Lupta, august 1922 (Anul 2, nr. 184-209)
1922-08-01 / nr. 184
MJn EI, No. ÎS4 Director Politie CCfiST. îyiSUE ABONAMENTUL Pe 12 Itml . ... Pe 6 luni « Pe 3 luni » » ■ 200 le 100 lei 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTi, STR. SĂRINDAR 12 I ? Şiafţi 1 August 3H22 Director EJ?1!L O. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia zisului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL ÎN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE ADEVĂRATUL CREIORWOWUMBIAREI cașcaval de Penteleu cea adevărată si cea sinceră si cea românească“ este compromisă prin apărarea ce o fac libertătei tiparului celelalte ziare, toate vândute străinului sau bolşevismului. Asa e găsueste presa brătienistă si nu spune care sunt acele ziare care monopolizează sinceritatea si românismul, care este Dresa cea adevărată. Care să fie această presă ? Să procedăm prin eliminare : „Universul“ nu face parte din această Dresă adevărată pentru bunul cuvânt că din când In când îsi permite să nu fie de acord cu suvernul si cu toate ticăloşiile brătienilor. Apoi cât trăia Take Ionescu, ziarul acesta era botezat de liberali catakist si această singură calitate îl oprea ca să facă parte din presa cea adevărată, sinceră si românească. „Adevărul“ si ,,Dimineaţa“ au fost si sunt două liberalivândute străinului. Până maieri era ziarul Companiei-Indii Ime. De când însă ele au trecut din mâna d-lui Aristide Blank si de când el a făcut pace cu liberalii, ziarele aceste au încetat de a fi ale Companiei. Indii, dar n’au încetat sâ fie străine si apărătoare a intereselor străine„Aurora“ este în solda bolsevismului rusesc „Dacia“ schimbă de stăpâni. „Steagul“ şi „Le Progres“ fiind ziarele d-lui Marghiloman, sunt în solda nemţilor, în sfârşit .,„‘O kient“ şi el este la interesul străinătăţii. De ,,Lupta“ nu se mai îndoesc liberalii că nu aparţine presei adevărate sincere şi româneşti, căci cum ar aparţine acestei prese, când est© cel mai apicar duşman al brătienismului politic financiar şi economic ? Dar dacă trecem peste munţi găsim acolo „Gazeta Transilvaniei“ şi „Patria“ cari au fost naţionale dar care acum fiindcă combat cu disperare bizantinismul fanariot al liberalilor si ele nu pot face parte decât din presa antiromânească ? Atunci cine mai rămâne ? Nu rămâne decât „Viitorul“ si tuberculoasa -L”Independence Roumaine“. Prin eliminare deci a rămas singură presa liberală care are monopolul sinceritătei a românismului si al adevărului Orice s’ar întâmpla când nioi ceilalţi, presa neromânească, nesinceră si neadevărată, luând in serios articolele gazetelor liberale, ne-am convinge că libertatea tiparului este compromisă fiind apărată de noi, am renunţa la această apărare, lăsând liberalilor grija acestei libertăţi. Dar tocmai patronii acestei prese vroesc să pună botniţă tiparului. Aşa este că pe bune mâni am lăsa propria noastră libertate? De ea nu se ocupă sclavii condeiului din presa liberală şi de ce ? Ei sunt simpli salariaţi , am putea spune, fără să voim să jignim p© nime, simpli funcţionari comerciali. Când nu sunt în presă, sunt în poliţie sau funcţionari pe la Ministere. Noi însă suntem ziarişti, trăim din presă, cu ea şi pentru ea, facem un apostolat din ea, apărăm libertăţile publice, viaţa şi onoarea cetăţenilor de fărădelegile guvernelor. Lor nu le trebue libertate, nu au ce face cu ea. Noi însă avem trebuință absolut de ea. $i de aceia o apărăm cu îndârjire și fără preget.. CONST. MILLE D. Iorga şi liberam Spre binele ţării şi folosul d-sale personal, d. N. Iorga are, asupra celorlalţi bărbaţi politici de la noi marele avantagiu de a fi şi un om de cultură. Talentul