Lupta, septembrie 1925 (Anul 4, nr. 1119-1144)

1925-09-01 / nr. 1119

ftau* 151, No. 1119 Oi#e«$et- Poises € 0 6« % 1. M I L L S­fiDd'kAMENTUL p« 12 i&mt..............................^©© î©î Pe 6 e«Bi.............................2.6© iei Pe * sarai ...... 100 fai fERACT­A P ADMINISTRAȚIA B­ cmp»©61, SS?. Sărindar, 12 B1BX^oTECA I [UNIVERSITAT« 1HS1 ^âod o ^ -- s«e sa răspundă Niciodată expres’unea că rezultatul a întrecut toate aș­teptările n’a corespuns mai­ just realităţii ta de astădată. I Nici guvernul, nici chiar J opozdiunea nu a prevăzut i proporţiile dezastrului liberat i în alegerile pentru Comitetele Agricole. S’a întrezărit o­ in­dicaţie favorabilă opoziţiei coalizate dar nici de cura nu s’a bănuit un limbajui atâ de net şi categoric. Sunt patru ani de când pofta sufragiului universal,de a vo­ni răspicat a fost tăiată cu laiul săbiei. Echipele vo­lante cari au ocupat militare­­şte localurile de vot şi au luat urnele cum se ia o redută au consacrat „scandalul euro­pean“— expres­ d­e an d-lu. Man­u—care a fost Parlamen­tul urnelor furate. Multe nu au f­ost alegerile de atunci încoace. S­stem­ul a fost însă un enprsat cu o dis­ciplina militară. Cum insă un asemenea sistem nu poate fi menţinut fără o înăsprire a mijloacelor de aplicat nu , am­­ avut o extindere treptată a sterei de asediu —de la peri­ferie spre centru Pentru întâia, oară în Ro­mânia constituţională între­gită, timp de patru ani orice manifest­aţie publică a fost in­terzisă şi orice încercare de a recâştiga ace­l drot, a fost reprimat manii militari. „Sa nu uităm manifestat umile în­cercate împotriva Constituţiei de partid. Nici în cursul răsboiului, libertăţile publice n’au fost suspendate atâta timp ca sub regimul actual. Era natural ca o atât de lungă perioadă de compresi­une a sentimentului şi voinţei populare să dea pe de-o parte guvernului siguranţa că se sflă la adăpostul oricărei sur­­pi­ze, iar opoziţia,tei însăşi Sâ’i dea impresia că narcoz­­energiei cetăţeneşti a­ deverat atât de puternică încât îi va trebui­ o perioadă de destin­dere spre a reveni la normal. Aşa, se explică de­­ ce , gu­vernul, scorapta pe două tre­imi din Comitetele Agricole şi de ce opoziţiunea departe de a scoate artileria grea, s’a mărginit la o lu­ptă electorală de „guerila“. M­i­sele ţărăneşti insă cam­ de patru ani nu văd de cât jandarmi de cate ori e vorba de o alegere şi cari participă, mai mult de­cat se crede în­deobşte, la viaţa publică, au înmagazinat destula îndârjire pentru ca disciplina şi rafi­namentul să învingă brutali­­tăţ­le administative prin iscu­sinţă. Ţăranii au oftat de as­­ta­ data cu jandarmul şi au votat cu opoziţia. Cei patru ani da încătuşare, sub toate formele a glasului ţârei, a sporit încet dar sigur şi con­siderabil numărul celor ce cu­pt­ind că se pune mai mult preţ pe falsificarea şi supri­marea drep­tului lor de vot cu atâta acest drept câştigă­ri, ochii lor. Rezultatele alegerilor gene­rale pentru Comitetele Agri­cole sunt aşa de puţin uzi­tate la noi în at e vădit că numai aplicarea s­stematicâ a unui sistem de opresiune şi represiune a voinţei cetăţene­şti, a putut duce la o aşa disciplină efectu­alâ încât pentru Întâia oară în cele pa­tru părţi ale ţărei întregite să se manifeste un curent atât de hotărât impotriva guver­nări. prin forţă şi fals S’a atrib­ut sufragiului uni­vers, lipsa de hotărâre, lips' de curaj civic şi de experienţă. S’a ex­gerat mult. Massele dela sate nu pu­teau trece vertiginos dela co­legiul-minciună de sub regi­mul electoral cenzitar ca o opi­nie publică