Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)
1895-10-10 / nr. 2691
ANUL XII.—No. 2691 ASOHAMENTE, IN TARA Un an...................................................................40 lei Seare luni............................................................. 20 n Trai luni.......................................................................1) . Pentru invatatori pe un an.....................................30 „ IN strainEtate Un an.................................................................. 50 „ Sease luni......................................................................25 „ Trei luni.......................................................................15 „ Numerul 15 Bani REDACTIUNEA : PASAGIUL ROMM Ho. 13. EDITIA A DOUA MARTI, 10 OCTOMBRIE 1895 AHWNCIKIRtl ■ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 Inserte și reclame Ptintru auunciuri a se adresa Xiarisisal A DlVil IMI STRATIUNEA : STRAHA SFAUTI lOAICA Ho. 11, ORGAN DEMOCRAT-RADICAL Activitatea guvernului Zeflemele. I. P. Carp şi situaţiunea Representarea proporţională a minoritatilor. Zigzaguri. Oameni şi lucruri. Memoriele Regelui. ACTIVITATEA GUVERNULUI Până acum activitatea noului guvern se manifestă numai prin multele schimbări ce se fac între funcţionarii publici. Este o adevărată calamitate pentru bieţii funcţionari schimbarea guvernului. Toţi, de la cel mai mare pînă la cel mai mic, tremură de teama că au să fie asvârliţi pe drumuri. Iată un sistem de guvernare, care ar trebui să înceteze odată, deoarece este dăunător din toate punctele de vedere. Mai întâi, să desorganizează serviciile publice, să opresc lucrările începute pe loc, şi nu se mai pot continua în aceleaşi condiţiuni. Afară de neajunsurile de acest fel, este un mare neajuns, care atinge chiar baza pe care să reazămă regimul constituţional: libertatea alegerilor. Funcţionarii ştiind că schimbarea guvernului însemnează o goană între funcţionari luptă din răsputeri, ca să menţie guvernul, care îi menţine pe ei în slujbă. Este adevărat că partidele când sunt în opoziţie, ca să-şi menţie partizanii sunt nevoite să le dea speranţe să le făgăduiască slujbe, pentru ziua când vor veni la putere. Dar aceasta se întâmplă cu partidele care sunt înjghebate pe interese iar nu pe principii. Şi un partid care venit la putere, are prea mulţi partizani de căpătuit dovedeşte că nu are oameni convinşi, partizani devotaţi, ci numai tovarăşi, cari n’au urmărit realizarea unei idei, aplicarea unui program de guvernămînt, ci numai dobîndirea unei slujbe. Este trist ca după atâţia ani de regim constituţional să vedem că guvernele cred încă că slujbele statului sunt absolut la dispoziţia lor, că pot dispune de funcţionarii publici, ca de nişte slugi de casă. Aceasta dovedeşte că partidele noastre sunt încă departe de a fi sincer constituţionale şi nu vor cu nici un preţ să cedeze, în fapt, la nişte puteri, pe cari prin legi, au declarat că le părăsesc. Şi din moment ce funcţiunile publice preocupă prea mult pe un partid este fatal ca cestiunile de reformă, de organizare a statului să rămâie cu totul în umbră, să nu se mai ocupe de ele. Ei bine, asemenea guverne numai pot să aibă azi viaţă lungă. Nu mai merge cu guverne cari nu sunt capabile să se ocupe cu cestiunile economice şi sociale, cari sunt la ordinea zilei. Frasele goale sunt ridicule azi şi nu mai pot produce nici un efect. De aceea spunem guvernului actual să nu-şi piardă prea mult vremea cu nimicurile administraţiei, cu schimbarea micilor funcţionari, cu căpătuirea partizanilor. In ţara asta există azi, graţie propagandei democraţilor, un puternic curent în favoarea reformelor democratice. Nu mai merge nici cu impozitele actuale, nici cu comunele aşa cum sunt