Lupta, noiembrie 1924 (Anul 3, nr. 868-871)
1924-11-01 / nr. 868
0 i —* m Anul III. No. 868 Director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 luni........................ 400 lei Pe 6 luni ..... 200 fel Pe 3 luni ..... 100 lei REDACȚIA $1 ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Str. Sărindar, 12 SITUAŢIUNEA REALA La consfătuirea majorităţilor, acum două săptămâni, dictatorul suprem a dat reţeta prelungirei regimului , bloc în rândurile majorităţilor. Reţeta era necesară, fiindcă şi la clubul liberal şi la Arenele romane şi în sânul majorităţilor parlamentare, se iviseră serioase simptome de dezagregare. N’apucase însă să se aplice cam cu de-a sila, ordonanţa primului ministru, la alegerea biurourilor parlamentare — şi iată că dezagregarea se manifestă în sânul cabinetului. Ministrul justiţiei e convins că ministeriatul de interne al generalului Văitoianu, ca şi subsecretariatul d-lui Franasovici au fost trei ani de jaf, corupţiune şi trafic de influenţe, politice şi parlamentare la acest departament. Intre ministrul de comunicaţii şi cel de justiţie atmosfera e imposibilă: unul pe altul se minează, cel de justiţie considerând pe cel de comunicaţie un permanent obstacol în calea ascensiunii sale ministeriale şi cel de comunicaţie considerând pe cel de justiţie un duşman politic personal. Spre a-i paraliza ofensiva în afacerea paşapoartelor, a declasant o ofensivă în chestia fraudelor de la căile ferate, spre a dovedi primului ministru că întreg regimul stă pe un vulcan de fraude, corupţiuni şi trafic de influenţe, gata să facă erupţiune înaintea judecătorului de instrucţie. Deci , ori înăbuşire complectă a vulcanului, ori sare guvernul în aer. Alternativa pusă înaintea dictatorului suprem, alegerea nu mai făcea îndoială: s’a ales muşamaua — dacă nu cumva, vulcanul în erupţie, aruncând foc şi lavă, va fi prea târzie încercarea de a-l stinge. Pe de altă parte, atitudinea de duplicitate a guvernului, faţă de autorii morali ai anarhia îi Universităţi, a dus la asasinatul de la Iaşi şi regimul stărilor de excepţie a ajuns să nu mai poată guverna cu administraţie civilă. El trebue să isprăvească cu regimul militar până în aulele Universităţilor, căci cine începe prin a silui voinţa ţării cu baioneta nu se mai poate lipsi de baionetă. In întreaga Europă nu e exemplu de regim de excepţie, ca acela pe care trebue să-l suporte de trei ani încoace România. Un partid de ordine având de conducători un fost consilier al Tronului — d. Argetoianu — şi un educator moral şi cultural — ca d. Iorga — a întrebat, în parlament, cum de i se refuză dreptul de a manifesta paşnic în mod public şi i s-a dat, de primul ministru argumentul, că atunci când la Iaşi e asasinat prefectul de poliţie de către un agitator antisemit, un partid de ordine, cu oameni de răspundere, ca d-nii Iorga şi Argetoianu, nu au dreptul a face Coroanei dovada că sentimentul public e ostil regimului sărăciei naţionale şi al dezordinei morale. Aceasta e logica dictaturei ca stare de asediu. Situaţiunea ei reală nu devine însă mai bună prin extra-, derea baionetei peste întreg teritoriul ţării. Acolo unde trebue autoritatea baionetei e semn sigur că a dispărut autoritatea morală şi autoritatea consensului între naţiune şi guvernanţi. Dacă opoziţiunea îşi dă bine seama de această situaţiune, ea va şti ce are de făcut: să strângă de aproape regimul în Cameră şi Senat, să împiedice muşamalizarea fraudelor şi corupţiei, să lase pentru ziua de mâine aranjamentele guvernării şi să-şi pue un sing.obiectiv : determinarea retragerii unui regim care nu se mai bazează pe nimic nici înlăuntru, nici în afară. EMIL D. FAGURE Se interzice discuţia publică asupra afacerei paşapoartelor Dovada oficială Nici nu se putea ca