Lupta, ianuarie 1923 (Anul 2, nr. 327-338)

1923-01-17 / nr. 327

Inul 11, No. 327 Director Politic CONST. MILLE abonamentul nr . 1 • • • 200 . 100.lei .... 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 Pe 12 luni Pe 6 luni *• Pe 3 luni Petrolul liberal La noi toate concepţiile cele mai democratice sâu compromis, ti căpătat, alt înţeles, în practic­i lucrurilor. Idealul socialist de Udă, idealul socialismului tine­­­rei noastre, era ca statul să de­ie conducătorul ori­cărei insti­­tu­uii mari şi de interes public­­după cum poşta şi telegraful, fumul de fier, exploatarea sării , altele au ajuns servicii de stat, şi aşa era natural să cadă în­roprietatea şi conducerea statu­ii şi subsolul, o bogăţie naţio­­ală care prin importanţa ei, ne­­rsitează capitaluri mari şi nu prudent să fie în mâini particu­re. Proprietatea individuală a­cestui produs naţional poate induce la trusturi şi monopoluri­­ dauna, consumatorilor. Astfel ■a concepţiunea noastră şi în rivinţa exproprierii pământului e hrană. Statul să devie proprie a* al terenurilor expropriate, cai­i înor să fie trecute fie comunelor, a asociaţiunilor ţărăneşti cari l-ar fi cultivat în codevăl­­ăşie­ Nici o parcelare individu­­lă nici o exploatare individu­­ă. Aceste principii au fost em­ise de către cel ce semnează fest articol în Constituanta de­­ Iaşi. Cred că dacă sar fi ad­­is punctul meu de privire, tre­­b­aa de la marea producţiune a arei proprietăţi la mica pro­­ietate, nu producea criza de reducţie de acum care parali­­zază exportul nostru şi-l va pav­iliza încă multă vr­eme. Bar să revenim la petrol. Punc­­t de vedere socialist, e ca petro­l sâ fie naţionalizat. Bar acea­­a vor fi Brătienii, şi deci s’ar itea spune că Brătienii sunt cialişti şi ar trebui să ceară labor­area d-lor Cristescu. Moş­­vîei şi celorlalţi cari sc­nt încă, unii din el, în puşca­­t. Dar aici începe pângărirea incipiilor. Brătienii vor naţio- Uzarea terenurilor petrolifere, subsolului, dar aceasta în colo­­l lor, aşa după cum au pus mâna şi pe celelalte isvoare de bogăţie ale ţării, pe apă şi pe uscat Şi ar pune mâna probabil şi pe aer când acesta va putea fi concre­tizat. Ca să respiri va trebui să plăteşti Brătienilor, cari ca la tramvai, vor urca mereu taxa­ Invenţia Brătienilor este foar­te simplă. Cointeresarea statu­lui cu ei. Să ia statul subsolul şi apoi săi cointereseze cu dânşii. Bazele acestei cointeresări le cu­noaştem de la Govora-Călimăne­­şti, dela tramvaiele comunale şi din alte părţi. Statul odată pro­prietar, se asociază cu o societa­te sau mai multe societăţi bră­­ileniste, aducând ca aport social, aceste bogăţii incomensionabile şi capitalul necesar- Brătienii nu aduc nimic, afară doar de cunoş­tinţele lor zise speciale şi puterea lor de a consuma, o putere iarăşi incomensurabilă. Odată societa­tea constituită, Brătienii îşi a­­sigură conducerea şi aceasta gra­ţie şi tembelismului acţionarilor români şi cu această conducere monopolizează şi toate câştigu­rile. Rezultat: Statul cu terenu­rile şi capitalurile sale, nu ob­ţinând nimic, iar Brătienii având toate beneficiile, pe lângă că devin şi o putere fără de margini, în această ţară unde ei deţin toate bogăţiile- E deci natural ca să râvnească