Lupta, aprilie 1925 (Anul 4, nr. 993-1014)
1925-04-01 / nr. 993
V Anul Elf» Mo. t®3 ©SyesSer Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 luni ..... 400 lei Pa 3 luni....................2®ö lai Pa 3 luni ..... 100 lei REDACTA SI ADMINISTRATIA București, Str. Sărindar, 12 Chestia minorităţilor Mj Din nou se agită în Statele Unite ale Americei, chestiaminorităţilor din România. A apărut in presa de peste Ocean, raportul comisiunei care a fost anul trecut la noi ca să studieze chestia minorităţilor şi să caute o aplanare a acestui conflict. Nu avem raportul sub ochi ca să putem judeca exactitatea celor ce se pretinde că sa constatat. In once caz, chiar dacă numai a suta parte din cele reclamate sunt adevărate, e vina guvernului român că dela război încoace, tmp de 6 ani de zile, nu a găsit o solutiune ca să aplaneze toate diferendele intre minorităţi şi statul român. Dar guvernul — în special guvernul d-lui Brătianu-are o tactică nenorocă, căutând să inducă in eroare străinătatea in ceea ce priveşte minorităţile. Aceasta in dispune mai mult decât adevărul oricare ar fi el. Dacă guvernul crede că tratatele de pace pe care le a iscălit el, nu se pot aplica în fapt, să o spună lămurit şi să caute să-şi îndreptăţeze părerea. Guvernul nu face însă astfel. Pretinde că aplică in mod conştiincios tratatele. Minte pur şi simplu, când afirmă cu seninătate că totul este în cea mai bună regulă in România şi că aicea curge miere şi lapte pentru minorităţi. Orice străini îi poţi minţi, cel but în mante ca ei să constate la crunte prin ei înşişi. Dar când ei au făcut această constatare, se înţelege că sunt indispuşi predispuşi să dea crezare la fapte neadevărate, la exagerări. Gernul nu-şi dă seamă, că politica noastră faţă de minoriţi nu poate fi politica pe care a dus-o regimul maghiar contra românilor. Ea era nedreaptă, cum nedreapta este aceia pe care acum vrea s-o inaugureze guvernul român E o greşeală de neiertat întrucât pe aceşti cetăţeni tratatele pe cari le-am iscălit, de bună voie, îi declară egali înnaintea legilor. Este a creia in sânul statului român in joc de o poporţiune de origină ne-românâ, prietenă, o populaţiune duşmănoasă, care tatalmente va avea ochii îndreptaţi in afară de hotare. Guvernul creiază, prin politica sa nesocotită, mişcarea iredentistă. mai este un fapt şi mai grav. Pe lângă această stare de lucruri nefirească şi creatoare de atâtea neajunsuri, apoi în zilele noastre, ziduri chinezeşti, nu mai sunt posibile de tras în jurul României. Crede guvernul că este bine ca în afară de hotarele ţării, după ce nu ne bucurăm de un bun renume să mai avem şi ponosul că suntem un stat care persecută minorităţile? CONST. MILLE MBO destăinuire edificatoare Ca să se vadă cât de siguri au fost liberalii de „triumful“ lor în alegerea de la Cor, spre a se convinge toată lumea cum înţeleg liberalii să respecte sufragiul universal, e suficient să relevăm destăinuiria care s-a făcut Vineri, în Cameră, de către doi Gr. Iunian şi Gr. Filipescu, cu privire la alegerea căe la Gorj. Cu câteva zile înainte am afirmat că s‘a încercat să şi fure urnele la Gorj. Cum această operaţie devenise matenaliceşte imposibilă, s’a căutat, de către un imputernicit „elector“ liberal, să se obţină un acord tacit din partea.... partidului naţional!! Dnii Iunian şi Gr. Fitipescu au confirmat faptul destăinuind că... onorabila propunere a fost formulată in sensul de a se „revizui“ ur- ■J nete de la două secţiuni de vot