Lupta, august 1922 (Anul 2, nr. 184-209)

1922-08-01 / nr. 184

MJn EI, No. ÎS4 Directo­r Politie CCfiST. îyiSU­E ABONAME­NTUL Pe 12 Itml . ... Pe 6 luni « Pe 3 luni » » ■ 200 le 100 lei 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTi, STR. SĂRINDAR 12 I ? Şiafţi 1 August 3H22 Director EJ?1!L O. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia zis­ului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL ÎN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE ADEVĂRATUL CREIORW­OWUMBIAREI cașcaval de Penteleu cea adevărată si cea sinceră si cea românească“ este compromisă prin apăra­rea ce o fac libertătei tiparu­lui celelalte ziare, toate vându­te străinului sau bolşevismu­lui. Asa e găsueste presa bră­­tienistă si nu spune care sunt acele ziare care monopolizea­ză sinceritatea si românismul, care este Dresa cea­ adevărată. Care să fie această presă ? Să procedăm prin eliminare : „Universul“ nu face parte din această Dresă adevărată pen­tru bunul cuvânt că din când In când îsi permite să nu fie de acord cu s­uvernul si cu toa­te ticăloşiile brătienilor. Apoi cât trăia Take Ionescu, ziarul acesta era botezat de liberali ca­tak­ist si această singură calitate îl oprea ca să facă par­te din presa cea adevărată, sinceră si românească. „Adevărul“ si ,,Dimineaţa“ au fost si sunt două liberali­­vândute străinului. Până mai­eri era ziarul Companiei-Indii Ime. De când însă ele au trecut din mâna d-lui Aristide Blank si de când el a făcut pace cu liberalii, ziarele aceste au în­cetat de a fi ale Companiei. In­dii, dar n’au încetat sâ fie străi­ne si apărătoare a intereselor străine­„Aurora“ este în solda bol­­­sevismului rusesc „Dacia“ schimbă de stăpâni. „Steagul“ şi „Le Progres“ fiind ziarele d-lui Marghiloman, sunt în solda nemţilor, în sfârşit .,„‘O­ kient“ şi el este la interesul străinătăţii. De ,,Lupta“ nu se mai îndoesc liberalii că nu a­­parţine presei adevărate since­re şi româneşti, căci cum ar aparţine acestei prese, când est© cel mai apicar duşman al brătienismului politic finan­ciar şi economic ? Dar dacă trecem peste munţi găsim acolo „Gazeta Transil­vaniei“ şi „Patria“ cari au fost naţionale dar care acum fiindcă combat cu disperare bizantinismul fanariot al libe­ralilor si ele nu pot face parte de­cât din presa antiromâ­­nească ? Atunci cine mai rămâne ? Nu rămâne de­cât „Viitorul“ si tuberculoasa -L”Independen­ce Roum­aine“. Prin eliminare deci a rămas singură presa li­berală care are monopolul sin­ceritătei a românismului si al adevărului­ Orice s’ar întâmpla când nioi ceilalţi, presa neromânea­scă, nesinceră si neadevărată, luând in serios articolele ga­zetelor liberale, ne-am convin­ge că libertatea tiparului este compromisă fiind apărată de noi, am renunţa la această a­­părare, lăsând liberalilor gri­­ja acestei libertăţi. Dar toc­mai patronii acestei prese vro­esc să pună botniţă tiparului. Aşa este că pe bune mâni am lăsa propria noastră liber­tate? De ea nu se­ ocupă scla­vii condeiului din presa libe­rală şi de ce ? Ei sunt simpli salariaţi , am putea spune, fără să voim să jignim p© ni­­me, simpli funcţionari comer­ciali. Când nu sunt în presă, sunt în poliţie sau funcţionari pe la Ministere. Noi însă sun­tem ziarişti, trăim din presă, cu ea şi pentru ea, facem un apostolat din ea, apărăm liber­tăţile publice, viaţa şi onoa­rea cetăţenilor de fărădelegile guvernelor. Lor nu le trebue libertate, nu au ce face cu ea. Noi însă avem trebuință ab­solut de ea. $i de aceia o apărăm cu­ îndâr­jire și fără preget.. CONST. MILLE D. Iorga şi liberam Spre binele ţării şi folosul d-sale personal, d. N. Iorga are, asupra celorlalţi bărbaţi politici de la noi marele avantagiu de a fi şi un om de cultură. Talentul