d-sale multiplu, exaordinara d-sale putere de muncă se consumă zi cu zi, ceas cu ceas, în slujba patriei, cu o dezinteresare şi un succes care nu fac decât să-i sporească an cu an, autoritatea morală. Astfel, această energie, care se ridică mai presus de mărunţişurile politice, se canalizează şi respiră liber, generos şi fecund în optimismul creaţiunei; nu fierbe,,înnăbuşită, nemulţumită, gata să explodeze, în aşteptarea nerăbdătoare şi sterilă a unei efemere dominaţiuni politice. Oricare ar fi guvernul, d. Iorga nu caută să-i saboteze sistematic, întreaga operă, ci combate numai ceia ce i se pare nedrept. D-sa înţelege chiar să dea ajutor" Celor dela cârma țării, atunci când sunt pe cale să facă un lucru bun. Nu este opozantul cu orice chip. Nu face, de pildă, ca domnii liberali, cari se simt patrioti numai când sunt la guvern, restul vremei intră în pământ, ca sobolii si nu lucrează decât să mineze conducerea și așezămintele statului-E fatal că opozantul cu orice chip, preocupat mimai de o cât mai grabnică „venire la putere“, să exagereze insuficienta regimului, sa-i vadă mult mai negre păcatele și să agite spiritele în vederea unei cât mai apropiate schimbări, zădărnicind astfel, și ceea ce poate face bun un guvern. Nefiind grăbit să se îmbogăţească, având, personal, numeroase şi nobile satisfacţiuni pe tărâmurile intelectuale, lipsindu-i ceata partizanilor de plasat, grăbiţi şi sâcâitori, d. Iorga poate privi cu un ochiu obiectiv frământările vieţei noastre publice şi aştepta, senin, ceasul când va fi adus la Va binevoi să-i Nu naon non cârmă, pe căile legale. Adică, ziua când d. I. I. Brătianu va binevoi să-i treacă mâna. Căci, în definitiv, cam la asta se reduc la noi, „căile legale..“. Va aştepta d. Iorga numai acea zi? Patriotismul d-sale Pasiv, nu găseşte oare nimeni să-i opună un alt patriotism, mai imediat, mai energic, cu efecte radicale si salutare? Căci, dacă teoria d-sale de bun cetăţean, poate fi aplicată faţă de orice alt guvern, subt actuala cârmuire nu mai este permis nici unui suflet idealist să stea în rezervă. Pasivitatea e complicitate. Colectivitatea care a dispreţuit orice avânt, orice câştig al demnităţi omeneşti, care socoteşte această ţară o ţară de brute, nevrednică să-şi aleagă singură conducătorii şi reprezentanţii, care rânjeşte în afişarea unei tiranii sigură de sine, care a pălmuit Ardealul, a sfâşiat întregul neam şi inconştientă, persista în eroarea ei, nu merită încurajarea autorităţii d-lui N. Iorga. Binele pe care crede d-sa că-l face lăsârtdu-i să domneasca în pace, e întrecut de răul imens al perpetuării la guvern a unor reacţionari, incapabili, sectari şi interesaţi, a căror plecare, cu un ceas mai devreme, înseamnă liberarea ţării, un imens răsuflet de uşurare, de la un capăt la altul. Va trebui oare ca elanul celorlalte alcătuiri politice, în frunte cu Partidul Naţional, să fie zădărnicit de pasivitatea d-lui N. Iorga? Indignarea unei tari întregi, aruncată formidabil spre citadela liberală, trebui-va să se spargă întâi de scutul apărător al d-lui N. Iorga? Ardealul vede în d-sa moneda de aur: sufletul si cultura. Acestei valori se închină el. Liberalii, pentru cari cultura si sufletul n’au nici o importantă, transformă aurul acesta, ca de obiceiu, în hârtia tipărită: influenta politică. Aceasta văd ei acum în d. Iorga. Presa lor, fată de activitatea dsale, a avut şi va avea, totdeauna, atitudinea de ireverenţioasă ironie a negustorului şi a agentului electoral. Forţa reală, de astăzi, însă, trebuie menajată. Liberalii ar voi să-l pună pe d. Iorga pe acţiuni, să-l consolideze“ ca pe un simplu bon de tezaur. D. Iorga însă nu