Lupta, mai 1925 (Anul 4, nr. 1019-1040)

1925-05-06 / nr. 1019

I Anul IV, Ho. 1010 Director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 luni ..... 430 lei Pe 6 luni ..... 200 lei Pe «£ lupi ..... *i O® lei EEDACTMVI& Sl ABMINISTRATEA București, Sîr. Sărindar, 12 biel'otfîa i 1 UNIVERS­ITATDj V •S\ . UNELTIRILE COMUNISTE 01 BULGARIA Bulgaria a fost teatrul unor sângeroase demonstraţiuni şi atentate comunste, la cari a răspuns guvernul din Sofia cu o represiune tot atât de săl­batecă, al cărei principal cu­sur este de a fi lovit poate persoane nevinovate, fără nicio răspundere directă in atentatul de la catedrala din Sofia. Uneltirile acestea şi repre­siunea lor pot face să se acre­diteze zvonul că Bulgaria este pe pragul revoluţia. Ideia este greşită. In ţara bulgărea­scă, sovietele ruseşti au pus la cale aceste atentate, îndoială nu poate fi. Pentru a le co­mite nu este nevoie de o prea mare massă de oameni. O mie dacă ar fi fost in toată Bul­garia erau de ajuns pentru a săvârşi atentate de felul ace­luia dela catedrala din Sofia. Aceste atentate intră în pro­gramul de agitaţie al sovie­telor ruseşti. Sunt menite pen­tru a produce teroare intr’o ţară, pentru a provoca dezor­ganizarea tuturor forţelor ad­ministrative, pentru a da cu­raj unora şi a inspira frică altora. In această deslănţuire de patimi se nădăjdueşte să sca­pere o scânteie pentru a pro­voca revoluţia şi, odată pro­dusă intr’o ţară, să se întindă ca astfel să se proclame re­voluţia socială şi dictatura proletariatului. Dar nici măcar în Bulgaria, care nu dispune de armată propriu zisă, atentatele din Sofia şi celelalte atentate a­­supra diferitelor persoane o f—,----—*•* F“1'*4' rta jos guvernul. Doar l’au zgu­duit un moment, l’au terorizat şi l’au impuns la acte de o sălbăticie egală în grozăvenia lor, cu cele ale comuniştilor. Odată însă, primul moment trecut,, guvernul bulgar şi-a recăpătat stăpânirea de sine, a urmat să conducă Bulgaria aproape în stare normală, zic normală căci proclamarea stă­rii de asediu nu adaugă ni­mic, nici la siguranţa publică şi nici la înfricoşarea răilor făcători sovietici. Ceia ce s’a întâmplat în Bulgaria, se poate întâmpla şi la noi. Repetăm, dacă ar fi să se întâmple, nu starea de asediu şi tribunalele mili­tare le vor împiedeca. Un a­­tentat cum de alt­fel a fost şi cel de la Senat, va zgudui desigur în primul moment o­­pinia publică şi va împinge guvernul la aceleaşi acte de represiune sălbatică la fel ca in Bulgaria. Dar România nu va putea fi socotită ca pier­dută, pentru că mai mulţi inşi in solda sovietelor ruseşti vor pune la cale şi la noi, ceia ce au săvârşit in Bulgaria Un guvern cuminte,—şi nu gu­vernul liberal e acesta, — ar şti să-şi păstreze sângele rece, singurul lucru care este de dorit unui guvern în astfel de împrejurări. Că se vor întâmpla în Ro­mânia aceleaşi lucruri ca şi in Bulgaria, nu avem nici o indicațiune. Dar lucru e po­sibil şi de aceia vorbim de el pentru ca să nu ni se poată spune că nimeni nu sa prevă­zut. Nu poliţia şi administra­ţia noastră vor putea pre­veni aceste atentate, afară dacă nu cumva vor fi puse la cale tot de acestea. * Dar, încă odată, o ţară nu e în