d-sale multiplu, exa­­ordinara d-sale putere de muncă se consumă zi cu zi, ceas cu­ ceas, în slujba patriei, cu o dezintere­sare şi un succes care nu fac de­cât să-i sporească an cu an, auto­ritatea morală. Astfel, această energie, care se ridică mai presus de mărunţişu­rile politice, se canalizează şi res­piră liber, generos şi fecund în op­timismul creaţiunei; nu fierbe,,în­năbuşită, nemulţumită, gata să explodeze, în aşteptarea nerăb­dătoare şi sterilă a unei efemere dominaţiuni politice. Oricare ar fi guvernul, d. Ior­ga nu caută să-i saboteze sistema­tic, întreaga operă, ci combate nu­mai ceia ce i se pare nedrept. D-sa înţelege chiar să dea aju­tor" Celor dela cârma țării, atunci când sunt pe cale să facă un lu­cru bun. Nu este opozantul cu orice chip. Nu face, de pildă, ca domnii liberali, cari se simt patri­oti numai când sunt la guvern, restul vremei intră în pământ, ca sobolii si nu lucrează decât să mineze conducerea și așezămin­­tele statului-E fatal că opozantul cu orice chip, preocupat mimai de o cât mai grabnică „venire la putere“, să exagereze insuficienta regimu­lui, sa-i vadă mult mai negre pă­catele și să agite spiritele în ve­derea unei cât mai apropiate schimbări, zădărnicind astfel, și ceea ce poate face bun un guvern. Nefiind grăbit să se îmbogăţea­scă, având, personal, numeroase şi nobile satisfacţiuni pe tărâmu­rile intelectuale, lipsindu-i ceata partizanilor de plasat, grăbiţi şi sâcâitori, d. Iorga poate privi cu un ochiu obiectiv frământările vieţei noastre publice şi aştepta, senin, ceasul când va fi adus la Va binevoi să-i Nu naon no­n cârmă, pe căile legale. Adică, ziua când d. I. I. Bră­­tianu va binevoi să-i treacă mâ­na. Căci, în definitiv, cam la asta se reduc la noi, „căile legale..“. Va aştepta d. Iorga numai acea zi? Patriotismul d-sale Pasiv, nu găseşte oare nimeni să-i opună un alt patriotism, mai imediat, mai energic, cu efecte radicale­ si salutare? Căci, dacă teoria d-sale de bun cetăţean, poate fi aplica­tă faţă de orice alt guvern, subt ac­tuala cârmuire nu mai este per­mis nici unui suflet idealist să stea în rezervă. Pasivitatea e complicitate. Co­lectivitatea care a dispreţuit ori­ce avânt, orice câştig al demnită­ţi omeneşti, care socoteşte aceas­tă ţară o ţară de brute, nevred­nică să-şi aleagă singură condu­cătorii şi reprezentanţii, care rân­jeşte în afişarea unei tiranii si­gură de sine, care a pălmuit Ardealul, a sfâşiat întregul neam şi inconştientă, persista în eroa­rea ei, nu merită încurajarea au­torităţii d-lui N. Iorga. Binele pe care crede d-sa că-l face lăsârtdu-i să domneasca în pace, e întrecut de răul imens al perpetuării la guvern a unor re­acţionari, incapabili, sectari şi interesaţi, a căror plecare, cu un ceas mai de­vreme, înseamnă libe­rarea ţării, un imens răsuflet de uşurare, de la un capăt la altul. Va trebui oare ca elanul celor­lalte alcătuiri politice, în frunte cu Partidul Naţional, să fie ză­dărnicit de pasivitatea d-lui N. Iorga? Indignarea unei tari întregi, a­­runcată formidabil spre citadela liberală, trebui-va să se spargă în­tâi de scutul apărător al d-lui N. Iorga? Ardealul vede în d-sa moneda de aur: sufletul si cultura. Aces­tei valori se închină el. Liberalii, pentru cari cultura si sufletul n’au nici o importantă, transfor­mă aurul acesta, ca de obiceiu, în hârtia­ tipărită: influenta politică. Aceasta văd ei acum în d. Iorga. Presa lor, fată de activitatea d­­sale, a avut şi va avea, totdeauna, atitudinea de ireverenţioasă iro­nie a negustorului şi a agentului electoral. Forţa reală, de astăzi, însă, tre­buie menajată. Liberalii ar voi să-l pună pe d. Iorga pe acţiuni, să-l consolideze“ ca pe un simplu bon de tezaur. D. Iorga însă nu