Lupta, decembrie 1926 (Anul 5, nr. 1501-1525)
1926-12-01 / nr. 1501
Anul V. — IVoi Director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL IN STRAINATATE DUBLU 1EDACTIA SI ADMINISTRAT^ Incarpatt, Str Siriadir, fit Po 12 iunt P« 6 „ Pe 3 800ie 400 ” ■„### * 1200 rfi **mr Nici un acord al partidelor Cuvântarea alarmantă rostită la cuita liberal de către şeful partidului liberal, a produs oarecare efervescenţă în lumea politică, dar n- a adus absolut nici o schimbare în atitudinea celorlalte partide în ce priveşte chestiunea care preocupă lumea politică dela noi. Pentru moment dat, dacă d. Bratianuu a urmărit vreo nouă coaste latume în politica internă, declaraţia d-sale dela clubul liberal n’a avut efectul aşteptat Nu se poate însă tăgădui că forma şi momentul în care au bărbat de stat cu autoritatea d-lii I. Brătianu a vnut să rostească acea declaratiune, a impresionat lumea care, de altfel, nu ignorează de loc gravitatea situatiunei interne. Senin, ba chiar radios, pare a fi numai guvernul, încântat că în situatiunea în care se află tara, împrejurările găsesc la cârma statului un cabinet care dacă nu se reazămă pe nici o realitate constituţională, are totuş în mâinele sale datorită unor conspiratiuni oculte, puterile statului. Intre partidul liberal si guvern ar fi intervenit însă un acord asupra chestiunei care preocupă lumea, întrucât acest acord este general, adică asupra tuturor chestiunilor.— aceasta nu putem stă şi prin urmare nici nu putem întrevedea până unde d-nii Brătianu şi Averescu vor merge mână în mână. Cum însă toată lumea politică, conştientă de situaţia reală internă, o consideră serioasă, chiar gravă, noi am crezut, ca în toate împrejurările grele, să stăruim ca partidele de la noi să urmeze plda partidelor mari din tările asupra cărora privirile noastre sunt totdeauna aţintite si să realizeze si la noi un guvern national. De astădată mărturisim că stăruinţa ce am pus în propagarea unui guvern national pare a fi avut mai mult resunet în partidul liberal sau chiar numai în partidul liberal. Guvernul a respins net această ideie, a respins-o chiar cu vehemenţă afirmând că generalul Averescu poate face tată singur situaţiei interne actuale. Ar rezulta prin urmare că în ce priveşte formaţiunea ministerială n’a intervenit nici un acord între d. general Averescu Si d. Brătianu. • * • _ In partidul national-tărănist ideia guvernului national nici 31 a putut fi discutată din moment ce nu s’a pus în prealabil chestiunea unui acord asupra problemei la ordinea zilei . Partidul liberal n’a făcut nici un demers în această direcţie, iar partidul national-tărănist n’a luat după cât ştim nici mai are intentiunea să ia iniţiativa pentru un astfel de acord. Totuş un personal politic, care stă în espectativă, e vorba de d. Argetoianu, autorizat de aiberali sau din proprie iniţiativă, a încercat un acord care să înlesnească constituirea unui guvern national. încercarea însă n’a reuşiPartidul liberal ca şi partididat fond-ţărănist rămân clar poziţiile fixate. Nu putem afirma că declaraţia d-ld I. Brătianu va avea ca urmareî o acţiune a partidului. Partidul national-tărănist pare însă Hotărît să mai se asocieze la nici o eventuală agitaţiune, sub nici o formă, în jurul chestiune! la ordinea zilei. Atunci când partidul national-tărănesc va trebui să intervină si să se rostească, o va face, abstracţie făcând de atitudinea în cari s’au angajat celelalte