Lupta, iunie 1925 (Anul 4, nr. 1041-1066)

1925-06-01 / nr. 1041

t final I V, No. 1041 Director Politic CCI^ST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 Luni ..... 400 lei Pe 6 luni.................. 200 lei Pe 3 Luni ..... 100 lei REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA Bucureşti, Str. Sărindar, 12 M­aşina infernală In ziua în care d. Iorga a făcut d-lui Brătianu dezagre­abila surpriză de a’i citi de­­claraţiunea de unire a opozi­­ţiunei, d sa s’a făcut vinovat de fabricarea maşinei infer­nale care avea să arunce in aer un guvern care pierduse de mu­t terenul de sub picioare. La maşina inf­inală trebuia răspuns cu alta, care a fost repede găsită: e „nota infor­mativă" pe care Moscova a avut urgenta amabilitate de a o fabrica, pe care guvernul a primit-o la timp spre a lua și mai urgenta măsură de a se transmite biroului de in­format al Marelui Stat Ma­jor, ca armata să fie pusă la curent, ca Moscova crede a şti că in România opoziţia a în­treprins o campanie de răs­turnare a regimului Brătianu pentru a’l înlocui cu un gu­vern de „stânga" — naţional sau ch­ar ţărănist. Maşina aceasta arhi-infer­­nală, menită a arăta Mosc­o­va direct interesată în răsturna­rea regimului Brătianu şi ve­nirea la cârmă în România a unui regim „naţional"­ sau chiar (sic!),­ţărănist“, trebuia bine­înţeles să exploadeze sub ferestrele Regelui Ferdír­and, spre a’l preveni că plecarea guvernului Brătianu înseamnă: venirea la cârmă a delor lor la­ Manin-Lupu, sfirşitul rega­lităţii in România, întronarea Dumei, disolvarea ei de către dictatura d-lui Christescu, confiscarea averilor, abolirea proprietăţei, instalarea Comi­sarilor Poporului şi afilierea guvernului Rominiei sovietice la Internaţionala treia. Ca să ia caracterul tragic al unei alarme care re­clamă o reacţie automatică, documentul trebuia să vie de la Moscova şi să fie transmis ca informaţie de „apărare na­ţională “ Marelui Stat Major. Explozia acestei maşini in­fernale trebuia să zguduie dnnainte de toate Coroana — ca cea dintâi periclitată şi, după părerea d-lui Brătianu cea mai lesne intirmdabilă, a­­panajul curajului, ştiut fiind că este al Dinastiei de la Fio­­rica. Rezultatul ei imediat nu putea fi de­cît — vorba d-lui Goga, care a obţinut un aşa răsunător succes de ilaritate: — Să vie generalul Ave­­rescu şi să pue ordine in ţară, de lor! In locul tuturor acestor gra­ve consecvenţe, am avut ori după amează la Cameră in­terpelarea adresată de d-nul Iorga guvernului, şi prin care il intreba: ce crede el că e bolşevismul şi comunismul şi se caută o informaţie asupra râsturnărei guvernului ,­ al­­cătuirea unui regim al altor partide politice, la Marele Stat Major al Armatei ?!­L). Iorga a făcut din mașina infernală a guvernului un in­strument de masacrare a re­gimului. In rolul său de istoric, d-l Iorga, pe lângă un curs foarte complect de bizantinism libe­ral de-a lungul epocei de la 1883 încoace, a vărsat în dez­baterile Camerei şi notele di­plomatice ale lui Reuss către Bismark, prin care Dimitrie Sturdza, ca ministru de ex­terne al guvernului Brătianu, acuza pe şefii partidului con­servator de sprijinul pecuniar al Rusiei, pentru ca pe de o parte să obţie concursul Germaniei spre a face pre­siune de partid in viaţa in­ternă cu ajutorul străinului, iar pe de altă parte să pe pe regele Carol sub presiunea primejdiei unui partid