Lupta, august 1925 (Anul 4, nr. 1094-1118)
1925-08-01 / nr. 1094
Anul Mi, No. 1034 Director Politic CONSU. MELLE ABONAMENTUL Pe 12 luni ..... 400 lei Pe 6 luni ..... 200 lei Pe 3 luni ..... 100 lei REDACȚIA $1 ADMINISTRAŢIA Bucureştii Str. Sărindar, 12 LIBERALII ŞI PUTEREA Liberalii sunt delicioşi în explicaţiunile lor privitoare la menţinerea la putere. Astfel ei zic: „Opoziţia ne acuză că aranjăm succesiunea guvernului. Va să zică, suntem într’atât de puternici încât suntem în stare nu numai să guvernăm dar chiar să indicăm viitorul guvern. Dacă suntem atât de puternici, atunci cel mai bun lucru ce am avea de făcut e să păstrăm puterea pentru noi, în loc să o dăm altora“. Şi ei adaugă: „Opoziţia pretinde că suntem impopulari. Foarte bine. Dacă suntem impopulari, şi dacă popularitatea o are opoziţia, de ce nu ia frânele guvernului, să vină în locul nostru ?* * * * Parcă nu-ţi vine să te opreşti la această logică atât de copilărească şi în afară de cunoştinţa împrejurărilor reale din ţara românească. Dar hai să petrecem câteva minute pe seama acestor delicioşi polemişti. Guvernul fiind ţara, nu are nevoie să se îngrijească de succesiunea puterii. Dar este el într’adevâr guvernul ţarii ? Desigur că nu, dacă e vorba de ţara reală. In ţara legală pe care o reprezintă parlamentul, desigur că da. Dar când s’a putut baza oare un guvern pe parlament pentru a păstra puterea? Totdeauna în şaptezeci de ani de viaţă constituţională asiatică, regele a concediat partidele fără să se sinchisească de parlament. Ori tăria guvernului în ţara reală, o dovedesc ticăloşiile pe cari le-a făcut la alegerile generale şi parţiale, unde opoziţia, deşi până mai eri dezunită, a avut totuşi majoritatea faţă de guvern. Tăria guvernului o mai dovedeşte alegerea recentă de la Chişinău, unde candidatul averescan, susţinut de guvern, a căzut ruşinos. Dar, pe lângă aceasta, sunt fapte cari dovedesc slăbiciunea guvernului şi pericolul pentru coroană de a întinde coarda prea mult, Guvernul liberal. In guvernarea lui mizerabilă, nu a reuşit în nimic, în afară de a se întări prin legile sale economice, nu a reuşit să ieftinească viaţa, nu a reuşit să ridice leul, nu a reuşit să atragă capitalurile străine, fără de cari suntem condamnaţi să ne sufocăm. Iată pentru ce guvernul liberal este slab, pentru ce îi sună doagele, pentru ce se gândeşte la o succesiune camuflată care să-i prelungească puterea şi in opoziţie. * * * —Dacă opoziţia este populară şi dacă noi suntem impopulari să ia puterea, spun liberalii. Aşa ar fi dacă în România ar domni regimul constituţional. Dar el este o ficţiune, şi cum regele dă puterea după placul său, şi cum opoziţia nu este încă hotărâtă să întrebuinţeze căile extralegale pentru a veni la puţire, se înţelege uşor de ce, cu toată popularitatea ei, nu poate să ia guvernul. Rămâne ca regele să se convingă sau să fie convins, ca să concedieze guvernul d-lui Brătianu şi să theme opoziţia la cârma statului. Când astfel se prezintă situaţia, nu e aşa că este o copilărie de a vorbi în chipul cum vorbesc liberalii ? CONST. MILLE Valul de necinste Iată ce citim Intr'un singur număr de zi®-1- ’• Odiseia unui aventurier, George Wagner, Ciocnirea din staţia Periş Falsul agent de siguranţă Cealâc, Crima din Caraomer, Marile fraude dela Cetatea Albă, împuşcarea banditului Ion Voinea. Identificarea cadavtrului dela T.Măgurele, Urmărirea bandiţilor Munteanu şi Tomescu, Descoperirea unei mare contrabande de spirt, Fraudele cu titlurile de rentă, O mare contrabandă de matase Afacerea de spionaj din Cluj Grozavul accident din « rr £• «* rr foirea unui prim pretor, perirea unei bande de Chişinău, Senzaţionalul iurta Ta Poşta centrală de două n* lioane şase ®ute * tinta în frau“e r predea’ Un a r-nr s Un pungaş îşi terorizează amanta, etc. etc., etc. * „„nt faptele extrase ^ siiur numă al „UnidntrU,y nu Ştim dacă este Sts. ^icrri Cn£mlZ1delictele Și, în f£*re. faptele urâte le sunt în număr aşa de mare. De aceea le-am strangât toc pentru a ne da seama cât de mare şî îmbelşugată este această rubrică, pe care noi o ermăm a „faptelor diversa", de care, în realitate, este rubrica roşie a crimelor şi a delictelor. _„ Altă dată am căutat să arătăm cauzele acestei stări de lucruri îngrijitoare. E zăgăzul care s’a rupt, odată cu eclipsa simţului moral. . . . Nu ne mai retine nimic, nici legea nici morala. Legal sau i, legal ,moral sau imoral, asta ne este indiferent. Principalul este Să ducem o viiaţă uşoară şi fără de muncă. A lucra cu vicleşug sau cu forţa brutală, contra averei, cinstei şi vieţii altuia, iată în ce consta lupta pentru viaţă. Şi altă dată era luptă şi tot aşa de mare. Dar ea se majnifesta, cu mijloacele legale şi morale, înlăuntrul regalelor societăţilor moderne. Azi, în societatea noastră, orice mijloc de luptă pentru a reuşi, este bun şi se poate manifesta în contra regulelor stabilite de codul penal şi de morala publică. Valul necinstei, al moralităţii, al crimei şi fără de legei, ne îneacă Nimeni nu face un gest pentru a i se împotrivi. Cei de la guvern dau cei dintâi exemplele rele sau sunt incapabili să pună zăgaz acestui val. Astăzi nu vedem nimic care să anunţe îndreptarea. Dar mâine ? Nu ştim nimic şi nu mai sperăm nimic. Valul faptelor rele ne îneacă. .. Mareşalul Lyautey înlocuit I - ambasadorul Franţei la Angora, despre care ziarele parisiene anunţă că va fi numit guvernator al Marocului în locul mareşalului Lyautey. FRANCE LIN BOUILLON Pâine proastă, pâine scumpă De câteva ori pe an, revine în actualitate penibila chestiune a pâinei E vorba ca regimul pâinei să se schimbe din nou. Din nenorocire, in ţara grâu- lui, există o chestiune a pâinei. Specialiştii guvernului şi primăriilor emit teorii complicate, ca să justifice necesitatea exisenţei unei astfel de chestiuni. Omul din popor ştie însă numai atât: că cu toată politica savantă a grâului şi făinei, pâinea e proastă şi e rea. Cauza acestei paradoxele situaţiuni, credem că stă în primul rând în protecţia exagerată pe care guvernul o acordă marilor morari şi apoi brutarilor. Morarii sunt persoane simandicoase înregimentate în partidele zise de guvernământ, partide cari adoptă firesc o politică a pâinei care să convină importanţilor partizani interesaţi în câştigurile marilor mari... Iar cu brutarii, se petrece, acelaş lucru păstrând, bineînţeles, proporţiile... Ah. Marea (?) Iniț Stere Sinii sau manoperă electorală Am înregistrat versiunea că consiliul de miniştrii s’ar fi ocupat cu trimeterea înaintea instanţelor militare basarabene a deputatului de Soroca în contra căruia guvernul ar fi aprobat lansarea unui mandat de arestare. Arestarea fostului director al «Luminei» după opt ani? Când toată lumea credea inevitabilă arestarea lui, d. I. Brătianu a dat paşaport să treacă in Elveţia. După ce Const. Stere a fost ales în două rânduri la Soroca, după ce pentru validarea lui a intervenit un fost ministru liberal, după ce d. Brătianu a avut, în repetite rânduri, după pace, un contact direct sau indirect cu omul „Luminei“, după ce chiar dăunăzi, Const. Stere a sfidat pe primulministru săi dea judecăţii şi a calificat ameninţările preşedintelui consiliului, proferate