Lupta, iunie 1923 (Anul 2, nr. 440-440)
1923-06-05 / nr. 440
Anul LI No. 4401 Director FoUtio CONST. M !LIE ABONAMSMUL Pe 12 lutti . . . . 2001*. Pe 6 luai • « • a • ' 100 lei Pe 8 Inal * . • • « BO le* asDAOTia si inBiconsmA'pA BUCURESIL STR SARINDAR » Îb j||f t &- â JÍÍ ^ ^ 9 ^ |j ^ |j^ '• Discursul documentat al d-lui Măcărescu Toată lumea revoltată de specula și jafurile cari s’au tolerat atâta vreme de către actualul guvern, tolerantă care a scumpit fantastic viata, a suspectat, din primul moment, preocuparea tardivă a guvernului de a înfrâna specula. Proectul d-lui Sassu contra speculei care vine la sfârşitul unei guvernări, un proect alcătuit în pripă, nestudiat, redactat confuz şi menit a spori şicanarea populaţiei şi a comerţului, acest proect este pentru exploatarea lui în opoziţie, pentru a crea încurcături viitorului guvern, în fine o legedemagogică,, praf aruncat în ochii lumei. D. Sassu a crezut că, la sfârşitul unei sesiuni, are să reuşească să-l strecoare ameţind lumea cu vorbe goale că odată legea votată se va iefteni traiul. S’au scandalizat însă chiar unii dintre guvernamentali, şi d. Leonte Moldoveanu a mai făcut şi destăinuirea că într’o secţie care se declarase contra proectului s’a cam escamotat votul. Dar în şedinţa de ori a Camerei, unul dintre deputaţii ţărănişti, d. Măcărescu, într’o documentată şi lapidară cuvântare, a ridicat numai un colţişor al vălului care acoperă politica economică reală a guvernului actual, căreia i se datoreşte scumpetea de azi şi a pus în evidenţă că proiectul contra speculei, pe care-l aduce azi d. Sassu, este pur şi simplu o îndrăzneaţă mistificare a opiniei publice. . Să relevăm acum luminoasa exmmn.... mita de d. Măcărescu, care într’o cuvântare scurtă a reuşit să... exaspereze pe d. Sassu, punându-i sub ochi câteva cifre oficiale, câteva tablouri edificatoare, cari au pus în evidenţă cauzele scumpirei traiului şi nu numai incapacitatea guvernului dar şi afacerile scandaloase, încurajarea speculei din cursul guvernării actuale. Documentele şi cifrele au fost aşa de convingătoare, încât d. Sassu simţind atmosfera din Cameră, a hărţuit, prin incontinue apostrofe pe d. Măcărescu. Deşi deputatul de Neamţ vorbeşte abia pentru a doua oară în Cameră, totuşi întreruperile nu i-au derutat, era bine înarmat şi replicele sale au calmat în cele din urmă pe ministrul industriei. Ce a stabilit d. Măcărescu ? Mai întâiu d-sa a arătat că guvernul n’a făcut nimic pentru a grăbi restabilirea producţei agricole care a diminuat din cauza procesului transformării proprietăţei. Stimularea producţiei ar avea ca urmare imediată oftinirea traiului şi libertatea complectă a comerţului. Dar până să ajungem la aceste rezultate, d. Măcărescu a arătat că prin politica sa economică, vamală şi de transporturi, actualul guvern este cel mai vinovat de fantastica scumpete de azi. — Nu vorbe, d-le Măcărescu, dovedeşte ceia ce afirmi! — îl somează grav şi sentenţios d. Sassu. Foarte calm, d. Măcărescu scoate din servieta sa, un mic tablou statistic din care reiese ce fel de politică economică s-a inaugurat sub actualul ministru de finanțe. Iată acest tablou edificator : Camera a rămas uimită în faţa acestor cifre oficiale. Sute de milioane aruncate peste graniţă pentru mătăsuri, stafide, migdale şi smochine şi numai câteva sute de mii de lei pentru unelte agricole, numai 12 milioane pentru maşini agricole într’un an ! Alta. Cartelurile, trusturile, au făcut mari progrese sub liberali. D. Măcărescu a relevat faptul. Imediat d. Sassu a sărit de pe banca ministerială şi l-a somat : — Dovedeşte ceia ce afirmi! Foarte calm, d. Măcărescu bagă mâna în servietă şi scoate un document, privitor la fabrica de ciment din Turda, şi dovedeşte ministrului industriei că fabrica aceasta arzând gaz metan adus prin conductă proprie, produce cimentul cu 2000 lei vagonul. „Turda“ a fost însă obligată să se