Lupta, septembrie 1922 (Anul 2, nr. 210-232)

1922-09-01 / nr. 210

­ f is­­. " Anul II, No. 7,10 Director Politie CONST. MILL ABONAMENTUL PI 13 luni .. . .. . . . . 200 le Pe 6 luni . ** 100 lei Pe 3 luni .** , 50 lei ! REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA­­ BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 C Vmeri 1 Septembrie 1922. Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia Haz­ului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITATE! CONCURENŢA mR» încoronarea va avea loc la Alba Iulia in aceleaşi file co,ni se va ţine congresul pe ificial'- ’ naţional zi a­­r,­ le COMUNICATUL PARTIDULUI nationalist-democrat Din darea de seamă asupra consfătinrei dela Valena-de-Mun­­te a d-hii larga cu partizanii d-sale s’a aflat eri că d. lar­ga trimite guvernului avertismentul de a nu încerca să aducă reforma Constituţiei căci va cădea pe a­­ceastă chestie si că după d-sa exi­stă posibilitatea unirei elemente­lor opoziţiei omogene. „Lupta“ a relevat ori impor­tanta acestor declarab­ui prin faptul că ele ar apropia unirea partidelor de opoziţie. Comunicatul publicat ori de partidul nationalist-democrat du­pă consfătuirea de la Vălenii-de- Munte nu numai că nu conţine avertismentul la adresa guvernu­­lii şi declaraţia asupra posibili­­tăţei alcătuire a unei uniri a opozi­ţiei în vederea guvernărei de mâine, dar este exclusiv consacrat unei polemici cu un articol apă­rut în „Patria“ din 24 August privitor la foste guvernare a blo­cului naţional. , o Comunicatul afirmă credinţa că guvernarea nu se poate face deocamdată fără ca direcţia să vină din vechiul regat „potrivit cu tradiţiile seculare şi sacrificiile făcute prin răsboiu pentru nulita­tea neamului.­­ El mai afirmă că partidul naţio­nalist-democrat n’a susţinut, un guvern pur ardelenesc c a cola­borat cu guvernul blocului şi in­tră în mici chestiuni privitoare la alegerea d-lui Iorga ca preşedinte al Camerei, pentru a termina cu declaraţia că faţă de conti­nuarea „campaniei de înteţire îm­potriva vechiului renit de către dementele pe care partidul­ natio­­nal nu le poate stăpâni si pare a nu voi să le elimineze, fată de atacurile aduse Coroanei (?!) pre­cum si fată de înăsprirea dusmă­niilor confesionale din Ardeal pe care le socoteste criminale în mo­mentul de fată, partdul national­­democrat recomandă formarea în Ardeal, Bucovina şi Basarabia a­ unei Ligi pentru solidaritatea naţională şi socială a românilor“. Mărturisim că nu înţelegem de unde a mai izbucnit şi această polemică pe care noi o vedem cu totul trecătoare faţă de forţa îm­prejurărilor politice. Că „Patria“ a publicat un ar­ticol de polemică, că ă. Iorga are dreptul a răspunde prin ziarul d-sale — toate bune. Dar că un articol din „Patria“ sau alt ziar poate domina raporturile polti­ce de la partidul national la­­parti­dul nationalist-democrat si face obiectul unui comunicat în urma unei consfătuiri de la care se aş­teptau hotărîrî de ordin general şi nu polemici sterile — aceasta mărturisim că nu ne aşteptam şi nu poate satisface opinia publică a tărei, nerăbdătoare de a vedea pornită o acţiune serioasă de con­trol asupra actelor şi politicei Gu­vernului şi pe care polemicele ste­rile o întârzie. A ridica chestiunea că direcţia guvernărei nu poate să vină azi decât din vechiul regat este cre­dem un regionalism tot atât de absurd şi vătămător ca şi acela care ar veni din vre­una din re­giunile alipite. Ţara nu a văzut în guvernul Vaida un guvern „ardelenesc“, precum n’ar vedea un guvern ar­delenesc int­run cabinet prezidat de d. Maniu șî precum Ardealul n’ar trebui să vadă un guvern „regătian“ într’un cabinet pre­zidat de d. Iorga, sau vechiul re­gat să vadă un guvern bucovinean într’un