de pe banca ministerială, drept şantaj politic, după toate acestea să se procedeze acum, după alegerea de la Chişinău şi în ajunul alegerilor pentru Camerile de agricultură, la arestarea lui Const. Stere, — iată ce ni se pare într’adevăr sau un simplu «bluff», o încercare de diversiune, sau un şantaj politic dublat de o manoperă electorală. Dacă ar fi vorba de redeschiderea dosarului Stere, de judecarea actelor omului „Luminei“, — ceea ce ar cere însuşi alesul de la Soroca — poate că opinia publică n’ar avea nimic de obiectat, deşi în împrejurârile actuale, după opt ani de aşteptare, d. Brătianu ar putea fi învinuit că într’adevăr transformă cazul Stere, când îi convine, intr’un şantaj politic. Dar nu e vorba de urmărirea omului «Luminei», ci de urmărirea deputatului de Soroca pentru acţiunea sa politică de azi în Basarabia. Se schimbă chestia. Să vedem dovezile. Ne face însă impresia că d. I. Brătianu iarăşi manevrează pentru o diversiune. Dacă d. I. Brătianu crede că omul „Luminei“ a devenit un fel de Rădici al Basarabiei şi vrea să ajungă la o împăcare cu Const. Stere procedând ca şi Pasici cu Rădici, adică arestând mai întâiu pe Const. Stere pentru ca apoi să-l introducă în guvern, — apoi evenimentul dela Belgrad nu se va putea produce şi la Bucureşti, pentru motivul foarte simplu că ceiace urmăreşte azi d. I. Brătianu nu se potriveşte cu ceiace a realizat Pasici. R. P. «M-#» 4 Pagini 2 Lei Partid republican român — destăinuire — Un confrate publică ceia ce un fruntaş ţărănist a spus regelui cu ocazia ultimelor audienţe politice: înainte de-a pleca în streinătate suveranul n’a primit decât pe şefii partidelor de opoziţie şi de la ţărănişti numai pe d. Mihalache. Deci declaraţiile pe cari confiteie le atribue unui ţărănist ar fi ale d-lui Mihalache. Ce a spus şeful ţărăniştilor regelui ? Că partidul ţărănist dacă ar fi republican ar avea curajul s-o mărturisească. Sunt acum atâtea republici vechi şi noi încât ce ar putea împedeca ca şi în România să se declare un partid ca republican ? Dar nici un partid dela noi n’are azi veleitatea de a deveni republicani?i cine afirmă contrariul spune într’adins un neadevăr tendenţios. Nu ştim dacă într'adevăr d. Mihalache, în cursul audienţei sale, a ţinut să clarifice, faţă de rege, acest punct. Dar dacă a fâcut-o era mai interesant să se ştie ce a răspuns regele. De obicei, fruntaşii politici, oameni de guvern, nu destăinuesc mult asupra audienţelor la rege. In special nu destăinuesc ceia ce regele a spus. Asupra celor ce fruntaşii politici spun regelui, ei sunt stăpânii şi dacă cred de cuviinţă pot face destăinuiri. Dar convenienţa cere ca vorbele regelui, asupra cărora suveranul e stăpân, să nu fie destăinuite sau exploatate, afară dacă regele autoriză formal să se facă cunoscut cutare declaraţie a sa. r* Dsună cî regele a procedat astfel: a autorizat pe unul din şefii opoziţiei să declare că suveranul nu s'a angajat faţă de nimeni asupra modului cum va soluţiona succesiunea guvernului atunci cftnd va fi pus in situaţie să avizeze. Iată un rezultat pozitiv al ultimelor audienţe ale fruntaşilor opoziţiei. In ce priveşte declaraţiunele atribuite unui ţărănist cu privire la republicanismul ce, din intrigă se atribuie partidului ţărănist, confratele care publică oarecare destăinuiri afirmă că regele n’a răspuns imediat nimic, dar mai târziu ar fi trimes vorbă fruntaşulu ţărănist mulţumindu-i pentru realitatea declaraţiei ce a făcut-o suveranului. Cu această ocazie putem face o destăinuire: — Trăia regretatul Mişu, fost ministru al palatului Diplomat de o supleţă