Lupta, mai 1923 (Anul 2, nr. 413-424)
1923-05-01 / nr. 413
r Arnirm No. 413 Direstor Fontie CONST. MII.LE A.EOHAUCEN'Tim F® 12 irsi . ..... , 200 !«. Pa 0 luni rfo.. 100 lei JP® 3 Inul i • « * • , 00 Id AERACTIA SI ABMirriBTRA'yiA BUCURESTI, STR. SĂRINDAR 12 y“. «„ Criza internă si cearta ministeriali Criza, politică internă se agraveaza zilnic. Problemele la ordinea zilei cari reclamă de atâta vreme o dezlecrare se complică .Guvernul este absolut în capabil să rezolve o chestie in Întregimea ei. De aci toate încurcăturile, acea anarchie permanentă care se menţine de vis în jos. . . Această criză fireşte că preocupă întreaga ţară exasperată că nu facem un nas spre normalizare. Criza cealaltă, frământările din guvern si din partidul liberal, nu au altă importantă decât de a pune în evidentă în consistenta unora dintre guvernamentali cari, în halul în care se află regimul actual, n’au altă preocupare decât de-a desemna viitoarea şefie a partidului Liberal. Cearta ministerială care a izbucnit de câteva zile şi care a pătruns în presă, alimentată de anumiţi miniştrii, această ceartă are la baza el nu numai o sîmplă chestie de portofoliu ci ţinteşte mai departe, anume la desemnarea viitoarei şefii a partidului Liberal. Generalul Văitoianu plăteşte acum oalele sparte. Actualul ministru de interne a, ieşit din cadrele armatei şi s’a înrolat în partidul Liberal, din... în alt ordin. Acesta-i adevărul. Liberals şi-au făcut treaba cu acest domn general. El le-a fabricat o Adunare naţională Constituantă. După ce Maurul şi-a făcut ..datoria“ şi le-a arătat cum se fabrică un Parlament şi sub sufragiul universal, acum poate să plece ! In definitiv generalul Văicoianu este considerat ca un Intrus in partidul Liberal. In acest partid se cuceresc altfel galoanele si Încrederea nu se câştigă dacă n’ai dinastie, dacă nu te-ai nascut liberal şi daca nu ieşti co - interesat la toate învârtelile politicienilor cu pretenţii din partid. E clar o minune că sectorii sau tolerat mai bine de un an la ministerul de interne. Maî mult nu vor să-l tolereze. Cine a deschis focul ? Acel ministru care se crede umilit la departamentul muncii. Intr’adevăr d. Georgel Mârzescu este inconsolabil că nu deţine portofoliul internelor. Titularul departamentului muncii e un om simpatic. Inteligent, are şi un număr de partizani personali, ceia ce însă nu i-a ridicat acţiunile, e un politician abil, dar nimic mai mult. Pentru vremurile de ani ministerul de interne ar împovăra prea mult umerii dlui Mârzescu deși d-sa se simte că nu e de talie să stea pe un strapontin ministerial. Dar cearta pentru ministerul de interne este un simplu pretext. La mijloc e desemnarea moștenitorului presumptîv m •a şefia partidului liberal, u, \ .■ * $ £ Am spus că generalul Văl» toianu va plăti oalele sparte. Cearta în realitate este între d. Mârzescu și d. Duca. Lupta se dă contra generalului Văicoianu. Dar acel care estevizat e d. Duca. ... De când s’a întors dela Lausanne d. Duca si-a afirmat, în cercurile diriguitoare liberale ?velertătile la succesiunea sec |Iei partidului Liberal. Falimentul politic al d-lui Vintilă Brătîanu a sporit îndrăzneala d-luî Duca, care, se știe, că și d-sa e fiul unei statui. D. Ionel Brătianu, care deocamdată vede dezastrul politic al guvernărei actuale, a căutat să satisfacă, în mod platonic, veleităţile d-lui Duca. A trimes pe d. Ferechi de la banchetul ce s’a oferit ministrului de externe, după conferinţa eşuată dela Lausanne, să-l ungă pe d. Duca ca moştenitor presumptiv, în prezenţa şi spre stupefacţia d M Mârzescu. Atât Pa trebuit d-lui