se va lăsa. D- sa, care cunoaşte infamia lansată de liberali „l’avem la mână pe Vo­dă“, nu va voi să-i audă spunând: „Pe Iorga l’avem în buzunar“. In liniştea Ardealului cuminte şi mâhnit, de unde propagă azi o idee atât de frumoasă, aceia a realităţii vechiului regat, d. Iorga a avut prilejul să mediteze şi să... avizeze. VICTOR EFTIMI11 , Poate Franţa să facă o asociaţie industrială cu Germania? Colaborarea forului francez as eperisul german, lata solutia problemei reparatiuil­or,­­ spune d. Adrien Parias, preşedintele comisiunei de finanţe a Camerei franceze Nu e suficient ca Franţa să ia garanţii şi gajuri, dacă aceste ga­juri nu devin garanţii reale, prin­tr’un rendement efectiv al lor. Compensaţia datoriei franceze, cu suma reparaţiunilor, nu ar salva finanţele Franţei. 13­ Dariac, preşedintele comisiu­nei parlamentare pentru finanţe­le franceze, a arătat cândva cât de nefaste pentru reconstituirea Franţei, feunt moratoriile acorda­te Germaniei. Acum d. Dariac îşi complectea­­ză ideea printr’o propunere pozi­tivă şi foarte originală. Pârfiei|Marea Sian­M la fee- Miitoh* mariiei’ iiillustrissi D. Dariac pleacă dela două premise: 1. Dacă marea—­hârtie scade din zi In zi. cresc in schimb mijloacele de producţie. — care înseamnă aur. — are ma­ritor industriaşi aerieni ca aiinnes. Kibb. Thyssen. Man­nesmann. Băniei. Funcke.» 2. Valoarea gajului fthena­­nian si Rubric este imensă, ca bogăţie industrială. Să luăm primul punct. Se stîe cât de nefast si niin de I­­nrocrizie este rolul marilor in­dustriasi germani in politica externă si cât de egoist in cea internă. Franţa ar putea să spargă această citadelă de e­­goism, sp­­erând guvernului german să impună o participa­re a Statului la beneficiile ex­­ploatărei capitalului, repre­­­zentată prin marii industria­şă sub controlul francez. Din această participare, Sta­tul german ar plăti repara­­­tiile. Contra argumentat profeso­rulul Delbrück şi propunerea d­a Dariac Cititorii cari au urmărit în „Lupta" desbaterile chestiunei re­paraţiunlor, işi amuţesc că la so­luţia de mai sus Germania a adus prin vocea Autorizată a profeso­rului Delbrück, următorul contra argument: Fără să contesteze necesitatea ca Statul german să beneficieze din acapararea operată de avi­ditatea unor Stinnes, profesorul Delbrück observă că orice con­trol francez a provocat o întărire a spiritului german de revanşă. Si mai cu seamă continuarea ocu­papei provinciilor rhenane. Fără a utiliza constrângeri, — se Întreabă d. Dariac. — nu s'ar putea imagina o colabo­rare amicală a Franţei si Ger­maniei In producţia din Rhe­­nania si Ruhr. Aceasta ar ajuta dezvoltarea me­talurgiei germane, — dar nu este interesul Franţei să distrugă in­dustria germană, căci atunci Ger­mania firesc n’ar mai putea să plătească. Cocksul german şi ferul francez In adevăr, metalurgia fran­ceză nu poate să trăiască fără coxul german , metalurgia ger­mană nu coate să se desvolte decât pe jumătate, dacă-i lip­seşte mineralul francez. Oare Franţa nu ar putea să facă schimbul colnului meta­lurgic German şi al mineralu­lui francez, neutru o exploata­re amicală , oferind astfel ba­zele unei veritabile asociaţii industriale ? Intr’un răspuns afirmativ stă soluţia problemei repara­­tiunilor si chiar a viitorului: ar fi punctul initial al înfrăţirii mondiale. Controlul francez, în acest caz, nu ar mai fi nici ineficace, nici jignitor. In adevăr, Franţa ar con­trola în calitate de asociată, nu situaţia financiară a Germaniei, din care nu rezultă decât inregis­trarea unei serii fantastice de di­ficile monetare, ci însă­si *•produc industrială a Germaniei, singura şi reala bogăţie din care se pot plă­ti reparaţii. Teza d-lui Dariac e solid argu­mentată şi