Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)

1895-10-10 / nr. 2691

ANUL XII.—No. 2691 ASOHAMENTE, IN TARA Un an...................................................................40 lei Seare luni............................................................. 20 n Trai luni.......................................................................1­) . Pentru invatatori pe un an.....................................30 „ IN strainEtate Un an.................................................................. 50 „ Sease luni......................................................................25 „ Trei luni.......................................................................15 „ Numerul 15 Bani REDACTIUNEA : PASAGIUL ROMM Ho. 13. EDITIA A DOUA MARTI, 10 OCTOMBRIE 1895 AHWNCIKIRtl ■ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 Inserte și reclame Ptintru auunciuri a se adresa Xiarisisal A DlVil IMI ST­RATIUNEA : STRAHA SFAUTI­ lOAICA Ho. 11, ORGAN DEMOCRAT-RADICAL Activitatea guvernului Zeflemele. I­. P. Carp şi situaţiun­ea Representarea proporţională a mi­noritatilor. Zigzaguri. Oameni şi lucruri. Memoriele Regelui. ACTIVITATEA GUVERNULUI Până acum activitatea noului gu­vern se manifestă numai prin mul­tele schimbări ce se fac între func­ţionarii publici. Este o adevărată calamitate pen­tru bieţii funcţionari schimbarea gu­vernului. Toţi, de la cel mai mare pînă la cel mai mic, tremură de tea­ma că au să fie asvârliţi pe dru­muri. Iată un sistem de guvernare, care ar trebui să înceteze odată, de­oa­­re­ce este dăunător din toate punc­tele de vedere. Mai întâi, să desorganizează ser­viciile publice, să opresc lucrările începute pe loc, şi nu se mai pot continua în aceleaşi condiţiuni. A­­fară de neajunsurile de acest fel, este un mare neajuns, care atinge chiar baza pe care să reazămă re­gimul constituţional: libertatea ale­gerilor. Funcţionarii ştiind că schimbarea guvernului însemnează o goană în­tre funcţionari luptă din răsputeri, ca să menţie guvernul, care îi men­ţine pe ei în slujbă. Este adevărat că partidele când sunt în opoziţie, ca să-şi menţie partizanii sunt nevoite să le dea speranţe să le făgăduiască slujbe, pentru ziua când vor veni la pu­tere. Dar aceasta se întâmplă cu par­tidele care sunt înjghebate pe inte­rese iar nu pe principii. Şi un par­tid care venit la putere, are prea mulţi partizani de căpătuit dovedeşte că nu are oameni convinşi, parti­zani devotaţi, ci numai tovarăşi, cari n’au urmărit realizarea unei i­­dei, aplicarea unui program de gu­­vernămînt, ci numai dobîndirea u­­nei slujbe. Este trist ca după atâţia ani de regim constituţional să vedem că guvernele cred încă că slujbele sta­tului sunt absolut la dispoziţia lor, că pot dispune de funcţionarii pu­blici, ca de nişte slugi de casă. A­­ceasta dovedeşte că partidele noas­tre sunt încă departe de a fi sincer constituţionale şi nu vor cu nici un preţ să cedeze, în fapt, la nişte pu­teri, pe cari prin legi, au declarat că le părăsesc. Şi din moment ce funcţiunile pu­blice preocupă prea mult pe un par­tid este fatal ca cestiunile de re­formă, de organizare a statului să rămâie cu totul în umbră, să nu se mai ocupe de ele. Ei bine, asemenea guverne­­ nu­mai pot să aibă azi viaţă lungă. Nu mai merge cu guverne cari nu sunt capabile să se ocupe cu ces­tiunile economice şi sociale, cari sunt la ordinea zilei. Frasele goale sunt ridicule azi şi nu mai pot produce nici un efect. De aceea spunem guvernului ac­tual să nu-şi piardă prea mult vre­mea cu nimicurile administraţiei, cu schimbarea micilor funcţionari, cu căpătuirea partizanilor. In ţara asta există azi, graţie pro­pagandei democraţilor, un puternic curent în favoarea reformelor demo­cratice. Nu mai merge nici cu impozitele actuale, nici cu comunele aşa cum sunt