Lupta, septembrie 1922 (Anul 2, nr. 210-232)
1922-09-01 / nr. 210
f is. " Anul II, No. 7,10 Director Politie CONST. MILL ABONAMENTUL PI 13 luni .. . .. . . . . 200 le Pe 6 luni . ** 100 lei Pe 3 luni .** , 50 lei ! REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 C Vmeri 1 Septembrie 1922. Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia Hazului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITATE! CONCURENŢA mR» încoronarea va avea loc la Alba Iulia in aceleaşi file co,ni se va ţine congresul pe ificial'- ’ naţional zi ar, le COMUNICATUL PARTIDULUI nationalist-democrat Din darea de seamă asupra consfătinrei dela Valena-de-Munte a d-hii larga cu partizanii d-sale s’a aflat eri că d. larga trimite guvernului avertismentul de a nu încerca să aducă reforma Constituţiei căci va cădea pe această chestie si că după d-sa există posibilitatea unirei elementelor opoziţiei omogene. „Lupta“ a relevat ori importanta acestor declarabui prin faptul că ele ar apropia unirea partidelor de opoziţie. Comunicatul publicat ori de partidul nationalist-democrat după consfătuirea de la Vălenii-de- Munte nu numai că nu conţine avertismentul la adresa guvernulii şi declaraţia asupra posibilităţei alcătuire a unei uniri a opoziţiei în vederea guvernărei de mâine, dar este exclusiv consacrat unei polemici cu un articol apărut în „Patria“ din 24 August privitor la foste guvernare a blocului naţional. , o Comunicatul afirmă credinţa că guvernarea nu se poate face deocamdată fără ca direcţia să vină din vechiul regat „potrivit cu tradiţiile seculare şi sacrificiile făcute prin răsboiu pentru nulitatea neamului. El mai afirmă că partidul naţionalist-democrat n’a susţinut, un guvern pur ardelenesc c a colaborat cu guvernul blocului şi intră în mici chestiuni privitoare la alegerea d-lui Iorga ca preşedinte al Camerei, pentru a termina cu declaraţia că faţă de continuarea „campaniei de înteţire împotriva vechiului renit de către dementele pe care partidul national nu le poate stăpâni si pare a nu voi să le elimineze, fată de atacurile aduse Coroanei (?!) precum si fată de înăsprirea dusmăniilor confesionale din Ardeal pe care le socoteste criminale în momentul de fată, partdul nationaldemocrat recomandă formarea în Ardeal, Bucovina şi Basarabia a unei Ligi pentru solidaritatea naţională şi socială a românilor“. Mărturisim că nu înţelegem de unde a mai izbucnit şi această polemică pe care noi o vedem cu totul trecătoare faţă de forţa împrejurărilor politice. Că „Patria“ a publicat un articol de polemică, că ă. Iorga are dreptul a răspunde prin ziarul d-sale — toate bune. Dar că un articol din „Patria“ sau alt ziar poate domina raporturile poltice de la partidul national lapartidul nationalist-democrat si face obiectul unui comunicat în urma unei consfătuiri de la care se aşteptau hotărîrî de ordin general şi nu polemici sterile — aceasta mărturisim că nu ne aşteptam şi nu poate satisface opinia publică a tărei, nerăbdătoare de a vedea pornită o acţiune serioasă de control asupra actelor şi politicei Guvernului şi pe care polemicele sterile o întârzie. A ridica chestiunea că direcţia guvernărei nu poate să vină azi decât din vechiul regat este credem un regionalism tot atât de absurd şi vătămător ca şi acela care ar veni din vreuna din regiunile alipite. Ţara nu a văzut în guvernul Vaida un guvern „ardelenesc“, precum n’ar vedea un guvern ardelenesc intrun cabinet prezidat de d. Maniu șî precum Ardealul n’ar trebui să vadă un guvern „regătian“ într’un cabinet prezidat de d. Iorga, sau vechiul regat să vadă un guvern bucovinean într’un cabinet prezidat de d. Flondor. Este de mai