Lupta, mai 1923 (Anul 2, nr. 413-424)

1923-05-01 / nr. 413

r­ Arnirm No. 413 Direstor Fontie CONST. MII.LE A.EOHAUCEN'Tim F® 12 irsi .­­ ..... , 200 !«. Pa 0 luni rfo.. 100 lei JP® 3 Inul i • « * • , 00 Id AERACTIA SI ABMirriBTRA'yiA BUCURESTI, STR. SĂRINDAR 12 y“. «­„ Criza internă si cearta ministeriali Criza, politică internă se a­­graveaza zilnic. Problemele la ordinea zilei cari reclamă de atâta vreme o dezlecrare se com­plică .Guvernul este absolut în capabil să rezolve o chestie in Întregimea ei. De aci toate în­­curcăturile, acea anarchie per­manentă care se menţine de vis în jos. . . Această criză fireşte că pre­ocupă întreaga ţară exaspera­tă că nu facem un nas spre normalizare.­­ Criza cealaltă, frământările din guvern si din partidul libe­ral, nu au altă importantă decât de a pune în evidentă în consi­stenta unora dintre guverna­mentali cari, în halul în care se află regimul actual, n’au altă preocupare de­cât de-a desemna viitoarea şefie a par­tidului Liberal.­­ Cearta ministerială care a izbucnit de câteva zile şi care a pătruns în presă, alimentată de anumiţi miniştrii, această ceartă are la baza el nu numai o sîmplă chestie de portofoliu ci ţinteşte mai departe, anume la desemnarea viitoarei şefii a partidului Liberal.­­ Generalul Văitoianu plăteş­te acum oalele sparte. Actua­lul ministru de interne a, ieşit din cadrele armatei şi s’a în­rolat în partidul Liberal, din... în alt ordin. Acesta-i adevărul. Liberals şi-au făcut treaba cu acest domn general. El le-a fa­bricat o Adunare naţională Constituantă. După ce Maurul şi-a făcut ..datoria“ şi le-a ară­tat cum se fabrică un Parla­ment şi sub sufragiul univer­sal, acum poate să plece ! In definitiv generalul Văicoianu este considerat ca un Intrus in partidul Liberal. In acest partid se cuceresc altfel galoanele si Încrederea nu se câştigă dacă n’ai dinastie, dacă nu te-ai nas­cut liberal şi daca nu ieşti co - interesat la toate învârtelile politicienilor cu pretenţii din partid. E clar o minune că sectorii sau tolerat mai bine de un an la ministerul de interne. Maî mult nu vor să-l tolereze. Cine a deschis focul ? Acel minis­­­tru care se crede umilit la de­partamentul muncii. Intr’ade­­văr d. Georgel Mârzescu este inconsolabil că nu deţine por­tofoliul internelor. Titul­arul departamentului muncii e un om simpatic. Inteligent, are şi un număr de partizani perso­nali, ceia ce însă nu i-a ridicat acţiunile, e un politician abil, dar nimic mai mult. Pentru vremurile de ani ministerul de interne ar împovăra prea mult umerii d­lui Mârzescu deși d-sa se simte că nu e de talie să stea pe un strapontin minis­terial. Dar cearta pentru ministerul de interne este un simplu pre­text. La mijloc e desemnarea moștenitorului presumptîv m •a şefia partidului liberal, u, \ .■ * $ £ Am spus că generalul Văl» toianu va plăti oalele sparte. Cearta în realitate este între d. Mârzescu și d. Duca. Lupta se dă contra generalului Văicoia­nu. Dar acel care este­­vizat e d. Duca. ... De când s’a întors dela Lau­sanne d. Duca si-a afirmat, în cercurile diriguitoare liberale ?velertătile la succesiunea sec |Iei partidu­lui Liberal. Falimen­tul politic al d-lui Vintilă Br­ă­tîanu a sporit îndrăzneala d-luî Duca, care, se știe, că și d-sa e fiul unei statui. D. Ionel Brătia­nu, care deocamdată vede de­zastrul politic al guvernărei actuale, a căutat să satisfacă, în mod platonic, veleităţile d-lui Duca. A trimes pe d. Ferechi de la banchetul ce s’a oferit mi­nistrului de externe, după con­ferinţa eşuată dela Lausanne, să-l ungă pe d. Duca ca moş­tenitor presumptiv, în prezen­ţa şi spre stupefacţia d­ M Mâr­zescu. Atât Pa trebuit d-lui Duca. De