şi a se înpărţi voturile ţărăniste in două părti egale între liberali şi ţărănişti. Onorabila propunere bineînţeles că a fost respinsă de c tre a el fruntaş al partidului naţional căruia i-a fost sugerată. Putem acum adăuga un amănunt interesant: electorul liberal care a formulat aceasta „civilizată“ ofertă este un vestit hoţ de urne adus la Gorj pentu o eventuală operaţiune ca acea din ultima alegere de la Romanaţi. Nu-i aşa că e frumos ? Partidul naţional a refuzat orice colaborare cu regimul actual şi deunăzi a respins un nou apel al dlui I. Brătianu. Nu era indicat dar să primească un pact pentru a se opera în comun furtul urnelor ? Partidul naţional e într’adevăr incorigibil. El nu înţelege „frumuseţea vremurilor“ —cum spune mereu „ Viitor“ — şi nu admite măcar un pact naţional pentru furarea urnelor. Ce vremuri! Ce partid este acela care tinde să înalţe, prin încheierea unui pact electoral, la un sistem permanent de alegere, furtul de urne. Nu-i aşa că e civilizată concepţia liberală? Ne putem dar închipui cât de... civilizată a fost alegerea de la Gorj când liberalii erau gata să fure urnele ! Lt. Ungaria cântă un iprumut la Anglia Londra, 30. — Baronul Korány, fost ministru de finanțe ungar, a sosit la Londra pentru a continua tratativele privitoare la împrumutul ipotecar ce urmează să fie acordat de un grup de bancheri londonezi, proprietarilor de pământuri din Ungaria. BLIOTEGA /F.RSITATÍI ÍASI O nouă infamie in perspectivă Invalidarea alegerei dala Dej So pun® la cale, cale auspiciile Inconsolabilului elector liberal ül® la Sej, generala Moşoiu, o nouă infamie şi anume invalidarea acestei alegeri, le pare?» aştepta sleia această Cameră la ori şi ce. Saci ea a validat areşterea dela Romanafi unde sa stabilit Sortul urnelor, apoi e capabilă să invalideze şi alegerea de la Sej. Faptul acesta insă va constitui cea mai îndrazneaţă provocations atât faţă de partidul national cât şi faţă de alegătorii din Sej. Ăstei Invalidarei ar fi o inconştienţiată tare la dezordine și revoltă. Dar rostul invalidărei ascunde o infamie. Qavernul va fugi de la această alegere. Nu va mai îndrăzni să-și fixeze o candidatură oficială, ci va oferi candidatura unui averescan camuflat pentru a se proceda ca la Reghin. O asemenea provocations nebunească nu va putea să rămână fără sancţiune. Desfidem guvernul să-şi pună planul in, executare La Tail. Apostrofei parlamentare Nu se poate tăgădui că parlamentul nostru nu face progrese, nu se... occidentalizează . Luăm însă din OCident numai ceia ce foarte rar se întâmplă acolo și anume ceia ce este neparlamentar in parlamentele occidentale. Din acest punct de vedere facem uriașe progrese. Cele ce se petrec în Camera noastră e edificator. Majoritatea care... urlă contra celei mai anodine vehemențe din partea opoziției, majoritatea care se indignează mereu contra apostrofelor neparlamentare, a introdus acest civlizat obiceiu, ori de câte ori vreun dputat din opoziţie încearcă să intervină in discuţie penru restabilirea unui adevăr sau pentru o lămurire oare-care, începe corul.. barbarilor. — Jos ! Si ai jos ! Taci din gură! Huo! Mua-óow! August! Elegante apostrofe. In şedinţa de Vineri s’au auzit repetându-se mai ales aceste apostrofe adresate miori deputaţi din opoziţie. — Taci Mira-bou ; Jos Mirabou; Jos August ! Scenele acestea sunt dese Uni dintre miniştrii se delectează , în special d. Vintilă Brătanu face haz mare î insă revoltător ceia ce se petrece. Este tot ce