organizate, nici cu sistemul e­­lectoral actual. Dar nu e direcţie în care să nu fie absolută nevoe de o serioasă re­formă. Sunt nevoi de care trebue să se ocupe guvernul. Şi dacă în opoziţie partidul a pu­tut să ne răspundă vecinie, când îi vorbeam de program şi reforme: «să răsturnăm mai întâiu guvernul şi apoi să vorbim de idei», azi este la putere şi curentul format în ţară îi impune să lucreze, şi să lucreze serios, dacă voeşte să stea la pu­tere. Este imposibil ca să nu se facă a­­legeri cel mult peste trei luni, şi de­sigur partidul liberal, care nu se mai poate servi azi de trasa de restur­­nare, va trebui să spue alegătorilor ce voeşte să facă la putere. Să sperăm, că nu se va prezenta în campania electorală numai cu vorbe, cu frasele obicinuite în tim­pul opoziţi­unei, dar că va spune ce­tățeni­or cum are să resolve toate problemele economice cari cer o ur­gentă deslegare. Alt­fel, guvernul liberal va fi con­damnat de la început, căci va do­vedi că e un guvern sterp, nepregă­tit să guverne țara. ZEFLEMELE AŞA SE SCHIMBA LUCRURILE.... Ieri a’a observat un mare dever prin piaţa noastră. Toţi negustorii erau­ radioşî. N’ai­ făcut daraveri aşa de multe şi de mă­noase, de când nu mai ţin­ el minte. Mai ales negustorii de haine şi-au­ vedut ma­gaziile deodată golite, şi chiar r­ămăşiţele de haine remase de prin vremuri, le-au­ vîndut­„Naţia“, după ce s’a indignat îndestul contra negrei reacţiuni, care era cât p’a ei s’o lase fir’ de palton, cu pălăria de paie şi făr’ de ceapă şi cartofi la pimniţă, pe vremea asta, a crezut că este bine să-şi ia măsurile din vreme, căci, de ceasul poate aduce multe. Nu mai e vorba acum de datoria după «turba­­rel“, care tocmai a sosit din Deal. Dar pronia cerească b’s îndurat de „naţie“ şi acum adio Bărăcie, căci ai noştril sunt la pu­tere-Aseară o manifestaţie spontaneă, al cărei se­cret pare că-l are numai „naţia», s’a făcut pe strade. Era o privelişte uimitoare şi fermecătoare : toată naţia era cu paltoane şi cu căciuli, iar la mână cu nişte bastoane elegante, sistem brevetat «Po­liţia“. Aşa se schimbă lucrurile, când vin, „ai noştri!» la putere. RIDICAREA STAREI DE ASEDIU Viena, 1g Octombrie. — «Ofi­cialul» va publica mâine ordonanţa ministerială care desfiinţează mă­surile excepţionale de la 12 Sep­­tembre 1e9i pentru Praga şi împrejurimi. PRESA RUSA SI CESTIUNEA ARMEANA Petersburg, 19 Octombrie.— Ziarele primesc cu o satisfacţie unanimă ira­­deaua privitoare la reformele arme­neşti. Mesagerul guvernului constată că acţiunea comună a celor trei puteri şi-a atins scopul. Armenii vor obţine executarea stipulaţiunilor prevăzute în favoarea lor prin tratatul din Berlin. Totul pare să arate că cercurile conducătoare turceşti recunosc acuma gravitatea situaţiuneî creată prin he­­sitările Turciei. Novosti zice că iradeaua nu răs­punde de loc dorinţelor Armenilor cari voesc autonomia desăvîrşită, dar Armenii ar face bine să rămînă li­niştiţi. Nevoie Vremia crede că ar fi pre­matur de a considera chestiunea ar­menească ca în definitiv regulată, căci nouă complicaţiuni se vor ivi îndată, dacă guvernul turcesc nu ar satisface cu desăvîrşire angajamentele luate de dînsul. Ziarul vede o garanţie a exe­cutării acestor angajamente numai într’o acţiune comună a puterilor. D. P. CARP ŞI SITUATIUNEA Regele s’a descoperit complect prin fe­lul cum a adus pe liberali la putere. Până acuma păstra oare care decor pen­ru ac­tele sale personale. Data aceasta n’a mai încungiurat. A făcut cum i s’a părut, că e bine, fără să mai caute pretexte, pen­tru a da aparenţa de constituţionalitate actului săli. Şi nu ştiu dacă şade reu pentru un­’sl­­ve­ran care guvernează de peste 30 ani, să’şi dee pe faţă sistemul, să spue curat partidelor politice că constituţia este... o­­poveste. Această sinceritate poate să producă roade. Partidele politice vor găsi poate interes de astăzi înainte să organi­zeze ast­fel instituţiunile de stat, în­cât constituţia să devie o realitate, să poată funcţiona. Faptul de căpetenie care reiesă din so­­luţiunea dată crizei, este că regele şi-a su­primat de astăzi înainte o puternică su­papă de scăpare. Altă dată când oposiţia cerea cu tărie schimbarea guvernului, ma­iestatea sa o trimetea la alegeri.