Lupta, iunie 1925 (Anul 4, nr. 1041-1066)
1925-06-01 / nr. 1041
t final I V, No. 1041 Director Politic CCI^ST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 Luni ..... 400 lei Pe 6 luni.................. 200 lei Pe 3 Luni ..... 100 lei REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA Bucureşti, Str. Sărindar, 12 Maşina infernală In ziua în care d. Iorga a făcut d-lui Brătianu dezagreabila surpriză de a’i citi declaraţiunea de unire a opoziţiunei, d sa s’a făcut vinovat de fabricarea maşinei infernale care avea să arunce in aer un guvern care pierduse de mut terenul de sub picioare. La maşina infinală trebuia răspuns cu alta, care a fost repede găsită: e „nota informativă" pe care Moscova a avut urgenta amabilitate de a o fabrica, pe care guvernul a primit-o la timp spre a lua și mai urgenta măsură de a se transmite biroului de informat al Marelui Stat Major, ca armata să fie pusă la curent, ca Moscova crede a şti că in România opoziţia a întreprins o campanie de răsturnare a regimului Brătianu pentru a’l înlocui cu un guvern de „stânga" — naţional sau char ţărănist. Maşina aceasta arhi-infernală, menită a arăta Moscova direct interesată în răsturnarea regimului Brătianu şi venirea la cârmă în România a unui regim „naţional" sau chiar (sic!),ţărănist“, trebuia bineînţeles să exploadeze sub ferestrele Regelui Ferdírand, spre a’l preveni că plecarea guvernului Brătianu înseamnă: venirea la cârmă a delor lor la Manin-Lupu, sfirşitul regalităţii in România, întronarea Dumei, disolvarea ei de către dictatura d-lui Christescu, confiscarea averilor, abolirea proprietăţei, instalarea Comisarilor Poporului şi afilierea guvernului Rominiei sovietice la Internaţionala treia. Ca să ia caracterul tragic al unei alarme care reclamă o reacţie automatică, documentul trebuia să vie de la Moscova şi să fie transmis ca informaţie de „apărare naţională “ Marelui Stat Major. Explozia acestei maşini infernale trebuia să zguduie dnnainte de toate Coroana — ca cea dintâi periclitată şi, după părerea d-lui Brătianu cea mai lesne intirmdabilă, apanajul curajului, ştiut fiind că este al Dinastiei de la Fiorica. Rezultatul ei imediat nu putea fi decît — vorba d-lui Goga, care a obţinut un aşa răsunător succes de ilaritate: — Să vie generalul Averescu şi să pue ordine in ţară, de lor! In locul tuturor acestor grave consecvenţe, am avut ori după amează la Cameră interpelarea adresată de d-nul Iorga guvernului, şi prin care il intreba: ce crede el că e bolşevismul şi comunismul şi se caută o informaţie asupra râsturnărei guvernului , alcătuirea unui regim al altor partide politice, la Marele Stat Major al Armatei ?!L). Iorga a făcut din mașina infernală a guvernului un instrument de masacrare a regimului. In rolul său de istoric, d-l Iorga, pe lângă un curs foarte complect de bizantinism liberal de-a lungul epocei de la 1883 încoace, a vărsat în dezbaterile Camerei şi notele diplomatice ale lui Reuss către Bismark, prin care Dimitrie Sturdza, ca ministru de externe al guvernului Brătianu, acuza pe şefii partidului conservator de sprijinul pecuniar al Rusiei, pentru ca pe de o parte să obţie concursul Germaniei spre a face presiune de partid in viaţa internă cu ajutorul străinului, iar pe de altă parte să pe pe regele Carol sub presiunea primejdiei unui partid care e in solda ţarismului. A fost fulgerătoare lumina pe care a adus o acest document istoric menit a arăta că nume nu s’a schimbat în metodele perfidiei bizantine a liberalilor, care la 1883 consta în a calomnia opoziţia ca vânduta ţarismului, iar la 1925 constă in a calomnia cu „note informative* de la Moscova spre a o arăta in slujba Sovietelor şi primejduind Stat şi tron! Dacă 11’ar fi fost decât această magistrală analogie şi încă succesul interpelarei ar fi fost formidabil. Dar ceea ce au auzit fraţii Brătianu de la d. Iorga a fost