Lupta, noiembrie 1894 (Anul 11, nr. 2429-2452)
1894-11-08 / nr. 2435
ANUL XT No. 2435 CSt iJWtXfi ftilffit &»*«».&» w tahX Un au .................................... SiMl) iuiil .... [«f lant........................................... Pentru ii. vfti.to.0 jii, un nu . . iii ' H l’iU’'5KBTA'i' P. Ce a.a............... . . . . Șefeî-» luai............................................. Tr«1 2sol............................................ Mumeru) 15 Bani EDIȚIA A DOUA MARȚI, 8 NOEMBRE is94 AROMAMEATE a ABURD9URI I luaerte fi reclame Pantra «JieneÎLrt s ne Mire«s: Un numer techiu 50 bani 10 lei 20 * 10 „ 30 „ •.stab lb Redacțiunea i Pasagiul Român Do. Adieinistraţiunea b Pasagiul Român No ORGAN DEMOCRAT-RADICAL Spionagiul. Carnetul meu. Lege de pensiuni. Legea minelor. Din ţările subjugate. Din Iaşi. Atelier de pictură. In preajma forjului. SPIONA 0IUL Vr’o două ziare au dat alarma. Abia telegraful ne-a vestit despre trădarea căpitanului francez Dreyfus, şi iată că un nou Dreyfus fu descoperit în România. Ce să fie adevărat ? Se denunţă că un d. căpitan Ver- 7,ea a fugit din Bucureşti după ce a vândut planul forturilor din prejurul Capitalei, după ce a trădat ţara, după ce a dat streinului «Cheia ţărei». Evident că trebue să fie oarecare foc, de vreme ce a eşit atâta fum, dar ne simţim datori a linişti opiniunea publică şi a linişti chiar pe confraţii atât de dureros alarmaţi. In România stă cu totul altfel chestia fortificaţiilor de cum stă în străinătate. In România nu mai e nimic de vândut pentru că totul e cunoscut. Trebue să ne pătrundem bine de acest adevăr pentru a putea judeca în specie. Negreşit că în streinătate, în Franţa, în Anglia, în Germania există secretul. Pretutindeni în aceste ţări construirea intăriturilor s’a făcut sub vălul tainei. Planurile au fost întocmite de statele-majoare ale armatelor indigene, lucrările au fost executate de naţionali, materialul a fost din ţară, streinii nu se puteau apropia de şanţuri. In aceste ţări spionii şi vânzătorii au rolul lor. Pentru a dobândi planul unui furt, trebue să plăteşti, să munceşti, să cheltueşti mult, să corumpî şi să cumperi. Şi aşa se explică pentru ce descoperirea unei vânzări provoacă atâta emoţiune. Dar la noi! Oare cine nu ştie cum s’au plănuit şi cum s’au construit fortificaţiile ? Planul primitiv a fost întocmit de câtre generalul Brialmont, un strein. Acest plan a făcut înconjurul lumei militare, acest plan a fost discutat de câtre cei competenţi, aşa că sunt ani de zile de când numai cei ce n’au fost curioşi n’au ştiut tot ce ar fi vrut să ştie. După aceea construcţia. Aproape toţi antreprenorii de lucrări, au fost streini. Au fost unguri, nemţi, francezi, greci, etc. Pină mai ieri, la unul din forturile cele mai importante, antreprenor era un ungur, fost locotenent în armata austro-ungară, actual inginer. Acest om competent a putut avea toate planurile, şi cine ştie dacă antrepriza sa n’a fost decât o mască pusă pentru împrejurare. Lucrătorii erau iaraşi streini. Sub haina zdrenţeroasă a muncitorului de pământ, a hamalului se poate ascunde oricine, un militar, un inginer, un spion. Prin urmare, să ne înţelegem bine, că secretul n’a fost păzit nici odată. Cine vrea să aibă fortificaţii necunoscute de streini trebue să procedeze ca în streinătate; cine procedează ca noi, nu mai poate fi victima trădăreî. Străinătatea cea interesată nu mai putea utiliza serviciile căpitanului Verzea, pentru că acest căpitan nu-i putea oferi aproape nimica, care, să nu fi fost cunoscut. Putea că să fi rămas câteva cestiuni de o secundară importanță, precum efectul tirului, confortarea tunurilor şi a cupolelor, etc., restul, însă, era încă de