carteleze cu fabricele din țară și să vândă cu 7—8000 lei vagonul „Turda“ a refuzat. Atunci i s’a sporit gazul metan de la 2 bani la 80 bani, silind-o să intre în cartel şi azi cimentul a ajuns la 18.000 lei vagonul ! Camera a rămas uimită de această destăinuire şi guvernamentalii se uitau uluiţi la d. Sassu, care se văzu silit să răspundă. Iată ce a răspuns : — M’am opus cartelului ! Dar am fost învins ! Sunt dezarmat, n’am text de lege, de aceia am venit cu proectul... Și ministrul dezarmat, învins, s’a așezat la locul său, spre dezolarea majorităței că n’a avut să dea alt răspuns d-lui Măcărescu. I. Sassu n’a mai întrerupt. Dar d. Măcărescu a continuat să producă documente și examinând situația transporturilor a făcut următoarea afirmare : — Aţi întârziat, refacerea căilor ferate ? N’aţi făcut tot ce se putea pentru a grăbi refacerea transporturilor. Aceasta trebuia să fie principala preocupare a actualului guvern. Dar cel puţin transporturile de cari dispunem le-aui folosit astfel încât să ajutaţi industria, comerţul, etc.? Nu! Aţi lăsat să se speculeze transportinita ! La această afirmare câţiva guvernamentali au început să vocifereze : — Simple afirmări! Cu ce dovediţi ? Vorbe şi demagogie ! Repede d. Măcărescu — oratorul e om sprinten — scoate din servietă alt document. Se face tăcere şi atunci d. Măcărescu arată Camerei duplicitatea liberalilor cari, în mare parte, mai ales conducătorii, afişează sentimente antisemite, iar în realitate fac afaceri cu speculanţii semiţi. Din tabloul oficial prezentat de d. Măcărescu rezultă că peste 160 de persoane au primit aproape 40 mii vagoane cu precădere. Marea majoritate nu sunt negustori, oameni necunoscuţi. — Citește numele tuturor — s’au auzit multe glasuri. — Nu e interesant ! răspunse d. Măcărescu. — Interesant ar fi pentru dv. să aflaţi cine a fost la spatele fiecărui solicitator de vagoane cu precădere ! — observă un deputat din opoziţie, întreruperile curgeau, vâlva era mare, d. Măcărescu a agitat tabloul şi a conchis lapidar : — Când cineva are o astfel de politică economică, suntem îndrituiţi să vă spunem că proectul contra speculei este praf în ochii lumei! K. P. l/i/l /.I. H l/UJH p. //lO/l/ll yt jcoi--------- - Gpsiijsi aliată spre fuziune Guvernamentalii şi averescanii au încercat, zilele acestea, să acrediteze că s’a ivit un dezacord între partidul ţărănesc şi cel naţional şi că alianţa e pe cale să se desfacă. Răspunsul din lagărul opoziţiei aliate este acesta: — g$«ifta9i8 apr© fl£3l«ü®l Foarte bine vor face arabele partide de opoziţie. Dacă până acum a fost suficientă, şi încoronată de succes, o acţiune comună de opoziţie, de acum înainte devine necesară o acţiune unitară, o politică unitară, pentru guvernul de mâni. Deci fuziunea, şi cât mai repede. A. W. In teancul de proiecte cari s’au distribuit, zilele acestea, la Cameră se află și un proiect al d-lui Vintilă Brătianu, tot cu caracter demagogic. Acum la spartul târgului, la lichidarea regimului, vrea d. Vintilă Brătianu să execute pe foștii inamici să ne plătească despăgubirile. De această executare depinde şi despăgubirea celor de la noi. Chestia aceasta a despăgubirilor este aşa de complicată încât nu se ştie până acum, cu toate lucrările diferitelor comisiuni din străinătate, cât avem de luat cât avem de dat sau dacă mai avem ceva de luat ! D. V. Brătianu însă a instituit un Oficiu special de lichidare și a venit cu un proiect de lege care a stârnit chiar în rândurile guvernamentale, un curent ostil. * Să lămurim mai întâiu, de ce este vorba. Sistemul legei ,din 21 Decembrie 1110 referitoare la punerea sub sechestru și lichidarea averilor duşmane era următorul: Ministerul de justiţie cerea parchetului să se pue sub sechestru averea soc.. .. Parchetul făcea, la rândul său, cererea primului prezident. Primul preşedinte, cita societatea sau persoana vizată şi faţă cu procurorul se discuta