rară, cunoscător profund al împrejurărilor şi al oamenilor de la noi, el ca ministru al palatului era adeseori suspectat, chiar atacat. Un om cu însuşirile superioare ce lea avut N. Mişu nu putea să aibe un rol şters. Nu era un ministru fictiv. Devenise un consilier al Coroanei, dar... fără răspundere constituţională, ci numai morală. Intr’un moment când luptele politice deveniseră înverşunate, când fusese detronat regele Greciei, se comenta iarăşi la noi că regele Ferdinand ar arăta preferinţe pentru cutare partid, că suveranul ar urmări desfiinţarea anumitor partide ca să revenim la vechea...rotativă guvernamentală. Acel tare scrie aceste rânduri a disutat aceasta cu regretatul Mişu şi în cursul convorbirei el mi-a spus ! Cum se înşeală unii dintre oamenii noştri asupra judecăţei regelui! Am atâta simţ politic şi pătrundere ca să-mi dau seama de caracterul cuiva. Regele nu se pretează a fi politiceşte influenţat, mai ales în aşa mod încât să nesocotească evenimentele şi mişcările din alte ţări, învăţămintele pe care toţi guvernanţii leau tras după războiu. Regele nu e pentru un partid şi contra altuia. Regele nu urmăreşte desfiinţarea unui partid. Dacă ar urmări aceasta partidul prigonit ar avea dreptul să se declare republican. Regele nu vrea cutare partid, acel partid ar putea răspunde că nu-l vrea pe rege ! Şi am ajunge astfel ca regele să creieze la noi un partid republican, ceia ce nu există acum şi ceia ce nu este intenţiunea vreunui partid de guvern. Nu odată am vorbit cu regele despre această chestiune şi noi am întărit convingerea că avem un suveran înţelept. Veţi vedea, atunci când va aviza asupra schimbărei regimului, că va da o soluţie care va edifica opinia publică că regele nu prigoneşte nici un partid. Iată ce mi-a spus regretatul Mișu, declarațiuni asupra cărora am avut atunci multe convorbiri cu fruntaşii politici din diferite partide. AH. Unirea naţională şi încrederea străinătăţii întreaga presă apuseană şi aliată a salutat cu satisfacţie deosebită unirea politică înfăptuită în Iugoslavia, şi această mulţumire, manifestată pretutindeni în sânul Statelor prietene şi aliate, dovedeşte pe deplin câtă strânsă legătură există între consolidarea internă a unei ţări şi prestigiul său în afară. E intr’adevăr o axiomă elementară asupra căreia nu e nevoe să se insiste prea mult, dar despre care, o constatăm cu multă durere, oamenii noştri de guvernămănt nu vor să ţie de loc seama şi consecinţele acestei mentalităţi criminale se resimt din ce în ce mai ameninţător pentru ţara noastră. Creditul României în străinătate, în loc să se afirme şi să se dezvolte, descreşte din zi in zi, pe măsură ce partidul de la guvern îşi întăreşte autocratismul său despotic în loc de a face apel la toate forţele vii ale naţiunei. Până mai deunăzi Iugoslavia era o ţară în care sfâşierele interne ameninţau dintr’o zi într’alta să provoace dislocarea Statului. Dar in faţa primejdiei din ce in ce mai ameninţătoare, spiritele deodată s’au desmeticit; atât din partea oamenilor dela guvern, cari de curând obţinuse un deplin succes la alegeri, cât şi din partea opoziţiei care se bizuia şi dânsa pe o puternică disidenţă, s’a înţeles că nici un fel de propăşire şi consolidare a Statului nu se putea obţine fără unirea tutulor forţelor naţionale şi cu toată lupta înverşunată—şeful opoziţiei ţărăniste se afla in închisoare—s’a ajuns la o înţelegere deplină şi astăzi în regatul sârbo-croat-slavon s’a constituit un bloc naţional puternic care, chiar după constatările marei prese, va avea de acum putinţa să se afirme, în orice