Duca. De atunci a luat efectiv rolul de subşef, ba chiar în seara bancherului a indicat fiecărui ministru — şi d-lui Mârzescu ! — care trebue să fie directiva activîtăţei ministeriale. De atunci se observă nea. - «tâmpărul d-lui Mârzescu. Şeful de la Iaşi al organizaţiei Liberale, a început să se afirme ca şef al organizaţiilor din Moldova, cu frontiera la Nistru, o atitudine regionalistă cu rostul PL P. Mârzescu este însă, cum am zis, abil. El aparţine şcoalei politicianiste bizantine, dar ştie să salveze aparenţele. Dacă nu râvneşte azi rolul de sub-şef şi dacă nu o poate indica azi pe d. VIntilă Brătianu ca viitor şef pentru a zădărnici pretenţia d-lui Duca, se mulţumeşte să îndrepte bateriile „moldoveneşti“ contra generalului Văitoianu. Parricochet acţiunea de azi a d-lui Mârzescu vizează direct pe d. Duca. Fireşte că ministrul de externe a priceput rostul campaniei întreprinsă de d. Mârzescu. De aceia se remarcă de câteva zile Că d. Duca manevrează pe frontul Văitoianu. Firește că și generalul Văitoianu a priceput și pe unul SÎ pe celalt. Dar ceia ce probabil că nu pricepe ministrul de interne este ca el să plătească oalele sparte. De aceia cere clarificarea situației. Din acest punct de vedere, o repetăm, criza nu prezintă nici un interes afară doar că ea va grăbi lichidarea generală a regimului care este inevitabilă. A W. Aventura turcească „Tânăra" şî „noua" Turcie dovedeşte că nu ştie să păstreze ce face mai mult împrejurările decât politica ei i-au adus. Nu ştie să păstreze amiciţiile şi se inşală când crede că va putea păstra numai avantajele amiciţiilor. Încă de la 9 April corespondentul diplomatic al „Luptei" la Paris ne semnala schimbarea politicei franceze faţă de Turcia — propriu zis nu o schimbare, ci o adoptare a vederilor partei mai luminate şi mai prevăzătoare din opinian sa franceză, căci se cunoaşte persistenţa cu care scriitori diplomatici ca d-nul Gauvin, Tardieu, Bură, alăturea de unii diplomaţi, preveneau oficialitatea franceză, prea mult angajată în negocierile d-lui Frankiin Boulbon, contra unei politici turco-fite àoutrance. Convenţia Chester prin care se dă americanilor concesii de căi ferate, porturi, exploatări, a deschis ochii Franţei şi a apropiat pe de altă parte politica engleză in Orient de cea franceză. „Presa" a fost singurul ziar care a putut da incă Sâmbătă amănuntete senzaţionale din „Pall Mali Gazette" asupra misiune! generalului Weigand în Syria, care coincide cu mergerea mareşalului Foch la Varşovia şi poate şi venirea sa la Belgrad şi Bucureşti. Schimbarea politicei franceze faţă de Turcia implică o repede apropiere şi a Greciei de Mica înţelegere. Venizeros va reintra probabil în acţiune. Conferinţa din Lausanne s’a reluat, dar, dacă proectul Chester nu e înlăturat, cu greu se va putea termina cu bine această conferinţă. Turcia care vrea să gonească prin americani, pe europenii din Orient, s’a îmbarcat intr’o aventură care turbură Orientul, dar nu la detrimentul europenilor, ci de sigur în aceia al turcilor. E. D. F. Atacurile contra lui Hugo Stinnes D. Ravenstein, preşedintele Itei Schsbankului care, intr'un discurs, ia acuzat aproape pe fetiţi pe Hugo Stinnes de a fi cauzat ultimul Urah al măriei pentru ruşi serai interesele personal D. HAVENSTEIN D. Ionel Brătianu a sosit Azi trebuesa rezolve criza D. Duca la Interne? Este sigur că turnura pe care au luci-o lucrurile in ultimul moment, indică o criză a întregului cabinet ca inevitabilă. D. general Văitoianu și a dat demisia in cursul zilei de eri, fapt care a avut ca primă urmare neprezentarea d-sale la minidet