cabinet prezidat de d. Flondor. Este de mai înnainte înţeles că unirea opoziţiei presupune unita­tea naţională complectă şi fără rezerve şi restricţii a partidelor cari o pot alcătui. Credem de asemenea că acuza­rea adusă Partidului naţional de a ataca Coroana nu ate fi se­­riosă ca şi aceea că înv­espreşte duşmăniile confesionale. Toate a­­cestea sunt mici hărtueli de la partid la partid de care guvernul va fî foarte încântat sî tara ama­ntă. Oare, în locul un°î oposHU-uni­te gruparea d-lui In-—.......ca să ofere ideea unei Ligi de solidari­tate naţională? Dar oare până la s'^diritatea naţională pe care d. Brătianu a călcat-o în picioare alcătuind un guvern de desolidarizare naţio­nală, n’ar îi de dorit, deocamdată o ligă de solidaritate a opoziţiei naţionale• * Comunicatul dela ■ Văienii-de- Munte nu face decât să puie b­efe în roate acestui scop şi ca atare e foarte rău venit și tot ce spe­răm e că nu va lăsa urme prea serioase în raporturile politice dictate de împrejurări­ partidelor din opoziție. ■ EMIL D. FAGURE CONGRESUL DE LA ALBA-IULIA Acum că se apropie ţinerea congresului de la Alba Iulia a Partidului Naţional, presa gu­vernului care fiu a lăsat ca­lom­nie şi insinuare pe care să n’o arunce intenţiunilor acestui partid, e nevoită să bată în re­tragere şi de aceea în loc să recunoască că a minţit şi ca­lomniat luni de zile, trâmbi­ţează că Partidul National a renunţat de a mai manifesta la acel congres tendinţe „sepa­ratiste“ şi „anti-dinastice“. Lamentabilă dezicere a unei campanii odioase şi perfide. Partidul National, care a în­­chiegat Unirea, avea s-o de­nunţe la Alba Iulia, sau el, ca­re încă de pe vremea „drăgu­ţului de împărat“ avea princi­piul monarhic în sânge, avea să se declare anti-dinastic la Alba Iulia pentru că aşa a răs­pândit machiavelic d. Bră­tianu ? Adevărul este că dă faliment campania liberală contra Par­tidului National. Congresul de la Alba Iulia se va vine, cum s’au ţinut în acest oraş toate congresele Partidului Naţional şi rezoluţiile vii vor fi de aşa natură că le va trece gustul li­beralilor de a teroriza sau a-şi bate joc de partidul necontes­tat cel mai puternic pe care-l posedă azi România întregită. L. T. A. Abecedarul Nu vom mai seri acele fraze ro­mantice despre binefacerile culturii care trebue neapărat să treacă îna­intea nevoilor materiale. Nu ne vom mai indigna de­ asemenea de făptui că în jumătatea de secol în care se crea România modernă — adică i se creau balcoanele, frontoanele şi for­ma constituţională a ferestrelor din­spre occident — pe ogoare, un neam nobil de sclavi, numai în cămăşi şi ismene, lucrau pământul, umpleau cu aur hambarele şi vistieriile. Ne dăm perfect de bine seama că in acel timp abecedarul era, în d­es­­voltarea noastră rapidă, cei­ace este bomba anarhistului. Când toate ci­vilizaţiile s’au parazitat pe un strat suculent de sclavie — se putea oare ca România să-şi ridice în aer florile ei latine, fără de bălegarul suferin­ţei şi ignoranţei ţăranului român ?... Şi iată că deodată ministrul ins­trucţiune! publice îşi părăseşte con­fortul din Bucureşti, pentru că ştie că trebue să fie de faţă acolo unde o nouă şcoală primară — şi sunt mii ! — face schimb de lumină cu soarele de ţară. Să fie oare vre-o târzie remuşcare a României Moderne ? Să fie influ­­ienţa misterioasă a vre­unei comete culturale, prin coada căreia trec, fără să-şi dea seama, oamenii poli­tici contemporani ? De fel ! Ţăranii singuri şi-au înjugat boii şi cară lemne din pădure, pentru a construi şcoala lor primară, iar de la căpătâiul patului şi-au scos livre­tul militar în care se păstrează mai bine biletele fără valoare ale Bănceî Naţionale, spre a plăti osteneala u­­nui învăţător tinerel. Acum