versată în pro­blemele ce i se pun. Dar ță­­rănimea a dovedit în alege­rile Comis­ii­lor Agricole că atunci când e întrebată cum e mulțumită de o gospodărie care i se impune de patru ori de zile—ştie să răspundă românește. Un răspuns mai verde, mai lipsit de orice e­­chivoj ca cel dat în aceste alegeri, e cam greu de găsit EMIL D. FAGURE - " ­i III»I Eri s’a prezentat pentru plecare­­m şirului nostru de externe, comisiunea parlamen­­tar română delegată să re­­prezinte România la confe­rinţa internaţională de la Was­hington. Însemnătatea acestei con­ferinţe a fost pe larg şi com­petent desbătută în coloanele l­uptei“. S’a arătat cât de mare este interesul nostru de a opune marei diplomaţii oc­cidentali:—In special acelei ungare os­ilă nouă persona­­lități române cât mai proemi­nente, în măsură de a replica­­încercărilor de denigrare sari cu siguranță că se vor pro­duce împotriva Românie! la marea reuniune din America. Pe cât se pare şi judecând după rezultate, nici bunul simţ propriu, nici cel sugge­­rat din afară n’au avut darul să schimbe mentalitatea ace­lor dintre guvernanţi cari consideră cu uşurinţă intere­sele cele mai esenţ­ile ale României. La conferinţa internaţională de la Washington, alături de somităţile diplomaţiei mon­diale, România va fi repre­zentată de o comisiune în fruntea căreia figurează nu­mele d-lui Nicache Botez de la Bacău şi al d-lui Ignat Mir­cea, patronul bodegei cu ace­­laş nume. Ce interesează guvernul nostru câ Ungurii trimit acolo pe Appony, că Franţa trimite oameni de talia lui Paul Bon­cour şi Jouvenel, că marea Britanie va trimite doi mi­­ ­g­ nitorii şi alte personalităţi po­litice de marcă? Emisarul d-lui Brătianu nu putea fi decât jovialul şi sim­paticul d. Ignatie Mircea-Bol­degă. D Mircea va replica— desigur in limba engleză sau franceză—oratorilor de la con­ferinţa din Washington, va salvgarda marile interese ale românismului! Ce splendoare şi ce competenţe! In faţa a­­cestei stări nu putem saluta conferinţa ce se va deschide în curând decât­ cu strigătul: „Trăiască Washington! Tră­iască nenea Mircea ! Al nos­tru eşti să ne trăeşti, că-i zmin- teşti pe unguri cu şpriţul!1* S. Granate Foarte grav! se pare că în recentele alegeri agricole, magistraţii cari au prezidat birourile, ca şi ofiţerii cari au veghiat la păstrarea ordine!, s’au făcut vinovaţi de an păcat, foarte mic, foarte răspândit la noi, dar totuş un păcat: trădare de patrie şi de neam ! Intr’adevăr, prefecţii liberali cari au sosit la Bucureşti ca coada aşa de bine plasată intre picioare, s’au plâns că in ale­gerile de acum furtul de vo­turi şi interzicerea alegătorilor de a vota nu s’a putut face ca amploarea tradiţională, magis­traţii şi ofiţerii au îngăduit sfi fie zdrobiţi candidaţii liberali şi ceea ce e mai desearătător e că-şi deţieau perfect seama e­i asta înseamnă o crimă contra Patriei ! Începem şi noi, alături de „Viitorul“, să fim profund în­­grijaţi. Se răspândeşte trădarea şi bolşevismul! Nu mai avem nimic sfânt! Nici chiar listele liberale! DESCA ânia­ polonă GENERALUL GOUROUD reîntors la Paris a declarat pre­­spi că armata polonă este com­plect de bine instruită și echipată. O fintre de politică Jia cu*Hodi£* Teatrul Naţional a luat cum se cuvine, comanda şi a des­chis Sâmbătă seara porţile sta­giunea 19213—1921* A făcut’o subliniind succesul stagiune! sale trecute care a fost, acela­ al literature! dramatice româneş­­ti şi a ales pentru aceasta ope­ră reprezem­tativă a­­ renaşterea noastre teatrale. Sunt 23 de ani — fu­git iresparabil tempus ! — de când proclamam