să pue mâna pe Pe­trol. Şi iată cum un principiu so­cialist­ s’a transformat de către Brătieni într'un sfruntat sistem de despoiere a statului de prin­cipalele lui bogăţii şi de exploa­tare a Publicului, întrebarea se Pune- ce cale gu, apuci tu? Să mai fii cu principii­le şi deci să laşi pe Brătieni să-şi facă mendrele orb de parecă eşti în ţara românească să laşi principiile la o parte şi să iei ciomagul şi să lupţi pentru go­­nirea hoţilor cari vor să jefu­iască statul? A pune întrebarea e a răspun­de. CONST. MILLE ACAPARAREA MINIERA SI PETROLIFERA A TARII MIJLOACE BANDITESTI Cunoaştem pe domnul Sassu ca un om cinstit şi mai ştim că d'sa ţine foarte mult pe toată lumea sa-l recunoască, prestigiul acestei preţioase calităţi pe tim­purile noastre. De aceea am dori să ni punem­ în cunoştinţă cu lucrările Unei comisiunî de la departamentul său şi am dori să aflăm cat mai urgent răspunsul d'sale de om cinstit dar şî brav în acelaş timp. Există un decret lege No- 2447 al cărui rost pe vremea lui era poate indiscutabil, dar care azi a devenit cu totul anormal, lată ce conţine acest decret lege: ,,Ori­ce tramaefiune industrială, de reliel sau minieră treime sum­­ă de ministerul de industrie şi con­merţ aprobarea consiliului de mi­­nitri, altfel ea este nulă“. Această dispoziţie s-a luat la­ un moment când se credea că a­­caparatorii şi aventurierii stră­ini şi mai ales duşmanii profitând de dezechilibrul provocat de răz­­boi vor căuta să pună mâna pe petrolul. Industria şi minele noa­­stre, mai ales în Ardeal, unde mulţi era­u grăbiţi să vândă. Nimeni nu poate deci să vân­dă o fabrică, o mină, o concesiu­ne de petrol dacă nu are aproba­rea de la ministerul de Indus­­trie-Vă închipuiţ! câtă teroare se poate exercita cu acest decret le­­ge care nu dă absolut mieto in­­dicaţiune asupra motivelor pen­tru care se poate respinge sau aproba o asemenea transacţie-Sub guvernele trecute funcţio­na la ministerul de Industrie o comisiune care se pronunţa asu­­pra cererilor de această natură. Comisiunea era compusă din oameni a căror cinste şi pricepe­re nu le poate bănui nimeni şi care aplica decret­ul în chip ra­ţional. Ce-a făcut actualul guvern ? A numita o comisiune nouă, compusă din oameni politici şi care lucrează cu usme zăvorite ca răufăcătorii în clădirea izolată de la sosea unde e institutul geo­logic, sub presidentia d-luî Mra­zee-Ei bine, această comisiune e­­xerciă un adevărat şantaj având Si samsarii sai prin câţiva indivizi dintre care Si deputaţi. Dacă cumpărătorul este libe­ral, transacţia se aprobă, dacă nu se respinge. Ca să-ţi poţi vinde bunul tău trebue să-l vinzi unui li­beral pe un preţ derizoriu, căci dacă îi vinzi altuia oricât preţ îi ar da, vânzarea e nulă. Onorata comisiune nu se inte­resează desigur de midie trans­motivm ci de cele mari. Vrem să aduci aport într’o so­­eleinte un bu­n minier industrial voestî să faci o societate anoni­­mă ? |i|j ;­­ g . • ’ff Ea trebue făcută neapărat cu Banca Românească, sau cu orice liberal cu trecere, căci altfel nu poți face tranzacția. deleană o societate anonimă pen­tru mărirea capitalului trebuie să aibă aprobarea minii­sterului de comerț. Ai introdus în consiliul de admi­nistrație pe d. Mrazec et comp­, sau