Lupta, decembrie 1926 (Anul 5, nr. 1501-1525)

1926-12-01 / nr. 1501

Anul V. — IVo­i Director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL IN STRAINATATE DUBLU 1EDACTIA SI ADMINISTRAT^ Incarpatt, Str Siriadir, fit Po 12 iunt P« 6 „ Pe 3 800ie 400 ” ■„### * 1­200 r­fi **mr Nici un acord al partidelor Cuvântarea alarmantă rostită la cuita liberal de către şe­ful partidului liberal, a produs oarecare efervescenţă în lumea politică, dar n- a adus absolut nici o schimbare în atitudinea celorlalte partide în ce priveşte chestiunea care preocupă lu­mea politică dela noi. Pentru moment dat, dacă d. Bratianuu a urmărit vreo nouă coaste latu­me în politica internă, declaraţia d-sale dela clubul liberal n’a avut efectul aşteptat Nu se poate însă tăgădui că forma şi momentul în care au bărbat de stat cu autoritatea d-lii I. Brătianu a vnut să rostească acea declaratiune, a impresionat lumea care, de alt­fel­, nu­ ignorează de loc gravitatea situatiunei interne. Senin, ba chiar radios, pare a fi numai guvernul, încântat că în situatiunea în care se află tara, împrejurările găsesc la cârma statului un cabinet care dacă nu se reazămă pe nici o rea­litate constituţională, are totuş în mâinele sale datorită unor conspiratiuni oculte, puterile statului. Intre partidul liberal si guvern ar fi intervenit însă un a­­cord asupra chestiunei care preocupă lumea, întrucât acest acord este general, adică asupra tuturor chestiunilor.— acea­sta nu putem stă şi prin urmare nici nu putem întrevedea până unde d-nii Brătianu şi Averescu vor merge mână în mână. Cum însă toată lumea politică, conştientă de situaţia reală internă, o consideră serioasă, chiar gravă, noi am crezut, ca în toate împrejurările grele, să stăruim ca partidele de la noi să urmeze plda partidelor mari din tările asupra cărora privirile noastre sunt totdeauna aţintite si să realizeze si la noi un gu­vern national. De astădată mărturisim că stăruinţa ce am pus în propaga­rea unui guvern national pare a fi avut mai mult resunet în partidul liberal sau chiar numai în partidul liberal. Guvernul a respins net această ideie, a respins-o chiar cu vehemenţă afirmând că generalul Averescu poate face tată singur situaţiei interne actuale. Ar rezulta prin urmare că în ce priveşte formaţiunea mi­nisterială n’a intervenit nici un acord între d. general Averescu Si d. Brătianu. • * • _ In partidul national-tărănist ideia guvernului national nici 31 a putut fi discutată din moment ce nu s’a pus în prealabil chestiunea unui acord asupra problemei la ordinea zilei . Partidul liberal n’a făcut nici un demers în această direcţ­ie, iar partidul national-tărănist n’a luat după cât ştim nici mai are intentiunea să ia iniţiativa pentru un astfel de acord. Totuş un personal politic, care stă în espectativă, e vorba de d. Argetoianu, autorizat de aiberali sau din proprie iniţiativă, a încercat un acord care să înlesnească constituirea unui gu­vern national. încercarea însă n’a reuşi­Partidul liberal ca şi partidid­­at fond-ţărănist rămân clar poziţiile fixate. Nu putem afirma că declaraţia d-l­d I. Brătianu va avea ca urmare­­î o acţiune a partidului. Partidul national-tărănist pare însă Hotărît să mai se aso­cieze la nici o even­tuală­ agitaţiune, sub nici o formă, în jurul chestiune! la ordinea zilei. Atunci când partidul national-tărănesc va trebui să intervi­­nă si să se rostească, o va face, abstracţie făcând de atitudinea în cari s’au angajat celelalte partide. Precum se vede