Lupta, aprilie 1925 (Anul 4, nr. 993-1014)

1925-04-01 / nr. 993

V Anul Elf» Mo. t®3 ©SyesSer Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 luni ..... 400 lei Pa 3 luni....................2®ö lai Pa 3 luni ..... 100 lei REDACTA SI ADMINISTRATIA București, Str. Sărindar, 12 Chestia minorităţilor Mj Din nou se agită în Statele Unite ale Americei, chestia­­minorităţilor din­ România. A apărut in presa de peste O­cean, raportul comisiunei care a fost anul trecut la noi ca­­ să studieze chestia minorită­ţilor şi să caute o aplanare a acestui conflict. Nu avem raportul sub ochi ca să putem judeca exactita­tea celor ce se pretinde că sa constatat. In once caz, chiar dacă numai a suta parte din cele reclamate sunt adevărate, e vina guvernului român că dela război încoace, t­mp de 6 ani de zile, nu a găsit o solutiune ca să aplaneze toate diferendele intre minorităţi şi statul român. Dar guvernul — în special guvernul d-lui Brătianu-are o tactică nenoroc­­ă, căutând să inducă in eroare străină­tatea in ceea ce priveşte mi­norităţile. Aceasta in dispune mai mult decât adevărul ori­care ar fi el. Dacă guvernul crede că tratatele de pace pe care le a iscălit el, nu se pot aplica în fapt, să o spună lă­murit şi să caute să-şi în­dreptă­ţeze părerea. Guvernul nu face însă ast­fel. Pretinde că aplică in mod conştiincios tratatele. Minte pur şi simplu, când afirmă cu seninătate că totul este în cea mai bună regulă in România şi că aicea curge miere şi lapte pentru minorităţi. Ori­c­e străini îi poţi minţi, cel­­ but în ma­nte ca ei să constate la crunte prin ei înşişi. Dar când ei au făcut această constatare, se înţelege că sunt indispuş­­i predispuşi să dea crezare la fapte neadevărate, la exa­gerări. G­e­rnul nu-şi dă seamă, că politica noastră faţă de minori­­ţi nu poate fi politica pe care a dus-o regimul ma­ghiar contra românilor. Ea era nedreaptă, cum nedreapta este aceia pe care acum vrea s-o inaugureze guvernul ro­mân E o greşeală de neier­tat întrucât pe aceşti cetăţeni tratatele pe cari le-am iscălit, de bună voie, îi declară egali înnaintea legilor. Este a creia in sânul statului român in joc de o popo­r­ţiune de ori­gină ne-românâ, prietenă, o populaţiune duşmănoasă, care tatalmente va avea ochii în­dreptaţi in afară de hotare. Guvernul creiază, prin poli­tica sa nesocotită, mişcarea iredentistă.­­ mai este un fapt şi mai grav. Pe lângă această stare de lucruri nefirească şi crea­toare de atâtea neajunsuri, apoi în zilele noastre, ziduri chinezeşti, nu mai sunt posi­bile de tras în jurul Româ­niei. Crede guvernul că este bine ca în afară de hotarele ţării, după ce nu ne bucurăm de un bun renume să mai avem şi ponosul că suntem un stat care persecută mino­rităţile? CONST. MILLE MBO destăinuire edificatoare Ca să se vadă cât de siguri au fost liberalii de „triumful“ lor în alegerea de la Cor­, spre a se convinge toată lu­mea cum înţeleg liberalii să respecte sufragiul universal, e suficient să relevăm destăi­nuiri­a care s-a făcut Vineri, în Cameră, de către d­oi Gr. Iunian şi Gr. Filipescu, cu privire la alegerea căe la Gorj. Cu câte­va zile înainte am afirmat că s‘a încercat să şi fure urnele la Gorj. Cum această operaţie devenise ma­tenaliceşte imposibilă, s’a cău­tat, de către un imputernicit „elector“ liberal, să se obţină un acord tacit din partea.... partidului naţional!! D­nii Iunian şi Gr. Fiti­pescu au confirmat faptul des­­tăinuind că... onorabila pro­punere a fost formulată in sensul de a se „revizui“ ur- ■J nete de la două secţiuni de vot şi a se în­­păr­ţi