înnainte înţeles că unirea opoziţiei presupune unitatea naţională complectă şi fără rezerve şi restricţii a partidelor cari o pot alcătui. Credem de asemenea că acuzarea adusă Partidului naţional de a ataca Coroana nu ate fi seriosă ca şi aceea că învespreşte duşmăniile confesionale. Toate acestea sunt mici hărtueli de la partid la partid de care guvernul va fî foarte încântat sî tara amantă. Oare, în locul un°î oposHU-unite gruparea d-lui In-—.......ca să ofere ideea unei Ligi de solidaritate naţională? Dar oare până la s'^diritatea naţională pe care d. Brătianu a călcat-o în picioare alcătuind un guvern de desolidarizare naţională, n’ar îi de dorit, deocamdată o ligă de solidaritate a opoziţiei naţionale• * Comunicatul dela ■ Văienii-de- Munte nu face decât să puie befe în roate acestui scop şi ca atare e foarte rău venit și tot ce sperăm e că nu va lăsa urme prea serioase în raporturile politice dictate de împrejurări partidelor din opoziție. ■ EMIL D. FAGURE CONGRESUL DE LA ALBA-IULIA Acum că se apropie ţinerea congresului de la Alba Iulia a Partidului Naţional, presa guvernului care fiu a lăsat calomnie şi insinuare pe care să n’o arunce intenţiunilor acestui partid, e nevoită să bată în retragere şi de aceea în loc să recunoască că a minţit şi calomniat luni de zile, trâmbiţează că Partidul National a renunţat de a mai manifesta la acel congres tendinţe „separatiste“ şi „anti-dinastice“. Lamentabilă dezicere a unei campanii odioase şi perfide. Partidul National, care a închiegat Unirea, avea s-o denunţe la Alba Iulia, sau el, care încă de pe vremea „drăguţului de împărat“ avea principiul monarhic în sânge, avea să se declare anti-dinastic la Alba Iulia pentru că aşa a răspândit machiavelic d. Brătianu ? Adevărul este că dă faliment campania liberală contra Partidului National. Congresul de la Alba Iulia se va vine, cum s’au ţinut în acest oraş toate congresele Partidului Naţional şi rezoluţiile vii vor fi de aşa natură că le va trece gustul liberalilor de a teroriza sau a-şi bate joc de partidul necontestat cel mai puternic pe care-l posedă azi România întregită. L. T. A. Abecedarul Nu vom mai seri acele fraze romantice despre binefacerile culturii care trebue neapărat să treacă înaintea nevoilor materiale. Nu ne vom mai indigna de asemenea de făptui că în jumătatea de secol în care se crea România modernă — adică i se creau balcoanele, frontoanele şi forma constituţională a ferestrelor dinspre occident — pe ogoare, un neam nobil de sclavi, numai în cămăşi şi ismene, lucrau pământul, umpleau cu aur hambarele şi vistieriile. Ne dăm perfect de bine seama că in acel timp abecedarul era, în desvoltarea noastră rapidă, ceiace este bomba anarhistului. Când toate civilizaţiile s’au parazitat pe un strat suculent de sclavie — se putea oare ca România să-şi ridice în aer florile ei latine, fără de bălegarul suferinţei şi ignoranţei ţăranului român ?... Şi iată că deodată ministrul instrucţiune! publice îşi părăseşte confortul din Bucureşti, pentru că ştie că trebue să fie de faţă acolo unde o nouă şcoală primară — şi sunt mii ! — face schimb de lumină cu soarele de ţară. Să fie oare vre-o târzie remuşcare a României Moderne ? Să fie influienţa misterioasă a vreunei comete culturale, prin coada căreia trec, fără să-şi dea seama, oamenii politici contemporani ? De fel ! Ţăranii singuri şi-au înjugat boii şi cară lemne din pădure, pentru a construi şcoala lor primară, iar de la căpătâiul patului şi-au scos livretul militar în care se păstrează mai bine biletele fără valoare ale Bănceî Naţionale, spre a plăti osteneala unui învăţător tinerel. Acum după ce s’au împărţit pământurile — n’a mai rămas alt isvor de bogăţie Ţăranul a ghicit că fiecare filă tipărită face cât un pogon de părsânt categoria întâi. Şi mai curând decât s’au aşteptat boeriî, el vrea să muncească și țarinele virgine ale culture! — el, pe seama lui. Trăiască abecedarul ! ■F 4DERCA GUVERNUL- PALATUL Ce ne spune un personagiu din cercurile Curiei Zilele acestea am avut prilejul să stăm de vorbă la Sinaia cu un personagiu fără calitate oficială, dar care e bine văzut în cercurile Curiei. O parte din conversaţia sa credem c’o putem utiliza fără a-i produce’ neplăceri. D-sa ne-ai spus: — Rău face presa că amestecă persoana regelui în polemicile de partid. — Cu toate acestea nu presa a dat comunicatul de dăunăși apărut mai întâi, în foaia guvernului șî apoi în „Monitorul Oficial“ cu privire la cheltuelile regotelor regale ș* princiare în Ardeal, chefueli atribuite fondurilor secrete. I t. — Știu. Și comunicatul acela era inutil, dar de oarece a fost dat, nu Palatul, ci numai guvernul poate avea răspunderea lui, căci Palatul nu face polemici nici din presă șî nici prin „Monitor“. S’a mai afirmat că la Palat ar domni o atmosferă de ostilitate față de Partidul National, alimentată de șeful actualului guvern. Cum că șeful guvernului nu e în buni termeni cu Partidul National e evident, dar că regele care în mod constant a sfătuit colaborarea partidelor și în special conlucrarea cu Partidul National, să fie acuzat de animozitate împotriva vreunui partid — aceasta e nedrept şi necorespunzând realităţei, precum nedreaptă şi necorespunzând reeditatei e şi acuzarea de unic dinasticism ce se aduce în polemicile de partid Partidului Naţional. Dimpotrivă, în special partidele de ordine au, cred, tot interesul de a nu născoci anti dinasticism acolo unde nu este, căci aşa se alimentează ideile de acest fel. Nu am văzut şi nu vedem din partea Ardealului sau a Partidului Naţional manifestaţiuni ostile principiului monarhic sau atacuri personale la adresa Suveranilor sau a Familiei Regale. Nu a fost ocazie importantă în care regele să nu consulte pe conducătorii ardeleni şi nu a fost manifestaţie fie de partid fie individuală a conducătorilor Partidului Naţional care să poată fi interpretată ca ostilă Coroanei. Este, deci, cred, o opiă vătămătoare, când în Ardealul cunoscut pentru convingerile sale monarhice șa iubirea pentru Dinastia română încă de când era sub Habsburgi, voim să descoperim, în interesul polemicilor de partid, curente antidinastice. — Dar aceasta o face presa guvernului. * — Eu nu vă vorbesc pentru a viza pe cutare ori cutare partid sau ziar; vă vorbesc spre a pune lucrurile la punct. $î a vă arăta că nu e bine ceeace se face. Am constatat, cu plăcere că dela răsboiu încoace sî cu deosebire fată de vântul de dezagregare socială ce băntue din unele, state, principiul monarhic s’a întărit la noi şi chiar cei mai uimanilafi democraţi nu înţeleg să recomande experienţa republicanismului la noi. Pe de altă parte, Dinastia română nu este din acele care ar putea fi învinuite că slăbesc acest principiu prin adele lor. Un rege care să poată mulţumi totdeauna toate partidele nu s’a născut şi im va fi niciodată. Suntem o ţară care abia se deprinde cu votul universal. Cu cât voinţa populară va şti să se afirme mai clar şi mai ferm cu atâta sarcina Tronului ca factor constituţional, va fi mai uşurată. Răspândiţi aceste idei şi veți face o operă șî patriotică și democratică“ — ne-a spus, despărținduse de noi personagiul care părea a traduce, cu fidelitate părerile cari domnesc la Curtea regală. Le înregistrăm și noi cu fidelitate. ALFA 75 la sută Cântăreţii bisericeşti sunt o breaslă de