care e in solda ţarismului. A fost fulgerătoare lumina pe care a adus o acest docu­ment istoric menit a arăta că nume nu s’a schimbat în me­todele perfidiei bizantine a li­beralilor, care la 1883 consta în a calomnia opoziţia ca vân­duta ţarismului, iar la 1925 constă in a calomnia cu „note informative* de la Moscova spre a o arăta in slujba So­vietelor şi primejduind Stat şi tron! Dacă 11’ar fi fost de­cât a­ceastă magistrală analogie şi încă succesul interpelarei ar fi fost formidabil. Dar ceea ce au auzit fraţii Brătianu de la d. Iorga a fost răzbunarea istorică a câtorva g­neraţiuni. Maşina infernală a „notei informative“ către Marele Stat Major a sfârşit lamentabil , fitilul s’a stins între degetele celui care a încercat să-l a­­prindă. Ce a ars perfidia fanariotă a 70 de ani de dominaţie li­berală a fost lapisul corosiv al unei revolte de care a vi­brat întreaga fiinţă morală a omului care rezumă azi in­dignarea intelectualităţei îm­potriva zărăfiei liberale. EMIL D. FAGURE De ce a fost tolerant d. N. Iorga O mărturisire reali Revoltat de acea provocă­toare procedare, aprobată de guvern in şedinţa de ori a Camerei, prin glasul d-lui Vintilă Brătianu, procedare demascată prin acel document al statului major al armatei prin care se semnalează oşti­­rei primejdia răsturnărei ac­tualului guvern şi venirea unui guvern de... stânga, in­dignat şi revoltat de aseme­nea bizantine procedări,­i Iorga s’a răfuit ori cu un e­­lan care a zguduit majorita­tea şi banca ministerială, cu.. dinastia Brătianu. Răfuiala a fost eminamen­te parlamentară dar drastică, aşa de drastică in cât a în­dârjit pe d. Vintilă Brătianu astfel că n-a mai ştiut să se stăpânească. Dovadă că n’a avut un singur cuvânt de re­gret pentru făptui că statul major a putut transmite ofi­ţerilor un asemenea document, ca şi cum rolul ofiţerilor ar fi să spioneze partidele poli­tice in acţiunile Ier In fine guvernul n’a găsit un cuvânt de dezaprobare, un cuvânt de consiliare. In schimb a. Vilită Bră­tianu a reproşat a­ lui Iorga „supărarea" sa ; l'a învinuit pentru politica sa de., contra­dicţii. Care sunt contradicţiile a lui Iorga ? Eri a fost to­lerant, conciliant, faţă de guvern. Azi e intransigent? Concluzia d-lui Vintilă Bră­tianu, pe care n’a mărturisit-o franc, dar pe care o trage foaia pe care o inspiră, con­cluzia e că d. Iorga a devenit un... bolşevic! Oricine vrea răsturnarea actualului guvern e un bolşevic. Cum însă lumea a început să râdă cu hohote de aseme­nea învinuiri ridicule, cum i­­ronia este o armă primejdi­oasă, guvernul a început să-şi dea seama că această campa­nie de denigrare a opoziţiei se resf­rânge mai mult asupra taberei guvernamentale, aşa de idioată e procedarea. D. Iorga biciuind ori nemi­los bizantinismul acestor pro­­cedeuri, a făcut şi o mărtu­risire francă: a spus pentru ce trei ani a fost tolerant faţă de guvern, a recunoscut că n’a văzut formată organiza­­ţiunea în stare a lua răspun­derea situaţiei- Acum o vede, o­are, ţara o simte — doreşte venirea ei la guvern. Deci, nici o toleranţă, nici o cruţa­re pentru guvernul provoca Hunei şi al tuturor acapară­rilor. Mărturisirea fiind de o sinceritate care nu se poate tăgădui, a făcut o excelentă impresie. R. P. 1 rass* Politica Frantei in Maroc D. BHIAND care a ţinut un mare discurs in Camera­­franceză in care a a­­părat politica Franţei în Maroc. S’au „întărit“ miluiţii? Guvernul anunţă la „ulti­ma oră politică“ a monitoru­lui său fericita veste că după moartea lui Alexandru Mar­ghiloman, care cât a trăit a făcut ce a putut spre a amâ­na la calendele greceşti fu­ziunea sa sub şefia generalu­lui Averosen, a jumătate din redusa legiune a foştilor par­lamentari şi slujbaşi de sub ocupaţia duşmană, s-a înscris în clubul avere­scan,cealaltă jumătate urmând ideea de­ fundului şef că e mai pru­dent să se aştepte desfăşura­rea evenimentelor, timpul de a se compromite şi în tovă­răşia generalului Avirescu nevrând nici o grabă. Ca consol are pentru cei pa­tru avere­scani din Cameră, gu­ver­nul îi asigură că din înscrierea aceas­t a că­orva marghitontani şi în clubul a­­verescan, partidul genera­­l­ a ieşit „mai mult întărit de­cât slăbit“. Căci să vedeţi, cum stă che­stid: înscrierea aceasta i-a şi „slăbit“ pe averes­ani, căci foaia guvernului nu uită a adăoga că cei înscrişi sunt din acei cari „n'au ştiut să meargă odată cu vremea“. Iată-l dar pe generalul A­­verescu, cel al cărui democra­tism nu se putea afirma în libertate din cauza conserva­tismului d-lui Argetoianu, reluându-şi s­olul spre de­mocraţie alături de marghi­­lomaniştii cari „n’au ştiut să meargă cu vremea“. Cât le trebue în jocul lor opoziţia miluiţilor, li­eralii îi asigură că „mai mult s’au întărit“. Când mâine miluiţii de azi vor geme în opoziţie, le va spune că „mai mult au slăbit“ Prin contopirea cu cei cari „n’au înţeles mersiu vre­mii“. Aşa se păcălesc milogii po­litici. P. O. Granate D. Vintilă Brătianu se relevă in Cameră, de câteva zile ca un mare... întrerupător. întreruperile d-sale se rezu­mă insă la una singură, pe ca­re o repetă in toate cele trei şedinţe cotidiana ale Camerei, cu o monotonie exasperantă. — Faceţi obstrucţie! Ori care e obstrucţia opozi­ţiei ? Că discută toate articolele legei administrative! Pentru parlamentul nostru a­­ceasta e o inovaţie pe care banca ministerială şi majori­tăţile n’o pot suporta întru­cât tradiţia e ca toate legile să fie date „rasol” adică câte un lot de câte 10—50 de articole să fie murmurate la tribună şi „votate” prin ridicare de mâni de mamelucii cari habar n’au ce se citeşte ! Ceea ce face acum opoziţia nici pe departe nu seamănă a obstrucţie, căci dacă ar fi pe obstrucţie, opoziţia ar aduce niscai muzicuţe, trompete, to­be, tipsi, tromboane, gaze a la părintele Drăghici, şi s’ar face un jasband, pe lângă care cel dela ,,Alcazar” ar fi un inofen­siv văcsuleţ! Ne închipuim cu deliciu ca­pul pe care l’ar face d. Vintilă Brătianu, care in viaţa sa n’a asistat la vreo producţie mu­zicală, când s’ar trezi cu o a­­semenea orhestră la domiciliul d-sale parlamentar ! Măcar pentru a i se face mi­nistrului de finanţe o elemen­tară educaţie muzicală ar tre­bui să se introducă o verita­bilă obstrucţie! , PESC­A 4 Pagini 2 Lei Guvern si majoritate în plină criză Sforţări pentru pregătirea succe­siune!.