voturile ţără­niste in două părti egale în­tre liberali şi ţărănişti. Onorabila propunere bine­înţeles că a fost respinsă de c tre a el fruntaş al parti­dului naţional căruia i-a fost sugerată. Putem acum adăuga un a­­mănunt interesant: electorul liberal care a formulat a­ceasta „civilizată“ ofertă este un vestit hoţ de urne adus la Gorj pent­u o eventuală ope­raţiune ca acea din ultima alegere de la Romanaţi. Nu-i aşa că e frumos ? Partidul naţional a re­fu­zat ori­ce colaborare cu regi­mul actual şi deunăzi a res­pins un nou apel al d­lui I. Brătianu. Nu era indicat dar să primească un pact pentru a se opera în comun furtul urnelor ? Partidul naţional e într’a­­devăr incorigibil. El nu în­ţelege „frumuseţea vremuri­lor“ —cum spune mereu „ Vii­tor­­­“ — şi nu admite măcar un pact naţional pentru fu­rarea urnelor. Ce vremuri! Ce partid este acela care tinde să înalţe, prin încheierea unui pact electoral, la un sistem permanent de alegere, furtul de urne. Nu-i aşa că e civilizată con­cepţia liberală? Ne putem dar închipui cât de... civilizată a fost alegerea de la Gorj când liberalii erau gata să fure urnele ! Lt. Ungaria cântă un i­prumut la Anglia Londra, 30. — Baronul Ko­rány, fost ministru de finanțe ungar, a sosit la Londra pen­tru a continua tratativele pri­vitoare la împrumutul ipote­car ce urmează să fie acordat de un grup de bancheri londo­nezi, proprietarilor de pămân­turi din Ungaria. BL­IOTEGA /F.RSITATÍI Í­A­S­I O nouă infamie in perspectivă Invalidarea alegerei dala Dej So pun® la cale, cale auspiciile Inconsolabilului elector liberal ül® la Sej, generala­ Moşoiu, o nouă infamie şi anume invali­­darea acestei alegeri, le pare?» aştepta sleia această Cameră la ori şi ce. Saci ea a validat a­reşterea dela Romanafi unde sa stabilit Sortul urnelor, apoi e capabilă să invalideze şi alegerea de la Sej. Faptul acesta insă va constitui cea mai îndraz­neaţă provocations atât faţă de partidul national cât şi faţă de alegătorii din Sej. Ăstei Invalidarei ar fi o inconştienţi­ată tare la dezordine și re­voltă. Dar rostul invalidărei ascunde o infamie. Qavernul va fugi de la această alegere. N­u va mai îndrăzni să-și fixeze o candidatură oficială, ci va oferi candidatura unui averescan camuflat pen­tru a se proceda ca la Re­ghin. O asemenea provoca­tions nebunească nu va putea să rămână fără sancţiune. Desfidem guvernul să-şi pună planul in, executare La Ta­i­l. Apostrofe­i parlamentare Nu se poate tăgădui că parlamentul nostru nu face progrese, nu se... occidenta­lizează . Luăm însă din O­­Cident numai ceia ce foarte rar se întâmplă acolo și a­­nume ceia ce este neparla­mentar in parlamentele oc­cidentale. Din acest punct de vedere facem uriașe progrese. Cele ce se petrec în Camera noastră e edificator. Majori­tatea care... urlă contra celei mai anodine vehemențe din partea opoziției, majoritatea care se indignează mereu con­tra apostrofelor neparlamen­tare, a introdus acest civ­lizat obiceiu, ori de câte ori vre­un d­putat din opoziţie încearcă să intervină in discuţie pen­ru restabilirea unui adevăr sau pentru o lămurire oare-care, începe corul.. barbarilor. — Jos ! Si ai jos ! Taci din gură! Huo! Mua-óow! August! Elegante apostrofe. In şe­dinţa de Vineri s’au auzit re­­petându-se mai ales aceste apostrofe adresate miori de­putaţi din opoziţie. — Taci Mira-bou ; Jos Mira­­bou; Jos August ! Scenele acestea sunt dese Uni dintre miniştrii se delec­tează , în special d. Vintilă Brătanu face haz mare î insă revoltător ceia ce se pe­trece. Este tot ce poate fi mai