împrejurări, în toată plenitudinea forţei sale morale, politice şi militare. . Dintr’o zi într’alta situaţia s’a schimbat şi s’au rezolvat numeroasele şi gravele probleme care îngrijorau atât de adânc marile ţări Aliate despre viitorul acestei regiuni a Europei. Acuma nu mai poate fi vorba de vre-o mişcare separatistă sau autonomă in Croaţia; foştii vrăjmaşi ca Austria şi Ungaria nu mai pot nutri speranţa de a recăpăta ceva din teritoriile pierdute; bolşevismul moscovit care găsise la Zagreb un câmp deschis de agitaţiune şi propagandă, îşi vede deodată drumul închis şi mai presus de toate este acea unitate naţională care constitue marea forţă a unui Stat. Care e cauza că Cehoslovacia, atât de expusă prin situaţia şi conformaţia sa geografică, se bucură de atâta încredere in lumea întreagă ? Pe lângă minunatele sale resurse industriale şi uriaşa sa putere de muncă, mai e şi faptul că în republica vecină chiar de la început oamenii de guvernământ din toate partidele şi-au dat seama de nevoia de a constitui un bloc compact, o coaliţie politică şi naţională care există şi astăzi, după şapte ani de la încheierea marelui război. In România, din nenorocire, nici un moment nu s’a putut alcătui o asemenea unire naţională. Am avut nenorocul să avem la noi un partid politic acaparator, şi despotic care în loc să muncească pentru unire şi consolidare, n’a urmărit decăt propria sa întărire electorală şi financiară. Prin mijloace samavolnice şi violente, prin starea de asediu astăzi încă în vigoare, acest partid care nu reprezintă decât o infimă fracţiune a sufragiilor din vechiul regat, se menţine la putere, în ciuda celor mai vitale aspiraţiuni ale neamului. Ce autoritate să aibă acest guvern compus din elemente învechite, cu apucături balcanice, guvern în care nu sunt reprezentate decât în mod fictiv şi regionalist provinciile desrobite ? Şi ne mai mirăm că creditul României în străinătate scade pe zi ce merge. Ora mântuirei şi a propăşirei nu va suna pentru România Mare decât în ziua când se va constitui şi la noi un bloc compact reprezentând naţiunea reală. Olimp Grigore loan Poli aini Pentru prinderea lui Tomescu şi a lui Munteanu a fost pus un premiu. Alt premiu e oferit pentru prinderea lui Dămboviceanu. Tot altfel se procedase şi în ce-l priveşte pe Terente, dar nici stimulate de acel premiu, poliţia şi jandarmeria nu au pus mâna pe faimosul bandit. Dacă e vorba ca de câte ori va apare vreun bandit mai îndrăzneţ ori vreun excroc mai abil, să se institue premii pentru stimularea zelului poliţienesc, propunem să se suprime mai bine cu desăvârşire bugetul alocat siguranţei şi poliţiei, lăsânduse pe seama premiilor prinderea delicvenţilor ce fug de sub nasul autorităţilor. Căci la ce servesc sumele din buget, dacă fără premii poliţia nu-şi poate face datoria ? In adevăr, nu credem că rolul poliţiei trebue să se mărginească la a stâlci şi chiar a omorî pe găinari în bătae... Găinarul nu scapă niciodată din mâinile vigilenţelor autorităţi, sau dacă scapă, trece direct la institutul medico-legal Când au însă de a face cu un excroc mai fin, sunt trase pe sfoară şi simt nevoia să-şi acorde premii. Dar prin însăşi faptul că pentru excrocii mai deştepţi, institue premii, poliţia îşi dă în vileag incapacitatea de a-i prinde prin mijloacele sale obicinuite, fără stimulente. Dar, nu este mai puţin adevărat, că aceste premii sunt încă un aspect al nenorocitei politici financiare a guvernului, care salariind pe unii cu lopata şi pe alţii cu linguriţa, a dezorganizat poliţia şi a făcut-o neputincioasă de a-şi îndeplini în mod normal o