partide. Precum se vede în acest moment ideia unui acord care să implice constituirea uruu guvern naţional este mai puţin realizabilă decât oricând. Cine este de vină, cine va purta răspunderea eventualelor complicati tini, —■ se va vedea în curând, A* W_ *Sta' „O combat ca ziarist ” împiedic ca ministru ’Astfel s'a exprimat d. Goga, Sâmbăta trecută, la Cameră, când a fost interpelat în privinţa conflăcării ziarului „România”. In discursul d-sale, a făcut o deosebire între cele două prese, presa bine cugetătoare, adică presa de partid, şi gazetăria de „rea credinţă”, de „subminare a statului”, adică gazetăria independentă şi democratică, pe care o califică citat astfel. De astădată suntem recunoscători d-lui Goga. D-ea şî-a exprimat întrega gândire, într’o formă lapidară. Pentru d-sa nu există Constituţie, care garantează libertatea presei, presa amică şi presaduşmană, oricare ar fi ea, şi care garantează prin diferite îngrădiri deplina ei libertate, tocmai pentru că în ţara noastră, sunt partide deosebite, idei deosebite şi anume sentimente şi mai ales resentimente. S’au luat garanţii pentru ca nu cumva un ministru reacţionar să se atingă de presa democratică şi pentru ca un ministru democrat să nu stânjenească presa reacţionară. De toate acestea nu ţine seamă 8. Goga: Pentru d-ea, de îndată Se crede că cutare gazetă este de rea credinţă şi că subminează temeliile statului, gazetă pe care a combătut-o atunci când fiu era ministru, o împiedică să apară şi o confiscă, după pofta inimei şi dupâ cum s’a sculat dimineaţa, bine sau rău dispus, acum când a ajuns îa această demnitate. ; goert, nu pat !! Simplu, regimul bunului plac. A pretinde că o gazetă, este de rea credință, e o simplă părere personală, după urm a pretinde cS ea subminează, .temeliile statului, este o altă păr«re asîSj elt are de onora% sw nost» *¥ e rină vădită. Pentru ea această părere să constitue un delict sau o crimă, ar fi trebuit «ă sesizeze parchetul, căci în condica penală, de care d-sa habar nu are, există crima contra siguranţei statului. Legal deci ar fi fost, ca nu d. Goga, ca ministru de interne, să rezolve această grea chestiune juridică, ci parchetul şi judecătorii, singurii competinţi. Astfel este ordinea în statul român, dar de aceste principii constituţionale d. Goga se îngrijeşte tot atât de mult ca de papucii Maicei Domnului şi tot asemenea şi şeful său, d. general Averescu care, dacă este tare în reglementele militare, nu a avut de unde să înveţe teoriile constituţionale De altfel, de când există această presă de rea credinţă ce subminează temeliile statului? Ea există, în orice caz, dinainte de războiu, când partidul liberal, o acuza de aceleaşi lipsuri şi de aceiaş atitudine. Dar înainte de războiu când d. Goga a urcat scările acestor ziare şi a colaborat la ele, se simţia onorat să colaboreze ? Mai mult, în campania pentru intrarea în războiu alături de Antanta, imaculatul domn Gogi, a Stat cot la cot cu principalii ziarişti de ori cari şi «zi urmează aceiaşi linie de conduită, ce nud place «mm d-lui. Gogi, fine «’a schimbat noi sau d-sa de când a devenit candidat de ministri şi chiar ministru! Dar facem prea multă cinste d-lui Goga, discutând cu d-sa chestii de principii. Avem dea face cu un bandit ordinar care îţi pune mâna în beregată. Unor asemenea oameni nu le poţi răspunde , decât respingând atacul cu piciorul sau cu bastonul. * ’ CONST. WIULe 4 PAGINI 