ne orice alt personaj din ciu­bul liberal, afacerea se face, alt­fel mer­gi la ruină, căci nu te poli mișca. Aceasta este opera cea mai de căpetenie a d-lui Vintilă Brăju­r nu şi Mrazec instalată la institu­tul geologic deşi fine de depărta meritul condus de­­ Hassa. Ceva mai mult. Această co­misiune a răspândit prin oa­menii ei de încredere svonul extraordinar că va revizui apro­bările făcute în trecut. Din cauza aceasta toate societăţile inte­resate îşi caută liberalii iar în consiliul de administraţie. • Şi acum ne întoarcem la d- Sa*­su şi la cinstea d-sale II ştim şi îl socotim ca neame­s­tecat în acest şantaj viitilist. N­ ■rugăm însă cu toată dererea la ce se cuvine unui om politic ce ocupă în ţara noastră un depar­tament aşa de important, să dea presei un comunicat în această privinţă. Credem că şi d'sa poar­­tă pentru presă măcar atâta aten­ţiune­ Dacă nu ne va mulţumi răspunsul d-sale, vom da " poate şî nume proprii ce ara putut cu­lege de l­a cei interesaţi căci agen­ţia dela Institutul geologic lucrea­­ză cu totul secret. Atacurile din afară şi politicile rele , act de provocatiune in politica internă Din recentele incidente de la maniţa maghiară oficiosul gu­­junului, ziarul „Viitorul“, ţine i stabilească oarecari... învâţă­­rnte. E cam grăbit „Viitorul“ întru că nu se cunoaşte încă ,că incidentul cu Budapesta î, declarat închis. Dacă da, tr­ebui s-o afle şi opinia publică apoi guvernul să tragă cond­u­ile, să arate învăţămintele şi la­rma-urmei, dacă e indispensa­­t, să facă şi morală altora, căci seralii sunt, mai ales la guvern­işte moralişti cari merg până cole încât aruncă peste bord tot­­ au făcut în opoziţie. Sunt insă indicaţiuni serioase, îpă intervenţiile statelor aliate cute la Budapesta, că agitaţiile aghiare se vor potoli cel puţin ună când situaţia internaţiona­le va complica ceva mai se­as ! Prin urmare guvernul, prin ganele sale oficioase, se gră­­eşte­ să stabilească răspunderile să tragă învăţăminte, învăţămintele pe cari „Viito­­rl“ le stabileşte sunt pe de­p­lite de o făţărnicie care scoate­răşi în lumină mentalitatea lbatică a celor cari conduc par­cul liberal, iar de altă parte nstitue un nou act de provo­­ţiune în politica internă, pro­­b­aţiune care vine a doua zi cu apelul regelui la înfrăţire şi ■negaţie. Regele nu a lăsat să treacă nici azi a anului nou pentru a ac­­­tua prin cuvântarea ce a rua­t-o la Mitropolie, că „nu este sstul să ne bucurăm­ de opera vârşită până acum, ci trebuie lucram spre a o desăvârşi vi­it­or şi să ne gândim mai cu amă să o consolidăm şi să o săvârşim cu muncă multă şi forre de neam. Şi regele a adop­­­t apoi rituos : „IM­PATRIO- ‘ ISMUL NOSTRU NE TREBBE IERAŢIRE ŞI ABNEGAŢIE, id E GREU şi LUNG DRUMUL 3 STRĂBĂTUT SPRE AD2- 4RATA PAGE“, etc. A doua zi după apelul, regelui înfrăţire şi abnegaţie cum cre­zi că comentează oficiosul gu­­rnului incidentele recente de frontiera maghiară? Prin insinuaţiuni perfide şî ne­demne la adresa partidului na­ţional, prin: defăimarea unor pa­trioţi şi luptători oţeliţi In lupte­le naţionale ca d-nuii Maniu, Vai­­da şi Goldiş. Oamenii cari­ odinioară spu­neau: „Voim Transilvania fără Transilvăneni!