datorie ce este strica ei. S. V. . t. »amoata i August 1925 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA le primeşte direct la Administraţia darului şi la toate Agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL IN ŢARA 4 LEI IN STRĂINĂTATE Succesiunea generalului Un ordin de zi in contradicţie cu o anumită concepţie Domnul general Averescu a schiţat un gest împotriva vederilor pe cari le are d-sa şî partidul dumisale. Printr'un ordin de zi, în termeni de severitate cazonă, a instituitun directorat electoral în vederea alegerilor generale cari se apropie tot mai mult. In zigzagul capricios al politicei pe care a urmat-o până astăzi domnul general Averescu, instituirea directoratului electoral însemnează în sfârşit un act precis, cu înțelesuri absolut clare. In adevăr, gestul generalului prezintă de la început semnificaţia unei contradicţiuni cu părerile nu de mult exprimate asupra alegerilor, apoi oferă preţioase indicaţiuni cu privire la anumite aranjamente ce s-ar fi făcut în taină cu privire la succesiunea guvernului şi în sfârşit ridică un colţişor de perdea prin care putem pătrunde în chiar bucătăria unde clocotesc şi fermentează înşişi esenţele componente ale partidului dumisale. O PĂRERE CIUDATA Nu de mult a fost vânturată o curioasă şi ciudată opinie autorizată a partidului poporului, cu privire la alegerile generale, întemeiată pe anumite garanţii discrete cari împrumutau un bagaj de optimism întregului partid — opiniunea de care vorbesc spunea cu aer doctrinar, că adecă alegerile în cazul nostru special, n‘ar fi tocmai o solidă indicaţie pentru schimbarea de regi şi că de multe ori, interesul ţării este în real pericol dacă se lasă la discreţia oscilaţiilor electorale. In cazul acesta factorii hotărîtori trebue să procedeze ascultând numai de acel interes al ţării şi trebue să găsească modalitatea de a trage bariere de-a lungul revărsărilor tumultoase ale voinţei populare... Cam aşa ceva, cuprindea „opinia“ partidului poporului. ORDIN DE ZI Mărturisim că nu am avea nimic de zis dacă această opinie rămânea şi pe mai departe călăuza acestui partid, ca şi până acuma. Căci nu va tăgădui nimeni; până acum aşa a fost. Partidul generalului inspirându-se din precedentele servite de liberali, a crezult că e suficient să ia postura unui partid ,,de ordine“, care primeşte cu umilinţa cuvenită succesiunea din mâinile d-lui Brătianu, acest neodihnit păzitor al liniştii şi a fericirii noastre. Cât pentru alegeri, reţeta este simplă. Odată având guvernul voinţa „poporului divin“, se poate modela ca un aluat, cu ajutorul factorilor electorali competenţi: jandarmii şi auxiliarii lor.Iată insă, că dintr-odată generalul dă un ordin de zi, care răstoarnă doctrina partidului şi ce e mai trist, doboară şi imensele piramide de nădejdi ale bieţilor partizani. Adecă ordinul de zi institue o diregătorie electorală a partidului cu scopul bine determina de a pregăti alegerile şi de a munci din greu pentru câştigarea capricioasei simpatii populare, însemnează deci, că s-au petrecut anumite fapte, cari au lămurit pe domnul general definitiv asupra succesiunii guvernului, de Tiberiu Vornic Aceste fapte, s-au indicat precis că aranjamentele discrete cari s'au făcut în ,,interesul ţării“ între liberali şi domnia sa, au trebuit să treacă la arhivă din oarecari pricini neprevăzute... In această situaţiune cu adevărat precară, ce era să facă domnul general ? Şi-a întors ochii cu drag spre popor, spre divinul popor şi trântind la colţ doctrina intereselor superioare de stat, s‘a gândit că tot mai bine, cu poporul... A