mult de domeniul public. Suntem încredinţaţi, că ancheta oficială nu va descoperi lucru mare, precum suntem încredinţaţi, că părerea noastră este şi părerea cercurilor militare competente. Dacă construiam fortificaţiuni, cum am zice, naţionale— şi era bine să le fi putut construi astfel—evident căpaza lor ar fi fost mai riguroasă, dar am construit în vileag, am cerut planul general de la streini, am poftit pe streini ca să le construiască, am întrebuinţat material şi braţe streine, şi la urmă vorbim de: «secretul fortificaţiilor.» Nu există nici un secret,fortificaţiile noastre sunt cunoscute ca un cal breaz. Totuşi, pentru liniştirea opiniunei socotim, că autoritatea militară n’ar trebui să păstreze tăcerea. Chestia e gravă, se poate ca în adevăr, căpitanul Verzea să fi fost posesorul unor hârtii de valoare, se poate ca, prin escepție să fi rămas un mic colţ necunoscut celor din afară. De aceea vrem lămurire. CONST. C. BACALBAŞA. CARNETUL MEU mikvuhi/Milti In sfârşit Diamandy şi-a dat concluziile !... Le-am citit şi am esclamat : Dacă toate muştele ar face. .. diamante, ar fi Diamanzi şi la.... coada calului. Şi adică de de ce n’ar fi ? Lumea Nouă, care în privinţa reportagiuluî s’ar putea numi Lumea pe dos, ne serveşte o nouă bucată superbă, un nou briliant literar care se raportă la concursul de la Iaşi. Mare interes are Lumea Nouă să dovedească cum că D-rul Schachman a bătut pe toţî cei l’alţî concurenţi. Interesul eî este atât de mare, încât confratele revine cu insistenţă, aleargă după mofturi, inventează dovezi, pentru ca la urmă să poată exclama cu satisfacţie : «întrebăm pe orice om nepărtinitor dacă din cele spuse de Dr. Stâncă a cărui sinceritate ni se pare evidentă, nu reese o impresie avantagioasă pentru doctorul Schachman ?» Cu jale şi cu mâhnire trebue să declar că această concluzie e lată şi mai lată decât însăşi noţiunea lăţimeî. Auziţi, lume bună şi blajină. Ziarul Lumea Nouă doreşte să afle adevărul în chestia concursului de la Iaşi, şi începe cercetările. Cel d’ântâi şi la care se opreşte este... D-rul Schachman, unul dintre concurenţi. In contra aşteptărei tutulor, D-rul Schachman s’a lăudat foarte mult pe D-sa, a declarat, cu o modestie numărul anut, că a răspuns mai bine de cât toţi candidaţii, apoi, pentru a încorona o operă destul de lăudabilă, s’a apucat de criticat pe cei lalţî candidaţi. Convingerea lui Diamandy erea formată pe trei sferturi. Dar cum Diamandy nu e om să se mulţumească cu una singură, şi cum îi trebuie şi contra probă, imediat a căutat mărturii. Mărturia a apărut în persoana unui domn doctor, care iscăleşte cu pseudonimul Stâncă, şi care, pe adevăratul său nume, se chiamă Ştein. Mie mi este prietin Ştein-Stâncă, sau Bazalt artificial precum îi zice advocatul Brăescu, dacă concura la Iaşi, eu cred că Ştein bătea pe doctorul Schachman, numai Bazaltul are un cusur, este bazaltmozaic. Şi doctorul Stâncă este englez cu cusur. Noi cei de la «Lupta» nu suntem nici antisemiţi, nici anticovrigi, dar grozav nu putem suferi fanatismul naţional, fie românesc,fie evreiesc, or evreii având marele defect de a fi esclusivişti şi de a avea tocmai cusururile pe care noi le combatem la adversarii evreilor, mărturia D-rului Stâncă nu face parale. Pentru ca să-mi dau şi eu concluziile întreb: Pe ce dovezi îşi reazămă laudele Lumea Nouă? Pe mărturia D-rului Schachman ? E ridicol, căci D-rul Schachman a fost candidat. Pe mărturia D-rului Stâncă? E bănuială, căci D-rul Stâncă e evreu. Concluzia?... Concluzia este că ilustrul reporter sosit expres de la Paris să se lase de interviewuri. Înainte de a sfârși nu pot trece cu ve derea următoarele rânduri din articolul Lumea