după ce s’au împărţit pă­mânturile — n’a mai rămas alt is­­vor de bogăţie Ţăranul a ghicit că fiecare filă tipărită face cât un po­gon de părsânt categoria întâi. Şi mai curând decât s’au aşteptat boeriî, el vrea să muncească și ța­rinele virgine ale culture! — el, pe seama lui. Trăiască abecedarul ! ■F 4DERCA GUVERNUL- PALATUL Ce ne spune un personagiu din cercurile Curiei Zilele acestea am avut prilejul să stăm de vorbă la Sinaia cu un personagiu fără calitate oficială, dar care e bine văzut în cercurile Curiei. O parte din conversaţia sa cre­dem c’o putem utiliza fără a-i pro­duce’ neplăceri. D-sa ne-ai spus: — Rău face presa că a­mestecă persoana regelui în polemicile de partid. —­ Cu toate acestea nu presa a dat comunicatul de dăunăși apă­rut mai întâ­i, în foaia guvernu­lui șî apoi în „Monitorul Oficial“ cu privire la cheltuelile reg­ote­­lor regale ș* princiare în Ardeal, chefueli atribuite fondurilor se­crete. I t. — Știu. Și comunicatul acela era inutil, dar de oarece a fost dat, nu Palatul, ci numai guver­nul poate avea răspunderea lui, căci Palatul nu face polemi­ci nici din presă șî nici prin „Moni­tor“. S’a mai afirmat că la Palat ar domni o atmosferă de ostilitate față de Partidul National, alimen­tată de șeful actualului guvern. Cum că șeful guvernului nu e în buni termeni cu Partidul Natio­nal e evident, dar că regele care în mod constant a sfătuit colabo­rarea partidelor și în special con­lucrarea cu Partidul National, să fie acuzat de animozitate îm­potriva vreunui partid — aceasta e nedrept şi necorespu­nzând rea­­lităţei, precum nedreaptă şi neco­­respunzând reeditatei e şi acuza­rea de un­­ic dinasticism ce se aduce în polemicile de partid Partidu­lui Naţional. Dimpotrivă, în special par­tidele de ordine au, cred, tot interesul de a nu născoci anti dinasticism acolo unde nu este, căci aşa se alimentează ideile de acest fel. Nu am văzut şi nu vedem din partea Ardealului sau a Partidului Naţional manifesta­ţiuni ostile principiului mo­narhic sau atacuri personale la adresa Suveranilor sau a Familiei Regale. Nu a fost ocazie importantă în care regele să nu consulte pe conducătorii ardeleni şi nu a fost manifestaţie fie de par­tid fie individuală a conducă­­­torilor Partidului Naţional care să poată fi interpretată ca ostilă Coroanei. Este, deci, cred, o opi­ă vătă­mătoare, când în Ardealul cunos­cut pentru convingerile sale mo­narhice șa iubirea pentru Dina­stia română încă de când era sub Habsburgi, voim să descoperim, în interesul polemicilor de partid, curente antidinastice. — Dar aceasta o face presa gu­vernului. * — Eu nu vă vorbesc pentru a viza pe cutare ori cutare partid sau ziar; vă vorbesc spre a pune lucrurile la punct. $î a vă arăta că nu­ e bine ceeace se face. Am constatat, cu plăcere că dela răsboiu încoace sî cu deosebire fată de vântul de dezagregare so­cială ce băntue din unele, state, principiul monarhic s’a întărit la noi şi chiar cei mai uimanilafi de­mocraţi nu înţeleg să recomande experienţa republicanismului la noi. Pe de altă parte, Dinastia ro­mână nu este din acele care ar putea fi învinuite că slăbesc acest principiu prin adele lor. Un rege care să poată mul­ţumi totdeauna toate partidele nu s’a născut şi im va fi nici­odată. Suntem o ţară care abia se deprinde cu votul universal. Cu cât voinţa populară va şti să se afirme mai clar şi mai ferm cu atâta sarcina Tronului ca factor constituţional, va fi mai uşurată. Răspândiţi aceste idei şi veți face o operă șî patriotică și de­mocratică“ — ne-a spus, des­păr­­ținduse de noi personagiul care părea a traduce, cu fidelitate păre­rile cari domnesc la Curtea re­gală. Le înregistrăm și noi cu fideli­tate. ALFA 75 la sută Cântăreţii bisericeşti