Lupta, mai 1925 (Anul 4, nr. 1019-1040)
1925-05-06 / nr. 1019
I Anul IV, Ho. 1010 Director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 luni ..... 430 lei Pe 6 luni ..... 200 lei Pe «£ lupi ..... *i O® lei EEDACTMVI& Sl ABMINISTRATEA București, Sîr. Sărindar, 12 biel'otfîa i 1 UNIVERSITATDj V •S\ . UNELTIRILE COMUNISTE 01 BULGARIA Bulgaria a fost teatrul unor sângeroase demonstraţiuni şi atentate comunste, la cari a răspuns guvernul din Sofia cu o represiune tot atât de sălbatecă, al cărei principal cusur este de a fi lovit poate persoane nevinovate, fără nicio răspundere directă in atentatul de la catedrala din Sofia. Uneltirile acestea şi represiunea lor pot face să se acrediteze zvonul că Bulgaria este pe pragul revoluţia. Ideia este greşită. In ţara bulgărească, sovietele ruseşti au pus la cale aceste atentate, îndoială nu poate fi. Pentru a le comite nu este nevoie de o prea mare massă de oameni. O mie dacă ar fi fost in toată Bulgaria erau de ajuns pentru a săvârşi atentate de felul aceluia dela catedrala din Sofia. Aceste atentate intră în programul de agitaţie al sovietelor ruseşti. Sunt menite pentru a produce teroare intr’o ţară, pentru a provoca dezorganizarea tuturor forţelor administrative, pentru a da curaj unora şi a inspira frică altora. In această deslănţuire de patimi se nădăjdueşte să scapere o scânteie pentru a provoca revoluţia şi, odată produsă intr’o ţară, să se întindă ca astfel să se proclame revoluţia socială şi dictatura proletariatului. Dar nici măcar în Bulgaria, care nu dispune de armată propriu zisă, atentatele din Sofia şi celelalte atentate asupra diferitelor persoane o f—,----—*•* F“1'*4' rta jos guvernul. Doar l’au zguduit un moment, l’au terorizat şi l’au impuns la acte de o sălbăticie egală în grozăvenia lor, cu cele ale comuniştilor. Odată însă, primul moment trecut,, guvernul bulgar şi-a recăpătat stăpânirea de sine, a urmat să conducă Bulgaria aproape în stare normală, zic normală căci proclamarea stării de asediu nu adaugă nimic, nici la siguranţa publică şi nici la înfricoşarea răilor făcători sovietici. Ceia ce s’a întâmplat în Bulgaria, se poate întâmpla şi la noi. Repetăm, dacă ar fi să se întâmple, nu starea de asediu şi tribunalele militare le vor împiedeca. Un atentat cum de altfel a fost şi cel de la Senat, va zgudui desigur în primul moment opinia publică şi va împinge guvernul la aceleaşi acte de represiune sălbatică la fel ca in Bulgaria. Dar România nu va putea fi socotită ca pierdută, pentru că mai mulţi inşi in solda sovietelor ruseşti vor pune la cale şi la noi, ceia ce au săvârşit in Bulgaria Un guvern cuminte,—şi nu guvernul liberal e acesta, — ar şti să-şi păstreze sângele rece, singurul lucru care este de dorit unui guvern în astfel de împrejurări. Că se vor întâmpla în România aceleaşi lucruri ca şi in Bulgaria, nu avem nici o indicațiune. Dar lucru e posibil şi de aceia vorbim de el pentru ca să nu ni se poată spune că nimeni nu sa prevăzut. Nu poliţia şi administraţia noastră vor putea preveni aceste atentate, afară dacă nu cumva vor fi puse la cale tot de acestea. * Dar, încă odată, o ţară nu e în faza revoluţionară pentru că mai mulţi râufăcători sau nebuni se vor încerca să o terorizeze prin atentate şi asasinate. Nu. Morţii sunt îngropaţi, cei vinovaţi îşi iau pedeapsa şi lucrurile reiau călea normala. Bolşevicii, am spus de atâtea ori, au pierdut ocaziunea de a revoluţiona întreaga Europă, acum cinci ani. Azi ei sunt neputincioşi de a face altceva decât doar atentate teroriste, care zgudue un moment un stat, dar care nu-l pot prăbuşi in vârtejul unei revoluţii. CONST. MILLE * Egalitatea