se va lăsa. D- sa, care cunoaşte infamia lansată de liberali „l’avem la mână pe Vodă“, nu va voi să-i audă spunând: „Pe Iorga l’avem în buzunar“. In liniştea Ardealului cuminte şi mâhnit, de unde propagă azi o idee atât de frumoasă, aceia a realităţii vechiului regat, d. Iorga a avut prilejul să mediteze şi să... avizeze. VICTOR EFTIMI11 , Poate Franţa să facă o asociaţie industrială cu Germania? Colaborarea forului francez as eperisul german, lata solutia problemei reparatiuilor, spune d. Adrien Parias, preşedintele comisiunei de finanţe a Camerei franceze Nu e suficient ca Franţa să ia garanţii şi gajuri, dacă aceste gajuri nu devin garanţii reale, printr’un rendement efectiv al lor. Compensaţia datoriei franceze, cu suma reparaţiunilor, nu ar salva finanţele Franţei. 13 Dariac, preşedintele comisiunei parlamentare pentru finanţele franceze, a arătat cândva cât de nefaste pentru reconstituirea Franţei, feunt moratoriile acordate Germaniei. Acum d. Dariac îşi complectează ideea printr’o propunere pozitivă şi foarte originală. Pârfiei|Marea SianM la fee- Miitoh* mariiei’ iiillustrissi D. Dariac pleacă dela două premise: 1. Dacă marea—hârtie scade din zi In zi. cresc in schimb mijloacele de producţie. — care înseamnă aur. — are maritor industriaşi aerieni ca aiinnes. Kibb. Thyssen. Mannesmann. Băniei. Funcke.» 2. Valoarea gajului fthenanian si Rubric este imensă, ca bogăţie industrială. Să luăm primul punct. Se stîe cât de nefast si niin de Inrocrizie este rolul marilor industriasi germani in politica externă si cât de egoist in cea internă. Franţa ar putea să spargă această citadelă de egoism, sperând guvernului german să impună o participare a Statului la beneficiile exploatărei capitalului, reprezentată prin marii industriaşă sub controlul francez. Din această participare, Statul german ar plăti reparatiile. Contra argumentat profesorulul Delbrück şi propunerea da Dariac Cititorii cari au urmărit în „Lupta" desbaterile chestiunei reparaţiunlor, işi amuţesc că la soluţia de mai sus Germania a adus prin vocea Autorizată a profesorului Delbrück, următorul contra argument: Fără să contesteze necesitatea ca Statul german să beneficieze din acapararea operată de aviditatea unor Stinnes, profesorul Delbrück observă că orice control francez a provocat o întărire a spiritului german de revanşă. Si mai cu seamă continuarea ocupapei provinciilor rhenane. Fără a utiliza constrângeri, — se Întreabă d. Dariac. — nu s'ar putea imagina o colaborare amicală a Franţei si Germaniei In producţia din Rhenania si Ruhr. Aceasta ar ajuta dezvoltarea metalurgiei germane, — dar nu este interesul Franţei să distrugă industria germană, căci atunci Germania firesc n’ar mai putea să plătească. Cocksul german şi ferul francez In adevăr, metalurgia franceză nu poate să trăiască fără coxul german , metalurgia germană nu coate să se desvolte decât pe jumătate, dacă-i lipseşte mineralul francez. Oare Franţa nu ar putea să facă schimbul colnului metalurgic German şi al mineralului francez, neutru o exploatare amicală , oferind astfel bazele unei veritabile asociaţii industriale ? Intr’un răspuns afirmativ stă soluţia problemei reparatiunilor si chiar a viitorului: ar fi punctul initial al înfrăţirii mondiale. Controlul francez, în acest caz, nu ar mai fi nici ineficace, nici jignitor. In adevăr, Franţa ar controla în calitate de asociată, nu situaţia financiară a Germaniei, din care nu rezultă decât inregistrarea unei serii fantastice de dificile monetare, ci însăsi *•produc industrială a Germaniei, singura şi reala bogăţie din care se pot plăti reparaţii. Teza d-lui Dariac e solid argumentată şi