oameni cari au tot atâta drept să se adune, să se consfătuiască pentru apărarea intereselor lor ca şi medicii, viticultorii sau ministeriabilii liberali. Nu de aceeaşi părere e însă şi guvernul care înţelege ca toţi cântăreţii bisericeşti să cânte în struna lui! Altfel le mănâncă din colivă! Intr-adevăr, după, ce şi-a apropiat pe protopopii Banatului, guvernul a vroit să pue mâna şi pe cântăreţii bisericeşti, de cari să se folosească pentru propaganda electorală a partidului liberal. Cântăreţii însă, ceva mai independenţi ca protopopii şi ministeriabilii, nau înţeles să fie toţi o turmă şi un păstor şi s’au despărţit în două tabere una care, crede în Ionel Brătianu şi alta care, nu şi-a ales încă sfântul! Ministrul comunicaţiilor — suflet naiv — neştiind de aceste combinaţii, ’ţi acordai ambelor asociaţii de cântăreţi o reducere de 75 la sută pe C. F. R. pentru congresul pe care-l ţineau — una, liberală, la Craiova; cealaltă, neutra, la Bucureşti. Dar cu două zile înainte de congres, in urma intervenţiilor „de sus“ — nu dein Palat! —ministrul comunicaţiilor supunându-se disciplinei de partid a retras reducerea de 73 la sută, necredincioşilor cari se adunau la Bucureşti! Deci, cântaţi, cântaţi mărire Domnului... Ionel Brătianu, că altfel vă curăţă d. gheneral Moşoiu şi d. Costică Iianu din ordinul şefului suprem! MAXIMIN. TRANSFORMĂRILE politice in Italia Vorbind reprezentantului dela „Giornale di Roma“, fostul prim ministru Orlando a declarat că s’a produs în Italia o profundă schimbare în partidele politice, în sensul că toate s’au depărtat azî dela concepţia absurdă de a îndrepta Statul, distrugându-l mai întâia. ■ ’ . D. ORLANDO CU POZE La anumite epoci şi mai cu seamă în preajma reînvierei vieţei politice după lungile, plictisitoarele şi călduroasele zile de vară, svonuri de remaniere încep să circule la început mai anevoioase, devenind cât se poatemai insistente. Unul din confraţii noştri de seară şi-a făcut o specialitate din a remania guvernul la fiecare 4 zile, publicând şi pozele „miniştrilor“ cari vin ca şi ale celor cari pleacă ! Bineînţeles că toate aceste remanieri sunt fleacuri. Singura „criză“ în guvern e demisia d-lui Jean Florescu, de care ne-am ocupat pe larg acum câteva zile, dând toate amănuntele. De altfel adevărul în această chestiune a remanierei nu este greu de găsit atunci când bunul simţ înlocueşte setea de senzaţional. Există într’adevăr un număr de domni care ar vroi, unul să vie la domenii de pildă, altul la industrie, altul la lucrări publice, altul la justiţie şi aşa mai departe. Aceştia lansează svonurile şi astfel se creiază legenda remanierei pe care înainte de a o citi în coloanele ziarelor „bine informate“ o veţi auzi şi în cercurile prietenilor „ministeriabililor“. De fapt, lumea nu trebue să uite că atâta vreme cât Ionel Brătianu este şeful guvernului, remanierea nu se face nici după tebuinţele ţării, nici după o selecţiune sau o reînoire a valorilor. Remanierea se va face numai atunci când Dalai-Lama va crede de cuviinţă şi nu pe trâmbiţate, ci în cursul unui dejun în str. Lascăr Catargiu sau a unei vânători regale la Buftea, A- B. C. GRANATE SECRET! Eri după amează comisia de încoronare a ţinut o şedinţă acasă la d. Ionel Brătianu. S‘au luat cele mai teribile măsuri ca cele ce s‘au discutat să rămâe absolut secrete, fiindcă încoronarea primului domnitor al tuturor românilor, trebue să fie un act punt sub şapte peceti în ale cărui tenebroase taine să nu pătrundă decât ilustra şi rozătoarea familie a şobolanilor ! Cine află ceva cine scrie ceva, cine vorbeşte ceva despre încoronare, înfundă Jilava , încoronarea e o întreprindere