în seara pre­mierei m­aeetria dramatică a acţiunei şi mai ales suflul pa­triotic al dramei istorice „Vlai­­cu-Voda". Astăzi ea face parte d­in patrimoniul dramaturgiei noastre naţionale. Nu e însă numai o tech­nică teatrală Superioară şi un avânt, literar în această lucrare; e şi o splendidă reconstituire — pie­tricică cu pietricică — a icoa­nelor sculptate din galeria ma­rilor ctitori ai românismului de altă dată. Figura centrală a lui Vlaicu- Vo­lă sintetizează minunat răb­darea, suferinţa, linia dreaptă a unui plan bine stabilit, energia mută cu care acest domn a re­uşit să înlăture uneltirile stră­ine şi să urmărească în tă­cere ideea sa proprie — idee ce se confundă cu dârza şi neîn­covoiata credinţă şi mândrie a neamului său. Din acest punct de vedere, figura lui Vlaicu- Vodă e una din cel mai specific româneşti ale teatrului nostru istoric. Costea Muşat, Banul Miked, Spătarul, Dragomir sunt por­trete de boeri din veacul al 14-lea de o autenticitate sur­prinzătoare în atitudini şi cu­loare. Realizarea lor scenică e o adevărată voluptate pentru interpreţi. Dar Rumân Giue, Domniţa Anca nu sunt oare minunate contraste de gingăşie sufletească faţă de profilul în stilet al Doamnei Clara ? Varie­tatea aceasta a figurilor alcătu­­eşte marele pitoresc al frescei istorice din „Vlaicu-Voda“. A o revedea a rămas și va rămâne încă multă vreme o plăcere estetică alăturea de u- E.a curat românească. E. D. F. Liberalii contra preoţilor şi învăţătorilor O lovitură listă prin lege electorală Am arătat modul în care­­guvernamentalii şi in special preşedintele Consiliului îşi mo­tiveaza îngujorarea fat­ă de reuşita opoziţiei­ unite in ale­gerile pentru Camerele Agri­cole. Ţărăniştii constituesc un pericol pentru ţară şi mai cu o te­­re Pentru rege ,­şi i­­de­e dinastică. Da­r ţârăniştii îşi vor rea­liza numai un sfer­t din pro­­misiunile făcute ţăranilor in campania e­ectorală şi încă o epocă revoluţionară este de aşteptat dela g­vernare­a d lor dr. Lupu şi Mill­ Il­ache. Acesta este lung­­jul pscare­l d in pretutindeni guvernamen­talii cei mai apropiati de pre­şedintele cons­­iului. Evident câ se urmăreşte a se obţine prin aceasta pe lîngâ acredit­rea unei vechi calom­nii în ceea ce priveşte pro­gramul part­iului ţărănesc, dar şi separarea acestui partid de cel naţional cu ajutorul câruia unii liberali de marcă văd mai posibilă Mântuirea unui gu­vern „de concentrare“ după dorinţele lor. Cât de greşită este ideia liberalilor sus citaţi o dove­deşte faptul că amiciţia ţără­­niste naţionaliastă care s’a a­­firmat atât de precisă în cam­pania pen­ru recentele alegeri, merge pe fiecare zi spre o şi mai puternică inch­nare. Dj,r fiecare atitudine a d-lui Brătianu îşi are un şr­tf .şt prin urmare şi această t.Î-ar­mă ţărănistă“ ca s’o numim astfel îşi are cântecul ei. In adevăr, în cercurile ma­jorităţilor parlamentare s’a format un curent cu totul ostil acelora dintre legile în vigoare prin cari se a­­corda unele avantaje preo­ţilor şi învăţătorilor. Majoritarii liberali au co­municat în mai multe rân­duri primului ministru că aceste avantaje au creiat preoţilor şi învăţătorilor o situaţie privilegiată pe care aceştia n’au găsit nimic mai bun de făcut decât s’o puie in slujba ţărăniştilor, i­r unii dintre liberali au mers până la o critică şi principiile lui Haret cu pri­vire la activitatea extra şcolară. Cu prilejul alege­rilor pentru Camerile Agri­cole chestiunea învăţători­lor şi a preoţilor a fost din nou adusă în discuţie. Şi cum se pare că dato­rită nereuşitei în alegeri mare parte