în acest moment ideia unui acord care să implice constituirea uruu guvern naţional este mai puţin realiza­bilă decât ori­când. Cine este de vină, cine va purta răspunderea eventualelor complica­ti tini, —■ se va vedea în curând, A* W_ *Sta' „O combat ca ziarist ” împiedic ca ministru ’Astfel s'a exprimat d. Goga, Sâmbăta trecută, la Cameră, când a fost interpelat în privinţa con­­­flăcării ziarului „România”. In discursul d-sale, a făcut o deose­bire între cele două prese, presa bine cugetătoare, adică presa de partid, şi gazetăria de „rea cre­dinţă”, de „subminare a statului”, adică gazetăria independentă şi democratică, pe care o califică ci­tat astfel. De astădată suntem recunoscă­tori d-lui Goga. D-ea şî-a expri­mat întrega gândire, într’o formă lapidară. Pentru d-sa nu există Constituţie, care garantează liber­tatea presei, presa amică şi presa­­duşmană, oricare ar fi ea, şi care garantează prin diferite îngrădiri deplina ei libertate, tocmai pentru că în ţara noastră, sunt partide deosebite, idei deosebite şi anume sentimente şi mai ales resentimen­­te. S’au luat garanţii pentru ca nu cumva un ministru reacţionar să se atingă de presa democratică şi pentru ca un ministru demo­crat să nu stânjenească presa re­acţionară. De toate acestea nu ţine seamă 8. Goga: Pentru d-ea, de îndată Se crede că cutare gazetă este de rea credinţă şi că subminează te­­m­eliile statului, gazetă pe care a combătut-o atunci când fiu era mi­nistru, o împiedică să apară şi o confiscă, după pofta inimei şi du­­pâ cum s’a sculat dimineaţa, bine sau rău dispus, acum când a ajuns îa această demnitate. ; goert, nu pat !! Simplu, regimul bunului plac. A pretinde că o gazetă, este de rea credință, e o simplă părere personală, după u­rm a pretinde cS ea subminează, .temeliile statului, este o altă pă­­r«re asîSj elt ar­e de onora­­% sw nost» *¥ e rină vădită. Pentru ea această părere să constitue un delict sau o crimă, ar fi trebuit «ă sesizeze parchetul, căci în condica penală, de care d-sa habar nu are, există crima contra siguranţei statului. Legal deci ar fi fost, ca nu d. Goga, ca minis­tru de interne, să rezolve această grea chestiune juridică, ci par­­­chetul şi judecătorii, singurii com­­petinţi. Astfel este ordinea în statul român, dar de aceste principii con­stituţionale d. Goga se îngrijeşte tot atât de mult ca de papucii Maicei Domnului şi tot asemenea şi şeful său, d. general Averescu care, dacă este tare în reglemen­tele militare, nu a avut de unde să înveţe teoriile constituţionale De altfel, de când există a­­ceastă presă de rea credinţă ce subminează temeliile statului? Ea există, în ori­ce caz, dinainte de războiu, când partidul liberal, o acuza de aceleaşi lipsuri şi de a­­ceiaş atitudine. Dar înainte de răz­boiu când d. Goga a urcat scările a­cestor ziare şi a colaborat la ele, se simţia onorat să colaboreze ? Mai mult, în campania pentru in­trarea în războiu alături de An­­tanta, imaculatul domn Gogi, a Stat cot la cot cu principalii zia­rişti de ori cari şi «zi urmează a­ceiaşi linie de conduită, ce nud place «mm d-lui. Gogi, fine «’a schimbat noi sau d-sa de când a devenit­ candidat de ministri şi chiar ministru! Dar facem prea multă cinste d-lui Goga, discutând cu d-sa che­stii de principii. Avem dea face cu un bandit ordinar care îţi pu­ne mâna în beregată. Unor ase­menea oameni nu le poţi răspun­de , decât respingând atacul cu piciorul sau cu bastonul. * ’ CONST. WIULe 4 PAGINI 3 LEI Mnetiai 98/71. — Seerefartafal 