Nouă. De altfel toţî candidaţii sunt susţinuţi politiceşte la ziarele cari s’au ocupat de concursul de la Iaşi. Astfel d-nul Mihnescu liberal este susţinut de «Voinţa Naţională», D. Tomescu radical, de «Lupta». Dacă «Lumea Nouă» s’a ocupat de această chestiune şi dacă am intervievat pe dr. Schachman am făcut’o din un simţimânt de dreptate, iar nu ca să facem plăcere unui prieten politic, dr. Schachman nebucurându- se de reputaţia de a fi socialist. Da ?!... Neapărat, D-rul Schachman n’o fi socialist, nu, dar nici unul dintre candidaţi nu erea. Şi cum, din patru concurenţii nu s’a găsit nici unnii care să împartă principiile partidului, s’a luat cel d’ântâiîî.... evreii. MEMPHIS. LEGE DE PENSII Nu ştim cum s’a făcut, dar până azi funcţionarii comunali şi judeţeni nu s’au bucurat aproape de nici unul din avantagiile de cari se bucură funcţionarii statului. Din toate punctele de vadere aceşi funcţionari sunt puşi pe o treaptă mai inferioară şi consideraţi ca provizori. Această stare de lucruri, natural că este cu desăvârşire nedreaptă şi că e de datoria guvernului s’o schimbe. Cea d’întăiui măsură care trebue să fie luată, este aceea de a se crea o lege de pensii şi pentru aceşti funcţionari, cari acum, rămân pe drumuri când nu mai pot munci. Oamenii aceştia sunt tot atâta demni de îngrijirea guvernului, ca şi ceilalţi funcţionari. Muncesc mult şi cu folos pentru ţară, şi muncesc pe nişte salarii destul de mici. Cel puţin ar trebui să li se asigure hrana zilnică la vreme de bătrâneţă, să li se dea mângâerea că murind nu le române copii şi nevasta cerşetori pe ■ drumuri. Dacă până azi li s’a creat lor o situaţie excepţională, inferioară, nu vedem unde este motivul, ca această stare de lucruri să mai dăinuească. Ei şî-au făcut datoria, au petiţionat guvernului şi Camenilor, au arătat cât este de dreaptă cererea lor, acum e timpul ca şi guvernul să-şi facă datoria. Să vorbeşte de vreo trei ani că un proiect de lege pentru crearea pensiunelor pentru funcţionarii comunali şi judeţeni, va fi depus de d-nul Lascar Catargiu, pe biuroul Camerei. Această afirmare nu este însă de ajuns. Trebue să se îndeplinească făgăduiala dată și să se voteze proectul de lege și să se puie în aplicare. Dacă este o chestie care numai sufere întârziere, apoi de sigur este aceasta. Fiecare an ca trece mărește nedreptatea aceasta, căreia s’a întârziat deja prea mult să i se puie capăt. LEGEA MINELOR INTERVENŢIA STATULUI In acest moment când criza agricolă bântue ţara, când capitalurile nu mai găsesc în agricultură marile şi lesnicioasele beneficii de până acum, legea minelor propusă de d. Carp e cât se poate de bine venită şi, de sigur, ea va face pe mulţi din capitalişti să-şi plaseze fondurile, în exploatarea subsolului vergin şi bogat, al acestei ţări. Criza prin care trecem şi care are toate caracterele permanente, care se va agrava din ce în ce mai mult, dacă vom persista în starea actuală de producţie unilaterală, va avea marele merit că ne va face să ne îndrumăm activitatea şi pe terenul industrial. Capitalurile ne mai găsind debuşeii, pentru fructificarea lor în agricultură, se vor aventura în sfârşit şi la noi în industrie, în exploatarea minelor de care ţara este destul de bogată. Aşa că, peste câţiva ani, ceea ce n’au făcut sforţările guvernelor, taxele protectoare legile de încurajare etc., va face de sigur nevoia, criză actuală. Mult dorita industrie naţională va naşte, ca prin farmec, căci capitalurile nu aşteaptă de loc pentru ca să producă. Ei bine, în aceste momente când totul e la început, pe tărâmul industrial şi minier, datoria unor adevăraţi bărbaţi politici, unor adevăraţi patrioţi este, ca, studiind relele