dintre libe­răii au fost cuprinşi de un fel de manie a perse­cuţiei alături de plângeri împotriva armatei şi a ma­gistraturei, s’au ridicat tot felul de jălbi împotrivă preoţilor şi învăţătorilor, indicaţi preşedintelui de consiliu ca «adevărate fo­care de bolşevism». Primul ministru se pare a îi fost convins de legiti­mitatea plângerilor parti­zanilor săi, astfel că se stu­diază în momentul de faţă ch­ipul în care elementele presupuse a fi dat concursul lor listei blocului opoziţio­­nist, să fie pedepsite. in sertur ie din Jura? miftsisSrulu! instrucţia­­ne! passee se afirmă că d. dr. AngaS® cu ar fi şi fâcaî intervenţiile nacessra pentruca în p.-®lecgul d® reformă eBecî©ra*ă e® urmează să fie vota-» in sesiunea de b­aramâ a Parlamén­­dreptul de ei gi SaââîSsSa a preoţilor şi învăţătorior să numit „Pre­oţii şi învăţătorii trebu­esc să stea laamvom şi la ca­tedra“ ar fi declarat unor pri­eteni politici de ministru al instrucţiei publice. Rămâne acum să se vadă dacă d. Brătianu şi parlamen­tul său va duce până la sfâr­şit proectele de răzbunare îm­potriva unei părţi din corpul electoral. Li­­­beral de marcă ne a­­firma că realizarea dorinţelor majc­r­ăţilor parlamentare este sigură ea cons­tuind nu nu­mai o pedeapsă pentru preoţii şi învăţătorii cari s’au dove­dit a nu fi liberali, ci şi o măsură da precauțiune pen­tru alegerile generale ce vor avea loc în primăvară. G. ROSIN * Şovinismul intoleranţa Par­tidului liberal sunt îndeajuns de cunoscute ca să le mai su­bliniem Tonul acru pe care-l întrebuinţează aţă de mino­rităţi presa din Capitală şi din provinciile alipite a aces­tui parim, a ornat adeseori o atmosferă iritantă şi im­posibilă. Dar, ca m­ t­are mani­fes­­taţiunile publice ale partidu­lui de acaparare, ingenuchiat la picioarele d lui Brătianu şi aci o complectă lipsă de sinceritate. Exemplele pe care ni le-au oferit în Ardeal alegerile a­­gricole sunt concludente. Cartelau cu ungur­ii şi cu saşii, aveau interesul ca sa­tele minoritare să se prezinte intăiu la urne Şi lipsiţi cu totul de obraz, de ruşine, au făcut tot posibilul spre a fine căt mai d parte de localurile ae voi massele ţărăneşti ro­­toâneşl de cari nu er­au. si­guri. Şi astfel s’a putut ve­dea spectacolul , revoltător că oaminii cari luau form gură Pentru patriotismul lor, pen­tru românismul lor,,oameni nărăviţi să tăgăduiască al­tora dragostea de ţară şi de neam, pentru un meschin in­ten­s electoral persecutând pe români şi favorizând,pe saşi, şi pe unguri! Sate­ întregi de români fe­recate între jandarmi privind cum se trec înainte, tară drept, ungurii şi saşii ajunşi pentru căte­va zile copiii favoriţi ai Prefecţilor d lui Brătianu! ■A,■■■sub dezgustător, aspect se prezintă uneor­i politicia­nismul, brătu­­str!­­. ---------- xox -----—­Umm­fiM Impresia sigură, precisă, a tuturor cercurilor noastre poli­tice, inclusiv cele averescane, e că partidul poporului a fost complet și definitiv scos din orice calcule serioase de alege­rile agricole din zilele trecute. Dar în dezastrul acestei gru­pări se relevă dezastrul perso­nal al unuia din conducătorii săi şi anume al d-lui Goga. Intr'adevăr, dacă în vechiul Regat, în câteva judeţe din Bu­­covina şi Basarabia averescanii au prezentat liste şi, cât de cât, au încercat să lupte, în Ardeal nici nu au existat ! Din câte judeţe câte are Ar­dealul, averescanii s'au prezin­­tat alegătorilor într'un singur judeţ, la Hunedoara, unde lista lor a întrunit 700 de voturi, faţă de 1200 ale opoziţiei unite! Pe când partidele naţional şi ţărănesc au dovedit că au mas­sele ţărăneşti cu ele, d. Octa­­vian Goga în tot Ardealul, din sutele de mii de voturi rostite, izbuteşte să obţie exact 700 ! Foarte puţin pentru lupta complect lipsită de scrupule pe care a du®-o d. Goga contra o­­poziţiei­ unite, ca devotat agent al IU.Grajilor !