răzbunarea istorică a câtorva gneraţiuni. Maşina infernală a „notei informative“ către Marele Stat Major a sfârşit lamentabil , fitilul s’a stins între degetele celui care a încercat să-l aprindă. Ce a ars perfidia fanariotă a 70 de ani de dominaţie liberală a fost lapisul corosiv al unei revolte de care a vibrat întreaga fiinţă morală a omului care rezumă azi indignarea intelectualităţei împotriva zărăfiei liberale. EMIL D. FAGURE De ce a fost tolerant d. N. Iorga O mărturisire reali Revoltat de acea provocătoare procedare, aprobată de guvern in şedinţa de ori a Camerei, prin glasul d-lui Vintilă Brătianu, procedare demascată prin acel document al statului major al armatei prin care se semnalează oştirei primejdia răsturnărei actualului guvern şi venirea unui guvern de... stânga, indignat şi revoltat de asemenea bizantine procedări,i Iorga s’a răfuit ori cu un elan care a zguduit majoritatea şi banca ministerială, cu.. dinastia Brătianu. Răfuiala a fost eminamente parlamentară dar drastică, aşa de drastică in cât a îndârjit pe d. Vintilă Brătianu astfel că n-a mai ştiut să se stăpânească. Dovadă că n’a avut un singur cuvânt de regret pentru făptui că statul major a putut transmite ofiţerilor un asemenea document, ca şi cum rolul ofiţerilor ar fi să spioneze partidele politice in acţiunile Ier In fine guvernul n’a găsit un cuvânt de dezaprobare, un cuvânt de consiliare. In schimb a. Vilită Brătianu a reproşat a lui Iorga „supărarea" sa ; l'a învinuit pentru politica sa de., contradicţii. Care sunt contradicţiile a lui Iorga ? Eri a fost tolerant, conciliant, faţă de guvern. Azi e intransigent? Concluzia d-lui Vintilă Brătianu, pe care n’a mărturisit-o franc, dar pe care o trage foaia pe care o inspiră, concluzia e că d. Iorga a devenit un... bolşevic! Oricine vrea răsturnarea actualului guvern e un bolşevic. Cum însă lumea a început să râdă cu hohote de asemenea învinuiri ridicule, cum ironia este o armă primejdioasă, guvernul a început să-şi dea seama că această campanie de denigrare a opoziţiei se resfrânge mai mult asupra taberei guvernamentale, aşa de idioată e procedarea. D. Iorga biciuind ori nemilos bizantinismul acestor procedeuri, a făcut şi o mărturisire francă: a spus pentru ce trei ani a fost tolerant faţă de guvern, a recunoscut că n’a văzut formată organizaţiunea în stare a lua răspunderea situaţiei- Acum o vede, oare, ţara o simte — doreşte venirea ei la guvern. Deci, nici o toleranţă, nici o cruţare pentru guvernul provoca Hunei şi al tuturor acaparărilor. Mărturisirea fiind de o sinceritate care nu se poate tăgădui, a făcut o excelentă impresie. R. P. 1 rass* Politica Frantei in Maroc D. BHIAND care a ţinut un mare discurs in Camerafranceză in care a apărat politica Franţei în Maroc. S’au „întărit“ miluiţii? Guvernul anunţă la „ultima oră politică“ a monitorului său fericita veste că după moartea lui Alexandru Marghiloman, care cât a trăit a făcut ce a putut spre a amâna la calendele greceşti fuziunea sa sub şefia generalului Averosen, a jumătate din redusa legiune a foştilor parlamentari şi slujbaşi de sub ocupaţia duşmană, s-a înscris în clubul averescan,cealaltă jumătate urmând ideea de fundului şef că e mai prudent să se aştepte desfăşurarea evenimentelor, timpul de a se compromite şi în tovărăşia generalului Avirescu nevrând nici o grabă. Ca consol are pentru cei patru averescani din Cameră, guvernul îi asigură că din înscrierea aceast a căorva marghitontani şi în clubul averescan, partidul general a ieşit „mai mult întărit decât slăbit“. Căci să vedeţi, cum stă chestid: înscrierea aceasta i-a şi „slăbit“ pe averesani, căci foaia guvernului nu uită a adăoga că cei înscrişi sunt din acei cari „n'au ştiut să meargă odată cu vremea“. Iată-l dar pe generalul Averescu, cel al cărui democratism nu se putea afirma în libertate din cauza conservatismului d-lui