faza revoluţionară pen­tru că mai mulţi râu­făcători sau nebuni se vor încerca să o terorizeze prin atentate şi asasinate. Nu. Morţii sunt în­gropaţi, cei vinovaţi îşi iau pedeapsa şi lucrurile reiau călea normala. Bolşevicii, am spus de a­­tâtea ori, au pierdut ocaziu­­nea de a revoluţiona întreaga Europă, acum cinci ani. Azi ei sunt neputincioşi de a face altceva decât doar atentate teroriste, care zgudue un moment un stat, dar care nu-l pot prăbuşi in vârtejul unei revoluţii. CONST. MILLE * Egalitatea înaintea bătăii Adevărata teorie democratică! Epitaful pe viitorul mau­­soleu al actualului prim-mi­­nistru a fost găsit. Căci nu pot fi două sau mai multe, ci numai unul epitaful cel mai potrivit. Se va săpa deci pe mausoleul şefului liberali­lor. „printre ai săi a fost şi ai săi nu l’au cunoscut11. Căci aşa e. D. Ionel Bră­tianu e considerat şi tratat de toţi ca un absolutist, ca un reacţionar, că un potentat pe când în realitate într’însul se ascunde democraţia cea mai autentică. L’aţi auzit Sâmbătă la Ca­meră în aprecierea maltrata­­rei deputatului Halipa ? Nimeni n’a găsit formula exactă a egalităţei democra­tice înnaintea bătăii. Singur primul-ministru a găsit-o şi a prezentat-o Camerei: — „Nu înţeleg să mă re­volt şi să aplic sancţiuni nu­mai când e bătut un deputat. Bătaia trebue să revolte şi să fie pedepsită chiar când vic­tima ei e un simplu cetăţean!“ Asta e teoria democratică cea adevărată pe care nimeni n’o ştie, dar pe care primul­­■miniştrii a descoperit-o—şi fiindcă a descoperit-o abia a­­cum, n’a putut-o aplica! Care e insă realitatea — nu teoria ? Realitatea e că cine crâc­neşte contra guvernului mă­nâncă bătae. Primul- ministru însă se re­voltă: — Adică de ce mojicul dacă crâcneşte contra guvernului să mănânce bătaie şi puş­cărie, când nu e şi împuşcat, iar deputatul din opoziţie să nu mănânce barem câteva palme? Egalitate e asta? Demo­­ftraţie e asta? ♦------------­ Nu v’am spus? Epitaful Pentru mausoleul primului­­ministru rămâne acesta: „Printre ai săi a fost și ai săi nu l-au cunoscut. S. U. R. ministru englez al tezaurului care a făcut zilele trecute un mare expozeu al politicii finan­ciare actuale și viitoare a Marii Britanii. CRURCILL Enormitatea dela Sin® — OBSERVAŢIUNILE D-LUI VAIDA — Fostul prim-ministru al guvernului federaţiei naţio­nale a făcut în interviewul acordat «Luptei» asupra a­­legerei de la Ciuc câteva ob­­servaţiuni cari pun încă o­­dată faţă în faţă două con­­cepţiuni în tratarea pro­blemei minorităţilor la noi. D. Vaida plecând de la faptul că Ciucul e un centru unguresc, arată că nici li­beralii nici alt partid n’aveau ce căuta acolo în alegeri li­bere, un centru minoritar având dreptul la un repre­­zentant minoritar. Reuşita candidatului liberal cu a­­proape îndoitul voturilor înseamnă evidenta fraudare şi falsificare a alegerei. Observaţia de căpetenie însă a d­lui Vaida e că dacă a fura urnele contra unui partid românesc nu poate împinge revolta unui astfel de partid până la pe­riclitarea intereselor ţărei, a fura urnele contra unui candidat minoritar însea­mnă a provoca «scandal eu­ropean» pentru un mameluc mai mult pe băncile majo­­rităței—ceea ce, în adevăr