3 LEI Mnetiai 98/71. — Seerefartafal 98/74. — Adndokirafla 58/73. ANGLIA, arbitrul lumii Iluziile împăcării franco-germane încep sa se risipească - Ba la au corespondat diplomaţie - MJS*- ■ —-■«»» » —.1 — Paris, 25 Noembrie La 23 neoembrie, în aceiaşi z şi cam la aceiaşi oră d. Streseman, îa faţa Reichstagului şi Briand în faţa comisiunei pentru politica externă a Camerei franceze, au pronunţat câte un expozeu asupra situaţiei mondiale şi asupra tratativelor franco-germane. „Acordul franco-german este piatra unghiulară a consolidărei Europei” a proclamat d. Stressemann. „O egală bunăvoinţă animează negocierile între Franţaşi Germania”, a afirmat, ca un ecou, Briand Cei ce cunosc secretele zeilor spun însă că situaţia nu e tocmai aşa de roză precum ştiu să o prezinte cei doi miniştri de externe In realitate multe iluzii concepute la Thoiry s’au destrămat. In Germania lumea părea convinsă că de acum înainte toate greşelile vor fi uitate, toate sancţiunile, ocupaţiunile şi constrângerile vor fi ridicate şi că nu vor rămânea din tratatul de la Versailles în picioare decât acele clauze pe care poporul şi guvernul german le vor recunoaşte din liber asentiment. In Franţa se spera că de acum înainte Germania va intra în mod efectiv pe calea esecutărei fără şicane şi fără gânduri ascunse a dezarmării materiale şi morale şi că gestul de sacrificiu al Franţei ar produce un adevărat reviriment al mentalităţii, poporului german. •şi de-o parte şi de alta se constată acum că iluziile au fost prea mari. In Germania presa a trebuit să recunoască că nu se poate obţine nimic de la Franţa în schimbul unor vagi promisiuni. In Franţa, cererile insistente ale Germaniei pentru evacuarea teritoriilor ocupate, neexecutarea clanselor militare, refuzul de a admite un control permanent al Societăţii Naţiunilor asupra armamentelor, descoperirea manualelor militare, pline de fraze revanşarde, descoperirea faptului că guvernul german subvenţiona ziare care atacau Franţa şi politica de împăcare, constatarea că oferta de ajutor financiar e nerealizabilă şi diferite incidente de ordin mai secundar, au ereist stare de spirit foarte dezamăgîtă. Presa ambelor ţări a început să ia un ton destul de sceptic, dacă nu pesimist. Mai ales presa franceză se îmtreabă la ce vor folosi toate sacrificiile dacă în schimbul lor Germania, în Ioc de concesiuni, nu ştie decât să formuleze în fiecare zi noui pretenţii. Totuşi politica de împăcare, sau cel puţin încercările de a ajunge la o împăcare vor continua. Atât d. Stressemann cât şî «3T Briand s’au angajat acum prea adânc pentru a mai putea da înnapoi • • * Iar în dosul culiselor e Anglia. Diplomaţia engleză cu tenacitatea ei lipsită de scrupule urmăreşte de opt ani acelaş plan. Ea vrea ca Germania şi Franţa să aibă forţe egale, pentru ca Anglia să poată oricând fi arbitrul între ele şi deci în Europa întreagă. In mod metodic guvernele engleze au favorizat ridicarea Germaniei învinse şi slăbirea Franţei învingătoare, distrugând, părticică cu părticică, situaţia creata de tratatul de la Versailles. Egalitatea perfectă nu e încă realizată, Franţa ocupând încă teritorii germane şi susţinută de alianţele ei are încă o situaţie dominantă. Favorizând încercările de împăcare, Anglia speră că de drasml lor Franţa va abandona ultimele garduri pe cari le deţine. Mai apoi va face încercări pentru a-i lua supremaţia pe care i-o conferă faptul că posedă o armată puternică şi bine antrenată. • O Franţă şi o Germanie egalizate, desarmate, ba chiar împăcate, nu vor mai prezenta decât o materie maleabilă în mâinile diploomaţiei engleze ajunsă definitiv stăpână pe soarta Europei. Sau la nevoie, dacă înţelegerea lor ar ameninţa să se întoarcă însuşi împotriva Angliei, aceiaşi di*plorustic?