trivial. Şi biroul tolerează ca deputaţii să fie apostrofaţi cu cuvintele de : bou, August cel prost, etc. Unul dintre deputaţii astfel apostrofaţi a calificat o ase­menea atitudine drept mojicie. Ştiţi ce a păţit? A fost chemat la ordine, el­ cel insultat, nu corul... barbarilor! „Parlamentarismul“ nostru face progrese. R. X. 6 Pagini 2 Lel Autonomia C.F.R. După trecere ,de aproape şapte ani dela terminarea răz­boiului se aduce în fine în faţa parlamentului un proiect de reorganizare a CFR. O generare întreagă, cres­cută în ideia că altă soluţie de cât regia ele stat la CFR­ ar fi un dezastru, cu greu s’ar fi putut hotărî să cerceteze o altă eşire de­cât îmbunătă­ţirea regei de Stat De aceia cu prilejul legii comercializă­rilor am putut vedea susţi­nând­use acea nobnune din punct de vedere logic, după care transporturile pe apă nu pot fi făcute în mod satisfă­cător prin regia de stat, pa când transporturile pe sine trebuie să fie făcute numai de Stat. De aceia aproape toa­te minţile s’au concentrat a­­supra acestei probleme: de a face ca sub regimul regiei de stat lucrurile să meargă aşa cum merg înt­r’o întreprindere particulară­ Se împlinesc în curând doi ani de când, în congresul­ dela Timişoara, colegul şi, cred că nu se va supăra daca voi spu­ne prietenul, Pretorian, azi director general al CFR, ne a expus un proiect de autono­mie, care trebuia să construe o soluţiune a problemei cău­tate. Am susţinut încă de a­­tunci, că o regie de Stat nu poate fi altfel de­cât toate ad­ministraţiile Statului, şi că prin urmare soluţiunea pro­blemei ce şi-a propus este im­posibilă. On ce am face, unei administraţii de Stat nu i se poate creia un regim special, care să-i îngăduie a lucra ca unei administraţ­ii particulare. Acestea se întemeiază pe în­credere în personal, pe când administraţiile de Stat pe mă­suri luate nu ca fiecare să poata face un anumit lucru, ci să nu poată face anumite lucruri. Nu ştiu, dacă azi­ d-l Pretori­an mai păstrează iluziile, ce şi Ie făcea atuei. Chiarul cum a fost tratat proiectul său de autonomie ar trebui să f Ie fi spulberat de mult. Aproape doi ani de zile proiectul în chestiune a fost sucit şi răsu­cit, discutat şi răsdisc­utat, sfârtecat până ce am ajuns la proiectul’ de reorganizare de azi Şi dacă în împrejurările actuale, când cuţitul’ a ajuns la os, când toată lumea vede că trebuie făcute sacrificii şi mai ales când erea vorba numai de sacrificiile făcute pe hâr­tie într’un text de lege, dispo­ziţiile de căpetenie ale proiec­tului de autonomi au fost înlăturate, ce va fi atunci când zi de zi va trebui dusă lupta cu acei, cari vor căuta să interpreteze legea sau s’o sfâr­­tice încetul cu încetul ? Dar să nu respingem o îm­bunătăţire pe motiv, că nu vrem­ de cât înfăptuirea ideal­ului şi să vedem în ce constă, cel puţin după câte s’au dat în vileag, proiectul de reorga­nizare şi­ ce îmbunătăţiri poa­te aduce ? Avem In primul rând o nouă creaţie, aceia a unui con­­siliu superior al comunicaţii­lor. Ori cât s’ar părea de para­doxal, înfiinţarea acestui con­siliu, departe de a fi o conce­siune făcută principiilor de­mocratice, este mai curând o garanţie pentru obţinerea u­nor, anumite privilegii pentru anumite clase. Intr’adevăr o bună parte din membrii acel­­ui consiliu, prin însăşi chipul cum e întocmit, vor veni nu să susţie interesele generale, ci să ceară anumite lucruri pen­tru clasa care i-a trimis. Şi chestia cea mai importantă re­­zervată acestui consiliu este tocmai chestiunea tarifelor­­aceia a cărei rezolvire în folo­sul unor anumite