organizate, nici cu sistemul electoral actual. Dar nu e direcţie în care să nu fie absolută nevoe de o serioasă reformă. Sunt nevoi de care trebue să se ocupe guvernul. Şi dacă în opoziţie partidul a putut să ne răspundă vecinie, când îi vorbeam de program şi reforme: «să răsturnăm mai întâiu guvernul şi apoi să vorbim de idei», azi este la putere şi curentul format în ţară îi impune să lucreze, şi să lucreze serios, dacă voeşte să stea la putere. Este imposibil ca să nu se facă alegeri cel mult peste trei luni, şi desigur partidul liberal, care nu se mai poate servi azi de trasa de resturnare, va trebui să spue alegătorilor ce voeşte să facă la putere. Să sperăm, că nu se va prezenta în campania electorală numai cu vorbe, cu frasele obicinuite în timpul opoziţiunei, dar că va spune cetățenior cum are să resolve toate problemele economice cari cer o urgentă deslegare. Altfel, guvernul liberal va fi condamnat de la început, căci va dovedi că e un guvern sterp, nepregătit să guverne țara. ZEFLEMELE AŞA SE SCHIMBA LUCRURILE.... Ieri a’a observat un mare dever prin piaţa noastră. Toţi negustorii erau radioşî. N’ai făcut daraveri aşa de multe şi de mănoase, de când nu mai ţin el minte. Mai ales negustorii de haine şi-au vedut magaziile deodată golite, şi chiar rămăşiţele de haine remase de prin vremuri, le-au vîndut„Naţia“, după ce s’a indignat îndestul contra negrei reacţiuni, care era cât p’a ei s’o lase fir’ de palton, cu pălăria de paie şi făr’ de ceapă şi cartofi la pimniţă, pe vremea asta, a crezut că este bine să-şi ia măsurile din vreme, căci, de ceasul poate aduce multe. Nu mai e vorba acum de datoria după «turbarel“, care tocmai a sosit din Deal. Dar pronia cerească b’s îndurat de „naţie“ şi acum adio Bărăcie, căci ai noştril sunt la putere-Aseară o manifestaţie spontaneă, al cărei secret pare că-l are numai „naţia», s’a făcut pe strade. Era o privelişte uimitoare şi fermecătoare : toată naţia era cu paltoane şi cu căciuli, iar la mână cu nişte bastoane elegante, sistem brevetat «Poliţia“. Aşa se schimbă lucrurile, când vin, „ai noştri!» la putere. RIDICAREA STAREI DE ASEDIU Viena, 1g Octombrie. — «Oficialul» va publica mâine ordonanţa ministerială care desfiinţează măsurile excepţionale de la 12 Septembre 1e9i pentru Praga şi împrejurimi. PRESA RUSA SI CESTIUNEA ARMEANA Petersburg, 19 Octombrie.— Ziarele primesc cu o satisfacţie unanimă iradeaua privitoare la reformele armeneşti. Mesagerul guvernului constată că acţiunea comună a celor trei puteri şi-a atins scopul. Armenii vor obţine executarea stipulaţiunilor prevăzute în favoarea lor prin tratatul din Berlin. Totul pare să arate că cercurile conducătoare turceşti recunosc acuma gravitatea situaţiuneî creată prin hesitările Turciei. Novosti zice că iradeaua nu răspunde de loc dorinţelor Armenilor cari voesc autonomia desăvîrşită, dar Armenii ar face bine să rămînă liniştiţi. Nevoie Vremia crede că ar fi prematur de a considera chestiunea armenească ca în definitiv regulată, căci nouă complicaţiuni se vor ivi îndată, dacă guvernul turcesc nu ar satisface cu desăvîrşire angajamentele luate de dînsul. Ziarul vede o garanţie a executării acestor angajamente numai într’o acţiune comună a puterilor. D. P. CARP ŞI SITUATIUNEA Regele s’a descoperit complect prin felul cum a adus pe liberali la putere. Până acuma păstra oare care decor penru actele sale personale. Data aceasta n’a mai încungiurat. A făcut cum i s’a părut, că e bine, fără să mai caute pretexte, pentru a da aparenţa de constituţionalitate actului săli. Şi nu ştiu dacă şade reu pentru un’slveran care guvernează de peste 30 ani, să’şi dee pe faţă sistemul, să spue curat partidelor politice că constituţia este... opoveste. Această sinceritate poate să producă roade. Partidele politice vor găsi poate interes de astăzi înainte să organizeze astfel instituţiunile de stat, încât constituţia să devie o realitate, să poată funcţiona. Faptul de căpetenie care reiesă din soluţiunea dată crizei, este că regele şi-a suprimat de astăzi înainte o puternică supapă de scăpare. Altă dată când oposiţia cerea cu tărie schimbarea guvernului, maiestatea sa o trimetea la alegeri.