atunci a luat efectiv rolul de subşef, ba chiar în seara ban­cherului a indicat fie­cărui mi­nistru — şi d-lui Mârzescu ! — care trebue să fie directiva ac­­tivîtăţei ministeriale. De atunci se observă nea. - «tâmpărul d-lui Mârzescu. Şe­ful de la Iaşi al organizaţiei Li­berale, a început să se afirme ca şef al organizaţiilor din Mol­dova, cu frontiera la Nistru, o atitudine regionalistă cu ros­­tul PL P. Mârzescu este însă, cum am zis, abil. El aparţine şcoalei politicianiste bizantine, dar ştie să salveze aparenţele. Dacă nu râvneşte azi rolul de sub-şef şi dacă nu o poate in­dica azi pe d. VIntilă Brătianu ca viitor şef pentru a zădărnici pretenţia d-lui Duca, se mulţu­meşte să îndrepte bateriile „moldoveneşti“ contra genera­lului Văitoianu. Par­ricochet acţiunea de azi a d-lui Mârzes­cu vizează direct pe d. Duca. Fireşte că ministrul de exter­ne a priceput rostul campaniei întreprinsă de d. Mârzescu. De aceia se remarcă de câteva zile Că d. Duca manevrează pe fron­tul Văitoianu. Firește că și generalul Văi­­toianu a priceput și pe unul SÎ pe celalt. Dar ceia ce proba­bil că nu pricepe ministrul de interne este ca el să plătească oalele sparte. De aceia cere cla­rificarea situației. Din acest punct de vedere, o repetăm, criza nu prezintă ni­ci un interes afară doar că ea va grăbi lichidarea generală a regimului care este inevitabilă. A W. Aventura turcească „Tânăra" şî „noua" Turcie do­vedeşte că nu ştie să păstreze ce face mai mult împrejurările decât politica ei i-au adus. Nu ştie să pă­streze amiciţiile şi se inşală când crede că va putea păstra numai avantajele amiciţiilor. Încă de la 9 April coresponden­tul diplomatic al „Luptei" la Pa­ris ne semnala schimbarea politi­cei franceze faţă de Turcia — pro­priu zis nu o schimbare, ci o a­­doptare a vederilor partei mai lu­minate şi mai prevăzătoare din o­­pinian sa franceză, căci se cunoaş­te persistenţa cu care scriitori di­plomatici ca d-nul Gauvin, Tar­­dieu, Bură, alăturea de unii diplo­maţi, preveneau oficialitatea fran­­ceză, prea mult angajată în nego­cierile d-lui Frankiin­ Boulbon, con­tra unei politici turco-fite à­ou­­trance. Convenţia Chester prin care se dă americanilor concesii de căi fe­­rate, porturi, exploatări, a deschis ochii Franţei şi a apropiat pe de altă parte politica engleză in O­­rient de cea franceză. „Presa" a fost singurul ziar care a putut da incă Sâmbătă amănun­tete senzaţionale din „Pall Mali Gazette" asupra misiune! genera­lului Weigand în Syria, care coin­cide cu mergerea mareşalului Foch la Varşovia şi poate şi ve­nirea sa la Belgrad şi Bucureşti. Schimbarea politicei franceze fa­ţă de Turcia implică o repede a­­propiere şi a Greciei de Mica în­ţelegere. Venizeros va reintra pro­babil în acţiune. Conferinţa din Lausanne s’a re­luat, dar, dacă proectul Chester nu e înlăturat, cu greu se va pu­­tea termina cu bine această confe­rinţă. Turcia care vrea să gonească prin americani, pe europenii din Orient, s’a îmbarcat intr’o aven­tură care turbură Orientul, dar nu la detrimentul europenilor, ci de sigur în aceia al turcilor. E. D. F. Atacurile contra lui Hugo Stinnes D. Ravenstein, preşedintele Itei S­chsbankului care, intr'un discurs, ia acuzat aproape pe fetiţi pe Hugo Stinnes de a fi cauzat ultimul Urah al măr­iei pentru ruşi serai intere­­sele personal D. HAVENSTEIN D. Ionel Brătianu a sosit Azi trebue­­sa rezolve criza D. Duca la Interne? Este sigur că turnura pe care au luci-o lucrurile in ultimul mo­ment, indică o criză a întregului cabinet ca inevitabilă. D. general Văitoianu și a dat demisia in cursul zilei de eri, fapt care a avut ca primă urmare ne­­prezentarea d-sale la minidet