dictatura care nu mai poate guverna decât cu cenzura, starea de asediu şi interzicerea oricărei manifestaţii publice, după ce a furat urnele şi a desfiinţat alegerile comunale, să nu ajungă şi la interzicerea discuţiei publice asupra escrocheriilor în cari sunt amestecaţi membri ai cabinetului. " No. 2067/1924. La Blaj organizaţia judeţeană a Partidului Naţional convocase pe ziua de 26 Octombrie o adunare publică, punând în ordinea de zi afacerea panşapoartelor. Secretarul organizaţiei a cerut pri-'.trei autorizaţia prescrisă. lată care a fost răspunsul prim-pretorului: Pretura plăşii Blaj L-Iul dr. Zaharia Boilă avocat, secretar general al organizaţiei judeţene a partidului national Blaj, la 25.X. 1924. BLAJ _ fiu onoare vă comunicăm, că autorizăm ţinerea adunării publice anunţate pe ziua de 26 a. Cora d in restaurantul „Univers" cu restricţiunea ca punctul 2 din program (AFACEREA PANAMALEI PAŞAPOARTELOR) SA FIE ELIMINAT COMPLET, deoarece chestiunea, aceasta este deferită justiţiei şi NU SE POATE ADMITE DISCUTAREA EI INTR' O ADUNARE POLITICA DE PARTID. 5. " Binevoi fi a cunoaşte, că la adunarea organizată de Dv. va participa şi DELEGATUL AUTORITATEI POLIŢIENEŞTI LOCALE, FARA PREZENTA CĂRUIA ADUNAREA NU SE POATE ÎNCEPE. Aşadar, sub dictatura urnelor furate şi a escrocheriei paşapoartelor, într-o adunare a opoziţiei, reprezentantul ministrului de interne interzice, prin prezenţa poliţiei la adunare, de a se vorbi de afacerea paşapoartelor. Este admisibilă asemenea măsură fără ordine de la centru? De sigur că şi în chestia aceasta ca, şi în aceea a extinderei sferei de asediu, dictatorul din capul guvernului va declara că-şi ia toată răspunderea. S’o spuie — dar asta nu va împiedica opoziţia să-l oblige a face în Parlament declaraţia sa cu privire la halul în care a ajuns libertatea cuvântului sub regimul omului providential L. T. A. Granate O, dulce armonie! Pagina de erl am aflat două ştiri senzaţionale, pe cari insă nu le dăm sub beneficia de Inventar, căci din cercetările noastre rezultă că ele siint perfect exacte. Ştim precis că erl dimineaţă d. general Văitoianu a trimis un coş cu crizanteme albe d-lui Georgel Hârzescu, In semn de tacită dar nealterată şi vecinică afecţiune I La rândul său d. Georgel Mârzescu i-a trimis d-lul Văitoianu o splendidă casetă cu fructe glasate I O oră dela primirea respectivelor cadouri, cai doi miniştri s’au Întâlnit, lată in lată, la un laborator chimic. Ambii veniseră să supună analisei cadoul primit, ca să vadă dacă nu cuprinde cumva ceva cianură de potasă, sau niscaiva, șomeloaică ! DESCA Legile liberale In şedinţa de Mercuri a Senatului s-a petrecut un incident care a trecut aproape neobservat. Senatorul Costăchescu vorbind despre legile liberale proiectate, d. G. Racoviţă, savantul profesor de la Universitatea din Cluj, a observat: „D-ta n'ai văzut doar cum se votează legile ”, la care d. Duca a răspuns zicând: „întreruperea d-lui Racoviţă nu este serioasă, mă mir cum un profesor universitar, face glume când se vorbeşte serios." D. Racoviţă însă nu s-a lăsat bătut şi a răspuns scurt d-lui Duca: „Profesorul este de trei ani martor aici şi a văzut şi el cum se votează legile". Incidentul, cum am zis, a trecut neobservat, dar el merită să fie relevat. D. Racoviţă este reprezentantul în Senat al Universităţii din Cluj. D-sa nu aparţine nici unui partid, nu poate fi clar bănuit de părtinire. E un savant de altfel, care a venit de la Sorbona, unde era profesor, ca să facă cinste Universităţei din Cluj, împreună cu savantul bacteorolog doctorul Livaditti. Vorba d-lui Racoviţă deci are greutate. Prin câteva cuvinte el osândeşte „fabrica de legi“ a liberalilor şi arată batjocura aceasta care se numeşte Parlamentul României Mari! L L Germanie denunţa