e o enormitate. Lt. Ultragiul d-lui Stere In fine d. Stere a fost dat judecăţei şi procesul—de astă dată—se va judeca. Să nu confundaţi însă. N’a fost dat în judecată di­rectorul “Luminei“ de subo­­cupaţia germană, nici autorul memoriului către Ludendorff prin care cerea anexarea Ro­mâniei la Austro-Ungaria, ci a fost dat judecăţei d. de­putat de Soroca, Stere, pen­tru ultragiarea unui agent ad­ministrativ cu prilej­­ul mal­­tratărei d-lui deputat Halipa. Când a ultragiat şi ţară şi rege şi popor şi — mai cu seamă — pe cei morţi pentru unitatea naţională, d. Stere a găsit „gestul nobil“ al iertă­­rei d-lui Brătianu. Când a ul­tragiat insă pe agentul admi­nistrativ al guvernului — a fost dat judecăței, și va plăti scump ultragiul. Dulce regim! P. D. De ce trebue să vegheze Mica Înţelegere Un scandal parlamentar maghiar care arată realităţile Se cunoaşte incidentul pro­vocat de deputatul maghiar Barosz la conferinţa interpar­lamentară de comerţ din Ro­ma, unde vorbind de scum­pirea traiului în Ungaria a stăruit asupra faptului că pri­cina fundamentală e tratatul de Trianon pe care l-a supus unei critici care a ridicat pro­testele deputaţilor români, cehi şi iugo­slavi şi a deter­minat chemarea la ordine şi la chestie de către preşedin­tele congresului. Văzând situaţia în care fu­sese pusă delegaţia ungară, contele Hojos a încercat s’o dreagă declarând că Barosz a vorbit în numele său per­sonal. Ajunşi acasă cei doi deputaţi maghiari s’au răfuit înnaintea Camerei din Buda­pesta. Care credeţi că a fost răs­punsul contelui Hojos ? „ Şi părerea mea e că tra­tatul de Trianon e un scan­dal, dar am spus că Barosz n’a ales bine termenii spre a o spune“. Iată starea de spirit a şo­vinismului maghiar — şi iată de ce Mica înţelegere trebue să vegheze. Saturn 4 Pagini i Lei V. : ' ■■ WA1 im GESTUL UNUI POTENŢAT O declaraţie a d-lui I. Brătianu Sunt multe de spus asu­­pra formei şi fondului de­­claraţiunei făcute Sâmbăta, la Cameră, de către preşe­dintele consiliului. Rostul declaraţiunei l-a priceput însă oricine: guvernul a sim­­ţit nevoia unei diversiuni în cazul Halippa şi a readus pe tapet cazul Stere,, dar tot sub forma unei s­mple ameninţări. Guvernul s’a încurcat, prin tergiversările d­-lui Tătă­­răscu, în cazul Halippa. In loc să anunţe din primul moment pedepsirea agreso­rului dela Zguriţa, a anche­tat opt zile până când s’a complicat cazul, aşa că gu­vernul se vede silit a re­curge la ameninţări contra... omului «Luminei». Să precizăm. D. I. Bră­tianu a venit Sâmbătă, la Cameră, şi după ce d. Tă­­tărăscu a anunţat... că a trimes în judecata consiliu­lui de război pe locotenen­tul care a maltratat pe d. Halippa, primul ministru, în lipsa opoziţiei ţărăniste, a încercat o diversiune afir­mând că nu este atât de inconştient să nu înţeleagă acţiunea politică care se desfăşoară acum în jurul cazului Halippa de către «omul capabil de orice cri­mă»—omul «Luminei». Şi după ce d. Brătianu a perorat câteva minute asu­pra „nobilelor“ sentimente cari l-au determinat să a­­copere cu vălul uitărei ti­căloşiile trădătorilor din timpul războiului, a arun­cat omului „Luminei“ dic­tonul­­.Non bis in idem!... ca şi cum Const. Stere­a