dimineaţa, deşi situaţia grevei funcţionarilor şi a tulburărilor studenţeşti reclamau prezenţa sa la post. D. Brătianu urmează să avizeze asupra situaţiei, încă azi, avându-se în vedere amănuntul că mâine parlamentul se redeschide. După toate probabilităţile însă, o amânare a deschiderei Camerei este de aşteptat. Intre timp, criza va merge spre o rezolvare. In momentul de faţă situaţia se prezintă astfel: D. Văitoianu demisionat, nu înţelege să mai revie pe banca ministerială decât în cazul când cea mai complectă satisfacţie şi va fi dată de şeful guvernului. Va face d. Brătianu acest lucru ? Lucrurile vor merge, spre liniştire cel puţin pentru un moment. Nu va putea să facă primul ministru acest lucru ? Criza de minister se transformă într’una a întregului cabinet prin aceea că în cursul acestei săptămâni, o nouă demisie va veni să se adauge aceleia a d-lui Văitoianu: demisia d-lui Al. Constantinescu ministrul Domeniilor care şi-a anunţat sosirea pentru ziua de Sâmbătă. In această situaţie a lucrurilor, combinaţiile cele mai diferite au şi început să circule. Anumite cercuri politice afirmă că soluţia crizei va fi amânată până, la reîntoarcerea d-lui Al. Constantinescu; alte cercuri spun că portofoliul Internelor va fi încredinţat d-lui Săveanu, fost secretar general la acest minister acum câţiva ani, întrucât d. Brătianu fiind fiziceşte extenuat n’ar putea lua interimatul Internelor în actualele împrejurări. In sfârşit alte sfere politice prezintă situaţia in următoarea formă: _ Dacă d. Brătianu crede că a venit momentul potrivit pentru a se retrage de la guvern, el va primi demisia d-lui general Văitoianu care va atrage după sine demisia cabinetulu. Dacă d. Brătianu vrea insă să mai guverneze, atunci desigur că va respinge demisia ministrului de Interne de până ori, făcând apel atât la d. Văitoianu cât şi la d. Mârzescu pentru a stabili un armistiţiu in interesul general al partidului. Dacă tot cu acest prilej, primul ministru crede că a venit momentul favorabil pentru a rezolvi definitiv chestiunea succesiunii la conducerea partidului, atunci ministerul Internelor va fi încredințat d-lui Duca. * Desigur că ar fi sa riscăm o desminţire dacă am anticipa acum asupra desfăşurării evenimentelor. In momentul când scriem aceste rânduri situaţia este atât de complicată, încât însuşi preşedintele consiliului nu ştie încă ce deciziune să ia. Lucrurile se vor lămuri intr’o măsură poate chiar astăzi şin acest caz, ultimii amănunte vor fi găsite la „Ultima Oră“ a ziarului nostru. Ceea ce putem afirma însă fără teama de a fi desmințiți, este faptul că în caz când demisia d-lui Văitoianu este primită de primul ministru, criza întregului cabinet poate fi considerată ca deschisă, săptămâna în cus urmând să aducă surprize pe cât de neaşteptate, pe atât de grave pentru situaţia politică generală. G. R. ■ . •. /■. • • Libertatea presei Refleefilm prilejul protesiM SeStaa Am ridicat cu energie glasul nostru de protest atunci când guvernul a hotărât, in comisiunea aşa zisa constituţională, să restrângă libertatea, presei. Protestările noastre au găsit ecou şi în Adunarea deputaţilor unde, două tinere talente oratorice, d-ni Victor Iamandi şi V. V. Pella, au căutat zadarnic, să oprească monstruozitatea pe care banca ministerială şi majorităţile docile o pusese la cale. Astăzi toate delictele de presă sunt trimisa în judecata tribunalelor ordinare. In toiul luptei pentru salvarea libertăţii presei, oficiosul guvernul ne-a atacat cu violenţă, acuzându-ne că ponegrim magistratura ţării — care este mai presus de critică — şi aruncăm, înnod