grave sociale pe care desvoltarea industrială le-a provocat în ţări mult mai mari şi mult mai prospere ca a noastră, să ia măsuri, de la început, când interesele ostile dintre capital şi muncă, nu sunt încă acute şi, prin urmare când lucrul este mult mai lesne de făcut, ca să cruţe ţărei situaţiunea gravă, care s’a creat aiurea prin împărţirea ţărei în două clase, în muncitori şi în capitalişti. Cine nu cunoaşte că uriaşa desvoltare a industriilor în ţările străine a transformat populaţiunea acelor ţări în doue armate totdeauna gata de luptă şi a căror periodice ciocniri ameninţă nu numai pacea socială, dar însăşi întreagă civilizaţiune. Cestiunea la ordinea zilei acolo sunt măsurile de luat pentru a evita ca ciocnirile aceste parţiale, dintre urmeni şi atroni, să nu devie într’o zi un rezorv general, ale cărui urmări n nimeni nu le poate prevedea. Partidele politice, parlamentele europene nu se preocupă de cît de reformele economice ce sunt absolut reclamate de soarta intolerabilă ce s’a creat milioanelor de muncitori de către esploatarea lacomă, egoistă fără de margini, a capitalismului. ■ Dacă însă acolo aceste reforme întâmpină greutăţi insurmontabile, dacă acolo democraţia luptă din răsputeri pentru a reuşi se obţină minimul posibil pentru muncitori, cauza este că capitalismul este o forţă uriaşe, că el ţine în mină guvernele şi întreaga mişcare politică, şi orbit cum este număr de interesele capitalului său, el nu vrea să ţie socoteală de nici o altă consideraţie politică şi socială, şi nu cedează decît înaintea forţei, îndărătnicia aceasta a capitalismului de a nu ceda niciodată din privilegile şi beneficiele ce a acaparat inactuala organizare socială, este astăzi adevăratul pericol in lumea civilizată, pericol pe care, cu toată armata numeroasă ce o ţine gata pătura dominantă, ea nu e sigură de ziua de mâine. Ei bine, aceste fapte fiindu-ne îndeajuns de cunoscute, nu este cuminte oare, nu este patriotic ca, acum când intrăm şi noi pe tărâmul producţiunei industriale, să luăm de la început măsurile necesare de a nu cădea în aceleaşi greşeli, în care Statele ce ne-au precedat în civilizaţie au căzut ? Nu este oare a face act de adevăraţi oameni politici, ca de la început noi să înscrim în legile noastre acele drepte revendicări ale lumei muncitoare, cari vor reuşi la urma urmei să se înscrie pretutindeni în dreptul positiv al tuturor ţărilor, însă cine ştie cu preţul căror sguduituri violente, câtor valuri de sânge? De ce să nu facem pe tărâmul economic, ceea ce am făcut la început pe tărâmul politic ? După cum de la început am înscris în constituţiunea noastră toate libertăţile, pentru dobândirea cărora popoarele Europei au vărsat valuri de sânge, tot aşa ar trebui să înscrim în legile economice toate acele revendi- cări sociale pentru cari astăzi muncitorii de pretutindeni luptă, ameninţând vecinic pacea societăţei. D. Carp, desigur, de aceste consideraţii trebue să fi fost inspirat, atunci când în proectul său de lege a propus şi măsuri in folosul muncitorilor. D. Carp a lucrat ca un adevărat bărbat politic cu vederi largi şi îndepărtate, d-sa a căutat să cruţe ţărei comoţiunile puternice la cari pretutindeni a dat loc neglijenţa cestiunei uvriere. Nu înţelegem însă de ce d. Carp s’a oprit numai la casele de ajutoare şi pensiuni pentru uvrierii din mine, şi n’a mai făcut un pas, pasul decisiv, pentru pentru ca prin legea sa să rezolve de la început întreaga cestiune uvrieră. De ce d. Carp s’a oprit aci şi n’a prevăzut, in legea sa, acum când nu iovea mai în nici un interes puternic, adevăratul contract ce trebuie să se facă între muncitorii din mine și între cei ce le vor exploata ? Ce