clase a con­stituit în vechiul regim al CFR privilegiul de căpetenie al oligarhiei stăpânitoare de la noi­ Tarifele pe căile ferate nu sunt aceleaşi pentru toată lumea şi pentru toate mărfuri­le, iar împărţirea taxelor în­tre diferite clase poate consti­tui pentru unii cel mai mă­nos privilegiu. Am dovedit cu alt prilej, că pe când moşiile căpătau o supravaloare graţie drumuri­lor de fier, o parte din trans­portul grânelor erea plătită nu din acea supravaloare, c­i de masa contribuabililor; a­­celaşi lucru cu pădurile, tere­nurile petrolifere etc Am mai dovedit, că pe câta vreme de la un vagon de clasa I­-a se încasa 68 bani pe km. de la ţi­nut de clasa I-a numai 25 bani pe km. Prostimea plătea în clasa li- a aproape de trei ori mai mult de­cât boerimea, ca­re mergea în clasa I-a. Prin proiectul de reorgani­zare se mai înfiinţează un consiliu de administraţie şi unul de direcţie. Aceia cari pe vremuri au lucrat cu astfel de consilii, atunci­ când el­e nu fusese desfiinţate la noi, i­­v­­re nădejde pe reintro­ducerea lor. Negreşit întru­cât aceste consilii sunt menite a uşura îndeplinirea unora din formalităţi, prin trecerea asupra lor o parte din apro­bările rezervate azi Ministru­lui, sau chiar poate consiliu­lui de Miniştrii, de­sigur că se va putea obţine oarecari ameliorări.Să nu ne aşteptăm însă la cine ştie ce lucru, chiar pre­supunând că aceste consilii vor lucra mult mai puţin greoi de­cât Ministerele (cel ce e în primul rând o ches­tiune de persoane) tot rămâ­ne asupra Ministerului şi Consiliului de Miniştrii o se­rie de chestiuni a căror rezol­vare nu poate întârzia fără mari pagube. Să luam de pil­dă chestiunea sporirii chel­tuielilor peste prevederile bu­getare din pricina unui spor neaşteptat de trafic. Prin în­săşi faptul că acel spor de tra­fic a venit pe neaşteptate, el trebuie satisfăcut imediat, altmintrelea ştim ce se în­tâmplă. Ce ne facem însă când aprobarea cheltuelilor necesare vine de la Consiliul de Miniştri peste câteva lunii, atunci când nu mai e nevoie sau când în orice caz paguba s’a produs ? Căci in timpul din urmă s’a dat în atribuţia consiliului de Miniştri din ce în ce mai multe chestiuni a­­şa în cât deslegările vi­n din ce în ce mai greu. S’a prevă­zut nu e vorba dispoziţiunea ca, dacă într’un anumit timp nu vine desl­egare, ea să fie socotită ca dată. Este însă foarte puţin probabil că se va putea aplica în practică aceas­tă dispoziţiune. Despre refe mărie dispoziţiu­­ne ale profetului într’un nu­măr vii­tor. Inginer Cristea Niculescu. Politica scumpetei Guvernul, pentru a consola populaţ­iunea de cont­rua scă­dere a leului, aduce la cuno­ştinţă îmbucurătoarea ştire că ministrul de finanţe a întoc­mit jurnalul prin care ad­mite­a o nouă majorare a tari­fului vamal­ pentru produse­le industriale importate, după recenta majorare a acestui ta­rif. D. mi­istru de finanţe in­vocă un memoriu al „repre­­zentanţilor industriilor“ şi un aviz al comisiei superioare vamale dat pe baza acestui memoriu, pentru a dec­ie majorarea de la 30 la 40 de lei a coeficientului raportat la baza aur în calcularea ta­xelor vamale de import. Ca să se ştie cari anume mărfuri sunt lovite, cerem publicarea tabelelor, precum cerem să se indice cari sunt industriile din ţară, cari ar fi cerut sporirea din nou a tari­felor un anume pe ce bază. Trebue să înceteze operaţiu­nile ,,în familie“. Trebue să înceteze politica economică a faptelor îndeplinite, care sea­mănă mizeria în populaţie. Intr’o epocă de cumplită în­­greunare a traiului, când zi cu zi se urcă