un credit american New-York. După cum se aude, banca germană de scont, un aur, a înştiinţat „International Acceptance Bank“ de aici, că doreşte să stingă creditul de 25 milioane dolari, pe care această bancă i-l deschisese. Dorinţa lui Deutsche Bank va fi împlinită. Se intenţionează facerea unui aranjament, ca această stingere să se facă până la 15 Decembrie. NOROI ȘI SANGE Şedinţa de Miercuri a Camerei a fost penibilă. In ea s‘a vorbit despre crimele săvârşite în Basarabia — crime de care s’au făcut vinovate autorităţile locale,şi s‘a mai vorbit despre fraudele cu paşapoartele şi despre hoţiile dela căile ferate. ^ Vasăzică asupra guvernului planează vinovăţia crimelor şi a fraudelor de tot soiul. El nu poateface , administraţie fără de crime, fără de asasinate şi nu poate face nici o manipulaţie bănească, fără ca să nu se fure ca în codrui Vlăsiei. Dacă vor urma astfel lucrurile, va fi nevoe să se mărească puşcăriile şi să se înmulţească în acelaş timp numărul judecătorilor de instrucţie şi al procurorilor. Crima şi frauda au ajuns sistemul de guvernare al acestui regim, care totuşi pretinde că are autoritate morală. . iu B. V ? *é\] / Big 6 Pagini 2 Lei Un scandal parlamentar Preparativele pentru muşamalizarea panamalelor Incidentele de la Cameră Ceiace se petrece de câteva zile, la Cameră, în jurul pa-' iramalei paşapoartelor, consti - tuie un scandal parlamentar. In prima şedinţă în care d. I. Brătianu însuşi a vorbit — vorba vine ! — despre fraudele" cu paşapoartele, s'a întrevâzut tendinţa guvernului da-a îndruma spre o complectă muşamalizare panamaua del?, ministerul de intern». Dar atmosfera era încă încărcată, vâlva luase proporţiuni mari, parlamentarii din majoritate cari n‘au interes să se muşamatizeze panamaua, nu puteau să se astâmpere. De câte ori un deputat al opoziţiei apărea la tribună şi cerea dosare sau anchetă parlamentară, curgeau aplauzele. In ultimele 48 ore, însă atitudinea majoritarilor s-a schimbat. Totul a fost un „bluff“. Eri au venit la tribuna Camerei trei deputaţi din opoziţie şi au redeschis chestiunea paşapoartelor. Unul, d. Victor Moldovan, care cel dintâiu, a interpelat guvernul asupra panamatei de la interne, s-a plâns Camerei că nu i se dau dosarele, nici măcar acele dosare cari nu au vre-o legătură cu fraudele de la „Petrolul National". Intr'adevăr deputatul partidului naţional a explicat că nu pretinde dosarele dela instrucţie, ci acele dosare, referitoare la paşapoarte, de sub ministeriatu! de interne al d-lui general Arthur Văcoianu, în spetei dosarul cu cererile dat.** să poarte de emigrare. Ei bine, spre uimirea întregei Camere, d. Mârzescu a răspuns că judele-instructor a apucat sigilii pe arhiva cu aceste dosare şi în orice caz — a adăugat ministrul justiţiei—nu în Cameră se va face lumină în această chestie, ci înaintea justiţiei. Iată dar în ce mod se pune minoritatea parlamentară în imposibilitate să-și exercite dreptul de interpelare. Se refuză dosarele și acele dosare cari nu sunt înaintea justiții și ceia ce este mai grav se contestă indirect dreptul paramentului ca el să facă lumină asupra unei panamale de la un minister, afacere care nu are numai un caracter de ordin pur penal, ci este o chestie de ordin public, social și de umanitarism, de salvarea unor victime care rătăcesc în cea mai cumplită mizerie prin străinătate. Este admisibil să se interzică unui parlamentar să facă el deplină lumină într-o asemenea afacere ? Şi oare aceasta va împiedica sau din contră va ajuta mersul justiţiei, adică va zădărnici muşamalizarea ? Ce înseamnă clar refuzul de dosare? Ce înseamnă limbajul ministrului de justiţie ? Ne aflăm dar acum şi în faţa unui ruşinos scandal parlamentar. * Dar oare numai dosarele se refuză ? O nouă dovadă că se