a împedicat pe d. Carp ca să nu prevadă de la început, minimul de salariu ce trebuie acordat acestor muncitori, pentru a le fi asigurată hrana la cari au drept, precum şi maximul orelor de muncă pentru a pune la adăpost populaţiunea uvrieră a ţărei de degenerarea, de sleirea fizică şi morală la care au ajuns muncitorii de aiurea ? Prin prevederea numai a acestor două fundamentale dispoziţiuni, noi am avea marele merit de a figura printre popoarele civilizate ce au resolvat de la început cestiunea socială, şi am cruţa ţărei multe lupte ruinătoare, cari, fiind dat situaţiunea noastră de stat mic şi fără putere, ar putea compromite vreodată chiar existenţa ei. Atragem asupra acestei grave cestiuni serioasa atenţiune a d-lui Carp şi a întregului guvern şi apelăm la democraţia sinceră a acestei ţări, ca să facă totul ca legea minelor să rezolve în acelaşi timp şi cestiunea urmenilor ce-şi vor lăsa viaţa în fundul lor. Cestiunea este de cea mai mare importanță și de aceea promitem a reveni asupra ei. DIN ŢĂRILE SUBJUGATE TRANSILVANIA Pazmandy la Cluşiu. Nu-i glumă Mercenarul d-lui Wekerle, Dionisiu Pazmandy ţine cu orice preţ să se facă de rîs şi la Cluşiu. Codiţele patriotice din capitala Kulturegyletiştilor ne spun, că el îşi va ţinea «disertaţia» despre Ligă în 181 c, adecă Duminecă. Intrarea „după plăcere“. Foile unguresc! din Clusiu sar de bucurie și invită publicul clusian se ia parte în număr cât mai mare pentru a asculta gugumăniile comi-voy&geour-ului magghiar. * Curia din Budapesta a respins recursurile de nulitate ale d-lui Septimiu Albini osândit în procesul pentru Memorand la doi ani și jumătate închisoare de stat și a d. G. Moldovan osândit la doue luni închisoare în procesul «Foaiei Poporului». Tot semne de împăcare între maghiari și Români. PRETENTIM UNGUREŞTI » II Sub acest titlu ziarele române de peste munţi scriu, că foile unguresc publică sub titlul „proprietăţi maghiare pe teritoriul român“ o notiţă în sensul, că în urma di-imitărilor graniţei române şi austo- ungare, multe proprietăţi maghiare s’au anexat de tot sau în parte, la România. Guvernul român insă zic numitele fol nu corespunde obligaţiunelor internaţionale în ceea ce privesce aceste proprietăţi. Guvernul român a creat şi crează mereu greutăţi respectivilor proprietari, cari au adresat o plângere in cestiune guvernului maghiar. Guvernul prin ministeriul de ixterne a avertisat pe cel din Bucuresci la împlinirea obligaţiunilor sale internaţionale dar aceştia totdeauna au răspuns evasiv şi nu au dat dovadă de cea mai mică bună-voinţă. In urma aceasta ministeriul de interne ungar a hotărît să roage pe ministeriul austro- ungar de externe, ca prin influenţa sa să garanteze întru toate interesele îndreptăţite ale proprietarilor maghiari faţă de regatul vecin. Ce zice guvernul nostru de cele scrise de gazelele unguresc? DIN RUSIA Principi streini sosiţi. Înmormântarea Ţarului St. Petersburg, 11 Noemb.—Archiducele Carol Ludovic, prinţul Enric de Prusia (a cărui sosire a fost anunţată din greşala acum două zile) prinţul domnitor al Muntenegrului au sosit. Ei au fost primiţi de către Ţar, de către marii duci şi de către demnitari. Li s’au făcut onorurile militare. Au sosit de asemenea principele Suediei, deputaţiunea spaniolă împreună cu ducele de Alba deputaţiunile militare germane şi austro-ungare. Sunt aşteptaţi pe mâine principele moştenitor al României, principele de Neapole şi regele Serbiei. Inmormîntarea ţarului Alexandru s’a hotărît în mod definitiv pentru 719 Noembre ;• căsătoria ţarului Nicolae pentru ziua de Il123 Noembre. Ţarul, marii duci şi principii presenţi vor duce cosciugul la mormânt. Artileria va trage salve.