­­. Cazul dela liceul d­lii Buzau Nî se scrie din cercuri profé- : soraié: Şcoala decade şi aceasta la Buzău, poate mai mult decât oriunde, fiindcă acolo este se­diu! politic al d-lui mînîstru, aci este reşedinţa regiune! a IX-a şcolară, care patronează tot. Orice s’ar întâmpla legea nu se aplică, dacă eşti din partidul d-lui dr. Angelescu. Sunt or­dina, sunt circulari, car! pri­vesc numaî pe cei din partidele adverse. Dacă eşti liberal. îţî este per­mis orice act la Buzău, poţi să fîî încărcat de ore şi poţ! să nu le faci, ci numai să îscă.eştî re­gulat te condică, poţi să te ţ­îî de afaceri şi la şcoală să tri­miţi pe cîne vrei. Poţi să intri chiar beat în clasă, totul este tolerat. Ce-ar fi. Doamne! dacă ar­­fi contrariul ? Director. Inspector şef, inspector general, minister, toţi s’ar scandaliza şi ar căuta să pună ordine, pedepsind pe ce, vinovat, după cum s’a în­tâmplat cu un profesor, care a­­cum e avocat. Atunci inspecto­rii d-lui Dr. Angelescu sunt straşnici, se grăbesc să vină In anchetă, iar măsurile cuvenite convoacă pe profesori şi cum a­­ceştia sunt în majoritate libe­rali acuză şi cer pedeapsă as­pră, mutarea ori chiar suspen­darea din învăţământ. Ce făţărnicie! Să luăm un caz foarte grav, . totted»f­il«, mirâpo. In luna iunie, anul acesta, după ce se dă rezultatul de fine de an la toţi elevii liceului local, o parte din părinţi se adună în întru­nire publică şi protestează în contra modului cum s’au făcut promovările. Acolo, în auzul tuturor, se acuză profesorii de neîndepli­­nirea datoriei, că intră beţi la­ clasă şi că se fac promovările după alte criterii decât cele le­gale. La întrunire au fost nişte co­respondenţi, cari au publicat în două ziare din Capitală tot ce au auzit vorbîndu-se de către părinţi, — în felul celor de mai sus. Nu se poate acuzaţiuni mai grave şi mai dăunătoare pentru şcoală şi pentru prestigiul cor­pului profesoral din Buzău To­tuşi, nimeni nu se impresio­nează, nici chiar inspectorul şef sub ochii căruia se fac aceste acuzări. Atunci,­ Asociaţia profesorilor secundari din Buzău, resimţin­­du-se de aceste grave insulte, cari sunt nedrepte pentru unii profesori, se întruneşte şi cere ancheta urgentă de ui minister, care este cel dintâi în drept să se formalizeze. A trecut atâta timp şi totuşi nimeni nu a fost trimis lăsând pe profesori sub cele mai grave acuzaţiuni. Iată cum se menţine presti­giul şcoalei sub d. Dr. Ange­lescu. D. I. Aţâţarea . Poimâine Regele se în­­toarce în ţară. Suveranul nu va fi întâmpinat de şe­ful guvernului, care a pre­ferat să nu dea ochii cu Capul statului, dar va găsi o situaţie politică nouă- căci ceva s’a schimbat în ab­senţa din ţară a Suvera­nului. Când a plecat Regele în străinătate, d. Brătianu a­meninţa opoziţia cu fulge­­rile „verdictelor“ din ale­gerile pe care le considera bine-venite pentru a arăta Regelui că guvernul nu e uzat şi că ar fi o nedrep­tate a­­ considera sfârşit şi a-i brusca plecarea, Când se întoarce în ţară Regele găseşte 44 de ju­deţe câştigate de opoziţie, în alte 27 opoziţia cu 3.400 de voturi sub cele luate cu asalt de jandarmerie şi pe guvern în minoritate în toate provinciile realipite iar în vechiul regat opozi­ţia stăpână în 20 de judeţe pe când guvernul abea a putut străbate, prin falsuri şi violenţe, în 8 judeţe