contradictor dacă este sau nu loc la punere sub sechestru. In contra ordonanţei prezidenţiale se putea face apel la Curtea de Apel în termen de 15 zile de la pronunţarea atât de partea interesată, cât şi de procuror. Nu figurau deci în baza acestei legi, singura referitoare la punerea sub sechestru, decât două pare : presupusul străin şi procurorul. Statul prin avocaţii săi nu era citat şi nici nu punea concluziuni. Pe baza acestei legi s’au pus sub sechestru diferite societăţi. Unele, să le numim prima categorie, au rămas definitiv puse sub sechestru, adică ordonanţa primului preşedinte, de punere sub sechestru, nu a fost apelată şi a rămas definitivă. Altele, să le numim a doua categorie, foarte puţine, au apelat această ordonanţă şi în 7-8 cazuri în totul, apelul a fost admis, şi Curtea de Apel prin hotărâri rămase definitive, nefiind susceptibile de recurs în Casaţie, a hotărât că nu pot fi puse sub sechestru. .. M S-a întâmplat însă că şi societăţile cari au fost puse sub sechestru în mod definitiv — cele din prima categorie — au făcut ministerului de justiţie, cereri de scoatere de sub sechestru şi ministerul prin comisia de sechestri cercetând situaţia a găsit că nu mai este cazul ca ele să fie menţinute sub sechestru şi a cerut Tribunalului ca să dispue scoaterea lor de sub sechestru. Tribunalul, printr’o ordonanţă prezidenţială, a dispus scoaterea lor de sub sechestru. Proectul ce se propune astăzi, nu îu seamă nici de ordonanţele date pentru societăţile din prima categorie şi nici de cele din a doua categorie, care au fost apărate de înăsura sechestrilor, de justiţie PRIN PROCES, nu printr’o dispoziţieA GUVERNULUI, Juraliceşte nici asupra societăţilor din prima categorie nu se mai poate reveni fiindcă: 1) Ele au toate câte o ordonanţă prezidenţială de scoatere de sub sechestru. 2) Fiindcă se calcă art. 297 din tratatul de la Versailles, deoarece mulţi au cumpărat de bună credinţă acţiuni de societăţi scoase astfel de sub sechestru şi au drepturi câştigate. Dar acolo unde proectul conţine o monstruozitate şi o aberaţiune juridică, este când vrea să înlăture efectele lucrului judecat, efectele unei hotărâri definitive obţinute pe calea unui proces regulat, nu a unei hotărâri date pe baza unui act de bună voinţă a guvernului. * Proectul prevede o dispoziţie, prin care se deschide în contra deciziilor Curţilor de Apel, dreptul de recurs, astăzi, pentru procese judecate în mod definitiv, fără drept de recurs, pe baza legei ce exista în momentul judecărei. Este posibil juridiceşte aşa ceva? Nu sunt drepturi definitiv dobândite? Dar autorul proectului vrea să arate că a respectat hotărârile definitive şi pune un aliniat în care spune că se exceptează de la lichidare hotărârile pronunţate în mod definitiv, contradictor cu Statul şi în care Statul ar fi fost reprezentat prin avocaţii săi , o glumă. In realitate nu se respectă nimic, fiindcă nu există astfel de hotărâri. După cum am arătat mai sus, la punerea sub sechestru nu a figurat niciodată Statul prin avocaţii săi, ci numai partea şi procurorul, încât, aşa cura este întocmit proectul, el nesocoteşte principiul autorităţii lucrului judecat şi calcă principiul separaţii®© puterilor în Stat, prin aceea că parlamentul înlătură o judecată definitivă. L. T. A. Cu vii,pertinenţa voleiului care , linguşindu-şi stăpânul se ştie apărat la nevoe de aceasta. „Viitorul“, sluga familiei Brătianu, îndată ce a văzut în ziarul nostru o caricatură care ironiza procedeele teroriste ale stăpânului său, a sărit cu cloanţa: — „Dar ce preţ are în ochi ,Luptei“ un soldat... ba încă acela român?