nr... fost odată judecat pentru faptele sale de sub ocupa­ţia duşmană! Din întreaga cuvântare a şefului guvernului s’a des­prins clar că la acţiunea ţărănistă întreprinsă în ca­zul Halippa, d. Brătianu răspunde cu ameninţarea că dacă a iertat odată omu­lui „Luminei“ un act de trădare, a doua oară nu-l va mai ierta! D. Iorga a relevat ime­diat această declaraţie a primului ministru amintin­­du i că a mai promis urmă­rirea trădătorului şi aşteaptă să-l vadă trecând la acte.­ ­!• Ceea ce voim să relevăm, pentru moment, e tonul cu care d. Brătianu a vorbit despre ticăloşia trădătorilor, un ton de suveran autocrat, de potentat care a făcut un gest nobil şi a iertat pe trădători! Şi apoi d. Bră­tianu s’a încruntat şi ame­ninţând pe trădătorul „ca­pabil de orice crimă“ s’a plâns că acesta nu a înţe­les gestul său nobil de ier­tare ! Limbagiul acesta nu este al unui om respectuos de legalitate, ci al unui po­tentat. De unde şi-a aro­gat d-nul Brătianu prero­gativa de a graţia pe tră­dători ? Şi cum este admi­sibil ca odată ce l-ai iertat după opt ani să-l ameninţi că-l vei da în judecată ? Şi apoi de ce n-a ertat miile de ţărani cari stau prin puşcării pentru păcate mult mai uşoare ? Prin urmare cazul Stere este deschis. N’am spus de atâtea ori că d. Brătianu ţine suspendată sabia lui Damocles asupra capului o­­mului «Luminei»? Să vedem acum dacă şi în ce mod va releva omul „Luminei“ ameninţarea pri­mului ministru. Ştim ce s’a petrecut în culise. Arătăm în altă parte a­­vertismentul pe care primul ministru l-a trimes omului , Luminei“. La acest aver­tisment Const. Stere a tri­mis d-lui Brătianu o notă verbală, cum se zice în termeni diplomatici, a­­dică o notă precis redac­tată. La această notă a răs­puns Sâmbătă d-l I. Brătianu „omului capabil de orice crimă“ spunându-i Non bis in idem ! Acum rămâne ca d. Bră­tianu să precizeze: e vorba de un nou act de trădare d­in partea omului „Lumi­­nei*‘ căci aşa rezultă din avertismentul ce i-a trimes, rezultă că „acum trădează cu bolşevicii“ precum eri „a trădat cu nemţii“. Dacă nu ne aflăm în faţa linei simple manopere po­litice, a unei încercări de diversiune, dacă d. Brătianu este în posesiunea dovezii că omul „Luminei“ a co­mis o a doua trădare, apoi ce mai aşteaptă primul mi­nistru, pentru ce n’a anun­ţat imediat darea în jude­cată a lui Const. Stere? Nu admitem ca atunci când îi convine d-lui Bră­tianu să-l ierte pe omul „Luminei“ şi când nu-i convine să-l ameninţe. De astă dată primul ministru să treacă de la ameninţări la fapte, nu la diversiuni politice pentru meschine in­terese de partid. In ce priveşte pe ţărănişti am spus de nenumărate ori şi o repetăm: omul „Lu­minei“ e omul fatal al par­tidului ţărănist. R. P. : In şedinţa de ’.