aBăncii Româneşti“ DEŞCA. Imnpuli Telegrame sosite chiar din Italia arată că încercările unor cercuri politice din Roma de a stabili o unire politică şi economică cu Austria, care să însemne de fapt o anexare a acestei ţări la Italia, au eşuat. Modul cum a privit Franţa aceste încercări, declaraţiile, destul de categorice, ale Micei Antante, au contribuit la această batere în retragere a Italiei care tindea să devie marea putere a Europei centrale. Să fugim de politică O operă juridică românească In preajma nonnui an judiciar este cum nu se poate mai indicat să ne ocupăm de o lucrare juridică românească, care pe lângă că este o prima piatră la un monument juridic care în streinătate exista de mult, dar prin felul cum această lucrare a fost concepută este mnită a fi un sprijin nepreţuit ştiinţei şi practicei dreptului la noi. Este vorba de ..Păndeetde române'’ publicaţie periodică,. conceputi şi condusă de d. O. Hamangiu, una din cele mai distinsa figuri ale magistraturei noastre. Concepută dupămodelul marilor publicaţii franceze .Ilaltoz”, ,,Soney” şi l’andeetes Era ne aiso, autorul lor a ştiut să adapteze această publicaţiune necesităţilor noastre juridice atât în ceea ca priveşte doctrina cât mai ales în ceea ce priveşte jurisprudenţa. Activitatea d-lui C. Hamangiu de distins magistrat i-a dat putinţa să reuşească să dea cadrul cel mai nemerit şi folositor lucrărei sale. Meritul d-lui Hamangiu, însă, şi constă numai în faptul că d-na a fost primul care a umplut o lacună în publicistica juridica română, el constă mai ales în aceea că această lucrare a avut darul să atragă în coloanele sale şi să stimuleze la scria pe cei mai cunoscuţi ziarişti ai noştri, care încă până la acea dată nu publicaseră nimic. Cei mai pricepuţi reprezentanţi ai ştiinţei dreptului la noi,, profesori universitari, magistraţi şi avocaţi au ţinut să adnotezeîn doctrină jurisprudenţele interesante publicate în pandecte. Lucrarea pe lângă partea ei juridică românească, constând din jurisprudenţele tuturor gradelor noastre de jurisdiction©, mai conţine şi o parte rezervată jurisprudenţelor celor mai interesante din streinătate. Ultima parte a publicaţiei în carc care conţine legile şi regulamentele noastre ne readuce la perfecţiunea tuturor lucrărilor similare ale d-lui Hamangiu. In preajma incheerea unui an de la apariţia „Pandeetelor române” când cele 10 eaete ale acestei lucrări legate în volum vor forma o comoară în biblioteca oamenilor de drept, am crezut că este nimerit să relevăm o operă românească de valoare și să arătăm meritele ei. GANDU GOREA Chilă Mitoc. — Bine, Măria Ta, vrei să-mi iei pâinea de la gură ? tăi spargeri de la trimiri, o specialitate mea! De ce mi te amesteci la meserie?! XCitiţi ..continuarea,,în . pag. Il-a).; WBHWWB—MlllHMIIlllllWlliiHlllllll 11 lliPll|i|lli| II'H'IIMIIIHIW'IIHIBIMIIIMIIH H ' I I n Slănicul Moldove după răsboiu Jale și ruină.—SărMtăeîa armatei ruse.—Mormintele si* iîor noştrii.ingratitudine revoltătoare.—însemnări de aie ostaşilor români şi germani Ce deosebire între Slănicul de dinainte de război şi cel de azi... Minunata, localitate balneară, aşezată în văgăunile tainice ale munţilor Moldovei, cea cu ape tămăduitoare şi cu instalaţiuni cochete şi binefăcătoare, este astăzi o muină şi se luptă cu agonia morţei... Nicăeri mai mult ca aci războiul — şi mai cu seamă sălbătăcit omenească —nu au lăsat urme mai dezastruoase. Hotelurile elegante în câte trei rânduri restaurantele pretenţioase, cazinoul fascinant, instalaţiunile de inhalaţii şi de băi cari au costat milioane, nenumărate vile sălile de bal, muzică, teatru etc. azi nu-s decât ruine şi mormane de piatră şi cărămizi ! Cine a cunoscut Silnicul de dinainte de război, elegant ca feeria ameţitoare a unei serbări veneţiene, poetic şi minunat, plin de viaţă şi de sănătate, cu greu va putea săi recunoască în Slănicul de azi! Totul plânge, totul e în jale, totul cere ajutor pentru a fi readus la viaţă. Nu se vede însă nici o iniţiativă — fie din partea Statului, fie din partea capitalului particular pentru refacerea Slănicului. De Epitropia Casei şi Spiridon .