poate fi mai trivial. Şi biroul tolerează ca deputaţii să fie apostrofaţi cu cuvintele de : bou, August cel prost, etc. Unul dintre deputaţii astfel apostrofaţi a calificat o asemenea atitudine drept mojicie. Ştiţi ce a păţit? A fost chemat la ordine, el cel insultat, nu corul... barbarilor! „Parlamentarismul“ nostru face progrese. R. X. 6 Pagini 2 Lel Autonomia C.F.R. După trecere ,de aproape şapte ani dela terminarea războiului se aduce în fine în faţa parlamentului un proiect de reorganizare a CFR. O generare întreagă, crescută în ideia că altă soluţie de cât regia ele stat la CFR ar fi un dezastru, cu greu s’ar fi putut hotărî să cerceteze o altă eşire decât îmbunătăţirea regei de Stat De aceia cu prilejul legii comercializărilor am putut vedea susţinânduse acea nobnune din punct de vedere logic, după care transporturile pe apă nu pot fi făcute în mod satisfăcător prin regia de stat, pa când transporturile pe sine trebuie să fie făcute numai de Stat. De aceia aproape toate minţile s’au concentrat asupra acestei probleme: de a face ca sub regimul regiei de stat lucrurile să meargă aşa cum merg într’o întreprindere particulară Se împlinesc în curând doi ani de când, în congresul dela Timişoara, colegul şi, cred că nu se va supăra daca voi spune prietenul, Pretorian, azi director general al CFR, ne a expus un proiect de autonomie, care trebuia să construe o soluţiune a problemei căutate. Am susţinut încă de atunci, că o regie de Stat nu poate fi altfel decât toate administraţiile Statului, şi că prin urmare soluţiunea problemei ce şi-a propus este imposibilă. On ce am face, unei administraţii de Stat nu i se poate creia un regim special, care să-i îngăduie a lucra ca unei administraţii particulare. Acestea se întemeiază pe încredere în personal, pe când administraţiile de Stat pe măsuri luate nu ca fiecare să poata face un anumit lucru, ci să nu poată face anumite lucruri. Nu ştiu, dacă azi d-l Pretorian mai păstrează iluziile, ce şi Ie făcea atuei. Chiarul cum a fost tratat proiectul său de autonomie ar trebui să f Ie fi spulberat de mult. Aproape doi ani de zile proiectul în chestiune a fost sucit şi răsucit, discutat şi răsdiscutat, sfârtecat până ce am ajuns la proiectul’ de reorganizare de azi Şi dacă în împrejurările actuale, când cuţitul’ a ajuns la os, când toată lumea vede că trebuie făcute sacrificii şi mai ales când erea vorba numai de sacrificiile făcute pe hârtie într’un text de lege, dispoziţiile de căpetenie ale proiectului de autonomi au fost înlăturate, ce va fi atunci când zi de zi va trebui dusă lupta cu acei, cari vor căuta să interpreteze legea sau s’o sfârtice încetul cu încetul ? Dar să nu respingem o îmbunătăţire pe motiv, că nu vrem de cât înfăptuirea idealului şi să vedem în ce constă, cel puţin după câte s’au dat în vileag, proiectul de reorganizare şi ce îmbunătăţiri poate aduce ? Avem In primul rând o nouă creaţie, aceia a unui consiliu superior al comunicaţiilor. Ori cât s’ar părea de paradoxal, înfiinţarea acestui consiliu, departe de a fi o concesiune făcută principiilor democratice, este mai curând o garanţie pentru obţinerea unor, anumite privilegii pentru anumite clase. Intr’adevăr o bună parte din membrii acelui consiliu, prin însăşi chipul cum e întocmit, vor veni nu să susţie interesele generale, ci să ceară anumite lucruri pentru clasa care i-a trimis. Şi chestia cea mai importantă rezervată acestui consiliu este tocmai chestiunea tarifeloraceia a cărei rezolvire