pare inspirată din realitatea clipei de față. Va fi mâine ca, însă și o realitate?. . HAOSUL au Comisia constituţională Ceea ce se petrece în comisia constituţională pune în evidenţă că guvernul s’a încurcat rău cu Constituantă. Are o Constituantă —decretată tot de guvern prin Monitorul Oficial, dar n‘are noua Constituţie şi nici nu ştie ce să introducă în noua Constituţie. E o săpăceală comitecă în comisia constituţională, — caiace înseamnă că guvernul nu ştie cum să facă noua Constituţie şi dovada cea mai strălucită de inutiliatea unei nouii Constituţii. Intr'adevăr toate extravaganţele constituţionale se ridică în această comisiune, toate chestiile cele mai complicate cari nu s’au rezolvit încă nicăieri voim să le rezolvim noi introducându-le în Constituţie. Până şi regimul divorţului şi al căsătoriei voim să-l resolvim şi să-l introducem în Constituţie. Nu glumim, — s’a făcut o propunere în această privinţă. Apoi s’a cerut reînfiinţarea pedepsei cu moarte, restrângerea lbertăţei presei, expulzarea streinilor, introducerea femeii în magistratură, etc., etc Numai din enunţarea acestor chestiuni cari se discută în comisia constituţională îşi poate lesne închipui oricine ce haos domneşte în acea comisiune, ce complectă dezorientare şi un guvern şi între revizionişti. Un amestec de chestiuni din cele mai complicate şi cari nici nu au ce căuta în Constituţie şi o serie de propuneri cari se ciocnesc unele fiind extrem de reacţionare şi altele extrem de democratice, — ceiace a determinat pe d. Ionel Brătianu să nu se pronunţe până acum pentru nici fina din propunerile cari s’au făcut. Numai d. Vintilă Brătianu urmăreşte cu tenacitate o chestie şi aceasta pare a fi unica raţiune pentru alcătuirea nouei Constituţii, acapararea petrolului. R. X. mmm ( Tratativele de la Serata Oare mai era nevoe să se desmintă că partidul national nu tratează nici direct si nici indirect cu partidul liberal ? Si mai era nevoe ca oficiosul guvernului să intervină si el cu o desmintire la fel ? Raporturile dintre partidul national din Ardeal si guvernul partidului liberal sunt azi de asa natură In cât este absurd să se mai vorbească de posibilitatea unei aproprieri intre ardeleni si guvern Intre liberali si ardeleni se dă o luptă de acele cari eraiază prăpastie, iar nu nunti de apropriere. Nici un svon dar cu privire la posibilitatea unei împăcări Intre partidul national si guvern nu mai trebue crezut de nimeni— aceasta fiind definitiv exclus si ne mai intrând in combinaţiile ardelenilor. De altfel si liberalii au simţit că ruptura este definitivă si de aceia au alunecat In acţiunea lor contra ardelenilorsi la acte de răsbunare, atitudine care nu deoparte dovedeşte slăbiciune, iar pe de altă parte compromite un guvern si ii creiază cele mai mari încurcături. Unica preocupare de azi a partidului national din Ardeal este să coalizeze opoziţia pregătind guvernul demâni şi să răstoarne cât mai repede regimul de azi. Să nu se dea clar crezare svonurilor cari vin dela Sovata asupra tratativelor de TM împăcare. *G:. R. F. OVATA SOUL (către Regina) Maiestate, nu vrei să-mi aranjezi niţel situaţia în deal? REGINA: D-ta ştii cum li zice pastelului pe care le vcnesc la Sovata? „Lasă-mă in pace“ ! IONEL: Am înţeles! Paste noapte Ardealul capela na non centra industrial - Efectele minunate ale gazului metan - Mediaş , o staţiune între Sighişoara şi Copşa Mică. In mersul trenurilor, localitatea aceasta este indicată cu aceleaşi caractere minuscule ca şi satele mici ca şi staţiile insignifiante Şi cu toate acestea, Mediaş e un oraş în plină desvoltare. Pe când Copşa Mică figurează cu caractere grase în mersul