criminal, sămânţa neîncrederii populare în aceia cari deţin balanţa ultrasensibilă a dreptăţii, în mâna lor cinstită. Am protestat cu energie împotriva acestei insinuări. Avem încredere în magistratura ţării. Totuşi, tocmai pentru ca această încredere să nu ne fie sdrmcinată, pentru ca opinia publică să nu vadă că şi instituţia magistraturii se poate pleca în faţa ordinelor şi presiunilor guvernului, am cerut ca delictele de presă să fie trimise în judecata conştiinţei populare, reprezentată prin Curţile cu juri. Noi nu ceream impunitate, căutam zadarnic dreptatea. Căci recentul proces al conducătorilor mişcării funcţionarilor publici ne-a dat dovada elocventă că finii magistraţi, pot lucra din ordin; că judecata — încăpută in mâini rele—poate da o sentinţă în conflict cu aplicarea cinstită a textelor precise ale legii. Un magistrat integru se poate îmbolnăvi din ordin ; un judecător de instrucţie se poate inventa ; compunerea unei Curţi se poate schimba şi speranţa unei avansări — şoptită la ureche — poate întuneca mintea clarvăzătoare a unora dintre magistraţii noştri. Şi când guvernul va avea interesul ca un ziarist să fie condamnat, pentru un delict oarecare, nu-l va trimite oare să fie instruit de unjudecător de instrucţie care prezintă toate garanţiile că va da ordonanţa de urmărire împotriva delicventului antipatic ?. Procesul nu se va judeca oare de magistraţi cari vor da garanţii că vor condamna ? Magistraţii integri nu se vor îmbolnăvi ei oare subit, ca să nu-şi expune cariera rămasă la, discreţia şefului parchetului care este ministrul de JustiţieVa triumfa oare dreptatea ? Cazul Schina, Dimilescu şi Constantinescu; înlocuirea magistraţilor de la Camera de punere sub acuzare; ingerinţele asupra judecătorilor de instrucţie, parchetului, forefierilor, etc., ne pune pe gânduri. Şi, la lumina acestor recente întâmplări, monstruozitatea săvârşită de Parlamentul Constituţiei liberale, apare şi mai înspăimântătoare. Căci presa este astăzi la discreţia bunului plac al guvernului. RADU MATEI LIUL Teoriile d-lui V. Brătianu Am mare ceartă în familie, din pricină că nu am vrut să mă înham la politica d-lui V. Brătianu, ca să pot trăi şi eu mai bine, ca atâţi alţii din jurul meu. De câte ori lipseşte ceva în casă, învinuirea e gata: — Dacă tata n’a vrut! In special pe bâiatul meu, cel mai înverşunat dintre toţi, n’am putut până acum să-l lămuresc, de ce nu m’am făcut „vintilist“. Judecata lui nu e lipsită de oarecar«» logică. — De ce te-ai făcut avocat ? —, îmi spune el. Nu pentru ca să câştigi bani ? Atunci de ce nu te-ai făcut „vintilist“, ca să câştigi şi mai mulţi bani ? Şi ca protestare se pregăteşte de pe acum, ca să devie un „vintilist” desăvârşit. Iţi poate repeta adesea, ce scrie în „Viitorul“, mai bine decât ce scrie in cărţile lui de şcoală. De câteva zile însă am băgat de seamă, că e foarte tulburat. Umblă cu noile declaraţii ale d-lui Vintilă Brătianu, le citeşte, se gândeşte, le citeşte iar, şi iar rămâne dus pe gânduri. In fine azi şi-a luat inima în dinţi şi m’a întrebat: — Tată, francul elveţian nu e o monedă mai bună decât leul nostru ? — Mă mai întrebi ? i-am răspuns eu. . —■ Atunci de ce francul elveţian nu manifestă tendinţa să meargă spre leul nostru, ba chiar se depărtează de el ? Căci iată ce spune d. Vintilă : „Atunci când două monezi au valori diferite, cea mai bună manifestă tendinţa de-a merge spre cea mai proastă". — Băete, i-am zis, ai început să judeci vorbele d-lui Vintilă Brătianu. Să ştii, că nu te mai poţi faca „vintilist" ! Iar în ochii lui am văzut o licărire, care arăta, că începe