“ impută acum, din nou, fruntaşilor ardeleni că preconizau prin politica regio­nalistă desmembrarea României şi deci — concluzia o trage tot „Viitorul“ — partidul naţional e complice cu mişcarea iredenti­stă din Ungaria, iar d. Goldiş e pur şi simplu un trădător fiind­că a dat un interview unui ziar maghiar prin care reaminteşte cele petrecute la 1918, convorbi­rea cu Karoly, convorbire pe ca­re de altfel însăşi foaia maghia­ră mărturiseşte că nu a reprodu­s-o exact. Această atitudine a fosei gu­vernamentale constitue cea mai făţarnică provocațiune în politi­ca internă şi în acelaş timp o br­utală de considerare a apel­ui făcut de rege. A. W. -----* Hifi jffl­ f BARONUL ISHY fost ambasador japonez la Paris mutat în aceiași calitate la Londra. Socotelile Ungariei nu au ieşit S’a dovedit insă că stau alături de Poate că e reuşită caracteri­zarea contelui Rubido de Zichy cum că furtuna dela frontiera maghiară a fost o furtună în­­tr'un pahar cu apă, dar vina nu e a Ungariei daca socote­lile nu i-au reuşit. Vina e a împrejurărilor, sau mai bine zis a forţei pe care o reprezin­tă în Europa statele victori­oase în mâinile cărora a ră­­mas conducerea lumei şi va mai rămâne multă vreme, cu toate divergenţele între unele din ele. Ungaria lui Horty, prizonie­ră a opoziţiunei gălăgioase a „Ungurilor cari se deşteaptă“ şi a aşa numiţilor fascişti ma­ghiari cari, de la venirea gu­­­vernului Mussolini, exploa­­­tează echivocul fascist faţă de Iugoslavia Şi Mica înţelegere, a repetat greşala tuturor ce­lor ce cred că fiindcă puterile victorioase nu au dictat pacea la Berlin, tratatul de Versail­les pote fi lesne înlăturat. Guvernul Bethlen, trăind din mila acestei opoziţiuni, s’a lăsat sedus de calculele iluzio­niste ale unei lovituri milita­re germane contra controla* Ini francez in valea Ruhrului, ale unui atac bolşevic la Nis­tru. ale unui atac bulgar in Dobrogea. ale unui eşec al con­ferinţei din Lausanne, într’un cuvânt a fost târit de exalta­rea gălăgioasă a vânătorilor de putere din Budapesta, a cre­de într’un Întreg complex de im­prejurări care ar fi permis Un­g­ariei cel pu­tin o lovitură la frontiera României, vizând O­­radea Mare, Aradul si Satul Mare, spre a sdrancina încre­derea In caracterul definitiv al graniţei române spre Un­­­garia si a reaprinde astfel în ungurimea ardeleană visul nebunesc in refacerei Un­gariei de altă dată. Ceea ce n’a reuşit prin în­­cercarea de a reintrona pe Carol de Habsburg s’a incer*­cat acum se temeiul sabred marile pateri aliate Mica Înţelegere al unui concurs de Impreju­rări care nu s’a ivit, fiindcă nu putea să se ivească. Dacă Insă socotelile Ungă­riei dirigente nu au ieşit, s’a făcut insă. In schimb, încă o­­dată, dovada că nu numai că alianţa de optzeci de milioane suflete a popoarelor Micei în­ţelegeri, constitue o forţă ca­re dictează azi în Europa cen­trală, dar că ea se poate spri­­jini ferm pe Marile Puteri vic­torioase din Apus. Ca şi anul trecut, când cu aventura lui Carol de­ Habs­burg, concomitent cu demer­sul reprezentanţilor Micei în­ţelegeri, reprezentanţii mari­lor puteri au pus alaltăeri in vedere guvernului maghiar la Budapesta că trebue să ince­teze demonstraţiile ostile faţă de România, cari nu pot fi de­cât dăunătoare pentru Unga­ria. Rezultatele acestei