trenurilor, iar tenurile se opresc acolo între 5 şi 29 de minute, numai fiindcă acolo capeţi legătură pentru trenul de Sibiu, le Mediaş trenurile stau numai un minut, două şi ce depătează, în grabă deşi e un oraş care merită toată atenţiunea şi va juca în curând un rol important în viaţa industrială a ţărei ■ Când vei să vizitezi admirabila localitate balneară Bazna, trebuie să te opreşti la Mediaş. Şi aşa am putut cunoaşte de aproape acest oraş săsesc curăţel, cu case vechi, cu acoperişuri roşii, care îţi amintesc de istoricele cetăţi germane, case vechi lângă case moderne cu două trei etaje. MsreS® număr de fabrici Dar ceia ce te surprinde mai mult în acest oraş e marele număr de fabrici înfiinţate sau în curs de înfiinţare. Şi această se datoreşte existenţei gazului metan în această regiune. Gazul metan contribue în proporţii nebănuite la industrializarea Ardealului. Numai descurt timp s-a pornit o mişcare în favoarea utilizărei acestui product natural în industrie Până acum se ştie că gazul metan se află într-o regiune întinsă de peste 20 de mii de hectare, între râul Olt şi râul Someş. Oraşele Turda, Mediaş şi Diciosânmartin întrebuinţează acum gazul metan pentru luminarea străzilor şi caselor, iar fabricile din aceste localităţi întrebuinţează gazul metan în locul cărbunelui, asta fiind că puterea calorică a unui metru cub de gaz metan se evaluează la 8600, calorii iar 100 de metri cubi de gaz metanes evaluează la la 10 mii kilogame lemne. Gazul metan ce se folosește actualmente în Ardeal înlocuiește până acum pe zi 9500 tone de cărbuni. Industriile din Mediaş Primarul Mediaşului, dr Iulius Stenzel a avut buna voinţa sămi comunice ce avânt mare a luat acest oraş graţie gazului metan, câte fabrici s-a înfiinţat în timpul din urmă, iar altele sunt pe cale de înfiinţare. , Aşa o mare firmă societate pe acţiuni în al cărei consiliu de administraţie figurează şi d. Perechi a cumpărat terenur imense apoape de uzina de gaz, pe care se zideşte uzina pentru obiecte de oţel şi lucrări de email. O societate din Bucureşti instalează acum aci o fabrică de lămpi electrice (becuri). Pe lângă fabrica de sticle existentă acum la Mediaş se zideşte acum o altă fabrică de sticlărieO fabrică textilă din Reichenberg a cumpărat apoi un mare teren pentru a ridica şi aci o fabrică identică. In construcţie mai este o fabrică de ceramică (oale). Tabloul complect al fabricilor din Mediaş il veţi avea dacă veţi înşira încă fabricile mai vechi înfiinţate aicea. Două fabrici de seam, două tăbăcării mari. Mai e apoi o fabrică de evrapa de transmisiune-Muncitorii şi incustriatizarea Vă puteţi închipui acuma câţi muncitori sunt la atâtea fabrici— (Citiţi continuarea în pag. 114)» . Palestina moderna industria, samsrful si insmiciliunea publică Palestina nu are resurse naturale care sft permită o mare desvoltare industrială. Ţara va rămâne agricola, afară de unele posibilităţi de extracţie a petrolului. Ea posedă in schimb inepuisabile cariere, foarte necesare nevoei actuale de material de construcţie. In regiunea Tiberiadei se află bazalt, pe coaste calcaruri, la Yasym piatră de pavaj. Mari posibilităţi comerciale sunt şi varul de construcţie şi cimentul ţării, industrializate azi în mod foarte primitiv. întreprinderi cu multe şanse de succes ar da olăritul şi cărămidăria, argila pentru ceramică fiind abundentă, mai ales că în regiunea Transiordanică se află mult var bitumos. Sunt celebre depozitele de la Nebi-Musa. Există apoiunfel de asfalt bun pentru lacuri şi culori. In Judeia şi Transiordania, pe la El- Salt, sunt importante zăcăminte de fosfaţi, iar în preajma Mării Moarte şi în valea