—Reuşiţî în alegeri, a zis regele de multe ori foaste opoziţii unite. De astăzi înainte şi-a ridicat acest drept. La plângerile viitoare, suveranul nu va mai putea trimite la alegeri, ci va trebui să examineze plângerile dacă sunt sau nu serioase şi să le găsească singur leacul, lăsând alegerile de o parte. De netăgăduit este că d-1 Carp a contribuit cel mai mult, ca regele să-şi dee pe faţă sistemul său de predilecţie. D-1 Carp nu poate fi însă învinovăţit cu nimica, deoarece d-sa are adese convingere că regele este actualminte singurul factor constituţional, care poate decide în mod raţional lucrurile. Când atitudinea unui om de stat provoacă o aşa de mare schimbare în practica constituţională, datori suntem să examinăm aceasta atitudine în sine. Hotărîrea d-luî Carp de a se retrage, cînd opoziţia contra guvernului era încă slabă, ne doreşte mai întăiu să d-sa concepe politica altfel decât aproape unanimitatea oamenilor noştri politici. Dl^Carp cel dintăi a spus că puterea pentru ea însăşi nu trebue să fie singurul ţel al omului politic. Puterea e legitimă atât timp, cât ai de împlinit printr’însa ceva reforme utile pentru ţară şi când nu mai are nici o reformă de realizat într’un viitor apropiat, omul politic conştiincios trebue să părăsească puterea. O atare concepţie despre omul politic mireasă a idealism, în orîce caz contractează cu practica politică din toate ţerile şi din acest punct de vedere dl Carp are toată admiraţiunea mea. Este însă şi o parte foarte primejdioasă în felul cum a lucrat, dl Carp. Admit că în fapt d-sa nu s’a înşelat, că din cauza disensiunilor din partidul conservator nu s’ar mai fi putut face nici-o lucrare serioasă. Totuși a lua hotărîrea de a te retrage, fără să previi pe proprii tei partisan!, fără a preveni pe partidul cu care aî conlucrat atîta timp, duce la desorganisarea, la suprimarea partidelor. Eu nu contest că dl. Carp gîndeşte mai bine în politică decât tot partidul la un loc. Nu pot însă să uit că în politică fără organisare, fără partid nu se poate face nimic durabil. Nu trebue să ne luăm dupe cazurile excepţionale. Felul de a lucra al d-luî Carp se potriveşte, poate, cu stadiul actual al vieţei noastre constituţionale, în care regele este totul. Dl Carp a mai avut şansa ca prin talentul său, prin relaţiunile şi manierile sale să se facă apreciat de rege. Aceasta însă este o şansă. Foarte sigur că talentul şi cunoştinţele politice singure n’ar fi fost de ajuns să-l facă pe dl Carp apreciat. Şi dacă e vorba să ne bazăm pe şanse, pe aleatorii, atunci nu mai putem vorbi de sistem serios de politică. Sistemul d-luî Carp poate să se potrivească foarte bine momentului actual, când avem pe tron un rege inteligent şi cu experienţă , cînd politicianii noştri sunt aşa de decăzuţi în cu tirania partidului este un ce insuportabil şi nedemn pentru un om cu vederi superioare. Nu ne putem însă ocupa numai de momentele trecătoare. Regele actual poate să dispara fiziceşte, sau se poate ca forţele lui intelectuale să scadă şi atuncî vom avea domnia anarchiei. Tocmai oameni superiori ca d. Carp, cu prestigiul pe care îl dă inteligenţa şi înalta sa moralitate, ar trebui să se ocupe şi de regenerarea partidelor. D. Carp a văzut singur cum având buna voinţa regelui a avut atâtea zile amare la guvern, din cauza că