“ Ce preţ are în ochii noştrii soldatulronian, aceasta o ştie bim şi sluga „Viitorul“, şi stăpânul Brătianu, căci noi, cei de la ziarele democratice, noi am plâns de mila soldatului român, atunci când fraţii Brătianu l-au trimis la război, cu astfel de scirenţe pe el, încât după o săptămână d. Vintilă Brătianu, pe atunci ministru de război, ne-a rugat, pe noi ziarele democratice, să-i publicăm apelul către sufletele caritabile, să dea fiecare izmene şi cie răpi, pentru soldatul român, pentru nenorocitul de soldat român, r/iMirro nul v\n i— • .... • v''" /miif, ilinvi* i/unii cu cari trebuia să i se cumpere vestminte, au trecut în buza navele cui se ştie. Nu în ochii noştrii, ci în ochii tăi, să răspunzi — „Viitorule“, imundă slugă bună numai de lins tălpile celor ce şi-au bătut atunci joc de soldatul român, ce preţ poate să aibă acest soldat în ochii tăi... Căci nu noi am lăsat soldatul român să crape de foame cu bocancii sparţi în noroiul tranşeelor, sau de exantematic în lapoviţa bordeelor lipsite de medicamente. Noi am protestat şi strigăm şi acum, contra omului de casă al lui Brătianu, care incapabil şi cu concursului stăpânului tău, a prăvălit miile de soldaţi români în Dunăre, la Turtucaia... Iată pentru ce zici că nu suntem patrioţi, o, „Viitorule", slugă obraznică şi laşă!... BARBU VILEA «MII0UU âdîIrflUYâl M !D. iâilU — Ir sitim, stăpâne atotputernic, legea eon EpssBlsl votată ie Parlament. D. fl&TsLA ISâîIâlIF — Ai grija să nu se pm nmige, pânl nu desfac tot zahărul lăncii' Românești“ cu €0 de lei sProgramul! Marti 5 Iunie 1921 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA se primeşte direct la A&mijdfifcaţi» 2eî*m dloi şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEO HUBÁBUL IN TASA 2 LEI IN STRĂINĂTATE Criza ministerială din Polonia, terminată prin formarea cabinetului Vitos, n’a surprins pe nimeni. Acordul intervenit acum câteva săptămâni între naţionaldemocraţii de dreapta, de sub conducerea lui Korfanty, cu partidul ţărănist al d-lui Vitos, prevestea căderea inevitabilă a cabinetului Si 1:• .rski care avea să se nmducă ’ • 'mo ooa”. Situaţia politică creată în Colonia în urma alegerilor din toamna trecută e cunoscută. Succesul repurtat de naţional-democraţi, deşi destul de considerabil, nu era totuşi suficient pentru a le da o majoritate absolută în Dietă. In schimb, "grupul naţionalităţilor alogene a obţinut aproape o sută de locuri. Compoziţia Camerei nu permitea deci decât două combinaţii : oriblocul centrului cu dreapta — adică al naţional-democraţilor cu ţărăniştii — ori un bloc al stângii cu minorităţile etnice. Prima soluţie a fost imposibilă imediat după alegeri, fiindcă naţional-democraţii duseseră campania electorală în mod absolut intransigent, chiar şi contr KORPANTY răniştilor, în speranţa că vor putea obţine singuri puterea. Situaţia devenise şi mai încordată, după asasinarea preşedintelui Narutovici, ales de coaliţia stângii cu minorităţile. In aceste conditiuni a fost constituit cabinetul Sikorski, cu sprijinul stângii şi al grupurilor minoritare ; partidele de dreapta, deşi vedeau cu ochi rar această preponderenţă a elementelor alogene asuprapoliticei poloneze, îşi dădeau totuşi seamă că trebuiau să lase să treacă timpul necesar pentru potolirea surexcitaţiei patimilor provocată de asasinarea lui Narutovici Ei s-au folosit de acest timp pentru a negocia o coaliţie cu centrul ţărănist, pe care au obţinut-o în schimbul reformei agrare consimţită ţărăniştilor, care constituise piedica principală a unei apropieri între cele două partide. O altă chestiune a cărei rezolvare a necesitat tratative laborioase, a fost aceia a direcţiei nonii coalifiuni. Naţional-democraţii au consimţit să o lase şefului ţărănist Tifos care este acum şi şeful noului guvern. Prima urmare a noului curs de dreaptă instituit în Polonia, a fost demisia mareşalului Pusmlski din postul de şef al statului major polonez. Asupra politicei externe a Poloniei, repercusiunile noului regim nu vor fi deosebit de mari. Intre ameninţarea rusă şi primejdia germană, politica externă a Poloniei îi este dinainte trasată. Dar pe când partidele de stânga cari urmau tendinţele mareşalului