acţiuni nu pot decât să fie calmante pentru toţi pescuitorii In apă turbure. Ele se rânduesc în şirul succeselor Micei Inţele­­ fieri pentru consolidarea Sta­telor succesoare ale fostei mo­narhii austro-ungare, spre a pecetlui astfel în mod defini­tiv forţa menţinerei intacte a tratatelor prin garanţia alian­ţelor înfăptuite. . Pentru România rezultatele acestea consacră politica ex­­­ternă a instinctului naţional, tradusă în realităţi tangibile de geniul politic al lui Take Ionescu. EMIL D. FAGURE Florile abizului Plouă rece şi nesfârşit, s-a în­tunecat de tot şi în aerul umed palpită suflarea înfrigurată a re­velionului. Vitrinele luminate violent scapară ca nişte guri de cuptor deschise brusc în noap­tea care se lasă. Automobilele se urmează, se încrucişează, se opresc unele în faţa altora, pri­­vindu-se din ochii lor enormi— par nişte cărăbuşi colosali gata să se încaere, cari-şi întind unii spr­e alţii tentaculele de lumini în vreme ce elitrele sclipitoare tremură imperceptibil. Prin noi soiul trotuarelor alu­necă mulţimea anonimă şi exul­tantă. Toată metropola a ieşit pe străzi, se striveşte­ în pragul ma­gazinelor, se înăbuşă în faţa me­selor din cofetării încărcate cu torturi şi cutii de bomboane, se extaziază în faţa vitrinelor unde o doamnă cu capul de ceară dra­peaza pe corpu-i de rumegătură de fierăstrău o toaletă de aur brun printre evantaie de pene de struţ şi pungi de mătase cu ara­bescuri. In dreptul hotelului Continen­tal neagră ca noaptea, ca noroiul şi ca tristeţea, o ţigancă oribil de bătrână şi de sbârcită înalţă în lumina globurilor electrice de la intrare, un buchet miraculos de garoafe trandafirii şi albe, de mimoze şi de violete. Este în florile acelea primăva­ra cu azurul ei, tinereţea veci­­nică şi speranţa nesfârşită. Mul­ţimea s’a oprit fascinată, ochii au început să lucească mai intens, mâinile se întind nerăbdătoare— este o­uvântare colectiva spre ofranda neaşteptată de culori şi de parfumuri şi într’o clipă bu­chetul vrăjitoarei s‘a epuizat. Apoi fiecare se îndreaptă spre casă, în noaptea care acum e nea­gră şi nepătrunsă— anul cel ve­­chiu mai are de trăit câteva cli­pe anul cel nou licăre la orizont — umanitatea face un nou pas spre moarte şi spre neant, şi în pragul abizului ultim se opreşte dreaptă, cu ochii mari, cu mâi­nile pline de garoafe, de mimoze cu boabele de aur, de violete în­rourate şi parfumate delicios. CADET ROUSSEL C Miercuri 17 ianulie 1923 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA se primeşte direct la Administraţia Bla­­ului şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE Congresu profesorilor secundari Profesorii şi problemele actuale. - fer. Angeloson participă la congres.-Conflictul intre mentalitatea liberală şi Asociaţia profesorilor Profesorii secundari se strâng în congres la Cluj. metropola cul­turii transilvănene- E un moment de seamă în tendinţa actuală de unificare sufletească. Solidarita­tea cărturarilor din toată ţara va da de gândit, de­sigur şi vecini­lor noştri dela apus, cari îşi as­cut actualmente suliţele, în agi­taţiuni iredentiste. Profesorii secundari vor dis­cuta problemele învăţământului şi o nouă îndrumare în educaţie, faţă de dezagregarea sufletească ce