partidul său nu era destul de numeros şi destul de bine pregătit. A lucra în chipul cum a lucrat d. Carp cu ocaziunea ultimei crize, este a declara că nu te simţi solidar cu nimeni, este a îndreptăţi şi pe partizanii tăi a nu se simţi solidar cu tine şi deci a provoca distrugerea partidelor. Noi democraţii, în special, cu toată căldura ce o simţim faţă de superioritatea morala şi intelectuală a dlui Carp, nu putem să nu ne ridicăm contra procedare! d-sale. Noi avem un bagaj de idei, care întrec cercul ideilor, simpatice majestăţei sale. Aioile nu pot trăi din simpatia suveranului, ci din puterea convingerei partizanilor acelor idei. Orî cine despreţueşte propaganda ideilor, organizarea în partid a celor convinşi de aceste idei, nu poate avea o legătură durabilă cu noi. Unii ne vor zice poate : — cu atât mai rău pentru d-voastră. Nu contest că şi noi nu perdem prin faptul că nu vom putea lucra împreună cu d. Carp, dar şi d-sa n’ar trebui să uite că e muritor, că are deja 58 ani şi că n’ar fi rău pentru ţară, dacă ideile sale, în loc să dispară odată cu d-sa, ar rămânea moştenire unui partid. Sfîrşesc prin a repeta: o emancipare prea mare de partid, duce la descurajarea partizanilor, la distrugerea, partidelor, ceea ce este o nenorocire şi pentru ţară şi pentru progresul ideilor. In acest punct cred, că în ultima criză atitudinea conservatorilor puri a fost superioară atitudinea d-lui Carp. (Jurnalul) A. A. BĂDĂRAU ZIGZAGURI DE DOR S'au desfrunzit copacii de mândra lor \J podoabă Şi inima-mi sdrobită tristeţel cade roabă ; Mîhinit, mă uit în zare, departe pe cimpie Şi trist, pling împreună cu toamna ceapustie. Ah uite, ie cărarea, ascunsă, şerpuita, Pe care astă vară noi rătăciam, iubită. Ce dor fără de milă pe aicea mă maipoartă ? Şi frunzele sunt moarte fi dragostea ni-imoartă... Copaci bătuţi de vînturi precum eu sunt I de ginduri Sicriu doar de mi-or face din ale voas[tre seînduri, Căci în a voastră umbră ce dor m'ar mai [aduce ?... O teiule iubite, ce bun eşti tu de cruce... Virgiliu N. Cișman REPRESENTAREA PROPORŢIONALA A MINORITĂŢILOR XVI Să vedem ce înţeleg partisanii sistemului actual prin guvern puternic şi stabil ? Prin guvern puternic partisanii sistemului majoritar înţeleg acel guvern care poate să se sprijine pe majorităţi târî, sigure şi stabile. Prin majorităţi târî eî înţeleg pe acele mari ca număr. Iar prin majorităţi sigure înţeleg acele majorităţi maleabile, capabile de tot, prin care şi cu care guvernele pot săvârşi tot. In această lucrare noi am arătat boalele de care ajunge a suferi majorităţile mari în cursul esistenţeî ,lor parlamentare. Am arătat cum şi cu ce preţ este pătrată unitatea majorităţilor mari. Prin soiu şi soiuri de tolerenţe, prin soiu şi soiuri de mijloace conruptive. Adevărata putere însă a unei majorităţi nu sta în puterea sa numerică, ci în puterea sa calitativă. Ce importă ca o majoritate să fie slabă numeric dacă ea este compusă din oamenii cei mai eminenţi ai unei opiniuni sau partide. Din contra, cu cât o majoritate va fi mai slabă numeric dar compusă din oameni eminenţi, cu atât va fi mai puţin expusă de a greşi, cu atât mai mult va ţine seamă de opinia publică, cu atât mai mult va căuta ca prin legile ce va elabora să satisfacă cât mai bine interesele generale ale naţiunei, cu atât mai mult se va feri de a cădea în exageraţiunea dogmului sau politic şi cuatât mai mult se va feria face legi de partidă. Legi de partidă ! Legi absolutiste ! oată principala boală a majorităţile mari. Da ! Partizanilor sistemului actual le place majorităţi mari numai cind e vorba de partida lor, căci adversarilor lor le doreşte totdeauna majorităţi slabe, precarii, fracţionate. Deci lor le place guvernele tari «cum place cuiva un