­tră de stat mic şi fără­ putere, ar pu­tea compromite vre­odată chiar exis­tenţa ei. Atragem asupra acestei grave ces­tiuni serioasa atenţiune a d-lui Carp şi a întregului guvern şi apelăm la democraţia sinceră a acestei ţări, ca să facă totul ca legea minelor să re­zolve în acelaşi timp şi cestiunea u­­rm­enilor ce-şi vor lăsa viaţa în fun­dul lor. Cestiunea este de cea mai mare im­portanță și de aceea promitem a re­veni asupra ei. DIN ŢĂRILE SUBJUGATE TRANSILVANIA Pazmandy la Cluşiu. Nu-i glumă Mer­cenarul d-lui Wekerle, Dionisiu Pazmandy ţine cu ori­ce preţ să se facă de rîs şi la Cluşiu. Codiţele patriotice din capitala Kul­­turegyletiştilor ne spun, că el îşi va ţinea «disertaţia» despre Ligă în 18­1­ c, adecă Duminecă. Intrarea „după plăcere“. Foile unguresc! din Clusiu sar de bucurie și in­vită publicul clusian se ia parte în număr cât mai mare pentru a asculta gugumăniile comi-voy&geour-ului magghiar. * Curia din Budapesta a respins recursurile de nulitate ale d-lui Septimiu Albini osân­dit în procesul pentru Memorand la doi ani și jumătate închisoare de stat și a d. G. Moldovan osândit la doue luni închi­soare în procesul «Foaiei Poporului». Tot semne de împăcare între maghiari și Români. PRETENTIM UNGUREŞTI » II Sub acest titlu ziarele române de peste munţi scriu, că foile unguresc­ publică sub titlul „proprietăţi maghiare pe teritoriul român“ o notiţă în sensul, că în urma di-­­­imitărilor graniţei române şi austo- ungare, multe proprietăţi maghiare s’au anexat de tot sau în parte, la România. Guvernul ro­mân insă­­ zic numitele fol nu cores­punde obligaţiunelor internaţionale în ceea ce privesce aceste proprietăţi. Guvernul ro­mân a creat şi crează mereu greutăţi res­pectivilor proprietari, cari au a­dresat o plângere in cestiune guvernului maghiar. Guvernul prin ministeriul de ixterne a a­­vertisat pe cel din Bucuresci la împlinirea obligaţiunilor sale internaţionale dar aceş­tia totdeauna au răspuns evasiv şi nu au dat dovadă de cea mai mică bună-voinţă. In urma aceasta ministeriul de interne ungar a hotărît să roage pe ministeriul austro- un­gar de externe, ca prin influenţa sa să ga­ranteze întru toate interesele îndreptăţite ale proprietarilor maghiari faţă de regatul vecin. Ce zice guvernul nostru de cele scrise de gazelele unguresc? DIN RUSIA Principi streini sosiţi. Înmormânta­rea Ţarului St. Petersburg, 11 Noemb.—Archiducele Carol Ludovic, prinţul Enric de Prusia (a cărui sosire a fost anunţată din greşala acum două zile) prinţul d­omnitor al Mun­­tenegrului au sosit. Ei au fost primiţi de către Ţar, de către marii duci şi de către demnitari. Li s’au făcut onorurile militare. Au sosit de asemenea principele Suediei, deputaţiunea spaniolă împreună cu ducele de Alba deputaţiunile militare germane şi austro-ungare. Sunt aşteptaţi pe mâine principele moş­tenitor al României, principele de Nea­­pole şi regele Serbiei. Inmormîntarea ţarului Alexandru s’a ho­tărît în mod definitiv pentru 7­19 Noem­­bre ;• căsătoria ţarului Nicolae pentru ziua de Il123 Noembre. Ţarul, marii duci şi principii presenţi vor duce cosciugul la mormânt. Artileria va trage salve.

Next