— proprietara localităţei — nici vorbă nu poate fi acum, căci din cauza sărăciei cu care luptă de abea îşi poate întreţine spitalele ei! Biserica Slănicului, altă dată un cuib tainic de sihăstrie, astăzi este de asemeni o ruină. Nu mai stau în picioare decât păreţii goi şi mucezi. Singurul cântăreţ al cărui glas se mai aude pe acolo este vântul ce năvăleşte prin găurile zidurilor şi se înfundă în vârtej în altar, eşind apoi şuerând prin spărturile geamurilor.. Ceea ce a adus Slănicui in halul acesta nu este atâta bombardamentul şi luptele războiului, cât ticăloşia şi răutatea omenească.„ Locuitorii din aceste regiuni îmi povestesc în această privinţă lucruri revoltătoare. Soldaţii ruşi — cari în prima fază a luptelor se aflau aci în număr mare — sunt primii şi cei mai mari vinovaţi de distrugerea strălucitei localităţi din munţii Moldovei. Hotelurile „Cerbul, „Puiul“, „Namira“, „Zimbru“, instalaţiunile de băi, etc au fost rase de pe pământ prin foc de către soldaţii ruşi. La retragerea lor ei au incendiat şi „Satul nou“ situat la o depărtare de 5 minute de Slănic. Şi n-au fost măcar motive tactice sau alte interese de război cari au motivat incendiarea, acestor comori de frumuseţe şi de bogăţie. Au venit apoi trupele duşmane cari au complectat opera nefastă de jaf şi distrugere. Nemţii sunt acei cari au incendiat măreţul hotel „Racoviţă“Dar despre isprăvile trupelr ţariste şi duşmane la Slănicul- Moldovei voi mai vorbi ■ întrun alt articol Pretutindeni în centrul Slănicului şi pe hotarele lui, în munţi şi în văi, codrii şi în margini de ape, se găsesc presărate mormintele celor cari s’au jertfit pentm neam şi pentru ţară. Oastea celor căzuţi în aceste locuri e nemărginită.. Sunt prin aceste locuri effnitive— cum e şi acel din parcul băilor— în care dorm laolaltă somnul veciniciei — înfrăţiţi pentru totdeauna — luptători români, ruşi, germani, austriaci şi unguri. Am pătruns şi câteva din aceste cimitire. Un sentiment pe care nu-1 pot defini te Străbate şi te stăpâneşte in mijlocul acestor morminte învăluite de o linişte fără margini, înfiorătoare. O clipă pari mai bun, mai indulgent, gândurile nu te mai răsccolesc, viitorul nu te mai preocupă.... Dar văzând halul de sălbătăcie şi de nepăsare în care sunt lăsate aceste morminte, cu greu îţi poţi reţine revolta contra ingratitudinei ce se arată memoriei vitejilor căzuţi in ultimul război... Pe pereţii şi zidurile cari au mai rămas în picioare la diferitele edificii şi instalaţiuni din băile Slănic, se pot ceti şi azi zeci de însemnări şi gânduri de ale ofiţerilor noştri, ofiţeri şi soldaţi. Sunt sentimente şi dorinţe notate în cele mai groaznice clipe adică în ajunul de a se începe vr’un atac contra duşmanului, sau imediat ce lupta a încetat Am crezut nimerit pentru cetitorii noştrii să reproduc câteva din aceste însemnări : „Mi-e dragă mămuca, mi-e drag şi tatăl, dar mai drag îmi este să învingem duşmanul şi să-mi măresc ţara... Trăiască România“. Soldatul Ilie Petra, reg. 4 vânători. Tot pe acelaşi zid, la o mică depărtare găsesc notat: „Am luptat şi am alungat pe unguri peste Keş-Keş (fosta frontieră a Transilvaniei lângă Slănic, N. R.) Am fost rănit la bra- 1