din 32. Faţă de o asemenea si­tuaţie cuvântul de ordine al Primului Ministru, lăsat partizanilor săi spre a fi transmis regelui, este: — Primejdia e mare! O­­poziţia având victoria, va deveni îndrăzneaţă. Dacă Regele o va pune la rezon, va fi cel dintâiu care va suferi pe urma teoriei „in­dicaţiunilor electorale“. Cu aceste aţâţări, d. Bră­tianu crede că Regele va fi câştigat pentru o politică de provocaţiune faţă de o­­poziţia victorioasă în ale­geri. Credem că aceste cal­cule se vor arăta profund greşite şi că în loc de a ve­dea primejdie, Regele va vedea desfăşurarea liniştită a evenimentelor pe urma înțelesului limpede al re­zultatului alegerilor. Lt. C. Marti 1 Septembrie 1025 Direct«. EMU D. FAGULLI PUBLIC!! A TEA Ifi priceste direct !a administra(M darului şi îa toate Agenţiile da­­ publicitate % LSI SUHASUII II TARA 4 lei m mm&sm Presferul britanic In vilenfalira IM BaMwIn, primul misîstru al Angliei care se află actualmente, împreună cu soţia, la hix­­le-Safa Sa Franţa aaâe-şi Sace cura Badea Toader Porumb şi Iudecatorul Ce povesteşte tm gospodar din comuna Lascar (lau­rgin despre alegerile agricole din Dealul Ziarul ,,Vremea“ din Galaţi publică această interesantă şi edificatoare povestire­­Tocmai citeam într'o gazetă din Bucureşti, rezultatele alege­rilor pentru camerile agricole când uşa se deschise şi în faţa mea apăru Badea Toader Po­rumb, plugar cuprins din I­ag­­car Catargiu. După ce-mi dădu ziua bună şi după urarea adusă pentru iz­bânda avută în alegerile de la 25 August, vechiul meu prieten se prinse mai mult in vorbă: — ..Apoi cucoane ştiu că dum­neavoastră, n’aţi fost aci când am venit, noi să votăm pentru Camerile de Agricultură. Mai înainte, de toate trebue să ştiţi că la noi în comună prima­rul Enică şi-a bătut joc de lu­me La unii n’a dat cărţile de a­­legător, ps alţii nu i-a înscrisele loc, ps alţii î-a înjurat şî S-A a-­­­lungat din Primărie când ve-­­ niserâ să-şi ceară dreptul! Ce I să vă mai spun a fost o jale mare. Eu de bine de rău am pus mâ­na pe cartea mea de alegător că m’am dus din vreme la Pri­mărie, aşa cum ne sfătuiţi d-v., în gazetă, m’am ţinut dârz şi n’a avut încotro, mi-a dat-o. Am aşteptat cu m­ică nerăb­dare ziua de Marţi. Când cocoşii cântau a doua oară în noapte, m’am sculat, am pus caii la căruţă, am tre­cut pe la cumâtrul Pintîlîe, pe la finul Iordache Creţu şi apoi la moş Stan Frunză, ştii că-i săr­man unchiaşul şî cu toţii am pornit la vot. La marginea sa­tului ne-a ajuns din urmă şî fratele Iacob, candidatul no­stru, care venea în căruţă cu alţi oameni şî am plecat spre Galaţi. Cum era încă noapte am luat-o încet. Pe drum ne-a mai ajuns şî alţi mulţi oameni ce veneau cu căruţele. Ajunşi la oraş, am tras la han, am adăpat caii şî am por­nit spre secţia de vot de la şco­da nr 4 de la grădină. Să tot fi fost ceasul 6 jumă­tate dimineaţa. Cum începutul votărei trebuia să fie la 8 ne­am lăsat pe o rână şi am aştep­tat, vorbind de ale noastre. Am aşteptat noi o bucată bună de timp, gândind că trebuie să ne cheme curând, că de­ comuna noastră e cam depărtată. S’a făcut 8 jumătate. 9, ţăranii noştri se îngrămădeau mereu, dar votarea nu începea şi pace. Vedeam noi mare fierbere înăuntru şi parcă presîmţeam ceva necurat, mai ales că era­­ într’o Marţi, ce se spune că ar® i mai multe ceasuri rele. In cele­­ din urmă după ce se vor fi in- [ teles cei dinăuntru, am văzut­­ că a fost chemată la vot co­muna Şendrenî. M’am minunat atunci şî mî­­am zis, că hoţii­­?