sunt o breas­lă de oameni cari au tot atâta drept să se adune, să se consfătuiască pen­tru apărarea intereselor lor ca şi medicii, viticultorii sau ministeria­bilii liberali. Nu de aceeaşi părere e însă şi gu­vernul care înţelege ca toţi cântă­reţii bisericeşti să cânte în struna lui! Altfel le mănâncă din colivă! Intr-adevăr, după, ce şi-a apropiat pe protopopii Banatului, guvernul a vroit să pue mâna şi pe cântăreţii bisericeşti, de cari să se­­ folosească pentru propaganda electorală a par­tidului liberal. Cântăreţii însă, ceva mai indepen­denţi ca protopopii şi ministeriabi­lii, nau înţeles să fie toţi o turmă şi un păstor şi s’au despărţit în două tabere una care, crede în Io­nel Brătianu şi alta care, nu şi-a a­­les încă sfântul! Ministrul comunicaţiilor — su­flet naiv­ — neştiind de aceste com­binaţii, ’ţi acordai ambelor asociaţii de cântăreţi o reducere de 75 la su­tă pe C. F. R. pentru congresul pe care-l ţineau — una, liberală, la Craiova; cealaltă, neutra, la Bucu­reşti. Dar cu­ două zile înainte de con­gres, in urma intervenţiilor „de sus“ — nu dein Palat! —ministrul comunicaţiilor supunându-se disci­plinei de partid a retras reducerea de 73 la sută, necredincioşilor cari se adunau la Bucureşti! Deci, cântaţi, cântaţi mărire Dom­nului... Ionel Brătianu, că altfel vă curăţă d. gheneral Moşoiu şi d. Cos­­tică­­ Ii­a­nu din ordinul şefului su­prem! MAXIMI­N. TRANSFORMĂRILE politice in Italia Vorbind reprezentantului dela „Giornale di Roma“, fostul prim mi­nistru Orlando a declarat că s’a pro­dus în Italia o profundă schimbare în partidele politice, în sensul că toate s’au depărtat azî dela concepţia absurdă de a îndrepta Statul, distru­­gându-l mai întâia. ■ ’ . D. ORLANDO CU POZE La anumite epoci şi mai cu seamă în preajma reînvierei vieţei politice după lungile, plictisitoarele şi călduroasele zile de vară, svonuri de rema­niere încep să circule la înce­put mai anevoioase, devenind cât se poate­­mai insistente. Unul din confraţii noştri de seară şi-a făcut o specialitate din a remania guvernul la fiecare 4 zile, publicând şi po­zele „miniştrilor“ cari vin ca şi ale celor cari pleacă ! Bine­înţeles că toate aceste remanieri sunt fleacuri. Singura „criză“ în guvern e demisia d-lui Jean Florescu, de care ne-am ocupat pe larg acum câteva zile, dând toate amănuntele. De altfel adevărul în aceas­tă chestiune a remanierei nu este greu de găsit atunci când bunul simţ înlocueşte setea de senzaţional. Există într’adevăr un număr de domni car­e ar vroi, unul să vie la domenii de pildă, altul la industrie, altul la lucrări publice, altul la justiţie şi aşa mai departe. Aceştia lansează svonurile şi astfel se creiază legenda re­manierei pe care înainte de a o citi în coloanele ziarelor „bine informate“ o veţi auzi şi în cercurile prietenilor „mi­nisteriabililor“. De fapt, lumea nu trebue să uite că atâta vreme cât Ionel Brătianu este şeful guvernu­lui, remanierea nu se face nici după tebuinţele ţării, nici după o selecţiune sau o reînoi­­re a valorilor. Remanierea se va face nu­mai atunci când Dalai-Lama va crede de cuviinţă şi nu pe trâmbiţate, ci în cursul unui dejun în str. Lascăr Catargiu sau a unei vânători regale la Buftea, A- B. C. GRANATE SECRET! Eri după amează comisia de încoro­nare a ţinut o şedinţă acasă la d. Io­nel Brătianu. S‘au luat cele mai teribile măsuri ca cele ce s‘au discutat să rămâe ab­solut secrete, fiindcă încoronarea pri­mului domnitor al tuturor românilor, trebue să fie un act punt sub şapte peceti în ale cărui tenebroase taine să nu pătrundă decât ilustra şi roză­­toarea familie a şobolanilor ! Cine află ceva cine scrie ceva, cine vorbeşte ceva despre încoronare, în­fundă Jilava , încoronarea e o întreprindere