­ri a Camerii s’a întâmplat un eveniment neaşteptat pentru majoritari şi o parte din banca ministe­rială, aşteptat, însă, de doi membri ai guvernului cari de multă vreme aşteaptă să ia parte în mod efectiv la lucră­rile de conducere, ca miniştri cu portofolii. D. Iorgu Toma care oglin­deşte, la tribuna Adunării de­putaţdor, gândurile, dorurile şi speranţele d­im . Nistor, ministrul fără portofoliu al Bucovinei, cu prilejul cuvân­tării rostite la reforma admi­nistrativă a ridicat glasul de protest împotriva modului cum a fost administrată până astăzi Bucovina şi, mai ales, impotriva faptului că nici un bucovinean destoinic nu ia parte la conducerea Statului ca ministru cu portofoliu. D. Iorgu Toma, deşi ştia că cele ce va spune vor a­­vea darul să enerveze pe şe­ful guvernului şi al partidu­lui liberal, a făcut o compa­raţie între modul cum er­a ad­ministrată Bucovina în tim­pul domniei austriace — timp pe care fruntaşul bucovinean nu-l regretă — şi între sa­mavolniciile comise de regimul de administraţie centralistă, care a nemulţumit adânc paş­nica populaţie bucovineană dela unire până astăzi. Comparaţia, evident, nu era în avantajul mijloacelor admi­nistrative naţionale. S’ar fi putut remedia răul dacă.... Răul s’ar fi putut remedia dacă ministrul care reprezintă Bucovina în guvernul central ar fi fost şeful efectiv al ad­ministraţiei din acea provincie. D. I. Nistor este, însă, un ministru decorativ, fără atri­­buţiuni, fără puteri, fără au­toritate. Dar nu se poate a­­mesteca în Bucovina cum nu se poate amesteca în admi­nistraţie un simplu cetăţean oarecare. Nevoile, durerile, cererile populaţiei nu pot fi satisfă­cute, după cum tot nesatisfă­­cute rămân şi chestiunile de ordin economic-financiar cari ţin în loc şi îngreuiază des­­voltarea economică a Buco­vinei. Ar fi fost cu totul altceva dacă d. I. Nistor ar fi avut în guvern cel puţin puterile pe cari le are un ministru cu portofoliu. Amestecul d-sale în administraţia Bucovinei ar fi fost efectiv şi relele, pe cari d-sa le cunoaşte, dar pe cari, astăzi, nu le poate remedia, ar fi fost, desigur înlăturate. Cunoscându-se relaţiunile dintre d-nii I. Nistor şi Iorgu Toma, cuvintele fruntaşului bucovinean au produs sen­­saţie. Chiar d. Ioan I. C. Brătia­nu a ţinut să aibă o explica­ţie, în incintă, cu d. I. Nis­tor, pe care l-a întrebat dacă împărtăşeşte punctul de vede­re exprimat de d. Iorgu Toma. Evident d. I. Nistor s’a de­solidarizat de prietenul d-sale ca să facă faţă situaţiei. Un anahronism D. Iorgu Toma a pus din nou in discuţiune chestiunea reprezentării provinciilor u­­nite in guvern, care trebuia să fie rezolvită, imediat după votarea Constituţiei, cu pri­lejul remanierii guvernului. Dacă înainte de votarea Constituţiei se puteau găsi argumente în favoarea men­ţinerii reprezentării provincii­lor unite prin miniştri fără portofoliu, după votarea pac­tului fundamental al Statului, când, de la un colţ la altul al ţării, o singură lege stă la temelia instituţiilor publice, miniştri fără portofoliu al Ar­dealului, Bucovinei şi Basa­rabiei au ajuns un anahronism care trebuia să dispară ime­diat. Inutilitatea miniştrilor pro­vinciilor unite s-a dovedit prin faptul că toate atribuţiile a­­cestor membri ai guvernului au fost, rând pe rând, retrase odată cu desfiinţarea direc­toratelor provinciale şi a di­verselor com­i­siuni de unifi­care. Că aşa este situaţia o do­vedeşte şi hotărârea guver­nului actual de a renunţa la ministrul Ardealului. Au rămas d-nii I. Nistor şi I. Inculeţ cari, din atribu­­ţiunile de odinioară, nu au mai păstrat decât câteva pri­vilegii: vagon