98/74. — Adndok­irafla 58/73. ANGLIA, arbitrul lumii Iluziile împăcării franco-germane încep sa se risipească - Ba la au corespondat diplomaţie - MJS*- ■ —-■«»» » —.1 —­­­­­ Paris, 25 Noembrie La 23 neoembrie, în aceiaşi z şi cam la aceiaşi oră d. Streseman, îa faţa Reichstagului şi Briand în faţa comisiunei pentru politica externă a Camerei franceze, au pronunţat câte un expozeu asupra situaţiei mondiale şi asupra trata­tivelor franco-germane. „Acordul franco-german este­­ piatra unghiulară a consolidărei Europei” a proclamat d. Stresse­­mann. „O egală bunăvoinţă animează negocierile între Franţa­­şi Ger­mania”, a afirmat, ca un ecou,­­ Briand­ Cei ce cunosc secretele zeilor spun însă că situaţia nu e tocmai aşa de roză precum ştiu să o pre­zinte cei doi miniştri de externe In realitate multe iluzii conce­pute la Thoiry s’au destrămat. In Germania lumea părea con­vinsă că de acum înainte toate greşelile vor fi uitate, toate sanc­ţiunile, ocupaţiunile şi constrân­gerile vor fi ridicate şi că nu vor rămânea din tratatul de la Versailles în picioare decât acele clauze pe care poporul şi guver­nul german le vor recunoaşte din liber asentiment. In Franţa se spera că de acum înainte Germania va intra în mod efectiv pe calea esecutărei fără şicane şi fără gânduri ascunse a dezarmării materiale şi morale şi că gestul de sacrificiu al Franţei ar produce un adevărat reviri­ment al mentalităţii, poporului german. •­­şi de-o parte şi de alta se cons­tată acum că iluziile au fost prea mari. In Germania presa a trebuit să recunoască că nu se poate obţine nimic de la Franţa în schimbul u­­nor vagi promisiuni. In Franţa, cererile insistente ale Germaniei pentru evacuarea teritoriilor ocupate, neexecutarea clanselor militare, refuzul de a admite un control permanent al Societăţii Naţiunilor asupra arma­mentelor, descoperirea manuale­lor militare, pline de fraze re­vanşarde, descoperirea faptu­­­lui că guvernul german subven­ţiona ziare care atacau Franţa şi politica de împăcare, constatarea că oferta de ajutor financiar e ne­­realizabilă şi diferite incidente de ordin mai secundar, au erei­st stare de s­pirit foarte dezamăgîtă. Presa ambelor ţări a început să ia un ton destul de sceptic, dacă nu pesimist. Mai ales presa franceză se îm­­treabă la ce vor folosi toate sa­­crificiile dacă în schimbul lor Ger­mania, în Ioc de concesiuni, nu ştie decât să formuleze în fiecare zi noui pretenţii. Totuşi politica de împăcare, sau cel puţin încercările de a ajunge la o împăcare vor continua. Atât d. Stressemann cât şî «3­T Briand s’au angajat acum prea adânc pentru a mai putea da în­­napoi • • * Iar în dosul culiselor e Anglia. Diplomaţia engleză cu tenacita­tea ei lipsită de scrupule urmăre­şte de opt ani acelaş plan. Ea vrea ca Germania şi Franţa să aibă for­ţe egale, pentru ca Anglia să poa­tă oricând fi arbitrul între ele şi deci în Europa întreagă. In mod metodic guvernele en­gleze au favorizat ridicarea Ger­maniei învinse şi slăbirea Franţei învingătoare, distrugând, părtici­că cu părticică, situaţia creata de tratatul de la Versailles. Egalitatea perfectă nu e încă realizată, Franţa ocupând încă teritorii germane şi susţinută de alianţele ei are încă o situaţie dominantă. Favorizând încercările de îm­păcare, Anglia speră că de drasml lor Franţa va abandona ultimele garduri pe cari le deţine. Mai apoi va face încercări pen­tru a-i lua supremaţia pe care i-o conferă faptul că posedă o arma­tă puternică şi bine antrenată. • O Franţă şi o Germanie egali­zate, desarmate, ba chiar împăca­te, nu vor­ mai prezenta decât o materie maleabilă în mâinile di­­­ploomaţiei engleze ajunsă definitiv stăpână pe soarta Europei. Sau la nevoie, dacă înţelegerea lor ar ameninţa să se întoarcă în­suşi împotriva Angliei, aceiaşi di*­plorusti­c?