preţurile fără nici o proporţie cu urcarea salariilor, a se juca la fiecare două-trei luni cu tarifele va­male, sporindu-le mereu la articolele de import, fără o dezbatere serioasă şi cât mai largă, începe să devie o opera­ţiune suspectă. Ne aflăm în faţa unei­ de­cizii a ministrului de finanţe care scumpeşte din nou traiul. Ea nu poate fi scutită de o discuţie care nu poate fi fă­cută decât după ce se vor pu­blica tabelele exacte ale tutu­ror produselor importate lo­vite de nouile urcări de tarife P. O. Corana se Vu tace ! Ziarele ungureşti din Ardeal continuă să-şi strige bucuria şi mândria că ungurii l‘au ales pe d. Octavian Goga la Hoghin. Trubadurul neamului a in­­ghiţit voturile maghiare ca pe o slavă, dar laudele cu cari il copleşesc, şi se copleşesc ungu­rii, acum, după alegere, i s‘au aşezat bardului cruciş in înghi­­ţitoare şi dacă ar fi după voia dumnealui, un văl nepătruns de tăcere ar acoperi „succesul“ de la Reghin ! Maurul maghiar şi-a făcut datoria. Acum altă supremă datorie a lui ar fi să nu mai deschidă pliscul câte zile o mai avea. Or, el, din contră, vor­beşte, scrie, se laudă şi dacă o mai dura câteva zile tot aşa, a­­lesul dela Reghin n‘o să mai poată scoate capul In lume de atâta., victorie I­ RESCA P Miercuri 1 Aprilie 1925 ©»rectos-EMSL D. FAC3URS PUBLICITATEA 8® primeşte direct la «a­dminîstraţia ziarului şi la toate Agenţiile de publicitate 2 LEI lUHâRUL II TâHâ 4 LEI II ETMIlâTâTE CREICHM3. «CTUaUTaTH Metoda cea mai practică ,,Pentru toate loviturile, pen­­tru­ toate bătăile ne vom lua re­­vanşa faţă de dv. personal, domnilor miniştri“. Opoziţia, la Cameră. Ş­ IŞIERUL CAMERII. Ce e cu d­v. onorabi­lilor? Ce căutaţi la Cameră ? „ONORABILII“.— Ia, cu treaba pe aici, tre­­bue să batem câţi­va miniştrii! „Să presupunem“ că a mulţumit în ungureşte Nationalisms!! integral“ a!­tHni . Alesul Partidului maghiar d. Octavian Goga, care — vorba foilor maghiare din Ardeal—in­tră în Camera „pe umerii“ ari­gurimei, e supărat foc pe pre­sa care a dat ştirea că d-sa a mulţumit în ungureşte „na­­ţiunei“ care i-a dat 28 de vo­turi peste candidatul Partidu­lui Naţional. „ După ce îi tot dă că „d. Go­ga ar fi mulţumit, în ungureşte­’ pentru succesul său, d-sa de­uide, în fine, şi zice : „Să pre­supunem" că aşa e ! Ei şi ? Nu trebue vorbit cu minorităţile în limba lor ? Depinde. Sânt minorităţi ca­ri caută din potrivă, să vor­bească ele româneşte cu can­didaţii.—Cum sânt minorităţile săseşti, evreeşti şi chiar unele din cele ungureşti. Sânt altele cari stau îndărătul unor orga­nizaţii — cum e Pa­tid­ul ma­­ghiar, care tratează dela pu­tere la putere, care impun „în­ţelegeri" electorale cum e pac­tul de la Ciucea. Acestea nu numai că nu vorbesc ele româ­neşte, dar au pretenţia de a li se vorbi lor în ungureşte, chiar când înţeleg româneşte. Acesta e cazul mulţumirilor în ungureşte al d-lui Goga. Şi apoi când cineva are pre­tenţia de a reprezenta acum 6—8 luni „naţionalismul inte­gral" şi de a patrona agita­ţiuni şi devastări, nu se trans­formă sublic în exponent al „dreptului minorităţilor" de a pretinde „pacturi electorale" pe naţionalităţi şi mulţumiri în ungureşte pentru introducerea în Parlament „pe umerii lor* a unui asemenea „nationalisti integral". , iari* așa stă chestia pe care d. Goga ar vrea s’o rezolve a­­cum cu programul dela Alba­­lulia de la care a dezertat de mult. Alfa Să fugim de politică Produse j­ermane Produsele farmaceutice ger­­mane sunt foarte căutate pe pia­ţa românească. Nu se prea­ ştie bine din ce motive. Sunt ele mai eftine decât cele