pare inspirată din rea­lit­atea clipei de față. Va fi mâine ca, însă­ și o realitate?. . HAOSUL au­ Comisia constituţională Ceea ce se petrece în comisia con­stituţională pune în evidenţă că guvernul s’a încurcat rău cu Constituantă. Are o Constituantă —decretată tot de guvern prin Mo­nitorul Of­icial, dar n‘are noua Con­stituţie şi nici­ nu ştie ce să intro­ducă în noua Constituţie. E o­ să­păceală comitec­ă în comisia con­stituţională, — caiace înseamnă că guvernul nu ştie cum să facă noua Constituţie şi dovada cea mai strălucită de inutili­atea unei nouii Constituţii. Intr'adevăr toate extravaganţe­le constituţionale se ridică în acea­stă comisiune, toate chestiile cele mai complicate cari nu s’au rezol­­vit încă nicăieri voim să le rezol­­vim noi introducându-le în Cons­tituţie. Până şi regimul divorţului şi al căsătoriei voim să-l resolvim şi să-l introducem în Constituţie. Nu glumim, — s’a făcut o pro­punere în această privinţă. Apoi s’a cerut reînfiinţarea pedepsei cu moarte, restrângerea lbertăţei presei, expulzarea streinilor, intro­ducerea femeii în magistratură, etc., etc­ Numai din enunţarea acestor chestiuni cari se discută în comi­sia constituţională îşi poate lesne închipui oricine ce haos domneşte în acea comisiune, ce complectă dezorientare şi un guvern şi între revizionişti. Un amestec de chesti­uni din cele mai complicate şi cari nici nu au ce căuta în Consti­tuţie şi o serie de propuneri cari se ciocnesc unele fiind extrem de reacţionare şi altele extrem de de­mocratice, — ceiace a determinat pe d. Ionel Brătianu să nu se pro­nunţe până acum pentru nici fi­na din propunerile cari s’au fă­cut. Numai d. Vintilă Brătianu ur­măreşte cu tenacitate o chestie şi aceasta pare a fi unica raţiune pentru alcătuirea nouei Consti­tu­ţii, acapararea petrolului. R. X. mmm ( Tratativele de la Serata Oare mai era nevoe să se desmintă că partidul national nu tratează nici direct si nici indirect cu partidul liberal ? Si mai era nevoe ca oficiosul guvernului să intervină si el cu o de­smintire la fel ? Raporturile dintre partidul national din Ardeal si guver­nul partidului liberal sunt azi de asa natură In cât este ab­surd să se mai vorbească de posibilitatea unei aproprieri intre ardeleni si guvern­ Intre liberali si ardeleni se dă o luptă de acele cari era­­iază prăpastie, iar nu nunti de apropriere. Nici un svon dar cu privi­re la posibilitatea unei împă­cări Intre partidul national si guvern nu mai trebue crezut de nimeni— aceasta fiind de­finitiv exclus si ne mai in­trând in combinaţiile ardele­nilor. De altfel si liberalii au sim­ţit că ruptura este definitivă si de aceia au alunecat In ac­ţiunea lor contra ardelenilor­­si la acte de răsbunare, atitu­dine care nu deoparte dove­deşte slăbiciune, iar pe de altă parte compromite un guvern si ii creiază cele mai mari încurcături. Unica preocupare de azi a partidului national din Ardeal este să coalizeze opoziţia pre­gătind guvernul de­mâni şi să răstoarne cât mai repede re­gimul de azi. Să nu se dea clar crezare svonurilor cari vin dela Sova­­ta asupra tratativelor de TM îm­păcare. *G­:. R. F. OVATA SOUL (către Regina) Maiestate, nu vrei să-mi aran­jezi niţel situaţia în deal? REGINA: D-ta ştii cum li zice pastelului pe care le v­cnesc la Sovata? „Lasă-mă in pace“ ! IONEL: Am înţeles! Paste noapte Ardealul capela na non centra industrial - Efectele minunate ale gazului metan - Mediaş , o staţiune între Si­ghişoara şi Copşa Mică. In mer­sul trenurilor, localitatea aceasta este indicată cu aceleaşi caracte­re minuscule ca şi satele mici ca şi staţiile insignifiante­ Şi cu toate acestea, Mediaş e un oraş în pli­nă desvoltare. Pe când Copşa Mi­că figurează cu caractere grase în