** Foneîfm. Office tot fu să dea naştere în destule motive de fricţiune, vor şti să aprindă din nou vechile uri şi resentimente pe cari, nu o împăcare făcută în pripă şi fără convingere adâncă, le va fi făcut uitate. A crede acum, aşa precum îşi imaginau unii imediat după Thoiry că împăcarea franco-germană e o realitate şi că ea ar putea fi efectuată împotriva Angliei, e o pură utopie. Dar nu e zis că această atonie nu va putea deveni într’o bună zi orealitate. După secole de ură şi de războaie Franţa şi Anglia au putut încheia, sub conducerea lui Eduard al Vll-lea şi a lui Delcass©antanta ale cărei roade s’au văzut în război. Dacă Germania va fi rezonabilă, dacă presa ambelor ţări va potoli spiritele încă agitate, dacă timpul va trece şi rănile se vor cicatriza, poate într’o zi Franţa şi Germania vor deveni într’adevăr prietene. In orice caz însă, şi întru cât prevederile umane sunt posibile, uniunea lor niciodată nu getfa putea întoarce împotriva Angliei. Germania, prin nevoia de a-şi procura materii prime, Franţa prin necesitatea de a rămâne în strâns contact cu posesiunile ei coloniale, vor trebui să ţină întotdeauna tont de flota engleză stăpănitoare a mărilor. Prietenia lor za,au va putea ică ae va realidecât metrucământ de pace al unei păci aî rei arbitru va fi Anglia. Din nenorocire lucrurile încă nu au ajuns îa acest punct, iar impresia, poate greşită, care se degajează din situaţia actuală, e că Anglia, încurajând Germania în pretenţiunile ei şi Franţa în resistenţa ei, pune pentru moment un frâu mişcări de apropiere al cărui ritm i se părea prea rapid. UN DIPLOMAT GRANATE [ Carnea!! datorie! Er! au vorbi doi miniștrii la Cameră. Unul. d. Văleaim, vorbind in chestiunea Brutinel, » încheiat spunând, că și-a făcut datoria. D. Ion Lapedatu, Ia răudu! d-aale, arătând c’a plătit Companiei „du Levant" Bre si dolari in loc de franc! francezi — cu diferente* de zeci de milioane In dauna Statului — a încheiat şi d-sa că şi-a făcut datoria. De altfel încheierea aceasta o slăaim in toate discursurile minisiierîale, ori din ce partid ar face parte excelentele. Se vede că d-nil miniştrii Inteles că a’ti face datoria înseamnă * curăţare cetăţeni de gologani ! Nu s’ar putea ca dumnealor să numai fie asa de conștiincioşi, să mal tragă chiulul datoriei, căci asa cum sl.au făcut-o del pudă In chestia Brutinel si du Levant, au băgat tara in niste datori! cari sân mult mai reale decât „datoria" dumnealor ! Fiţi chiulangii, domnitor miniștri), că numai așa noi, nimici, o să mai putem vedea fata lui Gristos ! Altfel gata ne mănâncă ! DESCA • / s autorizate spre Liga Naţiunilor Ministrul României la Berna, d. Petrescu-Comnen, aflându-se in ţară, a acordat unui confrate o convorbire asupra problemelor mai importante pendinte înaintea Legeî Naţiunilor — cum e chestia dezarmărei, chestia Saar-ului, a Dantzîguluî, dar mai ales a stăruit asupra rolului de până acum al Ligei — căci, am impresia a spus d-sa cu multă jusfeţă, că la noi în ţară sunt puţini oameni cari au cunoştinţă deplină despre enorma importanţă câştigată de Ligi în politica