­­ Proecte si ameninţări Guvernul trece printr’o cri­ză acută, pe care amănunte de fiecare zi o dovedesc în chipul cel mai vădit Ca aspect general se re­marcă o nervozitate neobiş­nuită incă pe banca ministe­rială şi anume în acea parte de unde altădată veneau în­demnurile de încredere şi calm adresate majorităţilor. In acest sens dacă n’am a­­minti decât irascibilitatea re­centă a d-lor Duca, Mârzescu şi Vintilă Brătianu şi încă ar fi suficient. Au ajuns aceşti trei conducători de majori­tate să provoace scandalurile cele mai neașteptate, chiar pentru cei deprinși cu provo­cările de până astăzi a spe­cialiștilor in materie. Dar dacă ar fi numai a­­cest element de natură — ca s’o numim astfel — impresio­nistă, poate că afirmatiuma noastră că guvernul trece ac­tualmente printr’o criză ce credem a fi premergătoare sfârşitului de regim, nu ar fi destul de ilustrată. Decât că acestui element se mai adaugă şi altele complect edificat­ive. Au început să se gândească cei ce deţin astăzi puterea, la felul in care urmează s’o pă­răseascâ penru a se sustrage sub protecţia unor inter­puşi răspunderilor la cari ii trag partdele opoziţiei unite. De aci sforţările supra­omeneşti pe cari le face d. Brătianu de a trece, pute­rea d lui general Averescu, în acest personaj şi-a pus toată nădejdea şeful parti­dului liberal şi pregătind venirea acestuia la guvern speră actualul preşedinte al consiliului să înscrie în proectele sale de viitor pre­zentarea în nişte alegeri care ar putea asigura parti­dului liberal un cât de mic număr de mandate. Fără alegeri prezidate de d. A­­verescu nu mai rămâne nici o îndoială asupra rezulta­tului dezastruos pe care 1 ar avea pentru d. Brătianu pre­zintarea în faţa corpului e­lectoral. De aceea operaţiunile din ultmile zile. In primul rând depunerea în Parlament a proectului de reformă elec­torală. Făcând întâi alegerile la comună şi judeţ, guvernul vrea să lase succesorului pe care­­ visează o lege care aplicată cu părtin­de să în­gădue intrarea în Cameră măcar a câtorva corifei li­berali. Pentru realizarea scopului urmărit, guvernul va pre­lungi sesiunea parlamentară — aceasta ne-o anunţă chiar iniţiaţii dupe banca ministe­rială până la 1­20 lume, dată la care regele pleacă în străinătate In acest timp speră guvernul să voteze proectul de reformă administrativă, dar fiindcă opoziţia înţelege să-şi spue cuvântul în discu­ţia acestei importante refor­me, aceiaşi condu­ctor ai ca­binetului Brătianu cari re­clamau până mai eri concur­sul opoziţiei în legiferările Parlamentului, se gândesc cum să sugrume mai bine pe cei ce înţeleg să nu-şi facă decât datoria In acest scop, se şoptea ori pe culoarele Camerei că se intenţionează modifi­area re­gulamentului Adunărei De­putaţilor penru a se limita la un maximum de câteva minute dreptul parlamentan­­lor oposiţionişi de a discuta legile ce li se prezintă. In a­­cest fel este lesne de înţeles că se va putea trece „â la va­­pour“ cele 400 de articole ale reformei administrative. ,Dar în graba de a şi tre­ce cât mai rapid ultimile legi, liberalii au împins lu­crurile şi mai departe ; ast­fel ni se afirmă că inter­venţiile necesare s’ar fi fă­cut pe lângă rege pentru ca Parlamentul să lucreze şi în timpul absenţei sale din ţară, fapt care după infor­maţiile noastre n’a fost ac­ceptat de Suveran. Ca soluţie de ultimă in­stanţă însă cercurile majo­ritare au lansat versiunea că închis pentru o lună de zile, Parlamentul va fi con­vocat în sesiune extra­or­­dinară chiar în cursul lunei August, când se speră să se poată vota proectul de reformă electorală. Câte planuri şi câte ame­­ninţări, tot atâtea dovezi de derută care domneşte în rândurile diriguitoare ale partidului liberal, intrat as-­­ tăzi mai mult ca oricând , într’o criză cu urmări ne­­­bănuite până astăzi.