Argetoianu, reluându-şi solul spre democraţie alături de marghilomaniştii cari „n’au ştiut să meargă cu vremea“. Cât le trebue în jocul lor opoziţia miluiţilor, lieralii îi asigură că „mai mult s’au întărit“. Când mâine miluiţii de azi vor geme în opoziţie, le va spune că „mai mult au slăbit“ Prin contopirea cu cei cari „n’au înţeles mersiu vremii“. Aşa se păcălesc milogii politici. P. O. Granate D. Vintilă Brătianu se relevă in Cameră, de câteva zile ca un mare... întrerupător. întreruperile d-sale se rezumă insă la una singură, pe care o repetă in toate cele trei şedinţe cotidiana ale Camerei, cu o monotonie exasperantă. — Faceţi obstrucţie! Ori care e obstrucţia opoziţiei ? Că discută toate articolele legei administrative! Pentru parlamentul nostru aceasta e o inovaţie pe care banca ministerială şi majorităţile n’o pot suporta întrucât tradiţia e ca toate legile să fie date „rasol” adică câte un lot de câte 10—50 de articole să fie murmurate la tribună şi „votate” prin ridicare de mâni de mamelucii cari habar n’au ce se citeşte ! Ceea ce face acum opoziţia nici pe departe nu seamănă a obstrucţie, căci dacă ar fi pe obstrucţie, opoziţia ar aduce niscai muzicuţe, trompete, tobe, tipsi, tromboane, gaze a la părintele Drăghici, şi s’ar face un jasband, pe lângă care cel dela ,,Alcazar” ar fi un inofensiv văcsuleţ! Ne închipuim cu deliciu capul pe care l’ar face d. Vintilă Brătianu, care in viaţa sa n’a asistat la vreo producţie muzicală, când s’ar trezi cu o asemenea orhestră la domiciliul d-sale parlamentar ! Măcar pentru a i se face ministrului de finanţe o elementară educaţie muzicală ar trebui să se introducă o veritabilă obstrucţie! , PESCA 4 Pagini 2 Lei Guvern si majoritate în plină criză Sforţări pentru pregătirea succesiune!. Proecte si ameninţări Guvernul trece printr’o criză acută, pe care amănunte de fiecare zi o dovedesc în chipul cel mai vădit Ca aspect general se remarcă o nervozitate neobişnuită incă pe banca ministerială şi anume în acea parte de unde altădată veneau îndemnurile de încredere şi calm adresate majorităţilor. In acest sens dacă n’am aminti decât irascibilitatea recentă a d-lor Duca, Mârzescu şi Vintilă Brătianu şi încă ar fi suficient. Au ajuns aceşti trei conducători de majoritate să provoace scandalurile cele mai neașteptate, chiar pentru cei deprinși cu provocările de până astăzi a specialiștilor in materie. Dar dacă ar fi numai acest element de natură — ca s’o numim astfel — impresionistă, poate că afirmatiuma noastră că guvernul trece actualmente printr’o criză ce credem a fi premergătoare sfârşitului de regim, nu ar fi destul de ilustrată. Decât că acestui element se mai adaugă şi altele complect edificative. Au început să se gândească cei ce deţin astăzi puterea, la felul in care urmează s’o părăseascâ penru a se sustrage sub protecţia unor interpuşi răspunderilor la cari ii trag partdele opoziţiei unite. De aci sforţările supraomeneşti pe cari le face d. Brătianu de a trece, puterea d lui general Averescu, în acest personaj şi-a pus toată nădejdea şeful partidului liberal şi pregătind venirea acestuia la guvern speră actualul preşedinte al consiliului să înscrie în proectele sale de viitor prezentarea în nişte alegeri care ar putea asigura partidului liberal un cât de mic număr de mandate. Fără alegeri prezidate de d. Averescu nu mai rămâne nici o îndoială asupra rezultatului dezastruos pe care 1 ar avea pentru d. Brătianu prezintarea în faţa corpului electoral. De aceea operaţiunile din ultmile zile. In primul rând depunerea în Parlament a proectului de reformă electorală. Făcând întâi alegerile la comună şi judeţ, guvernul vrea să lase succesorului pe care visează o lege care aplicată cu părtinde să îngădue intrarea în Cameră măcar a câtorva corifei liberali. Pentru realizarea scopului urmărit, guvernul va prelungi sesiunea parlamentară — aceasta ne-o anunţă chiar iniţiaţii dupe banca ministerială până la 120 lume, dată la care regele pleacă în străinătate In acest timp speră guvernul să voteze proectul de reformă administrativă, dar fiindcă opoziţia înţelege să-şi spue cuvântul în discuţia acestei importante reforme, aceiaşi conductor ai cabinetului Brătianu cari reclamau până mai eri concursul opoziţiei în legiferările Parlamentului, se gândesc cum să sugrume mai bine pe cei ce înţeleg să nu-şi facă decât datoria In acest scop, se şoptea ori pe culoarele Camerei că se intenţionează modifiarea regulamentului Adunărei Deputaţilor penru a se limita la un maximum de câteva minute dreptul parlamentanlor oposiţionişi de a discuta legile ce li se prezintă. In acest fel este lesne de înţeles că se va putea trece „â la vapour“ cele 400 de articole ale reformei administrative. ,Dar în graba de a şi trece cât mai rapid ultimile legi, liberalii au împins lucrurile şi mai departe ; astfel ni se afirmă că intervenţiile necesare s’ar fi făcut pe lângă rege pentru ca Parlamentul să lucreze şi în timpul absenţei sale din ţară, fapt care după informaţiile noastre n’a fost acceptat de Suveran. Ca soluţie de ultimă instanţă însă cercurile majoritare au lansat versiunea că închis pentru o lună de zile, Parlamentul va fi convocat în sesiune extraordinară chiar în cursul lunei August, când se speră să se poată vota proectul de reformă electorală. Câte planuri şi câte ameninţări, tot atâtea dovezi de derută care domneşte în rândurile diriguitoare ale partidului liberal, intrat as- tăzi mai mult ca oricând , într’o criză cu urmări nebănuite până astăzi. G. ROSIN Politică de provocaţiune Atitudinea guvernului şi în special a d-lui Sfintă Brătanu In opoziţie, şeful actual al liberalilor a recomandat în Cameră, într’o cuvântare... solemnă,—d. Ionel Brătianu vorbeşte numai în împrejurări... solemne şi se rosteşte solemn,— d. Brătianu a recomandat atunci ca guvernul să nu fie agresiv, ci totdeauna conciliant. Mărturisim că atunci când liberalii sunt în opoziţie e foarte greu unui guvern, oricare ar fi el, să-şi păstreze calmul, să nu fie agresiv şi mai ales să fie conciliant. Liberalii în opoziţie nu aleg armele de luptă, mai ales atunci când dau puterei un asalt decisiv. In acele momente liberalii devin cei mai deşănţaţi demagogi, se scoboară în stradă, ameninţă pe rege, sunt în stare să dea foc ţărei. E dar greu ca guvernul să răspundă la o astfel de acţiune prin... conciliaţiune. Totuşi acesta este limbagiul pe care-1 ţine şi l-a ţinut d. Ionel Brătianu în opoziţie. Ce se petrece însă acum, sub guvernarea aceluiaş d. Brătianu ? La orice mişcare a opoziţiei se consemnează garnizoanele. In alegeri sau în vizitele lor electorale fruntaşii opoziţiei sunt maltrataţi. Limbagiul oficioaselor guvernamentale la adresa opoziției este cum nu se poate mai trivial, mai insultător și mai provocator. Și de câte ori guvernul este interpelat în parlament asupra atitudinei acesteia niciodată n’a dat un răspuns... conciliant, nu mai vorbim de un răspuns satisfăcător. Din contra, în mai toate chestiunile cari au determinat opoziţia per- 1 mentară să protesteze, s’a răspuns de pe banca ministerială sfidător că sunt oarecum justificate actele în contra cărora opoziţia se revoltă. In chiar şedinţa de eri d. Tătărescu a ţinut să... justifice abuzul unora dintre prefecţi cari confiscă ziarele opoziţiei! Tot în şedinţa de cri d-l Vintilă Brătianu a justficat limbagiul presei guvernamentale faţă de dnii Iorga, Vaida, etc., un limbagiu disperat, insultător şi trivial. Cu toate acestea, cum bine a observat d. Iorga, tot d. Vintilă Brătianu este acel care mereu face tuturor morală! E în firea brătieniştilor — e o şcoală... politică — duplicitatea şi lipsa de scrupule în alegerea armelor de luptă. Ori de câte ori viaţa politică a acestui Stat a fost tulburată, otrăvită, vina