se simte pretutindeni. Dar, desigur, că nu le va scăpa şi lă­murirea unor probleme actuale, ce se agită sub­ ochii noştrii­ Profeso­rii şi mişcarea antisemita , cunoscută partea de vină ce revine unor profesori secundari, din unele oraşe ale ţării, în agi­taţiunile antisemite ale elevilor şi studenţilor. Am fi însă nedrep­ţi, dacă n’am constata că aproa­pe unanimitatea profesorilor se­cundari desaprobă astfel de miş­cări, dăunătoare ţării şi că e­­xemplarele izolate, cari s’au pus în fruntea unor asemenea miş­cări nu numai că nu au aprobarea asociaţiunilor profesorale, dar chiar sunt dezaprobaţi de ele. In ori­ce caz, această chestiune merită‘a avea răsunetul ei la congres şi un cuvânt autorizat, din partea congresului, trebue să puie lucrurile la punct. Dr. Angeles«­ participă la congres Chestiunea antisemită trebue cu atât mai mult lămurită, cu cât la acel congres şi-a anunţat so­sirea şi mimieru­l instrucţiunii In ultimele destăinuiri, făcute prin presă s’a arătat că ministrul actual sprijină, în mod discret, mişcările antisemite, cruţă pe a­­gitatorii demascaţi şi oferă oblă­duirea sa autoritară, marelui a­­gitator, A. C. Cuza. D-l dr­ An­­­gelescu va trebui să facă decla­­raţiuni categorice în congresul profesorilor dacă e hotărât sau nu să ia măsurile cuvenite împo ■ triva acelor agitatori, cari com­promit şi şcoala şi ţara- D-l dr. Angelescu mai e dator să arate ce măsuri a luat până acum şi până unde va merge ocrotirea sa faţă de tulburători. Partidul liberal şi Asociaţia profesorilor Participarea oficialităţii libe­rale la congresul profesorilor se­cundari uimeşte pe ori­cine cunoaşte piedicile ce le-a întâm­pinat această asociaţie din par­tea liberalilor din ministerul in­strucţiei. Nici­odată administra­ţiile liberale trecute ca şi cea ac­tuală, n au înţeles să ţină seamă de doleanţele şi de intervenţiile Asociaţiei profesorilor. Ministrul actual îngădueşte totdeauna cu efuziune tot ce i se cere, dar nici­odată nu-şi împlineşte fâgădue­­lile. Cazul cel mai recent e cât se poate de elocvent. Văzând mă­surile ilegale şi arbitrare, ce se iau cu prilejul repartiţiei de ore din acest an şcolar, Asociaţia profesorilor s’a hotărât să trimi­tă o delegaţie din sânul ei, alcă­tuită din profesorii cei mai cu autoritate, la d-l dr. Angelescu, cerându-i să înceteze cu prigoni­rea profesorilor, şi mai ales a a­­celora de altă culoare politică- D-l dr. Angelescu şi-a dat, ca de obiceiu, cuvântul, dar nu şi-a ţinut cuvântul dat. In adevăr, după audienţa delegaţilor Asocia­ţiei, s au făcut cele mai samavol­nice mişcări de profesori, fără consimţământul lor, şi fără a se fi făcut culpabili de vre-o aba­tere disciplinară.Dar e în memoria tuturor fap­tul că îndată ce s’a instalat la minister, d-l dr. Angelescu a în­locuit de toţi funcţionarii supe­riori­ ce fuseseră recrutaţi de precedenta administraţie şcola­ră, dintre membrii Asociaţiei profesorilor, fără deosebire de culoare politică. In locul lor, au fost puşi cei­ mai patenţi politi­ciani, recrutaţi din cluburile li­berale. Iată cum a înţeles ministrul actual, care nu pierde niciodată prilejul de-a spune că înlătură politica din şcoală — iată cum a înţeles d-sa să trateze Asocia­ţia profesorilor la congresul