să priceapă, de ce am rămas cu meseria mea, mai puţin bănoasă. ION PLAETUL la Franţa şi la noi Ne surprinde că oficiosul guvernului n’a relevat, anumite declaraţiuni făcute încă acum opt zile de către d-nii Poincaré şi Hiranti. Primul-ministru al Franţei a rostit un important discurs la Meuse şi, între altele, a relevat faptul că în anumite departamente câţiva institutori s’au îndepărtat dela rolul lor pedagogic şi au făcut in clasă propagandă politică, cela ce a determinat guvernul francez să ia sancţiuni şi, dacă va fi nevoie, va lua şi altele. E vorba de propaganda unor institutori, comunişti. Cu această ocazie d. Poincaré a declarat că nimeni nu se gândeşte a contesta institutorilor libertatea lor cetăţenească. Dar e o chestie de demnitate pentru toţi funcţionarii cărora le-au fost asigurate de acum 36 ani prin legi şi regulamente, revendicările lor legitime, să nu caute a se sustrage in mod abuziv de îndatoririle lor. De ani de sine, la noi, sunt profesori universitari cari au transformat catedrele lor în unelte de agitaţiuni otrăvitoare şi până azî nu s’a găsit un ministru care să-i gonească dela catedrele lor. D. Poincare a vorbit apoi de hotărârea majorităţei republicane de-a apăra politica care să menţină intacte alianţele create de războiu şi de-a aduce Germania la conştiinţa responsabilităţilor sale şi a respectului angajamentelor luate dobândind de la ea, fără mediaţiunea nimănui, reparaţia integrală pentru Franţa. Pe când d. Poincaré vorbea astfel la Meuse, respingând politica de personalităţi şi intrigi, d. Aristide Briand vorbea la Nantes făcând apel la solidaritatea naţională. Cetind aceste două mari discursuri ne-am amintit de politica românească, de atitudinea d-luî Ionel Brătianu care venind de la Conferinţa dela Paris n’a avut altă preocupare decât să denunţe ţârei că generalul român care s’a relevat mal bine In războia, generalul Averescu, este un trădător. Iar Take Ionesco a vândut Banatul sârbilor ! Şi pe când d. Poincaré anunţă sancţiuni contra acelor profesori cari fac propagandă politică în clasă, d. Brătianu arestează pe preşedintele „Uniunei funcţionarilor“ cărora le refuză revendicări acordate acum 36 ani în Franţa şi nu se atinge de acel profesor care de luni de zile tulbură ordinea in ţară. . Marti 1 Mai 1923 E ■Director. EMIL D. FAGURE EXTELXCITATEA Re primeste direct le Administraţi» da» doi gl» toate Agenţiile de publicitati 1 LEU NUMĂRUL IN TARA 2 LEI IN STRAINATATE CREIONUL ACTUALITATE! CRIZA DIN GUVERN PREMIERUL (către prefectul Capitale!).—Aresteri pe Văitoiario, aresta?! pe Mârzescu ! 1 singura soluţie pai care o aplică guvernul tuturor confractelor! DIFICULTĂŢILE Conferinţei din Lausmrnn ie ce merg aşa de greu lucrările A doua conferinţă orientală are de înregistrat un prim eşec. Neputând ajunge la un acord asupra chestiunilor financiare, comisiunea însărcinată cu examinarea lor s’a amânat sine die, iar primul delegat al Franţei, generalul Pellé, a plecat la Paris pentru a conferi cu guvernul său. Acest prim dezacord oricât de regretabil, nu va mira pe nimeni. Rareori o conferinţă a păcei s’a întrunit sub auspicii maî nefavorabile. Adoptarea, în ajunul conferiniţei, de către adunarea naţională din Angola, a proiectului Chester prin care se atribuiau "înciicauiilor concesiunii acordate mai inainte societăţilor franceze, precum şi concentrărilor de trupe turceşti la frontiera Siriei, au indispus Franţa în gradul cel mai înalt, creând o atmosferă de adâncă descurajare. * Toate părţile interesate au manifestat dinainte o vădită neîncredere în succesul negocierilor—mai ales în ce