­­ G. ROSIN Politică de provocaţiune Atitudinea guvernului şi în special a d-lui Sfint­­ă Brăt­anu In opoziţie, şeful actual al liberalilor a recomandat în Cameră, într’o cuvântare... solemnă,—d. Ionel Brătianu vorbeşte numai în împreju­rări... solemne şi se rosteş­te solemn,— d. Brătianu a recomandat atunci ca gu­vernul să nu fie agresiv, ci totdeauna conciliant. Mărturisim că atunci când liberalii sunt în opoziţie e foarte greu unui guvern, oricare ar fi el, să-şi păs­treze calmul, să nu fie a­­gresiv şi mai ales să fie conciliant. Liberalii în opoziţie nu a­­leg armele de luptă, mai ales atunci când dau pute­­rei un asalt decisiv. In a­­cele momente liberalii de­vin cei mai deşănţaţi de­magogi, se scoboară în stra­dă, ameninţă pe rege, sunt în stare să dea foc ţărei. E dar greu ca guvernul să răspundă la o astfel de acţiune prin... conciliaţiune. Totuşi acesta este limba­­giul pe care-1 ţine şi l-a ţinut d. Ionel Brătianu în opoziţie. Ce se petrece însă acum, sub guvernarea aceluiaş d. Brătianu ? La orice mişcare a opo­ziţiei se consemnează gar­nizoanele. In alegeri sau în vizitele lor electorale frun­taşii opoziţiei sunt maltra­taţi. Limbagiul oficioaselor guvernamentale la adresa opoziției este cum nu se poate mai trivial, mai in­sultător și mai provocator. Și de câte ori guvernul este interpelat în parlament a­­supra atitudinei acesteia niciodată n’a dat un răs­puns... conciliant, nu mai vorbim de un răspuns sa­tisfăcător. Din contra, în mai toate chestiunile cari au determinat opoziţia per- 1 mentară să protesteze, s’a răspuns de pe banca mini­sterială sfidător că sunt oa­recum justificate actele în contra cărora opoziţia se revoltă. In chiar şedinţa de eri d. Tătărescu a ţinut să... justifice abuzul unora din­tre prefecţi cari confiscă ziarele opoziţiei! Tot în şedinţa de cri d-l Vintilă Brătianu a just­ficat limbagiul presei guverna­mentale faţă de d­nii Iorga, Vaida, etc., un limbagiu disperat, insultător şi tri­vial. Cu toate acestea, cum bine a observat d. Iorga, tot d. Vintilă Brătianu este acel care mereu face tuturor morală! E în firea brătieniştilor — e o şcoală... politică — duplicitatea şi lipsa de scrupule în alegerea arme­lor de luptă. Ori de câte ori viaţa p­olitică a acestui Stat a fost tulburată, otră­vită, vina a fost, am putea zice tot­deauna, a acelor cari au condus partidul li­beral. De astă-dată brătieniştii — în special d. Vintilă Bră­tianu şi partizanii săi — sunt cei mai disperaţi. Se cram­ponează de putere tocmai fiindcă ei sunt cei mai vi­novaţi de dezastrul guver­­nărei, de falimentul poli­ticei economice şi finan­ciare. R. X. Situaţia din Bulgaria despre care ziarul „Quotudien“ spune că va abdica în­­ cazul când nu va reuşi să obi­e demi­sia guvernului Tankof. REGELE BORIS Sa fugim de politică Congo Aţi văzut cu siguranţă prin pu­blicaţiile străine fotografii de prin locuri îndespărtate, din cen­trul Africei de pildă, unde civi­lizaţia n’a pătruns încă decât un mod sporadic, izbindu-se de nu­meroase obstacole, dintre care cel mai de seamă e însuşi ca­racterul refractar al populaţiu­­nii. Aceasta deprinsă să trăiască în cabane de papură şi pământ, având drept orice veşmânt o singură basma ceva mai jos de pântece şi de cele mai multe ori câte un cârlig de nas sau de urechi, nu poate să se împace nici cu felul de îmbrăcăminte, nici cu tipul de locuinţă intro­dus de Europeni. Şi oamenii