dimineaţa, deşi situaţia grevei funcţionarilor şi a tulburărilor studenţeşti reclamau prezenţa sa la post. D. Brătianu urmează să avize­ze asupra situaţiei, încă azi, avân­du-se în vedere amănuntul că mâine parlamentul se redeschide. După toate probabilităţile însă, o amânare a deschiderei Camerei este de aşteptat. Intre timp, criza va merge spre o rezolvare. In momentul de faţă situaţia se prezintă astfel: D. Văitoianu demisionat, nu înţelege să mai revie pe banca mi­nisterială de­cât în cazul când cea mai complectă satisfacţie şi va fi dată de şeful guvernului. Va face d. Brătianu acest lucru ? Lucrurile vor merge, spre linişti­re cel puţin pentru un moment. Nu va putea să facă primul mi­nistru acest lucr­u ? Criza de mi­nister se transformă într’una a­ întregului cabinet prin aceea că în cursul acestei săptămâni, o nouă demisie va veni să se adau­ge aceleia a d-lui Văitoianu: de­misia d-lui Al. Constantinescu ministrul Domeniilor care şi-a anunţat sosirea pentru ziua de Sâmbătă. In această situaţie a lucrurilor, combinaţiile cele mai diferite au şi început să­ circule. Anumite cercuri politice afirmă că solu­ţia crizei va fi amânată până, la reîntoarcerea d-lui Al. Constan­­tinescu; alte cercuri spun că portofoliul Internelor va fi încre­dinţat d-lui Săveanu, fost secre­tar general la acest minister acum câţiva ani, întru­cât d. Bră­tianu fiind fiziceşte extenuat n’ar putea lua interimatul Inter­nelor în actualele împrejurări. In sfârşit alte sfere politice pre­zintă situaţia in următoarea formă: _ Dacă d. Brătianu crede că a venit momentul potrivit pentru a se retrage de la guvern, el va pri­mi demisia d-lui general Văito­­ianu care va atrage după sine demisia cabinetulu. Dacă d. Bră­tianu vrea insă să mai guverne­ze, atunci desigur că va respin­ge demisia ministrului de Inter­ne de până ori, făcând apel atât la d. Văitoianu cât şi la d. Mâr­­zescu pentru a stabili un armis­tiţiu in interesul general al par­tidului. Dacă tot cu acest prilej, primul ministru crede­ că a venit momentul favorabil pentru a re­zolvi definitiv chestiunea succe­siunii la conducerea partidului, atunci ministerul Internelor va fi încredințat d-lui Duca. * Desigur că ar fi sa riscăm o desminţire dacă am anticipa acum asupra desfăşurării eveni­mentelor. In momentul când scriem aceste rânduri situaţia es­te atât de complicată, în­cât în­suşi preşedintele consiliului nu ştie încă ce deciziune să ia. Lu­crurile se vor lămuri intr’o mă­sură poate chiar astăzi şin acest caz, ultimii­ amănunte vor fi gă­site la „Ultima Oră“ a ziarului nostru. Ceea ce putem afirma însă fără teama de a fi desmințiți, este fap­tul că în caz când demisia d-lui Văitoianu este primită de primul ministru, criza întregului cabi­net poate fi considerată ca des­chisă, săptămâna în cu­s urmând să aducă surprize pe cât de neaş­teptate, pe atât de grave pentru situaţia politică generală. G. R. ■ . •. /■. • • Libertatea presei Refleefil­m prilejul protesiM SeStaa Am ridicat­­ cu energie glasul nostru de protest atunci când guvernul a hotărât, in co­­misiunea aşa zisa constituţiona­lă, să restrângă libertatea, pre­sei. Protestările noastre au găsit ecou şi în Adunarea deputaţilor unde, două tinere talente oratori­ce, d-ni Victor Iamandi şi V. V. Pella, au căutat zadarnic, să oprească monstruozitatea pe ca­re banca ministerială şi majori­tăţile docile o pusese la cale. As­tăzi toate delictele de presă sunt trimisa în judecata tribunalelor ordinare. In toiul luptei pentru salvarea libertăţii presei, oficiosul guver­nul ne-a atacat cu violenţă, acu­­zându-ne că ponegrim magistra­tura ţării — care este mai presus de critică — şi aruncăm, în­­nod