*­* Foneîfm­. Office tot fu­ să dea naştere în destule moti­ve de fricţiune, vor şti să aprindă din nou vechile uri şi resentimen­te pe cari, nu o împăcare făcută în pripă şi fără convingere adâncă, le va fi făcut uitate. A crede acum, aşa precum îşi i­­maginau unii imediat după Thoiry că împăcarea franco-germană e o realitate şi că ea ar putea fi efec­tuată împotriva Angliei, e o pură utopie. Dar nu e zis că această atonie nu va putea deveni într’o bună zi o­­realitate. După secole de ură şi de răz­boaie Franţa şi Anglia au putut încheia, sub conducerea lui Edu­ard al Vll-lea şi a lui Delcass©­an­tanta ale cărei roade s’au văzut în război. Dacă Germania va fi rezonabilă, dacă presa ambelor ţări va potoli spiritele încă agitate, dacă timpul va trece şi rănile se vor cicatriza, poate într’o zi Franţa şi Germania vor deveni într’adevăr prietene. In orice caz însă, şi întru cât prevederile umane sunt posibile, uniunea lor niciodată nu ge­tfa pu­tea întoarce împotriva Angliei. Germania, prin nevoia de a-şi procura materii prime, Franţa prin necesitatea de a rămâne în strâns contact cu posesiunile ei coloniale, vor trebui să ţină întot­deauna tont de flota engleză stă­­pănitoare a mărilor. Prietenia lor za,­au va putea ică ae va reali­­decât metru­că­mânt de pace al unei păci aî rei arbitru va fi Anglia. Din nenorocire lucrurile încă nu au ajuns îa acest punct, iar im­presia, poate greşită, care se de­gajează din situaţia actuală, e că Anglia, încurajând Germania în pretenţiunile ei şi Franţa în resis­­tenţa ei, pune pentru moment un frâu mişcări de apropiere al că­rui ritm i se părea prea rapid. UN DIPLOMAT GRANATE [ Carnea!! datorie! Er! au vorbi doi miniștrii la Cameră. Unul. d. Văleaim, vorbind in ches­tiunea Brut­inel, » încheiat spunând, că și-a făcut datoria. D. Ion Lapedatu, Ia răudu! d-aale, arătând c’a plătit Companiei „du Le­vant" Bre si dolari in loc de franc! francezi — cu diferente* de zeci de milioane In dauna Statului — a în­cheiat şi d-sa că şi-a făcut datoria. De altfel încheierea aceasta o slăaim in toate discursurile minisiierîale, ori din ce partid ar face parte excelen­tele. Se vede că d-n­il miniştrii Inteles că a’ti face datoria înseamnă * curăţa­re cetăţeni de gologani ! Nu s’ar pu­­tea ca dumnealor să numai fie asa de conștiincioşi, să mal tragă chiulul da­­toriei, căci asa cum sl.au făcut-o del pudă In chestia Brutinel si du Levant, au băgat tara in niste datori! cari sân mult mai reale decât „datoria" dum­nealor ! Fiţi chiulangii, domnitor miniștri), că numai așa noi, nimici, o să mai putem vedea fata lui Gristos ! Altfel gata ne mănâncă ! DESCA • / s autorizat­e spre Liga Naţiunilor Ministrul României la Berna, d. Petrescu-Comnen, aflându-se in ţară, a acordat unui confrate o convorbire asupra problemelor mai importante pendinte înaintea Legeî Naţiunilor — cum e chestia dezarmărei, chestia Saar-ului, a Dantzîguluî, dar mai ales a stă­ruit asupra rolului de până acum al Ligei — căci, am impresia a spus d-sa cu multă jus­feţă, că la noi în ţară sunt puţini oameni cari au cunoştinţă deplină despre e­­norma importanţă câştigată de Ligi în politica internaţională. „In ce priveşte ţările