a fost, am putea zice totdeauna, a acelor cari au condus partidul liberal. De astă-dată brătieniştii — în special d. Vintilă Brătianu şi partizanii săi — sunt cei mai disperaţi. Se cramponează de putere tocmai fiindcă ei sunt cei mai vinovaţi de dezastrul guvernărei, de falimentul politicei economice şi financiare. R. X. Situaţia din Bulgaria despre care ziarul „Quotudien“ spune că va abdica în cazul când nu va reuşi să obie demisia guvernului Tankof. REGELE BORIS Sa fugim de politică Congo Aţi văzut cu siguranţă prin publicaţiile străine fotografii de prin locuri îndespărtate, din centrul Africei de pildă, unde civilizaţia n’a pătruns încă decât un mod sporadic, izbindu-se de numeroase obstacole, dintre care cel mai de seamă e însuşi caracterul refractar al populaţiunii. Aceasta deprinsă să trăiască în cabane de papură şi pământ, având drept orice veşmânt o singură basma ceva mai jos de pântece şi de cele mai multe ori câte un cârlig de nas sau de urechi, nu poate să se împace nici cu felul de îmbrăcăminte, nici cu tipul de locuinţă introdus de Europeni. Şi oamenii din Congo trăesc în cea mai sălbatică primitivitate, copleşiţi de mizerie, de murdărie, de înfometare. Oricât de dureros ar fî s-o spunem, dar această imagine a Congo-ului nepătruns de civilizaţie, ne-a fost sugerată deunăzi rătăcindu-ne prin mahalaua uitată de Dumnezeu care se întinde între şoseaua Kiseleff comuna Hrăsiău şi parcul Filipesc. Cele mai multe dintre Iopinţi nu sunt decât bordeie mizerabile, construite din bâne şi scânduri vechi putrezite, acoperite cu tinichele ruginite căpătate de pe la ţiganii ambulanţi. Ici, colo câte o casă mai de seamă răsare, întocmai ca o locuinţă de colonist european în mijlocul ţinutului congolez. Alinierea la străzi n’a fost nici dânsa respectată, astfel că întreg cartierul a ajuns un fel de labirint. Circulaţia nu se poate face decât pe jos, căci gropile, maldările de murdării, noroaiele întărite de astă iarnă, cadavrele de animale se ţin lanţ; prin şanţuri cloceşte o apă verzue, pestilenţială şi deşi mahalaua aceea e la marginea câmpului, un miros de stârv te urmăreşte pretutindeni. Sărmană populaţie din marginea Bucureştilor, nu din vina ta ai ajuns să-ţi duci viaţa într’o sălbăticie care aminteşte îndepărtatul Congo, ci primăria Capitalei te-a scufundat în această mizerie pestilenţială. Acei cari aveau însărcinarea de-a gospodări oraşul, te-au adus în acest hal de murdărie, destrăbălare şi mizerie, in loc de a se gândi să deschidă cartierele mărginaşe şi să construiască locuinţe omeneşti pentru populaţia nevoiaşă, precum s’a făcut pretutindeni, edilii noştri s’au preocupat mai întâi de toate să-şi clădească palate pentru sufleţelul lor, în numeroasele parcuri simandicoase care s’au deschis pretutindeni. Mahalagii de pe drumul Herăstrăului au cel puţin consolaţia, eşind din bordeele lor, să admire vaiatele somptuoase din parcul Filipescu şi dela Şosea. Dar oari prea marea bogăţie a unora nu explică îndestul prea cumplita mizerie a celorlalţi ? Ollntp Chloan ^^Luni 1 luni® 1925 Director emil o. fagure PUBLIC»!A TEA Hi primeşte directia Administraţia darului şi la toate Agenţiile de , publicitate 2 LSI NUMĂRUL m TARA 4 LEI iH STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITĂŢII, LA CAMERĂ VINTILA: Nu cumva, d-le, ai de gând să ne citeşti tote cărţile astea ? DEPUTATUL DIN OPOZIŢIE: Par’că primul ministru ne-a cerut colaborarea la legea administrativă ? Discusiuni Radiotelefonia şi proectul guvernului După aproape trei ani de chizuinţă guvernul s’a hotărât a aduce un proect pentru reglementarea radiotelefoniei şi la noi In ţară. Proectul de lege, aşa cum este alcătuit, satisface oare cerinţelor actuale ? In primul rând, el prevede că nimeni nu va putea utiliza aparate de T. F. F. fără a fi revizuite de o comisie specială. Se aduc ca argumente, că altfel s’ar