criminal, sămânţa neîncrederii populare în aceia cari deţin ba­lanţa ultra­sensibilă a dreptăţii, în mâna lor cinstită. Am protestat cu energie împo­triva acestei insinuări. Avem în­credere în magistratura ţării. To­tuşi, tocmai pentru ca această încredere să nu ne fie sdrm­ci­­nată, pentru ca opinia publică să nu vadă că şi instituţia magis­traturii se poate pleca în faţa ordinelor şi presiunilor guvernu­lui, am cerut ca delictele de pre­să să fie trimise în judecata con­ştiinţei populare, reprezentată prin Curţile cu juri. Noi nu ceream impunitate, cău­tam zadarnic dreptatea. Căci re­centul proces al conducătorilor mişcării funcţionarilor publici ne-a dat dovada elocventă că fi­nii magistraţi, pot lucra din or­din; că judecata —­ încăpută in mâini rele—poate da o sentinţă în conflict cu aplicarea cinstită a textelor precise ale legii.­­ Un magistrat integru se poate îmbolnăvi din ordin ; un judecă­tor de instrucţie se poate inven­ta ; compunerea unei Curţi se poate schimba şi speranţa unei avansări — şoptită la ureche — poate întuneca mintea clar­vă­zătoare a unora dintre magistra­ţii noştri. Şi când guvernul va avea in­teresul ca un ziarist să fie con­damnat, pentru un delict oareca­re, nu-l va trimite oare să fie in­struit de un­­judecător de instruc­ţie care prezintă toate garanţiile că va da ordonanţa de urmărire împotriva delicventului antipa­tic ?. Procesul nu se va judeca oare de magistraţi cari vor da garanţii că vor condamna ? Ma­gistraţii integri nu se vor îmbol­năvi ei oare subit, ca să nu-şi expune cariera rămasă la, discre­ţia şefului parchetului care este ministrul de JustiţieVa trium­fa oare dreptatea ? Cazul Schina, Dimilescu şi Con­stantinescu; înlocuirea magis­traţilor de la Camera de pu­nere sub acuzare; ingerinţele asupra judecătorilor de instruc­ţie, parchetului, forefierilor, etc., ne pune pe gânduri. Şi, la lumina acestor recente întâmplări, monstruozitatea să­vârşită de Parlamentul Constitu­ţiei liberale, apare şi mai înspăi­mântătoare. Căci presa este as­tăzi la discreţia bunului plac al guvernului. RADU MATEI LIUL Teoriile d-lui V. Brătianu Am mare ceartă în familie, din pricină că nu am vrut să mă înham la politica d-lui V. Brătianu, ca să pot trăi şi eu mai bine, ca atâţi al­ţii din jurul meu. De câte ori lipse­şte ceva în casă, învinuirea e gata: — Dacă tata n’a vrut! In special pe bâiatul meu, cel mai înverşunat dintre toţi, n’am putut până acum să-l lămuresc, de ce nu m’am făcut „vintilist“. Jude­cata lui nu e lipsită de oare­car«» logică. — De ce te-ai făcut avocat ? —, îmi spune el. Nu pentru ca să câş­tigi bani ? Atunci de ce nu te-ai făcut „vintilist“, ca să câştigi şi mai mulţi bani ? Şi ca protestare se pregăteşte de pe acum, ca să devie un „vintilist” desăvârşit. Iţi poate repeta adesea, ce scrie în „Viitorul“, mai bine de­cât ce scrie in cărţile lui de şcoală. De câteva zile însă am băgat de seamă, că e foarte tulburat. Umblă cu noile declaraţii ale d-lui Vintilă Brătianu, le citeşte, se gândeşte, le citeşte iar, şi iar rămâne dus pe gânduri. In fine azi şi-a luat inima în dinţi şi m’a întrebat: — Tată, francul elveţian nu e o monedă mai bună decât leul no­stru ? — Mă mai întrebi ? i-am răs­puns eu. . —■ Atunci de ce francul elveţian nu manifestă tendinţa să meargă spre leul nostru, ba chiar se depăr­tează de el ? Căci iată ce spune d. Vintilă : „Atunci când două mo­nezi au valori diferite, cea mai bună manifestă tendinţa de-a merge spre cea mai proastă". — Băete, i-am zis, ai început să judeci vorbele d-lui Vintilă Bră­tianu. Să ştii, că nu te mai poţi faca „vintilist" ! Iar în ochii lui am văzut o lică­rire, care arăta, că începe să pri­ceapă, de