mai mici, Liga Naţiunilor e o binefacere pentru ele, căci le dă prilejul — necunoscut în istorie — de a-şi spune şi ele cuvântul în marile probleme internaţionale. Ea oferă o mare garanţie contra violenţei” Cuvintele acestea ale ministru­­­lui României la Berna, care, în acelaş timp este şi unul din de­legaţii României in Ligă, sunt cu deosebire bine venite în acest mo­ment. Nu sunt nici treî-patru zile de când, cu prilejul unor discuţîuni cu totul străine de acest subiect, violenţe de limbaj incalificabile s’au produs in şedinţă publică a Camerei la adresa Ligei Naţiuni­lor — care cu o ignoranţă şi lipsă totală de răspundere, a fost tra­tată de „Ligă a jidovinei Interna­ţionale”, fără ca de pe banca mi­nisterială să fi venit imediat pro­testul şi înfierarea cuvenită unor asemenea tentative de a se ex­pune România ruşinei ca în Par­lamentul ei să se rostească aseme­nea insulte în chîar momentul când la Paris reprezentantul ei în Consiliu! Ligei discuta cu d-l Briand ordinea de zi a viitoarei şedinţî a acestui Consiliu, iar în cercurile Ministerului nostru de Externe se discută sugestiunea ca anul vîîtor una din adunările Consiliului Ligei să se poată ţine la Bucureşti. Cuvintele ministrului nostru la Berna cad, din fericire, la ti­mp, pentru a pune la locul lor violen­ţele pe care ignoranţa şi cine ştie ce interese inavuabile le proferă împotriva Ligei Naţiunilor în al cărei Consiliu România e chemată să conlucreze trei ani de zile și pe care Regele României a cinstit-o cel dintâi cu vizita sa la Geneva Lt. Au dreptate liberalii Insurgenţii de la guvern, trebue aduşi la ordine! Se vorbeşte de o mişcare de insurecţie în sânul cabinetului a­­verescan. Acolo unde sunt mul­ţi generali în disponibilitate, nu de mirare să se ivească şi in­surgenţi. Este adevărat că asupra carac­terului insurecţiei se vorbeşte în termeni foarte sibilici — ca să nu zicem prudenţi, căci oricât ar fi de generali, miniştrii ave­­rescani sunt de o mare pruden­tă. Consiliul de ministri a hotărît spune un fel de comunicat, să... ..examineze" diferite legi în cari organe fără răspundere Um­tea­­ză hotârîrile ministrilor si chiar ale consiliula de ministri Oficiosul liberal a si inteles că ar fi vorba de medit­carea alcă­tuire! si function­arei consiliului superior administrativ, a legei autonomiei Căilor Ferate, a le­ge! lichidarei bunurilor fostilor i­­namici, a legei Casei Pădurilor, a Casei Corporaţiei, a legei U­­niunei Camerelor de Comerţ şi Industrie, etc. Dacă este aşa fireşte că d. Brătiau se află în faţa unei tentative de insurecţie a comi­siei sale interimare — ceea ce prezintă cu atât mai mult o pri­mejdie cu cât insurecţia provine de la an general în care d-sa şi-fi pus încrederea când, împo­triva tuturor realităţilor, l-a im­pus la guvernarea ţărei. De fapt însă primejdia e ilu­zorie. Consiliul de ministri a hotărît doar să „examineze” legile de cari pomeneşte oficiosul d-lui Brătianu. De end si Până la modificarea lor aşa ca să nu-şi mai atingă scopurile, este o distanţă pe care guvernul averescan îl are suflul pentru a o parcurge. Ameninţarea din comunicatul Consil­ului de Miniştri este cel mult o tentativă de şantaj poli­tic faţă de şeful liberalilor. Cum îl cunoaştem, nu e de pre­văzut că se va preta tentativei Insurgenţii de la guvern vor fî aduşi la ordine — ceea ce nul va fi prea greu. Generalii, vor bă­ga săbia în teacă, fiindcă nu se revoltă cei puși în pâine de dis­pensatorul de favoruri. ,'1- —■ ■ ■ P. 1O. ­ ______C. Miercuri I Pec. 1928 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct la administraţie ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 M HUBBABUI OH TA0â 6 LEI 09 St&AOIATATE Creionul actualităţii Momentul oportun BRATSANILI: Cum. Si d-ta refuzi Uniunea sacră? MSKALADMNE : Mai Lasă-ne şi naisă da*e­stui de fixa mom­entul oportun!! Urouşurarea imobilelor mnistraţilor din Borin Solemnitatea a avut loc Dominicain prezenţa Principesei Elena şi a d-lui ministru Lupaş BACAU, 29. — Se ştie că in urm­a marelui incendiu dela 16 Maiu, când numeroase gospodării au fost consu­mate de flăcări, din iniţiativa unor cetăţeni de inimă, »’a constituit un co­mitet de ajutorare al sinistraţilor, cu scopul de a reface măcar in parte gospodăriile din ruse. Guvernul, care a înteles că o astfel de operă trebueş­­te Încurajată, a dat fiinţă unui comi­tet central paa aab Înaltul patronaj »1 Bosiaei Comitetul local a înfăptuit of­era de azistenţă, ajut­ând sute de chiriaşi ră­maşi pe drumuri si cărora s’au împăr­ţit suma de 4 milioane, iair pentru re­facerea proprietăţilor sinistraţilor să­raci si cari n’au fost asiguraţi, prin în­grijirea comitetului central s’au con­­t­ruit SO de imobile si s'au refăcut pes­te 20, cari n’au fost complect distruse de foc. Aceste imobile au fost con­struite de soc. „Reconstrucţia”, sub direcţiunea d-lui ing. Kivu şi sub su­pravegherea d-lui arid­eet Corani, ca­re în mai puţin de trei luni, a terminat casele, astfel ca sinistraţii rămaşi fără adăpost, în preajma iernii să intre în locuinţele lor. Pentru punerea în po­sesiune a acestor case, s’a luat iniţia­tiva inaugurărei în mod solemn a imo­bilelor nou construite. SOSIREA PRINCIPESEI ELENA In ziua de 28 ort. au sosit în locali­tate primeipesa-mamă Elena, vice-pre­­zidentă a com­it­etului central, d-na g-ral Clotilda Averescu secretara ge­nerală a comitetului, precum și d. ma­ior Stoenescu N., secretarul comitetu­lui cen­ral și care a depus multă râv­nă în înfăptuirea acetstei opere. Au mai sosit cu acelas tren si d. Lupu? ministrul sănătătei publice, d-na Ma­­vrodit doamnă de onoare şi d. maior Murdare aghiotantul principesei înalţii oaspeţi au fost primiţi de un com­it­et de doamne compus din: d-ne­­le Otilia Berea. Olimpia Grigoriu. Ro­sei dr. Perlberger. Jeanette G. Po-1-Epra Î5f-ef”np.­(În prezident« Crucii Boc­ii din Bacău, Maria garai Gherăscu, d-na Vasilescu. Nicolau­ Stoica, care au primit cu flori­le prin­cipesa , Elena, deasemeni d-nii loan Grigoriu primarul, oraşului. N. Ga­­psky prefectul judeţului. G. O. Polter primul preşedinte­ al TriS. Bacău şi­ preşedinte al comitetului sinistraţilor din Bacău, S. Filderman B. Gristovea­­nu fost deputat, dr. N­. Perlberger in­dus­taş, E. Mănos avocat, Osias Klein industriaş şi membru în delegaţia per­manentă, Avram Avram industriaş, toţi membrii ai comitetului sinistraţi­lor din Bacău. De asemeni, au m­a­i asis­tat la receptia d-nii col. Arghir Con­­st­antinescu comandantul garnizoanei Bacău, Ion Banfil maior comandantul pietii, căpitanul lulius Cerbu adjutan­tul pietii, precum si d-nii co­ Grigo­­rescu comandantul scoalei de admi­nistraţie, col. Să­ndul­escu comand, reg. 27 inf., col. St. Ionescu comand, scoa­le­ de infanterie, col. Constant­inescu comand, reg. 5 obuz­i­ pre, lt.