înaintea bătăii Adevărata teorie democratică! Epitaful pe viitorul mausoleu al actualului prim-ministru a fost găsit. Căci nu pot fi două sau mai multe, ci numai unul epitaful cel mai potrivit. Se va săpa deci pe mausoleul şefului liberalilor. „printre ai săi a fost şi ai săi nu l’au cunoscut11. Căci aşa e. D. Ionel Brătianu e considerat şi tratat de toţi ca un absolutist, ca un reacţionar, că un potentat pe când în realitate într’însul se ascunde democraţia cea mai autentică. L’aţi auzit Sâmbătă la Cameră în aprecierea maltratarei deputatului Halipa ? Nimeni n’a găsit formula exactă a egalităţei democratice înnaintea bătăii. Singur primul-ministru a găsit-o şi a prezentat-o Camerei: — „Nu înţeleg să mă revolt şi să aplic sancţiuni numai când e bătut un deputat. Bătaia trebue să revolte şi să fie pedepsită chiar când victima ei e un simplu cetăţean!“ Asta e teoria democratică cea adevărată pe care nimeni n’o ştie, dar pe care primul■miniştrii a descoperit-o—şi fiindcă a descoperit-o abia acum, n’a putut-o aplica! Care e insă realitatea — nu teoria ? Realitatea e că cine crâcneşte contra guvernului mănâncă bătae. Primul- ministru însă se revoltă: — Adică de ce mojicul dacă crâcneşte contra guvernului să mănânce bătaie şi puşcărie, când nu e şi împuşcat, iar deputatul din opoziţie să nu mănânce barem câteva palme? Egalitate e asta? Demoftraţie e asta? ♦------------ Nu v’am spus? Epitaful Pentru mausoleul primuluiministru rămâne acesta: „Printre ai săi a fost și ai săi nu l-au cunoscut. S. U. R. ministru englez al tezaurului care a făcut zilele trecute un mare expozeu al politicii financiare actuale și viitoare a Marii Britanii. CRURCILL Enormitatea dela Sin® — OBSERVAŢIUNILE D-LUI VAIDA — Fostul prim-ministru al guvernului federaţiei naţionale a făcut în interviewul acordat «Luptei» asupra alegerei de la Ciuc câteva observaţiuni cari pun încă odată faţă în faţă două concepţiuni în tratarea problemei minorităţilor la noi. D. Vaida plecând de la faptul că Ciucul e un centru unguresc, arată că nici liberalii nici alt partid n’aveau ce căuta acolo în alegeri libere, un centru minoritar având dreptul la un reprezentant minoritar. Reuşita candidatului liberal cu aproape îndoitul voturilor înseamnă evidenta fraudare şi falsificare a alegerei. Observaţia de căpetenie însă a dlui Vaida e că dacă a fura urnele contra unui partid românesc nu poate împinge revolta unui astfel de partid până la periclitarea intereselor ţărei, a fura urnele contra unui candidat minoritar înseamnă a provoca «scandal european» pentru un mameluc mai mult pe băncile majorităței—ceea ce, în adevăr e o enormitate. Lt. Ultragiul d-lui Stere In fine d. Stere a fost dat judecăţei şi procesul—de astă dată—se va judeca. Să nu confundaţi însă. N’a fost dat în judecată directorul “Luminei“ de subocupaţia germană, nici autorul memoriului către Ludendorff prin care cerea anexarea României la Austro-Ungaria, ci a fost dat judecăţei d. deputat de Soroca, Stere, pentru ultragiarea unui agent administrativ cu prilejul maltratărei d-lui deputat Halipa. Când a ultragiat şi ţară şi rege şi popor şi — mai cu seamă — pe cei morţi pentru unitatea naţională, d. Stere a găsit „gestul nobil“ al iertărei d-lui Brătianu. Când a ultragiat insă pe agentul administrativ al guvernului — a fost dat judecăței, și va plăti scump ultragiul. Dulce regim! P. D. De ce trebue să vegheze Mica Înţelegere Un scandal parlamentar maghiar care arată realităţile Se cunoaşte incidentul provocat de deputatul maghiar Barosz la conferinţa interparlamentară de comerţ din Roma, unde vorbind de scumpirea traiului în Ungaria a stăruit asupra faptului că