în folosul unor anumite clase a constituit în vechiul regim al CFR privilegiul de căpetenie al oligarhiei stăpânitoare de la noi Tarifele pe căile ferate nu sunt aceleaşi pentru toată lumea şi pentru toate mărfurile, iar împărţirea taxelor între diferite clase poate constitui pentru unii cel mai mănos privilegiu. Am dovedit cu alt prilej, că pe când moşiile căpătau o supravaloare graţie drumurilor de fier, o parte din transportul grânelor erea plătită nu din acea supravaloare, ci de masa contribuabililor; acelaşi lucru cu pădurile, terenurile petrolifere etc Am mai dovedit, că pe câta vreme de la un vagon de clasa I-a se încasa 68 bani pe km. de la ţinut de clasa I-a numai 25 bani pe km. Prostimea plătea în clasa li- a aproape de trei ori mai mult decât boerimea, care mergea în clasa I-a. Prin proiectul de reorganizare se mai înfiinţează un consiliu de administraţie şi unul de direcţie. Aceia cari pe vremuri au lucrat cu astfel de consilii, atunci când ele nu fusese desfiinţate la noi, ivre nădejde pe reintroducerea lor. Negreşit întrucât aceste consilii sunt menite a uşura îndeplinirea unora din formalităţi, prin trecerea asupra lor o parte din aprobările rezervate azi Ministrului, sau chiar poate consiliului de Miniştrii, desigur că se va putea obţine oarecari ameliorări.Să nu ne aşteptăm însă la cine ştie ce lucru, chiar presupunând că aceste consilii vor lucra mult mai puţin greoi decât Ministerele (cel ce e în primul rând o chestiune de persoane) tot rămâne asupra Ministerului şi Consiliului de Miniştrii o serie de chestiuni a căror rezolvare nu poate întârzia fără mari pagube. Să luam de pildă chestiunea sporirii cheltuielilor peste prevederile bugetare din pricina unui spor neaşteptat de trafic. Prin însăşi faptul că acel spor de trafic a venit pe neaşteptate, el trebuie satisfăcut imediat, altmintrelea ştim ce se întâmplă. Ce ne facem însă când aprobarea cheltuelilor necesare vine de la Consiliul de Miniştri peste câteva lunii, atunci când nu mai e nevoie sau când în orice caz paguba s’a produs ? Căci in timpul din urmă s’a dat în atribuţia consiliului de Miniştri din ce în ce mai multe chestiuni aşa în cât deslegările vin din ce în ce mai greu. S’a prevăzut nu e vorba dispoziţiunea ca, dacă într’un anumit timp nu vine deslegare, ea să fie socotită ca dată. Este însă foarte puţin probabil că se va putea aplica în practică această dispoziţiune. Despre refe mărie dispoziţiune ale profetului într’un număr viitor. Inginer Cristea Niculescu. Politica scumpetei Guvernul, pentru a consola populaţiunea de contrua scădere a leului, aduce la cunoştinţă îmbucurătoarea ştire că ministrul de finanţe a întocmit jurnalul prin care admitea o nouă majorare a tarifului vamal pentru produsele industriale importate, după recenta majorare a acestui tarif. D. miistru de finanţe invocă un memoriu al „reprezentanţilor industriilor“ şi un aviz al comisiei superioare vamale dat pe baza acestui memoriu, pentru a decie majorarea de la 30 la 40 de lei a coeficientului raportat la baza aur în calcularea taxelor vamale de import. Ca să se ştie cari anume mărfuri sunt lovite, cerem publicarea tabelelor, precum cerem să se indice cari sunt industriile din ţară, cari ar fi cerut sporirea din nou a tarifelor un anume pe ce bază. Trebue să înceteze operaţiunile ,,în familie“. Trebue să înceteze politica economică a faptelor îndeplinite, care seamănă mizeria în populaţie. Intr’o epocă de cumplită îngreunare a traiului, când