din Congo trăesc în cea mai sălba­tică primitivitate, copleşiţi de mizerie, de murdărie, de înfo­metare. Oricât de dureros ar fî s-o spunem, dar această imagine a Congo-ului nepătruns de civili­zaţie, ne-a fost sugerată deunăzi rătăcindu-ne prin mahalaua ui­tată de Dumnezeu care se în­tinde între şoseaua Kiseleff co­muna Hrăsi­ău şi parcul Fili­­pesc. Cele mai multe dintre Io­pinţi nu sunt decât bordeie mizerabile, c­onstruite din bâ­ne şi scânduri vechi putrezite, a­­coperite cu tinichele ruginite căpătate de pe la ţiganii ambu­lanţi. Ici, colo câte o casă mai de seamă răsare, întocmai ca o locuinţă de colonist european în mijlocul ţinutului congolez. A­­linierea la străzi n’a fost nici dânsa respectată, astfel că întreg cartierul a ajuns un fel de labi­rint. Circulaţia nu se poate face decât pe jos, căci gropile, mal­­dările de murdării, noroaiele întărite de astă iarnă, cadavrele de animale se ţin lanţ; prin şanţuri cloceşte o apă verzue, pestilenţială şi deşi mahalaua aceea e la marginea câmpului, un miros de stârv te urmăreşte pretutindeni. Sărmană populaţie din margi­nea Bucureştilor, nu din vina ta ai ajuns să-ţi duci viaţa într’o sălbăticie care aminteşte înde­părtatul Congo, ci primăria Ca­pitalei te-a scufundat în această mizerie pestilenţială. Acei cari a­veau însărcinarea de-a gospo­dări oraşul, te-au adus în acest hal de murdărie, destrăbălare şi mizerie, in loc de a se gândi să deschidă cartierele mărgina­şe şi să construiască locuinţe omeneşti pentru populaţia nevo­iaşă, precum s’a făcut pretutin­deni, edilii noştri s’au preocupat mai întâi de toate să-şi clădea­scă palate pentru sufleţelul lor, în numeroasele parcuri siman­dicoase care s’au deschis pretu­tindeni.­­ Mahalagii de pe drumul He­răstrăului au cel puţin consola­­ţia, eşind din bordeele lor, să admire vaiatele somptuoase din parcul Filipescu şi dela Şosea. Dar oari prea marea bogăţie a unor­a nu explică îndestul prea cumplita mizerie a celorlalţi ? Ollntp Ch­loan ^^Luni 1 luni® 1925 Director emil o. fagure PUBLIC»!­A TEA Hi primeşte direct­ia Administraţia darului şi la toate Agenţiile de , publicitate 2 LSI NUMĂRUL m TARA 4 LEI iH STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITĂŢII, LA CAMERĂ VINTILA: Nu cumva, d-le, ai de gând să ne citeşti to­te cărţile astea ? DEPUTATUL DIN OPOZIŢIE: Par’că primul ministru ne-a cerut colaborarea la legea ad­ministrativă ? Discusiuni Radiotelefonia şi proectul guvernului După aproape trei ani de ch­izuinţă guvernul s’a hotă­rât a aduce un proect pentru reglementarea radiotelefoniei şi la noi In ţară. Proectul de lege, aşa cum este alcătuit, satisface oare cerinţelor actuale ? In primul rând, el prevede că nimeni nu va putea utiliza aparate de T. F. F. fără a fi revizuite de o comisie specială. Se aduc ca argumente, că altfel s’ar putea da naștere la accidente și că publicul necunoscâtor de T. F. F. ar putea fi speculat dându-i se aparate vechi, defectoase, etc. In ce privește pericolul, vom spune că aparatele pentru re­­cepţionarea undelor de T.F. F. sunt tot atât de puţin pericu­loase ca şi telefonul fără fir, cu o singură condiţie, ca pos­tul să fie legat cu pământul; ba mai mult, această condiţie îndeplinită, antena de T. F. F. devine protectoarea edificiului pe care e instalată, căpătând rolul de paratrăsnet. In ce priveşte speculaţia publicului mă întreb: oare guvernul