% liberali vor iar să ne facă feilul. Cumătrul Pintilie m’a bătut pe umăr şi m’a rugat să am răbdare că de data asta nu crede să se ma! întâmple hoţii. Am aşteptat no! atunci câtva, până s’au scurs toţi din Şen­­dreni şi după această comună au fost chemat! cei din Sifin­­teeşti. Ce de mai ţigănime doa­mne, totî In păr şî votarea mer­gea ca melcul, înainte de a intra un pâlc­ eşea afară un­­ boeraş, care striga pe fie­ care pe numa, apoi îi lua şî i ducea­­ câte 5. câte 5 la vot că In urmă am aflat că aci d. judecător, ăia gras şi cu ochelari, de la expropiere, nu luase în grijă ca să voteze deodată maî mulţi oameni, cum au făcut ceilalţi domni judecători din Pech­ea Bujor şi Bereşti. După cum îţî spun cucoane, am văzut noi că aci este un făcut şi de grabă ne-am lumi­nat când am văzut pe d. pre­fect s touse că intră în secţia de vot şi după el Scânteeştii. Ce făcuse d. prefect cu d. ju­decător ăla gras nu ştiu, dar părtinirea am văzut-o noi pe dată. Şi cum să nu-i zicem păr­tinire, când se bagă la vot co­muna de unde se trage pre­fectul, care ne-a .-ameninţa­t n noi în sat că nu ne va da po­rumb dacă nu votăm cu Cru­cea ! Cum să nu mă îndoiesc de cinstea d-lui judecător când vedem prin geam cum se codea din colţ în colţ, ca timpul să treacă şî oamenii să diu poată intra la vot ? Dar ce noi sunem aşa de proşti ca să nu ne fî dat ««ama pe dată, de hoţia stăpâ­ni­r­e care avea tot­ interesul să intre la vot numai satele ei ? Şi ce puteam zice noi de jude­cătorul care ajuta guvernul să facă aşa cum voia ?­­Nădăjduiam însă că în cele din urmă d. judecător Borş se va lumina şi va fi drept. Ne-am înşelat amarnic căci după Scân­­teeşti, d. judecător ăla graş a chemat Frumuşiţa, sat unde d­inoase mai are ceva printre ţi­­gănime şa argaţi. Atunci eu şi cu vre-o douză­­zeci şî după noi şi alţii, ne-am dus ini­r’o stradă vecină neam pus în buzunare bolovani, cu gândul să.­ aruncăm in secţia de vot căci nu maî puteam răbda să vedem cum nî se fu­ră votul. Da ni se fură votul, cucoane, căci după mine, ori îmi ia car­tea pe nedrept primarul Enică, ori mă gonește dela vot d. jude­cător, tot una e. Să nu-mi spue dumnealui că n’a avut timp, că nu-l credem nici mort ! Adică d. Ionescu dela Pechea sau d. Șerbănescu dela Bujoru, nu sunt tot judecători şi cum au avut dumnealor timp să facă să voteze toate satele şi aci d. Borş să lase să se înopteze nu­mai cu trei comune. Noi nu voiam să mai îngă­duim să ne facă nedreptăţi tocmai un domn judecător şi voiam să votăm cu forţa, să sfărâmăm totul cu pietre dacă nu ne-o primi, apoi cu Dum­nezeu ce-o fi să fie că prea ne-am săturat, prea hoţi sunt liberalii ăştia! Noroc de d. Dră­­găneacu, care ne-a liniştit că nu ştiam altfel unde era să a­­jugem. După Frumuşiţa au votat vre-o câţi­va in Folţeşti, apoi s'a închis urna şi noi am ră­mas cu buzele umflate. Credem că peste tot au făcut aşa şî de aceea eram cu inima stinsă de durere. Şi cum să nu fi fost mâhnit când am văzut cum şî-a bătut joc de noi, cum a ţinut în zăduf vre-o 2500 de ţărani şi cum nu i-a primit la vot pe nici unul, căci ştiu că toţi votează ca Snopul şi Se­cera. Dar Dumnezeu a voit altfel. Au voit să învingă odată și-o dată dreptatea care de atâta a­­mar de vreme e depărtată dela noi. Să vă spun Cucoane cinstit, cu pragul judecătoriei Ocolu’ui Rural nu.I mai calc cât o mai fi pe acolo d. judecător Borș. El care ne a făcut atâta mâh­nire nu ne mai poate judeca, pe noi sau mai bine zis el ne poate judeca dar noi nu mai voim să fim judecaţi de el. Cine ne-a nedreptăţit odată, apoi cinstit spun, că nu ne va nedreptăţi şi altă dată. .(Citiţi continuarea In pag. 1-a)

Next