Lupta, martie 1927 (Anul 6, nr. 1576-1591)

1927-03-03 / nr. 1576

Amil VI. CONST« MILLE «st QtF«etor politie: Decembrie 1921~»Fabraarta 1927 ABONAMENTE Pe 1X luni * • o o o o c SCO lei b w • o ® o c 400 n Pe 3 «i #■«.»*••• 300 m m STRAINATATE DUBLU Redactia si Administrafia Bucuresti, Str. sărindar, ta O situaţie complicată cu partide divizate ! Asupra unui singur punct sunt de acord şefiî tuturor partidelor Si anume că situaţia internă, este complicată şi cu tendinţa de a­ se complica şî mai mult. Şi când se pune chestiunea cum s’ar pu­tea clarifca situaţiunea, care ar ifi soluţia, cea mai nimerită pen­tru a feri România nouă de În­curcături de natură a zădărnici acţiunea de consolidare internă­ţii externă, ne izbim de intransi­genţa unui partid, de soluţia ex­tremă a altuia, în fine de atâtea soluţiuni şi atitudini câte grupări politice avem. Dacă suveranul ar fi restabilit o parte d­in complicaţiunile inter­ne şi neînţelegerile dintre par­tide ar dispare. Regele reluând contactul cu partidele s’ar resta­bili cel puţin firul acelui regim constituţional şi parlamentar aşa falsificat cum se prezintă. Cum regele însă nu mai vine fel, contact cu partidele de luni de zile, ci numai cu oficialitatea şi aceasta redusă la priitrul-minis­­teru şi casa civilă şi militară a Curţii, e foarte explicabil că s’a produs un fel de dosartoi în lu­mea politică. Iar partidele sus­­pectându-se reciproc ca şi cum ar avea planuri ascunse, au re­nunţat în mare parte la lupta fă­ţişa, acţiunea lor fiind mai mult absorbită de cele ce se pun la ca­le în culise­ Am putea zice că de un an de zile nu s’a mali dat la noi o luptă politică la câmp deschis. # «■ Să recapitulăm pe scurt care este atitudinea fie­cărei grupări politice şi în general raporturile dintre partide bine înţeles jude­când situaţia internă aşa cum se prezintă, cu complicaţiile ei. D. general Averescu care de­ţine cârma susţine că domină situaţia. Cum o domină? Prin politica sa, prin soluţia ce o are în chestiunile la ordinea zilei, prin faptul că, e la guvern ?. • Generalul Averescu văzând că partidele celelalte au fiecare l­­atitudine si solutîuni cari se ciocnesc, a­ adoptat tactica­, neu­tralitătei. Cu alte cuvinte guver­nul d-lui general Averescu pare a fî gata să adopte în problemele cari au divizat celelalte partide, acea soluţiune care înainte de toate i-ar ilesni prelungirea gu­­vernărei. Ne aşteptăm la multe giraţiozi­­tăţi din partea guvernanţilor pen­tru această constatare, dar aşa este, astfel se prezintă atitudinea guvernului ori­cât ar protesta averescani, că unica lor preocu­pare este să-și prelungească gu­vernarea. Așa fiind, la un moment dat, dacă va fi nevoie, d. general A­­verescu va accepta ori­ce combi­nație cu, orice partid, pe ori­ce bază, numai dacă acea combina­ție va asigura averescanilor men­ţnerea lor la cârmă* . # # Partidul liberal urmăreşte însă desfăşurarea crîzeî interne cu cea mai încordată atenţiune, în­­tr’o singură direcţiune, aşa cum a precizat-o d. I. Brătianu la cl­­­bul liberal în zîua înmormântărei lui Alex. Constandinescu. Şi liberalii sunt gata, pentru a­­si­guirarea izbânzii punctului lor de vedere, să-şi­ asigure ori­ce concurs, la nevoie să împartă gu­vernarea cu d. general Averescu sau să înlăture guvernarea aces­tuia realizând un acord pentru o colaborare la guvern cu celelalte grupări din opoziţie. Planul d-lui I. Brătianuu este stabilirea unei guvernări pe un period de 13 ani. Realizarea acestui plan cu menţinerea