priveşte problemele economice. Nici faptul pe care îl relevă cu drept cuvânt Jules Sauerwein in „Le Matin“, că adversarii cei mai interesaţi în noile desbateri sunt doi generali — Ismét Paşa şi Pelle, — de la care nu se pot aştepta soluţiuni financiare pe cari le-ar putea găsi cu greu cei mai iscusiţi oameni de afaceri, nu e menit delegatul Angliei la conferinţă să inspire prea mult optimism. La aceasta se adaugă că delegaţii turci par hotărâţi să se ţie cu rigiditate de contra-propunerile la proectul de tratat al aliaţilor, trimise din Angora în 8 Martie şi examinate la Londra de experţii aliaţi Ismet Paşa a făcut, în drum spre Angora, declaraţii foarte intransigente, iar Kemal Paşa s-a grăbit, într-o proclamaţie către armata turcă, să declare că dacă ar fi să izbucnească un nou război, armata se va arăta pe deplin v»*-Q rf X X * Toate acestea îndreptăţesc prevederile cele mai pesimiste şi s’ar putea dispera de pacea orientală, dacă toţi n’ar avea atâta nevoie de această pace. Turcia tot aşa de mult ca şi mariie puteri ale Guecia. Dificultatea capitală o constitui cum am mai spus, clauzele economice. Turcii pretind de funcţiunea lor din tratat, cerând să trateze direct asupra lor cu societăţile streine, tară intervenţia gu- ‘ vernelor. Aliaţii, din partea loi susţin că guvernele au dreptul y datoria să apere interesele naţioralilor lor. Afara de aceasta, turcii nu voiesc să audă de plata unor despăgubiri către supuşi ţârilor aliate cari au suferit pagube în cursul războiului. In privinţa a» ppctll! TTUTltt HB/yIml* 1 T«.«««*' •** Wz I X face o propunere interesantă : * Nu se poate pretinde turcilor, scrie ziarul parizian, ca să plătească despăgubiri şi în aceiaşi|rsfi să i se interzică de a obţine lat rândul ei despăgubiri din partea Greciei. Or, e probai |i că Grecia nu va plăti nimic turcilor, dacă aceştia nu vor încerca s’o constrângă, iar dacă ar încerca, am avea războiul in Balcani. Pentru a ieşi din acest tip broglio, ziarul propune deci ca aliaţii să facă să li se delege cel puţin o parte din creianiţa Turciei asupra Greciei. Puterile Antantei au mijloace mai eficace de a se face plătiţi de regatul elen, unde funcţionează o comisiunea a Datoriei. In ce priveşte regimul concesiunilor străine, ziarul formulează urrătoarele principii a căror aplicare o cere Franţa : 1) Orice prejudiciu cauzat drepturilor câştigate, trebue compensat. 2) Iniţiativa individuală a francezilor trebue să se adapteze nevoilor şi aspiraţiunilor nouii Turcii; 3) Nu trebue să existe un conflict între francezi şi americani. , Chestiunile politice joacă un roll cu totul secundar în noile negojcieri de la Lausanne. Lupta se dăi aproape exclusiv pe tărâmul ecoonomic şi financiar; ea nu este pentru aceasta mai puţţi dârză şi dea rezultatul ei depinde mai puţin pacea Europei. SIR HOURACE RUMBOLD GRAMATie iti va fi . D. Ionel Brătianu are criză la guvern. D-nii Văitoianu şi Mârzescu socotind că şeful lor suprem a rezolvat toate problemele şi că a adus ţara la limanul fericirei, s au gândit, dintr’un sentiment foarte caritabil, că DL Ionel Brătianu nu trebue să fie lăsat să se culce pe lauri şi că e absolută nevoe să-i dea ceva de lucru. Nu ştim dacă premierul le va lua cuţitele celor doi adversari sau îi va lăsa să se fae amicalmente în felii, ceia ce pare însă sigur e că cel sdrobit va fi generalul. Să învingi la Mărăşti pe Makessen şi să fi bătut la Bucureşti de un civil, care n are alte studii strategice decât cele făcute pe malurile Bahluiului, e o durere absurdă, pentru care condolăm în mod sincer pe excelentul sarat de la Interne! DE$CA I