putea da naștere la accidente și că publicul necunoscâtor de T. F. F. ar putea fi speculat dându-i se aparate vechi, defectoase, etc. In ce privește pericolul, vom spune că aparatele pentru recepţionarea undelor de T.F. F. sunt tot atât de puţin periculoase ca şi telefonul fără fir, cu o singură condiţie, ca postul să fie legat cu pământul; ba mai mult, această condiţie îndeplinită, antena de T. F. F. devine protectoarea edificiului pe care e instalată, căpătând rolul de paratrăsnet. In ce priveşte speculaţia publicului mă întreb: oare guvernul garantează telefoanele cu fir furnizat de diverse case particularilor ? De ce dar s’ar impune un anumit tip de aparate pentru T. F. F., când în acest domeniu , în fiecare zi, apar noi aparate, mult superioare celor din trecut. In realitate această restricţiune, departe de a înlătura specula, o va favoriza, căci îmânând tipul de T. F. F. se va da posibilitate unei singure case de a acapara întreaga ţară şi atunci sclavi acestei case, vom fi nevoiţi a plăti preţurile impuse de ea. Se vorbeşte chiar, de a acorda unei singure societăţi concesiunea T. F. F. Oare guvernul vrea să facă şi din aceasta o „afacere“? Astăzi radioletefonia este cel mai important şi mai sigur mijloc de instruire a unui popor. Pentru aceasta însă, se cere ca preţul instalării unui post să fie la îndemâna fiecăruia. In ţările din occidentul Europei, unde legea lasă radiotelefonia absolut liberă, s’a ajuns la acest scop. Aşa în Paris, Bruxelles, foarte multe case de lucrători au posturi receptoare de T. F. F. In aceste ţări, costul unui post receptor pentru distanţe mici nu întrece suma de 50 franci. Intr’adevăr, azi există posturi cu cadre, care nu necesitează cheltueli cu instalarea antenei, şi necerând o profundă cunoaştere a radiotelefoniei oricine îşi poate instala singur unpost receptor. Dar impunerea controlului, are marele inconvenient de a împiedica in ţară progresarea TF. F. In ţările occidentale, simple jurnale organizează reuniuni, unde oricine are voe să expue aparate cu diverse modificări proprii, cari contribue mult la progresarea radiotelefoniei. La noi In ţară, nu sunt oare oameni ca abili, cari ar putea contribui la progresarea radiotelefoniei ? Şi atunci cum vor putea experimenta diferitele modificări, dacă comisia nu va crede de cuviinţă a-i da autorizaţie ? Afară de aceasta sunt multe lucruri, care ar putea fi fabricate In ţară. De ce se depinde î ttodeauna de străinătate şi să nu favorizăm desvoltarea unei industrii radiotelefonice la noi în ţară? Proectul mai prevede taxe. E just ca fiecare posesor de radiotelefonie să plătească o taxă, taxă, care să fie insă întrebuinţată exclusiv trebuinţelor radiotelefoniei. Ea trebue insă să fie astfel, încât fiecare din noi, să o poată plăti cu uşurinţă, nu trebue uitat că scopul principal al radiotelefoniei e de a da posibilitatea poporului de a se instrui şi deci, avem tot interesul. Că ea să fie introdusă în toate stratele sociale, iar nu să devină privilegiul unei singure clase. O altă interzicere este divulgarea ştirilor radotelefonice. Ce se înţelege prin divulgarea ştirilor radiotelefonice ? In toate ţările sunt localuri publice care au radiotelefonie şi unde publicul are posibilitatea de a asculta, mai mult, diverse case cu articole radiotelefonice instalează, ca reclamă, posturi cu „haute parkur“ pe străzi. Oare aceasta înseamnă a divulga ştirile radiotelefonice ? In caz afirmativ această restricţie nu poate fi decât dăunătoare. Credem Camera, cu idei mai puţin conservatoare ca Senatul, va aduce modificările necesare proectului de lege pentru ca să putem şi noi beneficia de martie avantaje ale radiotelefoniei. * Intr’unul din numerile viitoare voiu da o descripţie sumară a teoriei radiotelefonice pentru a înlătura acel mister care mai planează astăzi în marea clasă a poporului. Ing. SERGIU KIVOVICI