zi cu zi se urcă preţurile fără nici o proporţie cu urcarea salariilor, a se juca la fiecare două-trei luni cu tarifele vamale, sporindu-le mereu la articolele de import, fără o dezbatere serioasă şi cât mai largă, începe să devie o operaţiune suspectă. Ne aflăm în faţa unei decizii a ministrului de finanţe care scumpeşte din nou traiul. Ea nu poate fi scutită de o discuţie care nu poate fi făcută decât după ce se vor publica tabelele exacte ale tuturor produselor importate lovite de nouile urcări de tarife P. O. Corana se Vu tace ! Ziarele ungureşti din Ardeal continuă să-şi strige bucuria şi mândria că ungurii l‘au ales pe d. Octavian Goga la Hoghin. Trubadurul neamului a inghiţit voturile maghiare ca pe o slavă, dar laudele cu cari il copleşesc, şi se copleşesc ungurii, acum, după alegere, i s‘au aşezat bardului cruciş in înghiţitoare şi dacă ar fi după voia dumnealui, un văl nepătruns de tăcere ar acoperi „succesul“ de la Reghin ! Maurul maghiar şi-a făcut datoria. Acum altă supremă datorie a lui ar fi să nu mai deschidă pliscul câte zile o mai avea. Or, el, din contră, vorbeşte, scrie, se laudă şi dacă o mai dura câteva zile tot aşa, alesul dela Reghin n‘o să mai poată scoate capul In lume de atâta., victorie I RESCA P Miercuri 1 Aprilie 1925 ©»rectos-EMSL D. FAC3URS PUBLICITATEA 8® primeşte direct la «adminîstraţia ziarului şi la toate Agenţiile de publicitate 2 LEI lUHâRUL II TâHâ 4 LEI II ETMIlâTâTE CREICHM3. «CTUaUTaTH Metoda cea mai practică ,,Pentru toate loviturile, pentru toate bătăile ne vom lua revanşa faţă de dv. personal, domnilor miniştri“. Opoziţia, la Cameră. Ş IŞIERUL CAMERII. Ce e cu dv. onorabililor? Ce căutaţi la Cameră ? „ONORABILII“.— Ia, cu treaba pe aici, trebue să batem câţiva miniştrii! „Să presupunem“ că a mulţumit în ungureşte Nationalisms!! integral“ a!tHni . Alesul Partidului maghiar d. Octavian Goga, care — vorba foilor maghiare din Ardeal—intră în Camera „pe umerii“ arigurimei, e supărat foc pe presa care a dat ştirea că d-sa a mulţumit în ungureşte „naţiunei“ care i-a dat 28 de voturi peste candidatul Partidului Naţional. „ După ce îi tot dă că „d. Goga ar fi mulţumit, în ungureşte’ pentru succesul său, d-sa deuide, în fine, şi zice : „Să presupunem" că aşa e ! Ei şi ? Nu trebue vorbit cu minorităţile în limba lor ? Depinde. Sânt minorităţi cari caută din potrivă, să vorbească ele româneşte cu candidaţii.—Cum sânt minorităţile săseşti, evreeşti şi chiar unele din cele ungureşti. Sânt altele cari stau îndărătul unor organizaţii — cum e Patidul maghiar, care tratează dela putere la putere, care impun „înţelegeri" electorale cum e pactul de la Ciucea. Acestea nu numai că nu vorbesc ele româneşte, dar au pretenţia de a li se vorbi lor în ungureşte, chiar când înţeleg româneşte. Acesta e cazul mulţumirilor în ungureşte al d-lui Goga. Şi apoi când cineva are pretenţia de a reprezenta acum 6—8 luni „naţionalismul integral" şi de a patrona agitaţiuni şi devastări, nu se transformă sublic în exponent al „dreptului minorităţilor" de a pretinde „pacturi electorale" pe naţionalităţi şi mulţumiri în ungureşte pentru introducerea în Parlament „pe umerii lor* a unui asemenea „nationalisti integral". , iari* așa stă chestia pe care d. Goga ar vrea s’o rezolve acum cu programul dela Albalulia de la care a dezertat de mult. Alfa Să fugim de politică Produse jermane Produsele farmaceutice germane sunt foarte căutate pe piaţa românească. Nu se prea ştie bine din ce motive. Sunt