pricina fundamentală e tratatul de Trianon pe care l-a supus unei critici care a ridicat protestele deputaţilor români, cehi şi iugoslavi şi a determinat chemarea la ordine şi la chestie de către preşedintele congresului. Văzând situaţia în care fusese pusă delegaţia ungară, contele Hojos a încercat s’o dreagă declarând că Barosz a vorbit în numele său personal. Ajunşi acasă cei doi deputaţi maghiari s’au răfuit înnaintea Camerei din Budapesta. Care credeţi că a fost răspunsul contelui Hojos ? „ Şi părerea mea e că tratatul de Trianon e un scandal, dar am spus că Barosz n’a ales bine termenii spre a o spune“. Iată starea de spirit a şovinismului maghiar — şi iată de ce Mica înţelegere trebue să vegheze. Saturn 4 Pagini i Lei V. : ' ■■ WA1 im GESTUL UNUI POTENŢAT O declaraţie a d-lui I. Brătianu Sunt multe de spus asupra formei şi fondului declaraţiunei făcute Sâmbăta, la Cameră, de către preşedintele consiliului. Rostul declaraţiunei l-a priceput însă oricine: guvernul a simţit nevoia unei diversiuni în cazul Halippa şi a readus pe tapet cazul Stere,, dar tot sub forma unei smple ameninţări. Guvernul s’a încurcat, prin tergiversările d-lui Tătărăscu, în cazul Halippa. In loc să anunţe din primul moment pedepsirea agresorului dela Zguriţa, a anchetat opt zile până când s’a complicat cazul, aşa că guvernul se vede silit a recurge la ameninţări contra... omului «Luminei». Să precizăm. D. I. Brătianu a venit Sâmbătă, la Cameră, şi după ce d. Tătărăscu a anunţat... că a trimes în judecata consiliului de război pe locotenentul care a maltratat pe d. Halippa, primul ministru, în lipsa opoziţiei ţărăniste, a încercat o diversiune afirmând că nu este atât de inconştient să nu înţeleagă acţiunea politică care se desfăşoară acum în jurul cazului Halippa de către «omul capabil de orice crimă»—omul «Luminei». Şi după ce d. Brătianu a perorat câteva minute asupra „nobilelor“ sentimente cari l-au determinat să acopere cu vălul uitărei ticăloşiile trădătorilor din timpul războiului, a aruncat omului „Luminei“ dictonul.Non bis in idem!... ca şi cum Const. Sterea nr... fost odată judecat pentru faptele sale de sub ocupaţia duşmană! Din întreaga cuvântare a şefului guvernului s’a desprins clar că la acţiunea ţărănistă întreprinsă în cazul Halippa, d. Brătianu răspunde cu ameninţarea că dacă a iertat odată omului „Luminei“ un act de trădare, a doua oară nu-l va mai ierta! D. Iorga a relevat imediat această declaraţie a primului ministru amintindu i că a mai promis urmărirea trădătorului şi aşteaptă să-l vadă trecând la acte. !• Ceea ce voim să relevăm, pentru moment, e tonul cu care d. Brătianu a vorbit despre ticăloşia trădătorilor, un ton de suveran autocrat, de potentat care a făcut un gest nobil şi a iertat pe trădători! Şi apoi d. Brătianu s’a încruntat şi ameninţând pe trădătorul „capabil de orice crimă“ s’a plâns că acesta nu a înţeles gestul său nobil de iertare ! Limbagiul acesta nu este al unui om respectuos de legalitate, ci al unui potentat. De unde şi-a arogat d-nul Brătianu prerogativa de a graţia pe trădători ? Şi cum este admisibil ca odată ce l-ai iertat după opt ani să-l ameninţi că-l vei da în judecată ? Şi apoi de ce n-a ertat miile de ţărani cari stau prin puşcării pentru păcate mult mai uşoare ? Prin urmare cazul Stere este deschis. N’am spus de atâtea ori că d. Brătianu ţine suspendată sabia lui Damocles asupra capului omului «Luminei»? Să vedem acum dacă şi în ce mod va releva omul „Luminei“ ameninţarea primului ministru. Ştim ce s’a petrecut în culise. Arătăm în altă parte avertismentul pe care primul ministru l-a trimes omului , Luminei“. La acest avertisment