internaţională. „In ce priveşte ţările mai mici, Liga Naţiunilor e o binefacere pentru ele, căci le dă prilejul — necunoscut în istorie — de a-şi spune şi ele cuvântul în marile probleme internaţionale. Ea oferă o mare garanţie contra violenţei” Cuvintele acestea ale ministrului României la Berna, care, în acelaş timp este şi unul din delegaţii României in Ligă, sunt cu deosebire bine venite în acest moment. Nu sunt nici treî-patru zile de când, cu prilejul unor discuţîuni cu totul străine de acest subiect, violenţe de limbaj incalificabile s’au produs in şedinţă publică a Camerei la adresa Ligei Naţiunilor — care cu o ignoranţă şi lipsă totală de răspundere, a fost tratată de „Ligă a jidovinei Internaţionale”, fără ca de pe banca ministerială să fi venit imediat protestul şi înfierarea cuvenită unor asemenea tentative de a se expune România ruşinei ca în Parlamentul ei să se rostească asemenea insulte în chîar momentul când la Paris reprezentantul ei în Consiliu! Ligei discuta cu d-l Briand ordinea de zi a viitoarei şedinţî a acestui Consiliu, iar în cercurile Ministerului nostru de Externe se discută sugestiunea ca anul vîîtor una din adunările Consiliului Ligei să se poată ţine la Bucureşti. Cuvintele ministrului nostru la Berna cad, din fericire, la timp, pentru a pune la locul lor violenţele pe care ignoranţa şi cine ştie ce interese inavuabile le proferă împotriva Ligei Naţiunilor în al cărei Consiliu România e chemată să conlucreze trei ani de zile și pe care Regele României a cinstit-o cel dintâi cu vizita sa la Geneva Lt. Au dreptate liberalii Insurgenţii de la guvern, trebue aduşi la ordine! Se vorbeşte de o mişcare de insurecţie în sânul cabinetului averescan. Acolo unde sunt mulţi generali în disponibilitate, nu de mirare să se ivească şi insurgenţi. Este adevărat că asupra caracterului insurecţiei se vorbeşte în termeni foarte sibilici — ca să nu zicem prudenţi, căci oricât ar fi de generali, miniştrii averescani sunt de o mare prudentă. Consiliul de ministri a hotărît spune un fel de comunicat, să... ..examineze" diferite legi în cari organe fără răspundere Umtează hotârîrile ministrilor si chiar ale consiliula de ministri Oficiosul liberal a si inteles că ar fi vorba de meditcarea alcătuire! si functionarei consiliului superior administrativ, a legei autonomiei Căilor Ferate, a lege! lichidarei bunurilor fostilor inamici, a legei Casei Pădurilor, a Casei Corporaţiei, a legei Uniunei Camerelor de Comerţ şi Industrie, etc. Dacă este aşa fireşte că d. Brătiau se află în faţa unei tentative de insurecţie a comisiei sale interimare — ceea ce prezintă cu atât mai mult o primejdie cu cât insurecţia provine de la an general în care d-sa şi-fi pus încrederea când, împotriva tuturor realităţilor, l-a impus la guvernarea ţărei. De fapt însă primejdia e iluzorie. Consiliul de ministri a hotărît doar să „examineze” legile de cari pomeneşte oficiosul d-lui Brătianu. De end si Până la modificarea lor aşa ca să nu-şi mai atingă scopurile, este o distanţă pe care guvernul averescan îl are suflul pentru a o parcurge. Ameninţarea din comunicatul Consilului de Miniştri este cel mult o tentativă de şantaj politic faţă de şeful liberalilor. Cum îl cunoaştem, nu e de prevăzut că se va preta tentativei Insurgenţii de la guvern vor fî aduşi la ordine — ceea ce nul va fi prea greu. Generalii, vor băga săbia în teacă, fiindcă nu se revoltă cei puși în pâine de