mersul trenurilor, iar tenurile se opresc acolo între 5 şi 29 de mi­nute, numai fiindcă acolo capeţi legătură pentru trenul de Sibiu, le Mediaş trenurile stau numai un minut, două şi ce depătează, în grabă deşi e un oraş care meri­tă toată atenţiunea şi va juca în curând un rol important în viaţa industrială a ţărei­ ■ Când vei să vizitezi admirabila localitate balneară Bazna, trebuie să te opreşti la Mediaş. Şi aşa am putut cunoaşte de aproape acest o­­raş săsesc curăţel, cu case vechi, cu acoperişuri roşii, care îţi amin­tesc de istoricele cetăţi germane, case vechi lângă case moderne cu două trei etaje. MsreS® număr de fabrici Dar ceia ce te surprinde mai mult în acest oraş e marele nu­măr de fabrici înfiinţate sau în curs de înfiinţare. Şi această se datoreşte existenţei gazului me­tan în această regiune. Gazul me­tan contribue în proporţii nebănu­ite la industrializarea Ardealului. Numai de­­scurt timp s-a pornit o mişcare în favoarea utilizărei a­cestui product natural în industrie Până acum se ştie că gazul me­tan se află într-o regiune întinsă de peste­ 20 de mii de hectare, în­tre râul Olt şi râul Someş. Oraşele Turda, Mediaş şi Diciosânmartin întrebuinţează acum gazul metan pentru luminarea străzilor şi ca­selor, iar fabricile din aceste lo­calităţi întrebuinţează gazul me­tan în locul cărbunelui, asta fiind că puterea calorică a unui metru cub de gaz metan se evaluează la 8600, calorii iar 100 de metri cubi de gaz metan­es evaluează la la 10 mii kilogame lemne. Gazul metan ce se folosește ac­tualmente în Ardeal înlocuiește până acum pe zi 9500 tone de cărbuni. Industriile din Mediaş Primarul Mediaşului, dr­ Iulius Stenzel a avut buna voinţa să­­mi comunice ce avânt mare a luat acest oraş graţie gazului metan, câte fabrici s-a înfiinţat în timpul din urmă, iar altele sunt pe cale de înfiinţare. , Aşa o mare firmă societate pe acţiuni în al cărei consiliu de ad­ministraţie figurează şi d. Pere­chi a cumpărat terenur imense a­­poape de uzina de gaz,­ pe care se zideşte uzina pentru obiecte de oţel şi lucrări de email. O societate din Bucureşti ins­talează acum aci o fabrică de lămpi electrice (becuri). Pe lângă fabrica de sticle existentă acum la Mediaş se zideşte acum o altă fabrică de sticlărie­­O fabrică tex­tilă din Reichenberg a cumpărat apoi un mare teren pentru a ridica şi aci o fabrică identică. In cons­trucţie mai este o fabrică de ce­ramică (oale). Tabloul complect al fabricilor din Mediaş il veţi avea dacă veţi înşira încă fabricile mai vechi în­fiinţate aicea. Două fabrici de se­­am, două tăbăcării mari. Mai e apoi o fabrică de evrapa de transmisiune-Muncitorii şi inc­ustriatizarea Vă puteţi închipui acuma câţi muncitori sunt la atâtea fabrici— (Citiţi continuarea în pag. 11­4)»­­ . Palestina moderna industria, samsrful si insm­iciliunea publică Palestina nu are resurse natura­le care sft permită o mare desvolta­re industrială. Ţara va rămâne a­­gricola, afară de unele posibilităţi de extracţie a petrolului. Ea posedă in schimb inepuisabile cariere, foarte necesare nevoei actuale de material de construcţie. In regiunea Tiberia­­dei se află bazalt, pe coaste calca­­ruri, la Yasym piatră de pavaj. Mari posibilităţi comerciale sunt şi varul de construcţie şi cimentul ţării, industrializate azi în mod foar­te primitiv. întreprinderi cu multe şanse de succes ar da olăritul şi cărămidăria, argila pentru ceramică fiind abundentă, mai ales că în re­giunea Transiordanică se află mult var bitumos. Sunt celebre depozitele de la Nebi-Musa. Există apoi­­un­­fel de asfalt bun pentru lacuri şi culori. In Judeia şi Transiordania, pe la El- Salt, sunt importante zăcăminte de fosfaţi, iar în preajma Mării Moarte şi în valea