ele mai eftine decât cele engleze şi franceze, sau prezintă din punct de vedere ştiinţific o superioritate bine constatată? De când marca germană s’a prefăcut, produsele made în Germania s’au scumpit în aşa fel în cât nici nu mai poate fi vorba de vre-o concurenţă cu celelalte fabricate străine. Rămâne deci calitatea superioară a preparatului. Dar iată că de câtăva vreme, se iese cazuri din ce în ce mai frecvente de morţi subite, violente, în urma unor injecţii cu produse de fabricaţiune germană. La început medicii au pus aceste acidente pe socoteala organismelor slăbite sau surmenate , dar cazurile nenorocite s’au îndesat să fie oare tot oamenii din generaţia actuală atât de păcătoşită fizicete ? Şî medicii cari reacţionează ambiata viaţă omenească, probabil fiindcă s’au prea obişnuit în cariera lor cu fenomenul atât de natural al morţii, au început ei însuşi să se alarmeze. Să nu fîe oare produsele de vină ? Şi după o lungă experienţă de mai mulţi anî în cursul cărora ivirea morţilor subite în urma injecţiilor a mers crescând. Esculapii noştrii nedumeriţi au isprăvit prin a conchide că o anchetă se impune pentru a se vedea dacă nu cumva fabricatele nu sunt alterate. Mai bine târziu, de că, nici o dată, spune proverbul fattiti continuare in pag. îl a) Umanităţii clasice E sigur că studiul vechilor umanităţi, în particular al limbei şi literaturei latine, l-am primit prin mijlocirea culturei franceza. Aceasta din urmă cum şi l-a apropiat? Pierre Lasserre ne citează alte două păreri din cari ar reeşi că studiul latinei a sosit în linie dreaptă din evul mediu când biserica profesând în latină ştinţa atât profană cât şi sacră, »şti latina devenia un lucru indispensabil. Cea* JpVii ;tr voi să ne convingă că uman tăţile vechi ar fi fost introduse în învăţăt„tul, la secolul rtg lui Soare, sub inpulsul Jesuiţilor, în vederea formărei,omului onest“, tipul cel mai preţuit de societatea timpului, a amatoriului fără specialitate agreabil tocmai din pricina acestei lipse de specializare şi a acestui dietantism larg *). Studiul umanităţilor clasice se continuă, înaintea anului 1840 şi după această dată, — tabloul tras de Edmond About nu luminează, — ele constituesc baza învăţământului. Fortone arătând unui amic orologiul putu să exclame : , In clipa aceasta în toată Franţa se face o versiune latină. Chiar după 1856 sub ministeriatul lui Rolland, — succesorul lui Fortne, — vechile umanități ocupă locul de cins *) V. Pierre Lasserre: Cinquante ans de pensée frangaise. p. 228. Ed. Pion. V. lucrarea în chestia umanităților vechi, Ed. Garniette- Un elev, în această epocă, — ne spune un istoric, — avea de făcut săptămânal afară de temele obşnuite o versiune latină, una greacă şi un discurs latin. *) E lesne de priceput că învăţământul astfel organizat abordat mai cu uşurinţă de elevi veniţi din case avute începu să fie atacat — recunoaştem, cu dreptate, — de democraţia timpului ce vedea în studiul vechilor umanităţi un privilegiu de clasă. Campania a triumfat într’o oarecare măsură. La distribuirea premiilor concursului general din 1880 s’a rostit ultimul discurs latin. Prilej pentru Jules Ferry să salute aceasta regalitate universitară ce dispare Campania s’a prelungit și după 1880.: latt-ne sosiţi la.ref *} V. G. Wşill: Histoire de L’Eriseignement secondai re en France, pag. 146--- EL Payot. forma Leygnes a anului 1902 menită să împace spiritele dând, prin bifurcaţie, fiecărui element uşurinţa alegerii prin