Const. Stere a trimis d-lui Brătianu o notă verbală, cum se zice în termeni diplomatici, adică o notă precis redactată. La această notă a răspuns Sâmbătă d-l I. Brătianu „omului capabil de orice crimă“ spunându-i Non bis in idem ! Acum rămâne ca d. Brătianu să precizeze: e vorba de un nou act de trădare din partea omului „Luminei*‘ căci aşa rezultă din avertismentul ce i-a trimes, rezultă că „acum trădează cu bolşevicii“ precum eri „a trădat cu nemţii“. Dacă nu ne aflăm în faţa linei simple manopere politice, a unei încercări de diversiune, dacă d. Brătianu este în posesiunea dovezii că omul „Luminei“ a comis o a doua trădare, apoi ce mai aşteaptă primul ministru, pentru ce n’a anunţat imediat darea în judecată a lui Const. Stere? Nu admitem ca atunci când îi convine d-lui Brătianu să-l ierte pe omul „Luminei“ şi când nu-i convine să-l ameninţe. De astă dată primul ministru să treacă de la ameninţări la fapte, nu la diversiuni politice pentru meschine interese de partid. In ce priveşte pe ţărănişti am spus de nenumărate ori şi o repetăm: omul „Luminei“ e omul fatal al partidului ţărănist. R. P. : In şedinţa de ’.ri a Camerii s’a întâmplat un eveniment neaşteptat pentru majoritari şi o parte din banca ministerială, aşteptat, însă, de doi membri ai guvernului cari de multă vreme aşteaptă să ia parte în mod efectiv la lucrările de conducere, ca miniştri cu portofolii. D. Iorgu Toma care oglindeşte, la tribuna Adunării deputaţdor, gândurile, dorurile şi speranţele dim . Nistor, ministrul fără portofoliu al Bucovinei, cu prilejul cuvântării rostite la reforma administrativă a ridicat glasul de protest împotriva modului cum a fost administrată până astăzi Bucovina şi, mai ales, impotriva faptului că nici un bucovinean destoinic nu ia parte la conducerea Statului ca ministru cu portofoliu. D. Iorgu Toma, deşi ştia că cele ce va spune vor avea darul să enerveze pe şeful guvernului şi al partidului liberal, a făcut o comparaţie între modul cum era administrată Bucovina în timpul domniei austriace — timp pe care fruntaşul bucovinean nu-l regretă — şi între samavolniciile comise de regimul de administraţie centralistă, care a nemulţumit adânc paşnica populaţie bucovineană dela unire până astăzi. Comparaţia, evident, nu era în avantajul mijloacelor administrative naţionale. S’ar fi putut remedia răul dacă.... Răul s’ar fi putut remedia dacă ministrul care reprezintă Bucovina în guvernul central ar fi fost şeful efectiv al administraţiei din acea provincie. D. I. Nistor este, însă, un ministru decorativ, fără atribuţiuni, fără puteri, fără autoritate. Dar nu se poate amesteca în Bucovina cum nu se poate amesteca în administraţie un simplu cetăţean oarecare. Nevoile, durerile, cererile populaţiei nu pot fi satisfăcute, după cum tot nesatisfăcute rămân şi chestiunile de ordin economic-financiar cari ţin în loc şi îngreuiază desvoltarea economică a Bucovinei. Ar fi fost cu totul altceva dacă d. I. Nistor ar fi avut în guvern cel puţin puterile pe cari le are un ministru cu portofoliu. Amestecul d-sale în administraţia Bucovinei ar fi fost efectiv şi relele, pe cari d-sa le cunoaşte, dar pe cari, astăzi, nu le poate remedia, ar fi fost, desigur înlăturate. Cunoscându-se relaţiunile dintre d-nii I. Nistor şi Iorgu Toma, cuvintele fruntaşului bucovinean au produs sensaţie. Chiar d. Ioan I. C. Brătianu a ţinut să aibă o explicaţie, în incintă, cu d. I. Nistor, pe care l-a întrebat dacă împărtăşeşte punctul de vedere exprimat de d. Iorgu Toma. Evident d. I. Nistor s’a desolidarizat de prietenul d-sale ca să facă faţă situaţiei. Un anahronism D. Iorgu Toma a pus din nou in discuţiune