a­­Băncii Româneşti“­ DEŞCA. I­mnpu­li Telegrame sosite chiar din Ita­lia arată că încercările unor cer­curi politice din Roma de a sta­bili o unire politică şi economică cu Austria, care să însemne de fapt o anexare a acestei ţări la I­­talia, au eşuat. Modul cum a pri­vit Franţa aceste încercări, decla­raţiile, destul de categorice, ale Mi­cei Antante, au contribuit la acea­stă batere în retragere a Italiei care tindea să devie marea putere a Europei centrale. Să fugim de politică O operă juridică românească In preajma no­nnui an judiciar este cum nu se poate mai indicat să ne ocupăm de o lucrare juridică româ­nească, care pe lângă că este o pri­ma piatră la un monument juridic ca­re în streinătate exista de mult, dar prin felul cum această lucrare a fost concepută este mnită a fi un sprijin nepreţuit ştiinţei şi practicei dreptu­lui la noi. Este vorba de ..Păndeetd­e române'’ publicaţie periodică,. conceputi şi condusă de d. O. Hamangiu, una din cele mai distinsa figuri ale magis­tra­turei noastre.­­ Concepută după­­modelul marilor pu­blicaţii franceze .Ilaltoz”, ,,Soney” şi l’andeetes Era ne a­is­o, autorul lor a ştiut să adapteze această publicaţiune necesităţilor noastre juridice atât în ceea ca priveşte doctrina cât mai ales în ceea ce priveşte jurisprudenţa. Ac­tivitatea d-lui C. Ham­angiu de dis­tins magistrat i-a dat putinţa să reu­şească să dea cadrul cel mai nemerit şi folositor lucrărei sale. Meritul d-lui Hamangiu, însă, şi constă numai în faptul că d-na a fost primul care a umplut o lacună în pu­blicistica juridica română, el constă mai ales în aceea că această lucrare a avut darul să atragă în coloanele sale şi să stimuleze la scria pe cei mai cunoscuţi ziarişti ai noştri, care încă până la acea dată nu publicaseră ni­mic. Cei mai pricepuţi reprezentanţi ai ştiinţei dreptului la noi,, profesori u­­niversitari, magistraţi şi avocaţi au ţinut să adnoteze­­în doctrină juris­prudenţele interesante publicate în pandecte. Lucrarea pe lângă partea ei juri­dică românească, constând din jurispru­denţele tuturor gradelor noastre de jurisdiction©, mai conţine şi o parte rezervată jurisprudenţelor celor mai interesante din streinătate. Ultima parte a publicaţiei în carc ca­re conţine legile şi regulamentele noas­tre ne readuce la perfecţiunea tuturor lucrărilor similare ale d-lui Haman­­giu. In preajma incheerea unui an de la apariţia „Pandeetelor române” când cele 10 eaete ale acestei lucrări legate în volum vor forma o comoară în biblioteca oamenilor de drept, am cre­zut că este nimerit să relevăm o o­­peră românească de valoare și să a­­rătăm meritele ei. GANDU GOREA Chilă Mitoc. — Bine, Măria Ta, vrei să-mi iei pâinea de la gură ? tăi spargeri de la trimiri, o specialitate mea! De ce mi te amesteci la meserie?! XCitiţi ..continuarea,,în . pag. Il-a).; WBHWWB—MlllHMIIlllllWlliiHlllllll 11 lliPll|i|lli| II'H'IIMIIIHIW'IIHIBIMIIIMIIH H ' I I n Slănicul Moldove după răsboiu Jale și ruină.—SărMtăeîa armatei ruse.—Mormintele si* iîor noştrii.­ingratitudine revoltătoare.—însemnări de aie ostaşilor români şi germani Ce deosebire între Slănicul de dinainte de război şi cel de azi... Minunata, localitate balneară, aşezată în văgăunile tainice ale munţilor Moldovei, cea cu ape tă­măduitoare şi cu instalaţiuni cochete şi bine­făcătoare, este as­tăzi o muină şi se luptă cu agonia morţei... Nicăeri mai mult ca aci războ­iul — şi mai cu seamă sălbătăcit omenească —nu au lăsat urme mai dezastruoase. Hotelurile elegante în câte trei rânduri restaurantele pretenţioa­se, cazinoul fascinant, instalaţiu­­nile de inhalaţii şi de băi cari au costat milioane, nenumărate vile sălile de bal, muzică, teatru etc. azi nu-s de­cât ruine şi mormane de piatră şi cărămizi ! Cine a cunoscut Silnicul de di­nainte de război, elegant ca feeria ameţitoare a unei serbări vene­­ţiene, poetic şi minunat, plin de viaţă şi de sănătate, cu greu va putea săi recunoască în Slănicul de azi! Totul plânge, totul e în jale, totul cere ajutor pentru a fi readus la viaţă. Nu se vede însă nici o iniţia­tivă — fie din partea Statului, fie din partea capitalului parti­cular pentru refacerea Slănicu­lui. De Epitropia Casei şi­ Spi­­ridon .