-col. Begu. O. Cornea preşedintele trib. Bacău, Al. D. Ionescu prim-procuror al trib. Bacău Gh. Rânzescu ,prefect de poli­ţia, Y. Potrov, şeful brigăzii de sigu­ranţă, toţi membrii consiliului­ comu­nal­ ai cons­­i­ului judeţean, funcţiona­rii superiori ai C. F. R„ d. H. Stopple? presedin ele comunităţii israalite. AL E. Dupont inspectorul Millietendift Muncii, parlamentarii, «­ u» numero* Dubli«, care a primit pasisen­î eu era­­tiitoi. I® sala de recerptie au fost Prezen­taţi toti reprezentanţii tuturor oficL, Itrătîlor,. după care s’a format, tm im,, roznut corteglit,­străbătând «d­r. loaUă Sturz», str. Centrală si str. Bacău-Pia­­tra­in str. Bacău-Piatra, cartier sinis­trat, s’a construit o frumoasă tribună de către soc. „Reconstrucţia” sub su­pravegherea d-lui arhitect P. Popo­­vici, doi la mins­trul lucrărilor publice, unde s’a oficiat un serviciu divin de proetenereul Zotta, şi de rabinul Sa­fran, la care au asistat toate persoa­nele de mai sus. După oficierea serviciului divin, au ţinut cuvân­ări, scoţând în relief, im­portanţa operei săvârşite profcoereul Zotta, Ioan Grigoriu, primarul oraşu­lui, G. Polter, primul-preşedinte al tri­bunalului Bacău, G. Berea daPuta,­ S. Bernstein, etc. D. LUPAS ministrul sănătăţii publi­ce, mulţumeşte In numele guvernului pentru opera, realizată şi relevă ne­­voia existenţii comitetului central ca­­re si-ai întins activitatea în întreaga tară. Urează spor la muncă tuturora Sf ti. «iripf.’f’ 1 JV ’ '■ ’ 'rij D. S. BERNSTEIN din partea sini­­straţilor mulţumeşte membrilor com­i­­tetului local pentru îngrijirea dată sinistraţilor, precum şi comitelului central pentru grija reconstruire­ I­­mobilelor celor distruşi de Incendiu. PUNEREA IN POSESIE După terminarea cuvântărilor, Prin­cipesa Elena a înmânat fiecărui si­nistrat cheile imobilelor ce 11 s’au construit, spunându-le cuvintele : „să fie cu noroc”. Casa sinistratului V. Paloşanu a fost frumos pavoazată, solemnitatea predărei începând cu acest imobil, unde a şi fost tăiată panglica tradi­ţională. BANCHETUL După terminarea solemnităţii toţi invitaţii au vizitat­ cartierul sinis­trat şi orfelinatul „Clotilda Avere­scu“. L­a orele 1 s-a servit de primă­rie un­e­­ios banchet în sala Cercu­lui Militar. Au luat parte Principesa Elena, d-na Mavrodi, doamnă de onoare, d. maior Mardare, adjutant regal, d. Lu­­paş ministru, au mai luat parte con­silieri comunali, delegaţia perma­nentă a consiliului judeţean, comite­tul sinistraţilor, d. Cornea preşedin­tele trib. Bacău, d. maior Stoenescu N., Al. D. Ionescu primul procuror al trib. Bacău, d. Dionisie Ionescu deca­nul baroului avocaţilor, preşedintele comitetului şcolar judeţian, precum şi numeroase personalităţi care au dat concursul lor la ridicarea imobilelor pentru sinistraţi.­­ MINISTRU LUPAŞ a ridicat un frumos toast în sănătatea Regelui şi întregei Familii Regale. Tot timpul dejunului azistenţa a fost distrată de muzica Reg. 5 Obu­ziere sub conducerea şefului Gheor­­gh­iu. La orele 8 d. a. Principesa Elena a vizitat orfelinatul Sf Ecaterina unde orfelinei* au recitat »i au cântat. Ia şcoala normsia de învăţătoare, ele­vele «‘au produs prin dansuri rmţio­­nfile, cor sub conducerea d­nei Mihăi­­lescu, iar a rs Ouu elevă la şcoală care a recitat un fragment din poe­mul .Trandafirul ros­ ti» Bârsan. S’a tervit apoi un ceai azistenței, d­upă care Întreaga ăzistanţă s‘a îndreptat spre gara. La orele 5 trenul regal a părăsît Bacăul. De notat hotărârea consiliului co­munal care a dat stru­zei dela gară denumirea de str. Principesa Elena, str. B. Piatra până la pod de „Regina­ Maria” iar dela pod înainte str. „Am­­tilda Averescu“, . - j - - ^ , t M, ' , PRINCIPESA ELENA

Next