—Reu­­şiţî în alegeri, a zis regele de multe ori foaste­ opoziţii unite. De astăzi înainte şi-a ridicat acest drept. La plângerile vii­toare, suveranul nu va mai putea trimite la alegeri, ci va trebui să examineze plân­gerile dacă sunt sau nu serioase şi să le găsească singur leacul, lăsând alegerile de o parte. De netăgăduit este că d-1 Carp a con­tribuit cel mai mult, ca regele să-şi dee pe faţă sistemul său de predilecţie. D-1 Carp nu poate fi însă învinovăţit cu ni­mica, de­oare­ce d-sa are adese convin­gere că regele este actualminte singurul factor constituţional, care poate decide în mod raţional lucrurile. Când atitudinea unui om de stat pro­voacă o aşa de mare schimbare în prac­tica constituţională, datori suntem să exa­minăm aceasta atitudine în sine.­ Hotărîrea d-luî Carp de a se retrage, cînd opoziţia contra guvernului era încă slabă, ne doreşte mai întăiu să d-sa con­­cepe politica alt­fel de­cât aproape unani­mitatea oamenilor noştri politici. Dl^Carp cel dintăi a spus că puterea pentru ea însăşi nu trebue să fie singurul ţel al omului politic. Puterea e legitimă atât timp, cât ai de împlinit printr’însa ceva reforme utile pentru ţară şi când nu mai are nici o reformă de realizat într’un viitor apropiat, omul politic conştiincios trebue să părăsească puterea. O atare concepţie despre omul politic mireasă a idealism, în orî­ce caz con­tractează cu practica politică din toate ţerile şi din acest punct de vedere dl Carp are toată admiraţiunea mea. Este însă şi o parte foarte primejdi­oasă în felul cum a lucrat, dl Carp. Ad­mit că în fapt d-sa nu s’a înşelat, că din cauza disensiunilor din partidul conser­vator nu s’ar mai fi putut face nici-o lu­crare serioasă. Tot­uși a lua hotărîrea de a te retrage, fără să previi pe proprii tei partisan!, fără a preveni pe partidul cu care aî conlucrat atîta timp, duce la desorganisarea, la suprimarea par­tidelor. Eu nu contest că dl. Carp gîndeşte mai bine în politică de­cât tot partidul la un loc. Nu pot însă să uit că în politică fără organisare, fără partid nu se poate face nimic durabil. Nu trebue să ne lu­ăm dupe cazurile excepţionale. Felul de a lucra al d-luî Carp se potriveşte, poate, cu stadiul actual al vieţei noastre con­stituţionale, în care regele este totul. Dl Carp a mai avut şansa ca prin ta­lentul său, prin relaţiunile şi manierile sale să se facă apreciat de rege. Aceasta însă este o şansă. Foarte sigur că talen­tul şi cunoştinţele politice singure n’ar fi fost de ajuns să-l facă pe dl Carp a­­preciat. Şi dacă e vorba să ne bazăm pe şanse, pe aleatorii, atunci nu mai putem vorbi de sistem serios de politică. Sistemul d-luî Carp poate să se potrivească foarte bine momentului actual, când avem pe tron un rege inteligent şi cu experienţă , cînd politicianii noştri­ sunt aşa de decăzuţi în cu­ tirania partidului este un ce insu­portabil şi nedemn pentru un om cu ve­deri superioare. Nu ne putem însă ocupa numai de mo­mentele trecătoare. Regele actual poate să dispara fiziceşte, sau se poate ca forţele lui intelectuale să scadă şi a­­tuncî vom avea domnia anarchiei. Tocmai oameni superiori ca d. Carp, cu prestigiul pe care îl dă inteligenţa şi înalta sa moralitate, ar trebui să se o­­cupe şi de regenerarea partidelor. D. Carp a văzut singur cum având buna voinţa regelui a avut atâtea zile amare la guvern, din cauza că partidul său