prepară complecta muşamaliizare a panamalei de la interne, a fost adusă ori la tribuna Camerei tot de către un deputat plin partidul naţional d. Nemeş care a produs un document oficial, într'adevăr extraordinar. Publicăm şi relevăm în alt loc acest document. E vorba de o autorizare pentru ţinerea unei itruniri a partidului naţional din Blaj, autorizare care n'a putut fi obţinută de la primpretorul beat decât cu condiţia să nu se vorbească în acea întrunire nici un cuvânt des fire panamaua paşapoartelor şi un poliţaiu să participe la întrunire ! Aşa dar la Cameră refuză opoziţiei dosarele afacerei, iar în întrunirile publice se interzice să se orbească de ea ! Unde şi când s’a mai pomenit aşa ceva ? Sub care dictatură, sub ce regim ? * Un al treilea fapt care s'a produs tot ori, tot la Cameră şi care demască pregătirile de muşamalizare, este modul cum a fost primită propunerea de anchetă parlamentară formulată de deputatul ţărănist d. Madgearu. Propunerea a fost trimisă, spre îngropare, la secţia respectivă rezervată anume pentru muşamalizările parlamentaer. Dacă majoritatea ar fi voit lumină, apoi vota imediat, pe faţă, cu apel nominal instituirea unei anchete parlamentare. După ce s-a trimis, spre înmormântare, propunerea, a apărut la tribună un deputat din majoritate, d. G. Aslan şi a implorat pe primul-ministru să salveze prestigiul parlamentar și să nu zădărnicească opera de... epurațiune ! lată ce tristă comedie sa ic acu acum in parlament. R. P. Guvernul şi intriga de la Sibiu Două miniştri, secundaţi de d. Octavian Goga, au încercat o acţiune In Ardeal pentru a sparge partidul naţional. Intrigile s-au deslăţuit cu ocazia congresului bisericesc din Sibiu. Până acum nu se ştie la ce rezultat au ajuns intriganţii. Se exploatează Insă două consfătuiri ţinute de câţiva fruntaşi din partidul naţional în cap cu d. Vasile Goldiş, cărora li se atribuie intenţia să provoace o spărtură în acest partid, — aşa susţine oficiosul guvernului şi acel averescan. Laturea comică a intrigei este supralicitarea între guvernamentali şi d. Octavian Goga pentru a atrage pe „conspiratorii" de la Sibiu, fiecare în câmpul său. D. Octavian Goga a învins la supralicitare: el a dat fiecărui conspirator câte un portofoliu. Până acum a împărţit, în numele generalului Averescu, care are un buzunar, de la rege, însărcinarea de a forma viitorul guvern — lumea politică face un haz mare de această manoperă — nu mai puţin decât cinci portofolii şi anume d-lor Goldiş, Lupaş, Lepădatu, Dragomir şi Aurel Lazăr. Acestui din urmă, pentru a-l converti la averescanism, i-a oferit ministerul justiţiei! — aşa spun parlamentarii ardeleni cari se amuzează cu combinaţiile extra-variante ale fostului poet. Partea comică este că guvernamentalii cari au secondat intriga d-lui Goga au rămas in faţa supralicitărei, cu mâinile încrucişate. Cinci portofolii nu pot oferi „conspiratorilor“ de la Sibiu. Cu toate acestea oficiosul guvernului ii dă înainte cu „sciziunea" din partidul naţional. Vă ştim dacă ea s'a produs până acum. Nici cei din partidul naţional nu ştiu. Dar dacă s'ar întâmpla ca cei patru sau cinci conspiratori să plece, partidul naţional rămâne, — aceasta nu o va tăgădui nimeni şi ori când patru pot fi înlocuiţi cu succes de mulţi alţii, — aceasta iarăşi se ştie. „Viitorul“ insă ne caută nod în papură fiindcă nu voim să recunoaştem că este o sciziune în partidul naţional. Nu putem vorbi de ea, fiindcă nu există sciziune și chiar dacă „conspiratorii" de la Sibiu ar pleca, cum pretind guvernamentalii și d. Goga, nu se poate vorbi de o sciziune. Dar oficiosul guvernului să se ocupe de „sciziunile" din alte partide. Să se uite cei de la ,,Viitorul“ la scandalul de pe banca ministerială, la cele ce se petrec în partidul