ce am rămas cu meseria mea, mai puţin bănoasă. ION PLAETUL la Franţa şi la noi Ne surprinde că oficiosul guver­nului n’a relevat, anumite decla­­raţiuni făcute încă acum opt zile de către d-nii Poincaré şi Hiranti. Primul-ministru al Franţei a rostit un important discurs la Meuse şi, între altele, a relevat faptul că în anumite departamen­te câţiva institutori s’au îndepăr­tat dela rolul lor pedagogic şi au făcut in clasă propagandă politi­că, cela ce a determinat guvernul francez să ia sancţiuni şi, dacă va fi nevoie, va lua şi altele. E vorba de propaganda unor institutori, comunişti. Cu această ocazie d. Poincaré a declarat că nimeni nu se gândeşte a contesta institutorilor liberta­tea lor cetăţenească. Dar e o chestie de demnitate pentru toţi funcţionarii cărora le-au fost asigurate de acum 36 ani prin legi şi regulamente, re­vendicările lor legitime, să nu caute a se sustrage in mod abu­ziv de îndatoririle lor. De ani de sine, la noi, sunt pro­fesori universitari cari au trans­format catedrele lor în unelte de agitaţiuni otrăvitoare şi până azî nu s’a găsit un ministru care să-i gonească dela catedrele lor. D. Poincare a vorbit apoi de hotărârea majorităţei republicane de-a apăra politica care să menţi­nă intacte alianţele create de răz­­boiu şi de-a aduce Germania la conştiinţa responsabilităţilor sale şi a respectului angajamentelor luate dobândind de la ea, fără me­­diaţiunea nimănui, reparaţia inte­grală pentru Franţa. Pe când d. Poincaré vorbea ast­fel la Meuse, respingând politica de personalităţi şi intrigi, d. Aris­tide Briand vorbea la Nantes fă­când apel la solidaritatea naţio­nală. Cetind aceste două mari discur­suri ne-am amintit de politica ro­mânească, de atitudinea d-luî Ionel Brătianu care venind de la Conferinţa dela Paris n’a avut altă preocupare decât să denunţe ţârei că generalul român care s’a relevat mal bine In războia, gene­ralul Averescu, este un trădător. Iar Take Ionesco a vândut Bana­tul sârbilor ! Şi pe când d. Poincaré anunţă sancţiuni contra acelor profesori cari fac propagandă politică în clasă, d. Brătianu arestează pe preşedintele „Uniunei funcţionari­lor“ cărora le refuză revendicări acordate acum 36 ani în Franţa şi nu se atinge de acel profesor care de luni de zile tulbură ordi­nea in ţară. . Marti 1 Mai 1923 E ■Director. EMIL D. FAGURE EXTELXCITATEA Re primeste direct le Administraţi» da» d­oi gl­­» toate Agenţiile de publicitati 1 LEU NUMĂRUL IN TARA 2 LEI IN STRAINATATE CREIONUL ACTUALITATE! CRIZA DIN GUVERN PREMIERUL (către prefectul Capitale!).—Aresteri pe­ Văitoiario, aresta?! pe Mârzescu ! 1 singura soluţie pai care o aplică guvernul tuturor confractelor!­­ DIFICULTĂŢILE Conferinţei din Lausmrnn­ ie ce merg aşa de greu lucrările A doua conferinţă orientală are de înregistrat un prim eşec. Ne­­putând ajunge la un acord asupra chestiunilor financiare, comisiunea însărcinată cu examinarea lor s’a amânat sine die, iar primul dele­gat al Franţei, generalul Pellé, a plecat la Paris pentru a conferi cu­ guvernul său. Acest prim dezacord oricât de regretabil, nu va mira pe nimeni. Rareori o conferinţă a păcei s’a întrunit sub auspicii maî nefavora­bile. Adoptarea, în ajunul conferini­ţei, de către adunarea naţională din Angola, a proiectului Chester prin care se atribuiau "î­nciicauii­­lor concesiunii acordate mai inain­te societăţilor franceze, precum şi concentrărilor de trupe turceşti la frontiera Siriei, au indispus Franţa în gradul cel mai­ înalt, cre­ând o atmosferă de adâncă des­curajare. * Toate părţile interesate au m­a­nifestat dinainte o vădită neîncre­dere în succesul negocierilor—mai ales în ce priveşte problemele eco­nomice. Nici