— proprietara localităţei — nici vorbă nu poate fi acum, căci din cauza sărăciei cu care luptă de abea îşi poate întreţine spitalele ei! Biserica Slănicului, altă dată un cuib tainic de sihăstrie, as­tăzi este de asemeni o ruină. Nu mai stau în picioare de­cât păre­ţii goi şi mucezi. Singurul cântă­reţ al cărui glas se mai aude pe acolo este vântul ce năvăleşte prin găurile zidurilor şi se înfun­dă în vârtej în altar, eşind apoi şuerând prin spărturile geamuri­lor­.. Ceea ce a adus Slănicui in ha­lul acesta nu este atâta bombar­damentul şi luptele războiului, cât ticăloşia şi răutatea omenea­scă.„ Locuitorii din aceste regiuni îmi povestesc în această privinţă lucruri revoltătoare. Soldaţii ruşi — cari în prima fază a luptelor se aflau aci în num­ăr mare — sunt primii şi cei mai mari vinovaţi de distrugerea strălucitei localităţi din munţii Moldovei. Hotelurile „Cerbu­l­, „Puiul“, „Namira“, „Zimbru“, instalaţiu­­nile de băi, etc­ au fost rase de pe pământ prin foc de către solda­ţii ruşi. La retragerea lor ei au incen­diat şi „Satul­ nou“ situat la o depărtare de 5 minute de Slănic. Şi n-au fost măcar motive tactice­ sau­ alte interese de război cari au motivat incendiarea, acestor comori de frumuseţe şi de bogă­ţie. Au venit apoi trupele duşma­ne cari au complectat opera nefas­­tă de jaf şi distrugere. Nemţii sunt acei cari au incendiat măre­ţul hotel „Racoviţă“­Dar despre isprăvile trupelr ţariste şi duşmane la Slănicul- Moldovei voi m­ai vorbi ■ întrun alt articol Pretutindeni în centrul Slănicu­lui şi pe hotarele lui, în munţi şi în văi, codrii şi în margini de ape, se găsesc presărate mor­mintele celor cari s’au jertfit pen­tm neam şi pentru ţară. Oastea celor căzuţi în aceste locuri e nemărginită.. Sunt prin aceste locuri e­ffnitive— cum e şi acel din parcul băilor— în care dorm la­o­laltă somnul veciniciei — înfrăţiţi pentru tot­deauna — luptători români, ruşi, germani, aus­triaci şi unguri­. Am pătruns şi câteva din aces­te cimitire. Un sentiment pe care nu­-1 pot defini te Străbate şi te stăpâneşte in mijlocul acestor morminte învăluite de o linişte fără margini, înfiorătoare. O clipă pari mai bun, mai in­dulgent, gândurile nu te mai ră­s­ccolesc, viitorul nu te mai preo­cupă.... Dar văzând halul de sălbătăcie şi de nepăsare în care sunt lăsate aceste morminte, cu greu îţi poţi reţine revolta contra ingratitudi­­nei ce se arată memoriei vitejilor căzuţi in ultimul război... Pe pereţii şi zidurile cari au mai rămas în picioare la diferite­le edificii şi instalaţiuni din băile Slănic, se pot ceti şi azi zeci de însemnări şi gânduri de ale ofiţe­rilor noştri, ofiţeri şi soldaţi. Sunt sentimente şi dorinţe nota­te în cele mai groaznice clipe adi­că în ajunul de a se începe vr’un atac contra duşmanului, sau ime­diat ce lupta a încetat­ Am crezut nimerit pentru ceti­torii noştrii să reproduc câteva din aceste însemnări : „Mi-e dragă mămuca, mi-e drag şi tatăl, dar mai drag îmi este să învingem duşmanul şi să-mi mă­resc ţara... Trăiască România“. Soldatul Ilie Petra, reg. 4 vână­tori. Tot pe acelaşi zid, la o mică depărtare găsesc notat: „Am luptat şi am alungat pe unguri peste Keş-Keş (fosta fron­tieră a Transilvaniei lângă Slă­­nic, N. R.) Am fost rănit la bra- 1

Next