garantează telefoa­nele cu fir furniza­t de di­ver­se case particularilor ? De ce dar s’ar impune un anumit tip de aparate pentru T. F. F., când în acest do­meniu , în fiecare zi, apar noi aparate, mult superioare celor din trecut. In realitate această restric­­ţiune, departe de a înlătura specula, o va favoriza, căci îmânând tipul de T. F. F. se va da posibilitate unei sin­gure case de a acapara în­treaga ţară şi atunci sclavi acestei case, vom fi nevoiţi a plăti preţurile impuse de ea. Se vorbeşte chiar, de a a­­corda unei singure societăţi concesiunea T. F. F. Oare guvernul vrea să facă şi din aceasta o „afacere“? Astăzi radioletefonia este cel mai important şi mai sigur mijloc de instruire a unui popor. Pentru aceasta însă, se cere ca preţul instalării unui post să fie la îndemâna fiecăruia. In ţările din occi­dentul Europei, unde legea lasă radiotelefonia absolut li­beră, s’a ajuns la acest scop. Aşa în Paris, Bruxelles, foarte multe case de lucrători au posturi receptoare de T. F. F. In aceste ţări, costul unui post receptor pentru distanţe mici nu întrece suma de 50 franci. Intr’adevăr, azi există pos­turi cu cadre, care nu nece­­sitează cheltueli cu instalarea antenei, şi necerând o pro­fundă cunoaştere a radiotele­foniei ori­cine îşi poate ins­tala singur un­­post receptor. Dar impunerea controlului, are marele inconvenient de a împiedica in ţară progresarea T­F. F. In ţările occidentale, simple jurnale organizează reuniuni, unde oricine are voe să ex­­pue aparate cu diverse modi­ficări proprii, cari contribue mult la progresarea radiote­­lefoniei. La noi In ţară, nu sunt oare oameni ca abili, cari ar putea contribui la progresa­rea radiotelefoniei ? Şi atunci cum vor putea experimenta diferitele modificări, dacă co­misia nu va crede de cuviinţă a-i da autorizaţie ? Afară de aceasta sunt multe lucruri, care ar putea fi fa­bricate In ţară. De ce se de­pinde î ttodeauna de străină­tate şi să nu favorizăm des­­voltarea unei industrii radio­­telefonice la noi în ţară? Proectul mai prevede taxe. E just ca fiecare posesor de radiotelefonie să plătească o taxă, taxă, care să fie insă întrebuinţată exclusiv trebuin­ţelor radiotelefoniei. Ea tre­­bue insă să fie astfel, încât fiecare din noi, să o poată plăti cu uşurinţă, nu trebue uitat că scopul principal al radiotelefoniei e de a da po­sibilitatea poporului de a se instrui şi deci, avem tot inte­resul. Că ea să fie introdusă în toate stratele sociale, iar nu să devină privilegiul unei singure clase. O altă interzicere este di­vulgarea ştirilor radotelefo­­nice. Ce se înţelege prin di­vulgarea ştirilor radiotele­­fonice ? In toate ţările sunt localuri publice care au radiotelefonie şi unde publicul are posibi­litatea de a asculta, mai mult, diverse case cu articole ra­­diotelefonice instalează, ca reclamă, posturi cu „haute park­ur“ pe străzi. Oare acea­sta înseamnă a divulga ştirile radiotelefonice ? In caz afir­mativ această restricţie nu poate fi decât dăunătoare. Credem Camera, cu idei mai puţin conservatoare ca Senatul, va aduce modificările necesare proectului de lege pentru ca să putem şi noi beneficia de martie avantaje ale radiotelefoniei. * Intr’unul din numerile vii­toare voiu da o descripţie sumară a teoriei radiotele­­fonice pentru a înlătura acel mister care mai planează astăzi în marea clasă a po­porului. Ing. SERGIU KIVOVICI

Next