instituit deci un stat major electoral din bună vreme. Recunoaştem că măsura trebuia luată urgent. Până la alegeri, credem că se va reuşi cel puţin atât, ca din nou iubitul popor, să ia act de existența partidului ce. poartă numele. Căci a fost uitat, uitat cu cruzime, ca un mort ce nu lasă regrete. LIPSEŞTE D. GOGA "Aşa dară, până aici e limpede. Partidul d-luî general a pierdut nădejdea în venirea la putere aşa prin simpla ungere a d-lui Brătianu şi e nevoit să se pregătească de alegeri. Căci, veţi conveni şî d-voastră, că dacă generalul ar mai avea nădejde să prezideze alegerile, comitetul domnieî sale electoral ar fi o Instituţie inutilă... Ministrul de interne şi jandarmii ar fî de ajuns şi ar garanta mai bine succesul, doar este un mijloc probat şi sigur, mai sigur chiar de efil un soviet electoral... Este vădit, că germenul directoratului a încolţit în capul generalului, numai după ce o secetă grozavă i-a ars bogata recoltă de nădejdi tăinuite... Ce recoltă va ieşi din noul germen, vom vedea... Ci iată, că din comitetul dirigiuitor al campenîaî electorale lipseşte domnul Goga. Este adevărat că figurează în schimb numele valetului său de casă Petre Groza, minusculul avocăţel săltat de la judecătoria de ocol din Deva drept în fotoliul ministerial şi de acolo la Comitetul Agrar tocmai de către d. Goga atunci când în întreg Ardealul nu s’a găsit decât Tăslăoanu şi numitul Groza să fie miniștrii... (O bună dovadă că Ardealul s’a înscris în partidul generalului odată cu Groza, — nici miniștri nu se găseau la repezeală nici în Brașov, nici în Sibiu, nici în Cluj, Arad, Oradea, etc., ci abia la Deva...) DOUA IPOTEZE ^ Va să zică d. Goga lipsește din comitet. Două pot fi motivele cari determină această absenţă. Sau că dânsul fiind considerat al doilea şef al partidului, a rămas senin şi mereu alături de general, deasupra măruntelor frământări ale directoratului. Ipoteza aceasta mi-a răsturnat-o chiar unul din membrii directoratului cu care am stat de vorbă şi care apreciind pe d. Goga până la un punct, socotea jienîtor pentru partid să fie considerat Goga al doilea şef. Rămâne a doua posibilitate. D. Goga fiind exponentul politicei de dulce tandreţe cu liberalii şi totodată misionarul care făcea incursiuni in drumul ocult, aducând promisiunile şi asigurările în proţap—trebuia să cadă odată cu prăbuşirea castelului de nisip, al succesiunii generalului. Este oarecum o logică a faptelor această cădere, ce deschide noui orientări partidului poporului şi noi câmpuri de meditaţii machiavelice regizorului tragi-comedie, înscenată între d-nia Brătianu-Averescu, piesă moartă prin sine însăşi. Am ajuns prin urmare să vedem partidul generalului orânduindu-se pentru bătălie. Campania ocultă a acestui partid a dus la faliment întreaga reputaţie ce mai avea popularul general altă dată, D. Octavian Goga, a isbit de râpă şi această corabie, după ce încercase să sfarme nava partidului naţional. Ce va face acum, acest neliniştit epigon al lui Octavian Goga de altă dată ? Are timp să mediteze. Succesiunea guvernului încăpută pe mâna poporului, îi va asigura domniei sale un lung popas după înfrângerea suferită, iar partidului o bună vreme pentru a căuta din nou contactul cu pletea ţării. Iar la guvern, vor veni acel, cari trebue să vină. Nu-i mai numesc. Ii simte, îi ştie, şi ii cere ţara întreagă. SQX -uu's Vg. t America şi Liga Naţiunilor reprezentantul Statelor Unite în comisia Ligei Naţiunilor pentru colaborarea intelectuală care a declarat la Geneva, că va inaugurai în America o campanie la favoarea Ligei, KULLOG * «aut»