nu era destul de numeros şi destul de bine pregătit. A lucra în chipul cum a lucrat d. Carp cu ocaziunea ultimei crize, este a declara că nu te simţi solidar cu nimeni, este a îndreptăţi şi pe partizanii tăi a nu se simţi solidar cu tine şi deci a provoca distrugerea partidelor. Noi democraţii, în special, cu toată căldura ce o simţim faţă de superio­ritatea morala şi intelectuală a d­lui Carp, nu putem să nu ne ridicăm con­tra procedare! d-sale. Noi avem un ba­gaj de idei, care întrec cercul ideilor,­­ simpatice majestăţei sale. Aioile nu pot trăi din simpatia su­veranului, ci din puterea convingerei partizanilor acelor idei. Orî­ cine despreţueşte propaganda idei­lor, organizarea în partid a celor convinşi de aceste idei, nu poate avea o legătură durabilă cu noi. Unii ne vor zice poate : — cu atât mai rău pentru d-voastră. Nu contest că şi noi nu perdem prin faptul că nu vom pu­tea lucra împreună cu d. Carp, dar şi d-sa n’ar trebui să uite că e muritor, că are deja 58 ani şi că n’ar fi rău pentru ţară, dacă ideile sale, în loc să dispară odată cu d-sa, ar rămânea moştenire unui partid. Sfîrşesc prin a repeta: o emancipare prea m­­are de partid, duce la descu­rajarea partizanilor, la distrugerea, partidelor, ceea ce este o nenorocire şi pentru ţară şi pentru progresul ideilor. In acest punct cred, că în ultima criză atitudinea conservatorilor puri a fost su­perioară atitudinea d-lui Carp. (Jurnalul) A. A. BĂDĂRAU ZIGZAGURI DE DOR S'au desfrunzit copacii de mândra lor \J podoabă Şi inima-mi sdrobită tristeţel cade roabă ; Mîhinit, mă uit în zare, departe pe cimpie Şi trist, pling împreună cu toamna cea­­pustie. Ah­ uite, ie cărarea, ascunsă, şerpuita, Pe care astă vară noi rătăciam, iubită. Ce dor fără de milă pe aicea mă mai­­poartă ? Şi frunzele sunt moarte fi dragostea ni-i­­moartă... Copaci bătuţi de vînturi precum eu sunt I de ginduri Sicriu doar de mi-or face din ale voas­[tre seînduri, Căci în a voastră umbră ce dor m'ar mai [aduce ?... O teiule iubite, ce bun eşti tu de cruce... Virgiliu N. Cișman REPRESENTAREA PROPORŢIONALA A MINORITĂŢILOR XVI Să vedem ce înţeleg partisanii sis­temului actual prin guvern puternic şi stabil ? Prin guvern puternic partisanii sistemului majoritar înţeleg acel gu­vern care poate să se sprijine pe ma­jorităţi târî, sigure şi stabile. Prin majorităţi târî eî înţeleg pe acele mari ca număr. Iar prin majo­rităţi sigure înţeleg acele majorităţi maleabile, capabile de tot, prin care şi cu care guvernele pot săvârşi tot. In această lucrare noi am arătat boalele de care ajunge a suferi majo­rităţile mari în cursul esistenţeî ,lor parlamentare. Am arătat cum şi cu ce preţ este pătrată unitatea majori­tăţilor­­ mari. Prin soiu şi soiuri de tolerenţe, prin soiu şi soiuri de mij­loace conruptive. Adevărata putere însă a unei ma­jorităţi nu sta în­ puterea sa numerică, ci în puterea sa calitativă. Ce importă ca o majoritate să fie slabă numeric dacă ea este compusă din oamenii cei mai eminenţi ai unei opiniuni sau­ partide. Din contra, cu cât o majo­ritate va fi mai slabă numeric dar compusă din oameni eminenţi, cu a­­tât va fi mai puţin expusă de a greşi, cu atât mai mult va ţine seamă de opinia publică, cu atât mai mult va căuta ca prin legile ce va elabora să satisfacă cât mai bine interesele ge­nerale ale naţiunei, cu atât mai mult se va feri de a cădea în exageraţiu­­nea dogmului sau politic şi cu­­atât mai mult se va feri­­a face legi de partidă. Legi de partidă ! Legi absolutiste ! oată principala boală a majorităţile mari. Da ! Partizanilor sistemului actual le place majorităţi mari numai cind e vorba de partida lor, căci adversa­rilor lor le doreşte totdeauna majori­tăţi slabe, precarii, fracţionate. Deci lor le place guvernele tari «cum place cui­va un biciu cu condiţie