faptul pe care îl relevă cu drept cuvânt Jules Sauerwein in „Le Matin“, că adversarii cei mai interesaţi în noile desbateri sunt doi generali — Ismét Paşa şi Pel­le, — de la care nu se pot aştepta soluţiuni financiare pe cari le-ar putea găsi cu greu cei mai iscu­siţi oameni de afaceri, nu e menit delegatul Angliei la conferinţă să inspire prea mult optimism. La aceasta se adaugă că delegaţii turci par hotărâţi să se ţie cu ri­giditate de contra-propunerile la proectul de tratat al aliaţilor, tri­mise din Angora în 8 Martie şi e­­xaminate la Londra de experţii a­­liaţi Ismet Paşa a făcut, în drum spre Angora, declaraţii foarte in­transigente, iar Kemal Paşa s-a grăbit, într-o proclamaţie către armata turcă, să declare că dacă ar fi să izbucnească un nou răz­boi, armata se va arăta pe deplin v»*-Q rf X X * Toate acestea îndreptăţesc pre­vederile cele mai pesimiste şi s’ar putea dispera de pacea orientală, dacă toţi n’ar avea atâta nevoie de această pace­­. Turcia tot aşa de mult ca şi mariie puteri ale Gue­cia. Dificultatea capitală o con­sti­tui cum am mai spus, clauzele eco­nomice. Turcii pretind de­ funcţiu­­nea lor d­in tratat, cerând să tra­teze direct asupra lor cu societă­ţile streine, tară intervenţia gu- ‘ vernelor. Aliaţii, din partea loi susţin că guvernele au dreptul y datoria să apere interesele naţio­­r­alilor lor. Afara de aceasta, tur­cii nu voie­sc să audă de plata u­­nor despăgubiri către supuşi­ ţâ­rilor aliate cari au suferit pagube în cursul războiului. In privinţa a» ppctll! TTUTl­tt HB/yIml* 1 T«.«««*' •** Wz I X face o propunere interesantă : * Nu se poate pretinde turcilor, scrie ziarul parizian, ca să plătea­scă despăgubiri şi în aceiaş­i|rsfi să i se interzică de a obţine lat rândul ei despăgubiri din partea Greciei. Or, e probai­ |i că Grecia­ nu va plăti nimic turcilor,­ dacă a­­ceştia nu vor încerca s’o constrân­gă, iar dacă ar încerca, am avea războiul in Balcani. Pentru a ieşi din acest tip broglio, ziarul propu­ne deci ca aliaţii să facă să li se delege cel puţin o parte din cre­­ianiţa Turciei asupra Greciei. Pu­terile Antantei au mijloace mai e­­ficace de a se face plătiţi de rega­tul elen, unde funcţionează o co­­misiunea a Datoriei. In ce priveşte regimul concesiu­nilor străine, ziarul formulează ur­­rătoarele principii a căror aplica­re o cere Franţa : 1) Orice preju­diciu cauzat drepturilor câştigate, trebue compensat. 2) Iniţiativa in­­dividuală a francezilor trebue să se adapteze nevoilor şi aspiraţiu­­nilor nouii Turcii; 3) Nu trebue să existe un conflict între francezi şi americani. , Chestiunile politice joacă un roll cu totul secundar în noile nego­j­cieri de la Lausanne. Lupta se dăi aproape exclusiv pe tărâmul eco­o­nom­ic şi financiar; ea nu este­ pen­­tru aceasta mai puţţi dârză şi dea rezultatul ei depinde mai puţin pa­­cea Europei. SIR HOURACE RUMBOLD GRAMATie it­i v­a f­i . D. Ionel Brătianu are criză la guvern.­­ D-nii Văitoianu şi Mârzescu so­cotind că şeful lor suprem a rezol­vat toate problemele şi că a adus ţara la limanul fericirei, s au gân­dit, dintr’un sentiment foarte ca­ritabil, că DL Ionel Brătianu nu trebue să fie lăsat să se culce pe lauri şi că e absolută nevoe să-i dea ceva de lucru. Nu ştim dacă premierul le va lua cuţitele celor doi adversari sau îi va lăsa să se fae amical­­mente în felii, ceia ce pare însă sigur e că cel sdrobit va fi gene­ralul. Să învingi la Mărăşti pe Makes­sen şi să fi bătut la Bucureşti de un civil, care n are alte studii stra­tegice de­cât cele făcute pe ma­lurile Bahluiului, e o durere ab­­surdă, pentru care condolăm în mod sincer pe excelentul sa­­rat de la Interne! DE$CA I

Next