engleze şi franceze, sau prezintă din punct de vedere ştiinţific o superiori­tate bine constatată? De când marca germană s’a prefăcut, produsele made în Ger­mania s’au scumpit în aşa fel în cât nici nu mai poate fi vor­­ba de vre-o concurenţă cu ce­lelalte fabricate străine. Rămâ­ne deci calitatea superioară a preparatului. Dar iată că de câtăva vreme, se iese cazuri din ce în ce mai frecvente de morţi subite, vio­lente, în urma unor injecţii cu produse de fabricaţiune germa­nă. La început medicii au pus aceste acidente pe socoteala or­ganismelor slăbite sau surme­nate , dar cazurile nenorocite s’au îndesat­ să fie oare tot­ oa­menii din generaţia actuală a­­tât de păcătoşită fizicet­e ? Şî medicii cari reacţionează am­biata viaţă omenească, probabil fiindcă s’au prea obişnuit în cariera lor cu fenomenul atât de natural al morţii, au început ei însuşi să se alarmeze. Să nu fîe oare produsele de vină ? Şi după o lungă experienţă de mai mulţi anî în cursul cărora ivirea mor­ţilor subite în urma injecţiilor a mers crescând. Esculapii noş­­trii nedumeriţi au isprăvit prin a conchide că o anchetă se im­pune pentru a se vedea dacă nu cumva fabricatele nu sunt alte­rate. Mai bine târziu, de că, nici o dată, spune proverbul fattiti continuare in pag. îl a) Umanităţii­ clasice E sigur că studiul vechilor umanităţi, în particular al limbei şi literaturei latine, l-am primit prin mijlocirea cult­u­rei franceza. Aceasta din urmă cum şi l-a apropiat? Pierre Lasserre ne citează alte două păreri din cari ar reeşi că studiul latinei a sosit în li­nie dreaptă din evul mediu­­ când biserica profesând în la­tină şt­inţa atât profană cât şi sacră, »­şti latina devenia un lucru indispensabil. Cea* JpVii ;tr voi să ne con­vingă că uman tăţile vechi ar fi fost introduse în învăţă­­t„tu­l, la secolul rtg lui Soare, sub inpulsul Jesuiţilor, în ve­derea formărei­­,omului o­­nest“, tipul cel mai­­ preţuit de societatea timpului, a amator­i­ului fără specialitate agrea­bil tocmai din pricin­a acestei lipse de specializare şi a aces­tui d­ietantism larg *). Studiul umanităţilor clasice se continuă, înaintea anului 1840 şi după această dată, — tabloul tras de Edmond About nu luminează, — ele consti­­tuesc baza învăţământului. Fortone arătând unui amic o­­rologi­ul putu să exclame : , In clipa aceasta în toată Fran­ţa se face o versiune latină.­ Chiar după 1856 sub ministe­riatul lui Rolland, — succeso­rul lui Fort­­ne, — vechile u­­manități ocupă locul de cins­ *) V. Pierre Lasserre: Cin­­quante ans de pensée fran­­gaise. p. 228. Ed. Pion. V. lucrarea în chestia um­a­­nităților vechi, Ed. Garniet­te- Un elev, în această epocă, — ne spune un istoric, — a­­vea de făcut săptămânal afară de temele ob­şnuite o versiu­ne latină, una greacă şi un discurs latin. *) E lesne de priceput că învă­ţământul astfel organizat a­bordat mai cu uşurinţă de e­­levi veniţi din case avute în­cepu să fie atacat —­ recunoaş­tem, cu­ dreptate,­ — de demo­craţia timpului ce vedea în studiul vechilor umanităţi un privilegiu de clasă. Campania a triumfat într’o oarecare mă­sură. La distribuirea premii­lor concursului general din 1880 s’a rostit ultimul discurs latin. Prilej pentru Jules Fer­ry să salute aceasta regalita­te universitară ce dispare Campania s’a­­ prelungit și după 1880.: latt-ne sosiţi la.ref *} V. G. Wşill: Histoire de L’Eriseignement secondai re en France, pag. 146--- EL Payot. forma Leygnes a anului 1902 menită să împace spiritele dând, prin bifurcaţie, fiecărui element uşurinţa alegerii prin intrarea în secţia