însă de al avea in mîinile sale şi nu în mîi­­nile altuia». Dl. Bernaerd, conservator, fost prim ministru al Belgiei, a destăinuit un foarte crud adevăr la adresa majori­tăţilor mari. «Din două una, zice el, «dacă aceste majorităţi mari sunt «compuse din mulţi oameni de va­­­loare, guvernul devine sclavul ma­­­jorităţei, care-i impune toate esage­­«raţiunile sale; dacă majoritatea mare «este compusă din oameni mediocri, «atunci guvernul o stăpânesce însă «obişnuit prin concesiuni dăunătoare «corpului social». «Ceea ce constitue adevărata stabi­­­litate a unei majorităţi nu este pu­­­terea sa numerică, zice M. Vernes, «ci acest dublu element: întâi, ca «această majoritate să fie compusă «din membri în deplină înţelegere a­­­supra direcţiei de guvernământ, iar «al doilea să fie slabă numeric, căci «numai aşa va scăpa de scisiune şi-şi «va putea asigura stabilitatea. Din «contra, dacă visul majoritariştilor «s’ar îndeplini de a avea o cameră «care să aparţie toată sau aproape «toată unei singure opiniuni sau par­­­tide, de sigur că diviziunile vor e­­«clata imediat. Membrii ţanţoşi vor «avea cu atât mai puţine scrupule­­de a disloca majoritatea cu cât a­­­ceastă majoritate va fi numeric mai «tare». Dar nu este numai atât. Noi vom presupune că prin representarea pro­porţională va veni în un moment dat în camere mai multe grupuri politice, un aşa număr fie­care, că nici unul să nu poată avea o majoritate de gu­vernământ, fie chiar slabă. Ast­fel fiind în acel moment situaţia corpu­lui electoral, va trebui să se guver­neze prin aceste camere. In acest caz guvernul va trebui cu voe sau fără voe să se compue din membrii di­feritelor grupe aliate faţă în faţă. Ei bine! în acest caz va trebui să ne obişnuim, precum zicea Buchonet ministrul Justiţiei din Elveţia «cu guverne mixte, va trebui să ne obiş­nuim a împărţi autoritatea şi pute­rea». Iar la aceasta noi adăugăm că numai atunci vom putea avea legi stabile, căci numai acele legi sunt stabile care era din colaborarea tutu­ror opiniunilor sociale. Iată ce zicea în această privinţă ia­răşi un ministru conservator, Dl. Vic­tor Iacobs: «aria de a guverna com­­isistă în a asigura prin ordine şi «pace fericirea naţiunei şi cine­va unu poate ajunge la acest resultat ade cât prin mijlocid unei juste pon­­uderaţiunî a cerinţelor consciinţeî «publice precum şi a respectului pe acare trebuie să-l avem pentru mi­­­norităţî; acest problem se resolvesce aprin transacţiî ale căror clause va­­«viază după situaţiele pe care ele le «regidează şi a căror durată este cu «atât mai lungă cu cât ele ţin mai­­­bine socoteală de starea naţiunei». Da. Cu cât vor colabora mai multe opiniuni la legile de alcătuire ale ins­­tituţiunilor sociale, cu atât acele legi vor fi mai bune, cu atât ele vor sa­tisface mai multe interese generale, cu atât durata lor va fi mai asigurată, cu atât corpul social va fi mai­ liniştit, cu atât evoluţia sa va fi mai raţio­nală, mai progresivă în adevăratul în­ţeles al cuvântului. Numai prin representarea proporţio­nală vom fi scutiţi de acest spectacol întristător pe care-l vedem azi la fie­care schimbare de regim. Azi partida învingătoare sfarmă în­tâi cea­ ce partida precedentă a făcut şi alcătuesce apoi numai legi de partid care şi ele la rândul lor nu au altă menire de­cât de a fi sfărâmate. Cât sbucium! câtă întârziere în pro­păşirea a corpului social. Acest rău­ nu se va tămădui de­cât prin re­presentarea proporţională a partide­lor. Numai cu chipul acesta partidele se vor preveni în Corpurile legiuitoare încetul cu încetul după starea pro­gresului corpului social. Căci pe mă­sură ce minorităţile de azi vor creste în opiniunea populară vor avea tot mai multă parte în guvernămentul ţărei, şi pe măsură ce majorităţile de azi vor scădea în opiniunea populară

Next