ministerial, au­tomobil gratuit, participarea la şedinţele consiliului de mi­niştri şi leafă. D. I. Inculeţ s’a resemnat. D-sa a rămas la Chişinău, departe de luptele politice. D. I. Nistor a reacţionat, prin d. Iorgu Toma, împotriva si­tuaţiei delicate ce i s’a creat în guvernul d-lui loan I. C. Brătianu. O mică păcăleală Durerea d-lui I. Nistor şi I. Inculeţ este cu atât mai mare cu cât primul ministru, înainte de remaniere, a pro­mis amândurora că le va da portofoliu în guvern. D. I Nistor urma să fie ministru cultelor şi artelor iar d. I. Inculeţ, ministrul lucrărilor publice. Ministerele provinciilor u­­nite urmau să fie desfiinţate ca un prim semnal al unifi­cării administrative a ţării. Astăzi, evident, nu mai este in discuţie portofoliul; inter­venţia d-lui Iorgu Toma a pus din nou pe tapet desfiin­ţarea orelor regionale, la­­căror cas a sunat de multă vreme. R. Mate: Rostul miniştrilor fără portofoliu „Iah“ la d. Ion I. C. Brătianu.­­ D. Iorgu Tom­a cere portofoliu pentru d. ministru I. Nistor. — Ie desfiinţează ministerele provințiilor unite? P Miercuri 6 Mai 1925 ___ director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţie ziarului şi la toate Agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL IN ŢARA 4 LEI IN STRĂINĂTATE CREIOUL ACTUALITĂŢII O Judecată competinte PREFECTUL: Lucrătorii ar cam vrea să nu lucreze de 1 Maiu. IONEL: Poporul ăsta e de o lene fantastică! Alianţa navală turto-ruso-germană Preponderenţa Rusiei In Marea Neagră In cercurile militare face sen­­zaţie un articol apărut­ în revista L’Italia Marinara, care aduce în .ch­estiunea flotei lui Wrangel ur­mătoarele amănunte, comentate şi de „Buletinul marinei“ : Amiralul Behrens, care condu­ce misiunea sovietică care a exa­minat starea de navigabilitate a floci de la Bizerta, este fratele ofiţerului superior antisovietist, care comandă acum acea flotă. Distrugătoarele şi submarinele sunt excelente şi au fost bine în­treţinute. Din cele 7 distrugătoa­re,­­ au fost lansate în 1914 şi unul în 1907. Submarinele sunt moderne şi au fost lansate în 1913, 1916 şi 1918, aşa că ele ar prezintă cea mai mare primejdie pentru noi, dacă ar fi aduse în marea Nea­gră. I PROTEST ITALIAN 7 Interesul ce-l prezintă pen.-U soviete înapoerea acestei forţe navale în marea Neagră, constă în preponderanţa absolută a ru­şilor nu numai în marea Nea­gră, dar şi în Bazinul Oriental al Mediteranei, asupra inexisten­tei flote turceşti şi asupra celei greceşti foarte slăbită. După Ro­mânia, va protesta şi Grecia. Turcia priveşte cu indiferenţă chestiunea, de­oarece în 1924, Ahmed Muhtar Bey, ambasado­rul turc la Moscova, a primit asi­gurări de un caracter special din partea sovietelor. Italia nu poate rămâne indi­ferentă faţă de o eventualitate care modifică adânc echilibrul naval în Mediterana Orientală. La Constantinopol se vorbeşte că ruşii au făcut promisiunea pentru a obţine ajutorul turcilor, necesar aducerei şi menţinerei flotei sovietice în marea Neagră şi in apropierea Bosforului. S’a decis o strânsă colaborare nava­lă, pentru a face din marea Nea­gră şi cea de Marmara două lo­curi turco-ruse, închise influen­ţelor străine. Societăţile de na­vigaţie străine nu vor întârzia să întâmpine dificultăţi în servi­ciile lor, în porturile celor două mări.