Pilsudstoi, se preocupau mai mult de problema rusă, acum când naţional-democraţi vor constitui elementul dominant, e de aşteptat că guvernul va face o politică mai activă faţă de Germania, preocupându-se în primul rând de o soluţie radicală a chestiei Dantzigului şi Lituaniei. Nu trebue uitat că şeful naţional-democraţilor este Korfanty, ale cărui sentimente anti-germane sunt bine cunoscute. Dar şi în politica internă sunt permise îndoeli dacă, faţă de opoziţia, unită a partidelor de stânga şi a unităţilor, combinaţia centristo-naţional-democrată va fi in stare să realizeze complect schimbarea de sistăm ■ anunţată. Situaţia parlamentară, ieşită din ultimile alegeri, nu îngăduie nici unuia din cele două blocuri opuse, să facă o politică fără a ţine seamă de voinţa adversă D. Vass B ÎL, A 1 % wrâ m t m m. î â Ej&j^gljΠti v&i&Ssifi In confratele „Dimineaţa“ d-l Al. N. Ştefanescu publica de o lână întreagă o serie de studii psichice rezultate ale intervederiior şi controverselor sale cu spiritele cele mai distinse şi mai variate. Foarte lăudabil pentru d-sa că are în Câmpiile Elisee relaţiuni aşa de nobile. .Nu oricine se poate lăuda cu prietenia fostului Rege Alexandru al Serbiei pe care d-ln Ştefănescu îl numeşte familiar „Saşa“. Pe lângă acest cap încoronat, mai evoluează în saloanele cu becurile stinse ale d-lui Ştefănescu şi câteva defuncte personalităţi româneşti din lumea literelor, de comerţul cărora amfitrionul nu la arată tocmai încântat.... Alte spirite, solicitate intens şi negăsind probabil trăsură pentru a se transporta din cer pe pământ, i-au trimes scrisori de scuză. Aee îte doeu ni eu ic rolfitivel cui Stefolic‘,cu te publică în facsimil... Din răspunsurile şi reflexiuniite atâtor bărbaţi distinşi, reproduse în „Dimineaţa“, ajungem la constatarea că geniile cele mai indiacutabile pe lumea aceasta, pierd enorm în viaţa viitoare- Lumea cealaltă nu reuşeşte intelectuaiilor, constatare desnădăjduită pentru ei, cam neînţeleşi şi mortificaţii de pământ, aşteaptau o soartă mai bună în ceruri. Astfel spiritul lui Ivaşcou se exprimă astfel când vrea să explice d-lui Ştefanescu esenţa spiritului dincolo de moarte : — „La noi simţurile vin de ceva divin — se şcoala in picioare — sunt o hipersensibilitate, ceva de o esenţă sui-generis, neînţeleasă de voi, dar ,poate să o ghiciţi. E ceva de introspecţiune, ţine de ceva intern. Deplângem sincer acest fel prefix şi pueril de a se exprima al ascetului de la Câmpina. Oricum, găsim superfluu să se mai scoale şi în picioare. Asemenea platitudini se spun mai cu succes stând jos. Dar tot Haşdeu mai face o declaraţie foarte importantă, dacă nu pentru restul muritorilor, cel puţin pentru d-l Al. Ştefănescu : — „Aci totul e condus de bunătatea lui Dumnezeu. Cine face rău, face lari ştirea lui". Prin urmare şi când plagiezi, o faci fără ştirea ta şi pentru asemenea iresponsabile acţiuni nu vacape nici o sancţiune. Iată de ce, dacă şi d-l Maurica Waleffe e animat de aceiaşi bunătate ca şi Dumnezeu, ceea ce e cam greu pentru un biet muritor, va ierta d-rei Ştefănescu inocenta sa infracţiune relativă la „le Péplos nert“.... CADET ROUSSEL GRANATE Regimul bretelelor D. deputat Măcărescu a arătat eri la CvS. IU Civil că regimul liberal a favorizat dupâ războiu, până la exasperare, importul stafidelor rişii, curmalelor, bretelelor şi jartierelor de mătase şi alte articole de primă şi indispensabilă necesitate . Să ne înţelegem : după războia, cei mai mulţi din liberali, au devenit milionari. Intâmplându- se această nenorocire, oamenii au, început să aibă gusturi subţiri. De unde înainte purtau brăcinar, s’a dat mai târziu la bretele de mătase şi în locul obidelor cari nu reclamau jartiere, au fost nevoiţi să încalţe ciorapi de mătase pe cari să le prindă cu jartiere idem ! De ce dai proteste contra unei politici economice şi vamale care îşi avea o raţiune bine întemeiată ? wespa