socotită ni­merită dispoziţiilor individua­le. Nenorocirea este că această bifurcaţie, — aidoma cu a noastră, — lipseşte pe unu­l de studiul vechilor umanităţi, preludiu al formărei culturei­ generale, iar pe ceilalţi îi lip­seşte de o cultură ştiinţifică, lipsă ce-i găseşte dezarmaţi în faţa problemelor vieţii practice. In plus păcătueşte prin presupunerea, adesea fal­să, a vocaţiei. Am asistat, recent, la­­ îm­­părţirea Franţei gânditoare în două tabere . De oparte cei ce vedeau util­tatea în învăţă­mântul secundar, a vechilor, u­­manităţi,­­ socotite drept ne­cesară completare a omului de ştiinţă, — de­ altă­ parte cei ce vedeau în liceu o pregătire a vieţii practice ce nu cere, pentru desăvârşirea ei, evada­ţi ai evului mediu ori supuşi de-ai­ lui Ludovic XIV. O clipă, ministrul Leon Be­­rard, a biruit însuşindu-şi pri­mul punct de vedere. Nu de mult actualul ministru Fran­cois Albert revine. Ceea ce de­monstrează că discuţiile nu se pot opri şi cu problema învăţământului nu şi-a găsit încă soluţia. *..* Şi ’n „match-ul acesta con­tinuu de idei ce se rostogoliau cu egală pasiune în incintele oamenilor ca şi în amfiteatre­le universităţilor era firesc să intre în joc argumente menite ,cari să ridice în slăvi cari să atace studiul umanităţilor cla­sice. Studiul’ Ilmnbei şi literature­ latine nu a fost cruţat de ata­curi cum necruţat a fost cel al culturei greceşti. Profesorul Hadamard de la College de France, se revoltă la gândul că noul tineret va fi pus la studiul culturei latine, la şcoa­la acelor oameni­ ai trecutului cari dacă au fost constructori şi administratori minunaţi ,,nu s'au arătat superiori gre­cilor nici ca savanţi, cei ca artist, nici ca gânditor şi au lăsat să piară în mâinile lor arta şi ştiinţa greaca".­­ Pentm­ d-sa cultura greacă se arată mult utilă, dar şi a­­ceastă cultură n’a fost mai cruţată în dezbateri. Cu mult înainte Lanson cere culturei greceşti să libereze locul. ,,E o lege a vieţii*) *) Conferinţă ţ­iută la „Ca­sa studenţilor“ din Paris, în 8 Februar 1923. V. Buletin scientifique. No. 9 Fevrier, 1923. **) V. G. Lanson : l’Univer­­sitó et, la société moderne pag. 43. Ed. A. Colin- Se înțelege că, pe de­ altă parte fiecare cultură culege şi elogii. Atragem atenția asu­pra câtorva ce s’ar aplica, e­­gal de eficace, învățământului secundar românesc- ,,Superio­ritatea generală a limbilor ve­chi, — a spus Boutmy, — fo­losul cu totul particular al la­tinei când e limba franceză ce se­ învață (a limbilor romane ce am completa noi) — sunt lu­cruri ce nu pot fi contestate*) Remy de Vourmont vede în latină ,,câinele de gardă al culturei franceze“. In ceea ce­­ priveşte cultura greacă, preşedintele Coolidge vede în ea ucenicia la spiritul democraţiei: „Originea demo­craţiei moderne trebue cerce­ *) V. E. Boutmy : Lq bacea­­lauréat, et Renseignement se­­condaire- pag. 14.— Ed- Colin tată în Atena şi Sparta“. * ) Nu ne putem lipsi de cuvinte­le lui Henry Bergson, defini­tive şi sintetice: ,,Gândirea greacă, — ne spune gândito­rul într’o răsunătoare comui­nicare la Academie, — repre­zintă proporţie, măsură, jus­­teţe, supleţă, ce se adaptă ex­act celor ce se voieşte să se ex­prime, plenitudine şi rigoarea compoziţiei -**) Cultura defineşte, caracterizează ceea ce am numi „spiritul de pre­­c­zie“ şi­ ar constitui o re­ac­ţiu­ne împotriva aproximati­­vului“ ** *) **) Discurs rostit la univer­sitatea d.­ Pensilvania — v. Revue de Paris No. 15, __ 1 AoOt, 1924. ***) v. Revue de Paris T­er Mai, 1923. ****) Une reaction contre L’,,à peu pres“. ii

Next