inferioară a Iordanului mari depozite de sulf. Solul Palestinei e bogat în tot felul de săruri. Sarea marină e depusă în regiunea Mării Moarte, în sudul văii Iordanului, la El-Arich şi Djebel-Usdum. Numai în Marea Moartă ar oferi o posibilitate incalculabilă de industrie a sărurilor chimice. Mari surprize poate să rezerve petrolul. înainte de războiu au fost efectuate mai multe sondaje, mai ales In 1914, de către Standard Oil Company, căreia guvernul otoman Îi acordase o concesiune confirmată azi de guvernul palestinian. Sondajele au dovedit depozite bogate de petrol. Industria fructelor conservate, a săpunului, untdelemnului, parfumurilor, apoi a mobilelor şi obiectelor de artă orientală, morăritul şi multe altele, ar putea să se desvolte din plin. Adăugând toate acestea la agricultura Palestinei, ajungem la concluzia că e o ţară bogată, în care curge în adevăr lapte şi miere, pentru cei ce ar desface cu sârguinţă şi pricepere o activitate industrială. Arabii, spirite prea orientale, sunt incapabili. Numai evreul modern, trecut prin şcoala maşinistă a Occidentului este azi capabil să ridice ţara la adevărata ei valoare. Şi mai ales pe terenul comercial. Comerţul în Palestina, ca şi aiurea, a suferit de situaţia precară generală. Există azi cinci bănci în Palestina: Anglo-Egyptian Bank, Anglo-Palestine Bank, Banco di Roma, Credit Lyonnais, Banque Imperiale Ottomane. Anglo-Palestine Bank este constituită cu capitaluri sioniste. Sioniștii au mai creat de curând încă două bănci: Banca generală hipotectică a Palestinei, cu un capital de 200 mii lire şi Banca Uvrieră, care permite grupărilor uvriere să întreprindă tot felul de lucrări publice şi industriale pe bază cooperativă. In curând va începe exploatarea forţei motrice a apei. Iordanul, Yalmokul şi Yabbocul vor permite electrizarea căilor ferate şi o astfel de concesiune a şi fost dată inginerului englez Rutenberg, întreprinderile particulare s au înmulţit de asemeni, graţie concursului dat de comitetul executiv sionist. Cele mai importante sunt: Societatea de construcţii imobiliare „Haboneh“; Societatea pentru extragerea cleiurilor vegetale „Chemen“, care posedă mare uzină în Cesareea; Societatea franceză a morilor din Palestina; fabrici de silicate, pentru extracţia pietrei, pentru conserve de fructe, pentru textile, covoare, etc.. * Admirabil însă se reliefează viaţa nouă a Palestinei în instrucţia publică. Limba ebraică are azi o literatură cu totul modernă, care conţine traduceri din Victor Hugo,Daudet, Maupassant, Emil Zola, Anatole France, Romain Rolland. Are reviste în care un studiu critic asupra lui Maeterlinck, Ibsen sau Baudelaire stă alături de un articol asupra maladiilor tropicale sau asupra geografiei orientale. Ziarele nu lipsesc. Har are mai ales şcoli primare şi secundare, care fac admiraţia vizitatorilor. Am vorbit cândva despre proectul de Universitate. Intre 1892 şi 1914 s-au ridicat: biblioteca din Ierusalim, şcoala de fete din Jaffa, gimnaziul din Jaffa şi cel din Ierusalim, şcoala tehnică de la Caiffa, şcoala normală de fete din Jaffa, şcoala secundară din Caiffa şi multe şcoli de specialitate, de arte frumoase şi aplicate şcoli agricole, fermiere, tehnice, etc. . Limba de învăţământ este cea evree, pe lângă care se predă araba, engleza şi franceza. La şcoala secundară din Jaffa se învaţă şi greceşte şi latineşte. Pentru şcolile Palestinei, Ellis Kadoohie din Hong-Kong a donat de curând 100 mii livre. Pilda trebue imitată, cu bani, cu efortul sionist şi cu bunăvoinţa puterilor, Palestina va ajunge în curând cea mai civilizată ţară din Orient, aşa cum a fost pe vremuri. •««»«•t« cit »es« & »