dispensatorul de favoruri. ,'1- —■ ■ ■ P. 1O. ______C. Miercuri I Pec. 1928 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct la administraţie ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 M HUBBABUI OH TA0â 6 LEI 09 St&AOIATATE Creionul actualităţii Momentul oportun BRATSANILI: Cum. Si d-ta refuzi Uniunea sacră? MSKALADMNE : Mai Lasă-ne şi naisă da*estui de fixa momentul oportun!! Urouşurarea imobilelor mnistraţilor din Borin Solemnitatea a avut loc Dominicain prezenţa Principesei Elena şi a d-lui ministru Lupaş BACAU, 29. — Se ştie că in urma marelui incendiu dela 16 Maiu, când numeroase gospodării au fost consumate de flăcări, din iniţiativa unor cetăţeni de inimă, »’a constituit un comitet de ajutorare al sinistraţilor, cu scopul de a reface măcar in parte gospodăriile din ruse. Guvernul, care a înteles că o astfel de operă trebueşte Încurajată, a dat fiinţă unui comitet central paa aab Înaltul patronaj »1 Bosiaei Comitetul local a înfăptuit ofera de azistenţă, ajutând sute de chiriaşi rămaşi pe drumuri si cărora s’au împărţit suma de 4 milioane, iair pentru refacerea proprietăţilor sinistraţilor săraci si cari n’au fost asiguraţi, prin îngrijirea comitetului central s’au contruit SO de imobile si s'au refăcut peste 20, cari n’au fost complect distruse de foc. Aceste imobile au fost construite de soc. „Reconstrucţia”, sub direcţiunea d-lui ing. Kivu şi sub supravegherea d-lui arideet Corani, care în mai puţin de trei luni, a terminat casele, astfel ca sinistraţii rămaşi fără adăpost, în preajma iernii să intre în locuinţele lor. Pentru punerea în posesiune a acestor case, s’a luat iniţiativa inaugurărei în mod solemn a imobilelor nou construite. SOSIREA PRINCIPESEI ELENA In ziua de 28 ort. au sosit în localitate primeipesa-mamă Elena, vice-prezidentă a comitetului central, d-na g-ral Clotilda Averescu secretara generală a comitetului, precum și d. maior Stoenescu N., secretarul comitetului cenral și care a depus multă râvnă în înfăptuirea acetstei opere. Au mai sosit cu acelas tren si d. Lupu? ministrul sănătătei publice, d-na Mavrodit doamnă de onoare şi d. maior Murdare aghiotantul principesei înalţii oaspeţi au fost primiţi de un comitet de doamne compus din: d-nele Otilia Berea. Olimpia Grigoriu. Rosei dr. Perlberger. Jeanette G. Po-1-Epra Î5f-ef”np.(În prezident« Crucii Bocii din Bacău, Maria garai Gherăscu, d-na Vasilescu. Nicolau Stoica, care au primit cu florile principesa , Elena, deasemeni d-nii loan Grigoriu primarul, oraşului. N. Gapsky prefectul judeţului. G. O. Polter primul preşedinte al TriS. Bacău şi preşedinte al comitetului sinistraţilor din Bacău, S. Filderman B. Gristoveanu fost deputat, dr. N. Perlberger industaş, E. Mănos avocat, Osias Klein industriaş şi membru în delegaţia permanentă, Avram Avram industriaş, toţi membrii ai comitetului sinistraţilor din Bacău. De asemeni, au mai asistat la receptia d-nii col. Arghir Constantinescu comandantul garnizoanei Bacău, Ion Banfil maior comandantul pietii, căpitanul lulius Cerbu adjutantul pietii, precum si d-nii co Grigorescu comandantul scoalei de administraţie, col. Săndulescu comand, reg. 27 inf., col. St. Ionescu comand, scoale de infanterie, col. Constantinescu comand, reg. 5 obuzi pre, lt.