intrarea în secţia socotită nimerită dispoziţiilor individuale. Nenorocirea este că această bifurcaţie, — aidoma cu a noastră, — lipseşte pe unul de studiul vechilor umanităţi, preludiu al formărei culturei generale, iar pe ceilalţi îi lipseşte de o cultură ştiinţifică, lipsă ce-i găseşte dezarmaţi în faţa problemelor vieţii practice. In plus păcătueşte prin presupunerea, adesea falsă, a vocaţiei. Am asistat, recent, la împărţirea Franţei gânditoare în două tabere . De oparte cei ce vedeau utiltatea în învăţământul secundar, a vechilor, umanităţi, socotite drept necesară completare a omului de ştiinţă, — de altă parte cei ce vedeau în liceu o pregătire a vieţii practice ce nu cere, pentru desăvârşirea ei, evadaţi ai evului mediu ori supuşi de-ai lui Ludovic XIV. O clipă, ministrul Leon Berard, a biruit însuşindu-şi primul punct de vedere. Nu de mult actualul ministru Francois Albert revine. Ceea ce demonstrează că discuţiile nu se pot opri şi cu problema învăţământului nu şi-a găsit încă soluţia. *..* Şi ’n „match-ul acesta continuu de idei ce se rostogoliau cu egală pasiune în incintele oamenilor ca şi în amfiteatrele universităţilor era firesc să intre în joc argumente menite ,cari să ridice în slăvi cari să atace studiul umanităţilor clasice. Studiul’ Ilmnbei şi literature latine nu a fost cruţat de atacuri cum necruţat a fost cel al culturei greceşti. Profesorul Hadamard de la College de France, se revoltă la gândul că noul tineret va fi pus la studiul culturei latine, la şcoala acelor oameni ai trecutului cari dacă au fost constructori şi administratori minunaţi ,,nu s'au arătat superiori grecilor nici ca savanţi, cei ca artist, nici ca gânditor şi au lăsat să piară în mâinile lor arta şi ştiinţa greaca". Pentm d-sa cultura greacă se arată mult utilă, dar şi această cultură n’a fost mai cruţată în dezbateri. Cu mult înainte Lanson cere culturei greceşti să libereze locul. ,,E o lege a vieţii*) *) Conferinţă ţiută la „Casa studenţilor“ din Paris, în 8 Februar 1923. V. Buletin scientifique. No. 9 Fevrier, 1923. **) V. G. Lanson : l’Universitó et, la société moderne pag. 43. Ed. A. Colin- Se înțelege că, pe de altă parte fiecare cultură culege şi elogii. Atragem atenția asupra câtorva ce s’ar aplica, egal de eficace, învățământului secundar românesc- ,,Superioritatea generală a limbilor vechi, — a spus Boutmy, — folosul cu totul particular al latinei când e limba franceză ce se învață (a limbilor romane ce am completa noi) — sunt lucruri ce nu pot fi contestate*) Remy de Vourmont vede în latină ,,câinele de gardă al culturei franceze“. In ceea ce priveşte cultura greacă, preşedintele Coolidge vede în ea ucenicia la spiritul democraţiei: „Originea democraţiei moderne trebue cerce *) V. E. Boutmy : Lq bacealauréat, et Renseignement secondaire- pag. 14.— Ed- Colin tată în Atena şi Sparta“. * ) Nu ne putem lipsi de cuvintele lui Henry Bergson, definitive şi sintetice: ,,Gândirea greacă, — ne spune gânditorul într’o răsunătoare comuinicare la Academie, — reprezintă proporţie, măsură, justeţe, supleţă, ce se adaptă exact celor ce se voieşte să se exprime, plenitudine şi rigoarea compoziţiei -**) Cultura defineşte, caracterizează ceea ce am numi „spiritul de preczie“ şi ar constitui o reacţiune împotriva aproximativului“ ** *) **) Discurs rostit la universitatea d. Pensilvania — v. Revue de Paris No. 15, __ 1 AoOt, 1924. ***) v. Revue de Paris Ter Mai, 1923. ****) Une reaction contre L’,,à peu pres“. ii