biciu cu condiţie însă de al avea in mîinile sale şi nu în mîinile altuia». Dl. Bernaerd, conservator, fost prim ministru al Belgiei, a destăinuit un foarte crud adevăr la adresa majorităţilor mari. «Din două una, zice el, «dacă aceste majorităţi mari sunt «compuse din mulţi oameni de valoare, guvernul devine sclavul majorităţei, care-i impune toate esage«raţiunile sale; dacă majoritatea mare «este compusă din oameni mediocri, «atunci guvernul o stăpânesce însă «obişnuit prin concesiuni dăunătoare «corpului social». «Ceea ce constitue adevărata stabilitate a unei majorităţi nu este puterea sa numerică, zice M. Vernes, «ci acest dublu element: întâi, ca «această majoritate să fie compusă «din membri în deplină înţelegere asupra direcţiei de guvernământ, iar «al doilea să fie slabă numeric, căci «numai aşa va scăpa de scisiune şi-şi «va putea asigura stabilitatea. Din «contra, dacă visul majoritariştilor «s’ar îndeplini de a avea o cameră «care să aparţie toată sau aproape «toată unei singure opiniuni sau partide, de sigur că diviziunile vor e«clata imediat. Membrii ţanţoşi vor «avea cu atât mai puţine scrupulede a disloca majoritatea cu cât această majoritate va fi numeric mai «tare». Dar nu este numai atât. Noi vom presupune că prin representarea proporţională va veni în un moment dat în camere mai multe grupuri politice, un aşa număr fiecare, că nici unul să nu poată avea o majoritate de guvernământ, fie chiar slabă. Astfel fiind în acel moment situaţia corpului electoral, va trebui să se guverneze prin aceste camere. In acest caz guvernul va trebui cu voe sau fără voe să se compue din membrii diferitelor grupe aliate faţă în faţă. Ei bine! în acest caz va trebui să ne obişnuim, precum zicea Buchonet ministrul Justiţiei din Elveţia «cu guverne mixte, va trebui să ne obişnuim a împărţi autoritatea şi puterea». Iar la aceasta noi adăugăm că numai atunci vom putea avea legi stabile, căci numai acele legi sunt stabile care era din colaborarea tuturor opiniunilor sociale. Iată ce zicea în această privinţă iarăşi un ministru conservator, Dl. Victor Iacobs: «aria de a guverna comisistă în a asigura prin ordine şi «pace fericirea naţiunei şi cineva unu poate ajunge la acest resultat ade cât prin mijlocid unei juste ponuderaţiunî a cerinţelor consciinţeî «publice precum şi a respectului pe acare trebuie să-l avem pentru minorităţî; acest problem se resolvesce aprin transacţiî ale căror clause va«viază după situaţiele pe care ele le «regidează şi a căror durată este cu «atât mai lungă cu cât ele ţin maibine socoteală de starea naţiunei». Da. Cu cât vor colabora mai multe opiniuni la legile de alcătuire ale instituţiunilor sociale, cu atât acele legi vor fi mai bune, cu atât ele vor satisface mai multe interese generale, cu atât durata lor va fi mai asigurată, cu atât corpul social va fi mai liniştit, cu atât evoluţia sa va fi mai raţională, mai progresivă în adevăratul înţeles al cuvântului. Numai prin representarea proporţională vom fi scutiţi de acest spectacol întristător pe care-l vedem azi la fiecare schimbare de regim. Azi partida învingătoare sfarmă întâi cea ce partida precedentă a făcut şi alcătuesce apoi numai legi de partid care şi ele la rândul lor nu au altă menire decât de a fi sfărâmate. Cât sbucium! câtă întârziere în propăşirea a corpului social. Acest rău nu se va tămădui decât prin representarea proporţională a partidelor. Numai cu chipul acesta partidele se vor preveni în Corpurile legiuitoare încetul cu încetul după starea progresului corpului social. Căci pe măsură ce minorităţile de azi vor creste în opiniunea populară vor avea tot mai multă parte în guvernămentul ţărei, şi pe măsură ce majorităţile de azi vor scădea în opiniunea populară