-col. Begu. O. Cornea preşedintele trib. Bacău, Al. D. Ionescu prim-procuror al trib. Bacău Gh. Rânzescu ,prefect de poliţia, Y. Potrov, şeful brigăzii de siguranţă, toţi membrii consiliului comunal ai consiului judeţean, funcţionarii superiori ai C. F. R„ d. H. Stopple? presedin ele comunităţii israalite. AL E. Dupont inspectorul Millietendift Muncii, parlamentarii, « u» numero* Dubli«, care a primit pasisenî eu eratiitoi. I® sala de recerptie au fost Prezentaţi toti reprezentanţii tuturor oficL, Itrătîlor,. după care s’a format, tm im,, roznut corteglit,străbătând «dr. loaUă Sturz», str. Centrală si str. Bacău-Piatrain str. Bacău-Piatra, cartier sinistrat, s’a construit o frumoasă tribună de către soc. „Reconstrucţia” sub supravegherea d-lui arhitect P. Popovici, doi la minstrul lucrărilor publice, unde s’a oficiat un serviciu divin de proetenereul Zotta, şi de rabinul Safran, la care au asistat toate persoanele de mai sus. După oficierea serviciului divin, au ţinut cuvânări, scoţând în relief, importanţa operei săvârşite profcoereul Zotta, Ioan Grigoriu, primarul oraşului, G. Polter, primul-preşedinte al tribunalului Bacău, G. Berea daPuta, S. Bernstein, etc. D. LUPAS ministrul sănătăţii publice, mulţumeşte In numele guvernului pentru opera, realizată şi relevă nevoia existenţii comitetului central care si-ai întins activitatea în întreaga tară. Urează spor la muncă tuturora Sf ti. «iripf.’f’ 1 JV ’ '■ ’ 'rij D. S. BERNSTEIN din partea sinistraţilor mulţumeşte membrilor comitetului local pentru îngrijirea dată sinistraţilor, precum şi comitelului central pentru grija reconstruire Imobilelor celor distruşi de Incendiu. PUNEREA IN POSESIE După terminarea cuvântărilor, Principesa Elena a înmânat fiecărui sinistrat cheile imobilelor ce 11 s’au construit, spunându-le cuvintele : „să fie cu noroc”. Casa sinistratului V. Paloşanu a fost frumos pavoazată, solemnitatea predărei începând cu acest imobil, unde a şi fost tăiată panglica tradiţională. BANCHETUL După terminarea solemnităţii toţi invitaţii au vizitat cartierul sinistrat şi orfelinatul „Clotilda Averescu“. La orele 1 s-a servit de primărie uneios banchet în sala Cercului Militar. Au luat parte Principesa Elena, d-na Mavrodi, doamnă de onoare, d. maior Mardare, adjutant regal, d. Lupaş ministru, au mai luat parte consilieri comunali, delegaţia permanentă a consiliului judeţean, comitetul sinistraţilor, d. Cornea preşedintele trib. Bacău, d. maior Stoenescu N., Al. D. Ionescu primul procuror al trib. Bacău, d. Dionisie Ionescu decanul baroului avocaţilor, preşedintele comitetului şcolar judeţian, precum şi numeroase personalităţi care au dat concursul lor la ridicarea imobilelor pentru sinistraţi. MINISTRU LUPAŞ a ridicat un frumos toast în sănătatea Regelui şi întregei Familii Regale. Tot timpul dejunului azistenţa a fost distrată de muzica Reg. 5 Obuziere sub conducerea şefului Gheorghiu. La orele 8 d. a. Principesa Elena a vizitat orfelinatul Sf Ecaterina unde orfelinei* au recitat »i au cântat. Ia şcoala normsia de învăţătoare, elevele «‘au produs prin dansuri rmţionfile, cor sub conducerea dnei Mihăilescu, iar a rs Ouu elevă la şcoală care a recitat un fragment din poemul .Trandafirul ros ti» Bârsan. S’a tervit apoi un ceai azistenței, după care Întreaga ăzistanţă s‘a îndreptat spre gara. La orele 5 trenul regal a părăsît Bacăul. De notat hotărârea consiliului comunal care a dat struzei dela gară denumirea de str. Principesa Elena, str. B. Piatra până la pod de „Regina Maria” iar dela pod înainte str. „Amtilda Averescu“, . - j - - ^ , t M, ' , PRINCIPESA ELENA