inferioară a Iordanului mari depozite de sulf. Solul Palestinei e bogat în tot fe­lul de săruri. Sarea marină e de­pusă în regiunea Mării Moarte, în sudul văii Iordanului, la­ El-Arich şi Djebel-Usdum. Numai în Marea Moartă ar oferi o posibilitate incal­culabilă de industrie a sărurilor chi­mice. Mari surprize poate să rezerve petrolul. înainte de războiu au fost efectuate mai multe sondaje, mai ales In 1914, de către Standard Oil Company, căreia guvernul oto­man Îi acordase o concesiune con­firmată azi de guvernul palestinian. Sondajele au dovedit depozite boga­te de petrol. Industria fructelor conservate, a săpunului, untdelemnului, parfumu­­rilor, apoi a mobilelor şi obiectelor de artă orientală, morăritul şi mul­te altele, ar putea să se desvolte din plin. Adăugând toate acestea la agricul­tura Palestinei, ajungem la conclu­zia că e o ţară bogată, în care cur­ge în adevăr lapte şi miere, pentru cei ce ar desface cu sârguinţă şi pri­cepere o activitate industrială. Ara­bii, spirite prea orientale, sunt in­capabili. Numai evreul modern, tre­cut prin şcoala maşinistă a Occiden­tului este azi capabil să ridice ţara la adevărata ei valoare. Şi mai ales pe terenul comercial. Comerţul în Palestina, ca şi aiu­rea, a suferit de situaţia precară ge­nerală. Există azi cinci bănci în Palestina: Anglo-Egyptian Bank, An­glo-Palestine Bank, Banco di Roma, Credit Lyonnais, Banque Imperiale Ottomane. Anglo-Palestine Bank este constituită cu capitaluri sioniste. Si­­oniștii au mai creat de curând încă două bănci: Banca generală hipote­­ctică a Palestinei, cu un capital de 200 mii lire şi Banca Uvrieră, care permite grupărilor uvriere să între­prindă tot felul de lucrări publice şi industriale pe bază cooperativă. In curând va începe exploatarea forţei motrice a apei. Iordanul, Yal­mokul şi Yabbocul vor permite elec­trizarea căilor ferate şi o astfel de concesiune a şi fost dată inginerului englez Rutenberg, întreprinderile particulare s au în­mulţit de asemeni, graţie concursu­lui dat de comitetul executiv sionist. Cele mai importante sunt: Societatea de construcţii imobiliare „Haboneh“; Societatea pentru extragerea cleiu­­rilor vegetale „Chemen“, care posedă­­ mare uzină în Cesareea; Societa­tea franceză a morilor din Palesti­na; fabrici de silicate, pentru extrac­ţia pietrei, pentru conserve de fruc­te, pentru textile, covoare, etc.. * Admirabil însă se reliefează viaţa nouă a Palestinei în instrucţia pu­blică. Limba ebraică are azi o literatu­ră cu totul modernă, care conţine traduceri din Victor Hugo,­­Daudet, Maupassant, Emil Zola, Anatole France, Romain Rolland. Are revis­te în care un studiu critic asupra lui Maeterlinck, Ibsen sau Baude­laire stă alături de un articol asu­pra maladiilor tropicale sau asupra geografiei orientale. Ziarele nu lip­­sesc. Har are mai ales şcoli prima­­re şi secundare, care fac admiraţia vizitatorilor. Am vorbit cândva des­pre proectul de Universitate. Intre 1892 şi 1914 s-a­u ridicat: bi­blioteca din Ierusalim, şcoala de fete din Jaffa, gimnaziul din Jaffa şi cel din Ierusalim, şcoala tehnică de la Caiffa, şcoala normală de fete din Jaffa, şcoala secundară din Caiffa şi multe şcoli de specialitate, de arte frumoase şi aplicate şcoli agricole, fermiere, tehnice, etc. . Limba de învăţământ este cea e­­vree, pe lângă care se predă araba, engleza şi franceza. La şcoala se­cundară din Jaffa se învaţă şi gre­ceşte şi latineşte. Pentru şcolile Palestinei, Ellis Ka­­doohie din Hong-Kong a donat de curând 100 mii livre. Pilda trebue imitată, cu bani, cu efortul sionist şi cu bunăvoinţa puterilor, Palesti­na va ajunge în curând cea mai civilizată ţară din Orient, aşa cum­ a fost pe vremuri. •««»«•t« ci­t »es« & »

Next