chestiunea reprezentării provinciilor unite in guvern, care trebuia să fie rezolvită, imediat după votarea Constituţiei, cu prilejul remanierii guvernului. Dacă înainte de votarea Constituţiei se puteau găsi argumente în favoarea menţinerii reprezentării provinciilor unite prin miniştri fără portofoliu, după votarea pactului fundamental al Statului, când, de la un colţ la altul al ţării, o singură lege stă la temelia instituţiilor publice, miniştri fără portofoliu al Ardealului, Bucovinei şi Basarabiei au ajuns un anahronism care trebuia să dispară imediat. Inutilitatea miniştrilor provinciilor unite s-a dovedit prin faptul că toate atribuţiile acestor membri ai guvernului au fost, rând pe rând, retrase odată cu desfiinţarea directoratelor provinciale şi a diverselor comisiuni de unificare. Că aşa este situaţia o dovedeşte şi hotărârea guvernului actual de a renunţa la ministrul Ardealului. Au rămas d-nii I. Nistor şi I. Inculeţ cari, din atribuţiunile de odinioară, nu au mai păstrat decât câteva privilegii: vagon ministerial, automobil gratuit, participarea la şedinţele consiliului de miniştri şi leafă. D. I. Inculeţ s’a resemnat. D-sa a rămas la Chişinău, departe de luptele politice. D. I. Nistor a reacţionat, prin d. Iorgu Toma, împotriva situaţiei delicate ce i s’a creat în guvernul d-lui loan I. C. Brătianu. O mică păcăleală Durerea d-lui I. Nistor şi I. Inculeţ este cu atât mai mare cu cât primul ministru, înainte de remaniere, a promis amândurora că le va da portofoliu în guvern. D. I Nistor urma să fie ministru cultelor şi artelor iar d. I. Inculeţ, ministrul lucrărilor publice. Ministerele provinciilor unite urmau să fie desfiinţate ca un prim semnal al unificării administrative a ţării. Astăzi, evident, nu mai este in discuţie portofoliul; intervenţia d-lui Iorgu Toma a pus din nou pe tapet desfiinţarea orelor regionale, lacăror cas a sunat de multă vreme. R. Mate: Rostul miniştrilor fără portofoliu „Iah“ la d. Ion I. C. Brătianu. D. Iorgu Toma cere portofoliu pentru d. ministru I. Nistor. — Ie desfiinţează ministerele provințiilor unite? P Miercuri 6 Mai 1925 ___ director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţie ziarului şi la toate Agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL IN ŢARA 4 LEI IN STRĂINĂTATE CREIOUL ACTUALITĂŢII O Judecată competinte PREFECTUL: Lucrătorii ar cam vrea să nu lucreze de 1 Maiu. IONEL: Poporul ăsta e de o lene fantastică! Alianţa navală turto-ruso-germană Preponderenţa Rusiei In Marea Neagră In cercurile militare face senzaţie un articol apărut în revista L’Italia Marinara, care aduce în .chestiunea flotei lui Wrangel următoarele amănunte, comentate şi de „Buletinul marinei“ : Amiralul Behrens, care conduce misiunea sovietică care a examinat starea de navigabilitate a floci de la Bizerta, este fratele ofiţerului superior antisovietist, care comandă acum acea flotă. Distrugătoarele şi submarinele sunt excelente şi au fost bine întreţinute. Din cele 7 distrugătoare, au fost lansate în 1914 şi unul în 1907. Submarinele sunt moderne şi au fost lansate în 1913, 1916 şi 1918, aşa că ele ar prezintă cea mai mare primejdie pentru noi, dacă ar fi aduse în marea Neagră. I PROTEST ITALIAN 7 Interesul ce-l prezintă pen.