pe care o apără. In ce priveşte calificativul cu care ne gratifică, din când în când, foaia guvernamentală, numiri du-ne „organ clandestin“ al partidului naţional, e de prisos să mai repetăm ceea ce am mai spus: nu suntem nici organ făţiş, nici clandestin, al partidului naţional. Dacă am fi ce ne-ar împiedica s-o mărturisim? Nu odată am dovedit-o, şi partidului naţional, a cărui acţiune de opoziţie o sprijinim cu o complectă desinteresare, dar şi cu o desăvârşită libertate şi independenţă. „Viitorul" însă este organul clandestin al guvernului, a mărturisit-o chiar deunăzi, când însuşi şeful guvernului a căutat să se desolidarizeze de ceea ce susţine presa partidului său, R. X. «S!§ st se pnmeşte direct la Admir..«(raţia darului ţl la toata Agenţiile de publicitate t m HUMAâUL II TâBâ 4 LEI IK STEAIHATATE CWIOHUL ACTUAUTATH voalată" AVERESCU. — Cine ţi-e dama voalată din Afecerea Paşapoartelor ? IONEL. — Dacă e voalată, cum vrei să ţi-o spun? ! Drumul spre dezastru al petrolului românesc de Prof. Dr. DAN RADULESCU, CLUJulue sunt vinovaţii şi care e vinovăţia In ,articolul precedent, am văzut că, din cauza supraproducţiei şi concurenţei trusturilor mondiale, precum şi din cauza apariţiei pe pieţele europene a succedantelor chimice de petrol, obţinute din lignit prost, din huilă, turbă, acetilenă, etc., criza industriei române de petrol chiar de pe acum resimţită, merge spre o potenţare la capătul căreia e ruina. Sunt oare vinovaţi conducătorii industriilor, sunt vinovaţi capitaliştii noştri, sunt mai ales vinovaţi conducătorii politicei economice şi fifinanciare de la noi, de această situaţie care ni se crează din afară, şi fără voia noastră ? Ei sunt azi dispuşi să pozeze în victime, să spună că nu sunt vinovaţi cu nimic de conjucturile pe cari nici nu le puteau prevedea, nici nu le pot schimba. Aceasta este fals, precum vom vedea din cele ce urmează. Mai întâi chestia crizei de supraproducţie mondială este o chestie veche, care se ridică ameninţătoare încă de acum 20 de ani. Războiul mondial n’a făcut decât să paralizeze fenomenul, pe timpul duratei sale; procesul şi-a reluat însă mersul fatal, imediat după încetarea condiţiilor de război şi nu s'a lăsat influenţat nici de bolşevizarea Rusiei, nici de alte catastrofe politice. Problema economică şi politică a petrolului s'a desbătut larg şi se cunoaşte urbi et orbi, nu numai din ziarele de specialitate, dar şi din presa zilnică a tuturor ţărilor. Nici chestia combustibilelor naţionale şi nici minunatele rezultate industriale ale laboratoarelor de cercetări germane, pentru transformarea cărbunilor în „produse petrolifere" nu erau mai puţin cunoscute. Petroliştii şi conducătorii politicei financiare româneşti nu pot spune că nu erau preveniţi. Optimismul în această privinţă era o tactică de struţ Dar ce puteau face?, se va zice. Cum puteau să se apere, să ia măsuri în contra acestor fenomene, care erau în afară sferei lor de acţiune, şi se petreceau dincolo de graniţă? Şi acest argument de apărare e fără valoare. Drumul era indicat de 15 ani, de oamenii de ştiinţă competenţi, soluţia a fost arătată insistent şi detailat. S-a indicat, odată cu pericolul care mira, şi mijloacele de a lupta înpotriva lui, dar nimeni dintre cei cu putere şi răspundere nu a vrut să se ocupe la noi de această problemă. Tocmai la noi, unde problema era mai gravă şi mai ameninţătoare, ea a fost cu totul neglijată, lăsată îu voia sorfii. Şi acum, care era această soluţie ? Perfecţionarea utilizării industriale a petrolului şi produselor sale, studiul de noul procedee de transformare a acestor produse, pe baza studiilor ştiinţifice, pe baza cunoaşterii amănunţit a structurei chimice a componentelor. Această soluţie era unică justă şi iată de ce: Nu putem