că­reia se grăbeşte astăzi să asis­te,­in interesul demagogismului de­a partid. Un mic Istoric Asociaţia profesorilor secunda­ri a luat naştere după războiu­­din iniţiativa profesorilor de la Bucureşti­ Sub trecuta guvernare,­ cu prilejul măririi lefurilor, pro­­fesorii mai din toată ţara şi-au cedat benevol sporul lor de leafă pe o lună şi astfel Asociaţia şi-a făcut un fond inalienabil de a­­proape un milion de lei, din ve­nitul căruia îşi publică un BU­LETIN. Asociaţia e recunoscută ca persoană morală. Proectul de lege în acest sens a fost propus în Camera, trecută de un profesor ţărănist şi sprijinit cu căldură de toţi deputaţii şi senatorii ţărănişti. Astăzi Asociaţia are secţii în mai toate centrele culturale ale ţării întregite­ Sub regimul trecut avea de trei membri din comitetul său de con­ducere, în administraţia centrală a ministerului de instrucţie, acum nu mai are nici un reprezentant. Un profesor secundar GRANATE — ......xdutttfA flnainteazl! Pe rina de ori In unna mart­ini sân succes de Sâmbătă când a anunţat cucerirea Adrianopolu­lui de către greci „Adevărul"’ ţi au complectat ştirile cu următoarea telegramă „din sursă sigură": Atena, 15 Ianuarie, orele 2.17 noaptea. — înaintarea trupelor elene continuă cu vigoare şi en­tuziasm. Ele au trecut de Kara­­găci, Dedeagaci, Haisocaci şi al­te localităţi ilustre şi ador­anta „Cumpăraţi drahme şi reţineţi partea mea din vânzare". Dacă nu reuşeşte afacerea cu drahmele o să înceapă aceea cu firele şi atunci vor înainta turcii spre Karaga­i, Dedeagaci, etc., etc. Mare lucru e strategia de:„ bux să la casa omului I DESCA" Oportunitatea conversaţiunilor ruso-române Delegaţia rusă la Lausanne pa­re a fi fost, iarăşî pufin fericet inspirată când a propus deschi­derea unor conversa­tuni ruso-ro­mâne, precedându-le de interview­uri menite a creier prin unele sta­­re de la noi atmosfera în favoa­rea lor Nu au, început bine aceste con­­versaţiuni si ne-am pomenit cu indicaţia oficioasă că mai bine ar fî să nu ni se mai acorde impor­tantă si să nu se mai vorbească de ele. Astăzi încerca să se lămurească această indicaţie. In adevăr, din Paris, unde mi­nistrul nostru de externe s-a dus dela Lausanne, se anunţă inten­ţia Rusiei de a reataca Polonia, iar guvernul nostru are motive de a crede că la Nistru se mani­festă asemenea inter­ni şi faţă de România-Amănunte se dau asupra unui întreg serviciu de spionaj al Ru­siei sovietice în Balcani având ca prim obiectiv România- Intentile Rusiei sunt puse în legătură $i cu acele ale Ungariei $î cu unitatea de, vederi ce dom­­nește între Berlin si Moscova, guvernul sovietic f’ht­­ pare-se sin­gurul care, până acum, a protes­tat împotriva controlului francez pe Ruhr, situafiunea sa anormală pernițăndu-i asemenea libertări, fără răspundere Fată de toate aceste simptom­e, oportunitatea conversatiunilor ru­so-romăne apare ca o ironie- De aceea a si rămas la Lausan­ne să le conducă d- Diamandil, ministrul­ României care se Stie că a fost arestat l-­ Petrograd de guvernul sovietic-si n’a fost e­libe­rat, de cat in urma protestului în­tregului corp diplomatic. Cu ironie, conversaţiile ruso-ro­mâne conduse de d­­iPamandu la Lausanne sunt, deci, îndoit de a­­muzante- SILEX

Next