­­ ARSENALELE DIN TURCIA ŞI RUSIA Bolşevicii şi turcii împinşi de Germania, n’au voit să semneze acordurile de la Washington şi în consecinţă îşi păstrează în­treaga libertate de acţiune în ce priveşte armamentul naval. Ge­neralul german Von Lossow, fost ataşat militar la Constantinopol şi amic intim al lui Kemal Paşa, a fost în tmpul din urmă la An­gola şi la Moscova şi persoane bine informate ne asigură că a­­ceastă călătorie e în strânsă le­gătură cu realizarea unui pro­gram de colaborare politico-mi­­litară-industrială, între Germa­nia, Rusia şi Turcia. Ar fi vorba de a pune la dis­poziţia Rusiei şi Turciei mijloa­ce financiare, industriale şi teh­nice germane, pentru moderniza­rea în cel mult 30 luni, a arse­nalelor principale din Odesa, Se­vastopol, Teodosia, Novorossisk, Batum, Iné-Boli, Stenia, Cornul de Aur şi Izmid. *••• * --.la . x .ita Germanii cari se văd împiedi­caţi prin tratatul de la Versail­les de a mai construi noul vase de război, ar repeta acelaş joc ca al faimoaselor „Goeben“ şi „Breslau“, „vânzând Turciei1'' şi Rusiei pe Thetis, Medusa, Pan­ther, Hamburg, Amazon, Berlin, cari pe urmă ar fi repede înlo­cuite în flota germană prin cele 3 cuirasate autorizate de trata­te, dar neconstruite încă, şi al­tele. In 7 ani, Germania ar construi asfel o flotă care ar răsturna cu totul situaţia navală. Germanii s’ar servi deci indirect de o flotă la construirea căreia ar ajuta. * Un mare număr de ingineri navali formaţi la Charlottenburg se găsesc azi în arsenalele ru­seşti, iar pe navele ruse din Bal­tica sunt ofițeri germani. Guver­­nul francez a fost informat des­pre aceasta. | Granate . Prieten cu primal ministru la şedinţa de Sâmbătă a Ca­­merii, d. Ionel Brătianu a de­clarat solemn că l-a iertat odată pe d. Stere pentru actele sale de trădare cu nemţii, dar a doua oară nu-l va mai ierta. Iar în particular i-a­ trimis vorbă că-l iartă şi pentru tră­dările sale actuale cu bolşevi­cii, dacă determină partidul­­g­­rănesc să se astâmpere in che­stia Halippa. Vasăzică, vorba mea: nu-mi trebue pe lume meserie mai bu­­nă decât aceea de fost sau ac­tual prieten al d-lui Brătianu. Poţi să trădezi ţara şi neamul cu nemţii, cu ruşii, cu tătarii cu bulgarii,­­ mă rog, cu cine­ îţi face plăcere I Şi nu cumva o trădare mititică, ci una — ca să mă exprim în termeni parla­mentari — una barosană, una care ameninţă existenţa statu­­lui I Dacă ai fost sau mai eşti prieten cu şeful guvernului, Iţi baţi joc de toate Curţile mar­­ţiale şi de toţi comisarii regali I Doamne I — exclam ou_de ce nu i-ai învrednicit şi pe ne­norociţii aceia de ţărani cari zac de ani de zile prin puşcării, cari după ce au luptat zile şi nopţi, neodihniţi, nemâncaţi, sau prăbuşit prin şanţuri şi n'au putut urma armata în re­tragere, — de ce nu i-ai învred­nicit să fie şi el prieteni măcar cu valetul d-lui Ionel Bră­­tianu ? ! Scăpau cu siguranţă, căci In ţara românească pilda unei Jus­­tiţii solemne şi nepărtinitoare o dă însuşi şeful guvernului, după pilda vechei zicătoare : Eu te-am făcut • Eu te-am crescut Eu te-am... bătut I­O­O­DESCA .

Next