trage maximum de profit dintr'un lucru, până nu-l cunoaştem adâncul cu deamănuntul. Ei bine, în petrol suntem departe de aceasta. Dela benzinele uşoare în sus, nu ştim nimic despre «cile de mii de substanţe chimice cari 11 compun, nu cunoaştem reacţiile nici proprietăţile şi structura lor. Şi de acea nu există industrie (Citiţi continuare în Pag. II.a). Din memoriile lui da Mn. Trăesc în Paris de atâta vreme, încât, mă întreb uneori dacă nu sunt de aici... îmi străvăd copilăria, la Iași. De mama păstrez o amintire vagă, dintr-o zi când am zărit-o purtând o frumoasă crinolină verde. Când m-a văzut venind în lume așa de negru, mi-a spus „Corbul“, cuvânt care sună atât de acru, româneşte. Tata era bun, frate-meu era practic, soră-mea era sorămea. Foarte curând m’au trimis în Elveţia, la Ouchy, unde pensiunea Goergen nu putu să facă din mine decât răul elev ideal. Câteva luni la Bucureşti, şi la vârsta de 15 ani, prin 1864, iată-mă la Paris. La Bucureşti, camarazii îmi spuneau „străinul“. Eram deci, învăţat cu această poreclă, când Ie veni parizienilor fantezia să-mi spună la fel. Când a venit războiul, războiul cel mare, am vrut să joc un rol, ca toată lumea, ori care un rol fără importanţă, in figuraţie, în rol, —nu însă în sală. — Eşti român ! mi-au strigat. Nu mi se dădea voie să port o puşcă — dar e Crucea Roşie, unde trebue infirmieri, brancardieri, bărbaţi. Să fi fost prea mulţi, încât să nu fie nevoe de mine ? — Eşti român ! Mă ofer să fiu interpret. Cunosc la perfecţie cinci sau şase limbi străine, şi într'o oarecare măsură, franceza. Pot s'aduc servicii. — Eşti român ! Fie. Nu pot nimic, n'am să fiu nimic. Şi, de acolo, inacţiune, imobilitate, melancolie în faţa spectacolului de atâta energie de credinţa la care nu vor ■ ca eu să mă amestec. România neutră. Sunt român. Am plecat capul în faţa acestei învinuiri şi-apoi m'am gândit că arătasem, oare cum, că fiind român, puteam, la rigoare ,să-mi valorific locul şi printre francezi. In cei 25 de ani, petrecuţi la Paris, n'am făcut oare decât să stau în pensiune la primul Palace din lume ? Nu-mi vine să cred ! Toate orele de artă şi de acţiune şi de luptă, la cari am luat parte, toate astea fac din mine intr'adevăr un străin ? Parisul m'a primit. Parisul m'a păstrat. Parisul mi-a dat. Da, da, ştiu tot ce mi-a dat Parisul. Dar mi se pare că i-am dat şi eu ceva... Ce ?.. Viaţa mea !.. . • Marioara Ventura, română şi tragediană, n'a făcut oare bine să creadă în viitorul uimitor pe care i l-am prezis ? S'a vorbit de sosirea ei la Paris, de ciudăţenia, de naivitatea acestei fetişcane care avea teatrul în sânge — mama ei fusese actriţă. O primă apariţie în faţa lui Monnerc-Sully, încremenit de curiozitate şi aproape de admiraţie, apoi luni întregi de tăcere. Apoi, conservatorul, întregul Paris urlă : „Rachel“ cum este obiceiul ,de câte ori debutează o tragediană. Nu, nu Rachel. O Sarah Bernhardt, mai curând, aşteptând să fie o Ventura. Vrea dânsa asta, o să vrea ? Locul imens pe care valoarea ei i-1 marchează în teatrul contemporan, Ventura nu-l ştie, poate că n‘o să-l ştie niciodată... Fiecare ora are o ură In fată. Eu ara fost ura lui Sarcgy. Ură încăpăţânată, adâncă, ne*săţioasă, ură salutară care m‘a ajutat să-mi placă lupta și să caut să rămân eu însumi, cu orice preț. O singură dată, ura asta nu s'a desmintit. O singură dată nu s'a neglijat. De câte ori avea prilej și chiar când n'avea prilej, Sarcey mă corija, întâi cu ironie, apoi cu aere de nemilostivă bunăvoință, apoi cu amărăciune, cu îndârjire, cu furie. Am debutat la Odeon, în Britannicus. Instal, Sarcey bombănea? Mizerabilul ! Mizerabilul! Habar n'are ! Iar Mounet Sully răcnea : — Da nu vezi, d-le, că băiatul ăsta caută?... Lasă-l să caute !" ... mi ) . : •I ■ -î.m EMMÉ