-U soviete înapoerea acestei forţe navale în marea Neagră, constă în preponderanţa absolută a ruşilor nu numai în marea Neagră, dar şi în Bazinul Oriental al Mediteranei, asupra inexistentei flote turceşti şi asupra celei greceşti foarte slăbită. După România, va protesta şi Grecia. Turcia priveşte cu indiferenţă chestiunea, deoarece în 1924, Ahmed Muhtar Bey, ambasadorul turc la Moscova, a primit asigurări de un caracter special din partea sovietelor. Italia nu poate rămâne indiferentă faţă de o eventualitate care modifică adânc echilibrul naval în Mediterana Orientală. La Constantinopol se vorbeşte că ruşii au făcut promisiunea pentru a obţine ajutorul turcilor, necesar aducerei şi menţinerei flotei sovietice în marea Neagră şi in apropierea Bosforului. S’a decis o strânsă colaborare navală, pentru a face din marea Neagră şi cea de Marmara două locuri turco-ruse, închise influenţelor străine. Societăţile de navigaţie străine nu vor întârzia să întâmpine dificultăţi în serviciile lor, în porturile celor două mări. ARSENALELE DIN TURCIA ŞI RUSIA Bolşevicii şi turcii împinşi de Germania, n’au voit să semneze acordurile de la Washington şi în consecinţă îşi păstrează întreaga libertate de acţiune în ce priveşte armamentul naval. Generalul german Von Lossow, fost ataşat militar la Constantinopol şi amic intim al lui Kemal Paşa, a fost în tmpul din urmă la Angola şi la Moscova şi persoane bine informate ne asigură că această călătorie e în strânsă legătură cu realizarea unui program de colaborare politico-militară-industrială, între Germania, Rusia şi Turcia. Ar fi vorba de a pune la dispoziţia Rusiei şi Turciei mijloace financiare, industriale şi tehnice germane, pentru modernizarea în cel mult 30 luni, a arsenalelor principale din Odesa, Sevastopol, Teodosia, Novorossisk, Batum, Iné-Boli, Stenia, Cornul de Aur şi Izmid. *••• * --.la . x .ita Germanii cari se văd împiedicaţi prin tratatul de la Versailles de a mai construi noul vase de război, ar repeta acelaş joc ca al faimoaselor „Goeben“ şi „Breslau“, „vânzând Turciei1'' şi Rusiei pe Thetis, Medusa, Panther, Hamburg, Amazon, Berlin, cari pe urmă ar fi repede înlocuite în flota germană prin cele 3 cuirasate autorizate de tratate, dar neconstruite încă, şi altele. In 7 ani, Germania ar construi asfel o flotă care ar răsturna cu totul situaţia navală. Germanii s’ar servi deci indirect de o flotă la construirea căreia ar ajuta. * Un mare număr de ingineri navali formaţi la Charlottenburg se găsesc azi în arsenalele ruseşti, iar pe navele ruse din Baltica sunt ofițeri germani. Guvernul francez a fost informat despre aceasta. | Granate . Prieten cu primal ministru la şedinţa de Sâmbătă a Camerii, d. Ionel Brătianu a declarat solemn că l-a iertat odată pe d. Stere pentru actele sale de trădare cu nemţii, dar a doua oară nu-l va mai ierta. Iar în particular i-a trimis vorbă că-l iartă şi pentru trădările sale actuale cu bolşevicii, dacă determină partidulgrănesc să se astâmpere in chestia Halippa. Vasăzică, vorba mea: nu-mi trebue pe lume meserie mai bună decât aceea de fost sau actual prieten al d-lui Brătianu. Poţi să trădezi ţara şi neamul cu nemţii, cu ruşii, cu tătarii cu bulgarii, mă rog, cu cine îţi face plăcere I Şi nu cumva o trădare mititică, ci una — ca să mă exprim în termeni parlamentari — una barosană, una care ameninţă existenţa statului I Dacă ai fost sau mai eşti prieten cu şeful guvernului, Iţi baţi joc de toate Curţile marţiale şi de toţi comisarii regali I Doamne I — exclam ou_de ce nu i-ai învrednicit şi pe nenorociţii aceia de ţărani cari zac de ani de zile prin puşcării, cari după ce au luptat zile şi nopţi, neodihniţi, nemâncaţi, sau prăbuşit prin şanţuri şi n'au putut urma armata în retragere, — de ce nu i-ai învrednicit să fie şi el prieteni măcar cu valetul d-lui Ionel Brătianu ? ! Scăpau cu siguranţă, căci In ţara românească pilda unei Justiţii solemne şi nepărtinitoare o dă însuşi şeful guvernului, după pilda vechei zicătoare : Eu te-am făcut • Eu te-am crescut Eu te-am... bătut IOODESCA .