parlamentarismului sau constituţionalismului măcar aşa cum se practică la noi, împli­că în mod absolut un acord cu partide populare sau chiar con­­centrarea tuturor partidelor, a­­dică constituirea unui guvern na­ţional Se pare că în această direcţie se desfăşură acţiunea personală a d-lui I. Brătianu, deşi în aparen­ţă limbajul şi atitudinea parti­dului liberal lasă impresia că el se menţine tot intransigent şi re­vendică singur cârma, voind ca in chestiunile la ordinea zilei să impună contra tuturor părerea sa. * * Partidul care s’a descoperit complect în ce priveşte atitudinea sa, este partidul naţional-tără­­nesc, o atitudine diametral opusă­­punctului de vedere pe care l’a formulat partidul liberal. S’ar părea că din această cau­ză partidul national-tărănesc tre­buie să rămână izolat. Nu. Un acord foarte ușor de realizat ar fi cu guvernul, care orî-ce s’ar zice n’a adoptat atitudinea libe­ralilor precizată de d. I. Brătîanu la clubul liberal. Maî greu ar fi cu liberali, dar nici un astfel de acord nu-î exclus dacă sîtuația internă s’ar mai complica, TM cum e de prevăzut. Asemenea noua grupare a dluî dr. Lupu­ se află cum s‘ar zice er­ embarras de­­choîx. D-rul Lupu este azi cel mai aprig regalist sau maî bine zis Ferdinandist, — adică gata să urmeze cuvântul de­ ordine al suveranului în ches­tiunile asupra cărora prerogati­vele îi acordă Iniţiativa şî dreptul de veto. Atitudinea d-lui Iorga se deose­beşte însă de aproape a tuturor celorlalte grupări. D. Iorga aştea­ptă să se producă înainte de toate anumite fapte nouî, cari dacă s’ar produce, Involuntar s’ar afla alături de partidul naţional-ţără­nesc. Din această scurtă expunere a­­supra atitudine! diferitelor parti­de reţinem că deocamdată e haos în situaţia internă menită a se complica şî mai mult De aceia înclinăm a crede că în cele din urmă bărbaţii de Stat cu răspundere vor avea în vedere numai necesitatea ca acţiunea de consolidare a României noui să nu fie zădărnicită prin vreo gre­­şală politică, de care să se folo­sească dușmanii noștri cari stau la pândă. A, W. *fr # Legea construcţiilor D­ nr franca laţi, ministrul numel $r Gh. Pleşoianu, secre­taru! general al acestui departa­ment, ajutaţi de o comisiune anu­me instituită, au redactat un pro­­ect de lege care a ajuns făclia speranţei in sufletele celor bntaţî de legiuitori şi de guvernanţi. lEste vorba de proectul de lege al construcţiilor care trebuia să fie depus ieri pe Murâul Corpurilor legiuitoare.­­ Spre surprinderea reprezentan­ţilor naţiunii, cari cunoşteau, inten­ţiunile ministrului muncii pentru rezolvirea problemei locuinţelor funcionanilor statului, proectul nu a fost depus şi entuziasmat cercu­rilor conducătoare a scăzut ca prin farmec. Ce s'a întâmplat nu putem bănui. Ştim că d. Gi. Pleşoianu, se­­cretarul general al ministerului muncii, având depline puteri din­ partea d-lui Gh. Trancu­laşî, a început şi a dus la bun sfârşit tratative cu Banca Naţională pen­tru acordarea unui credit de circa 300 milioane lei pentru începerea construcţiilor în primăvara care bate la uşe. Mai ştim că ă, general Averes­en a aprobat, fără rezerve, pro­ectul ministerului muncii, şi a a­­cordat tot sprijinul intervenţiei care se făcea pe lângă conduce­rea Banci Naţionale. Ştim că d. Britleamui, noul gu­vernator al primului nostru insti­tuit de credit, ar găsit formula după care Banca Naţională să poată acorda casei, construcţii­lor ce se va infiinţa, sumele ne­cesare pentru începerea lucrări­lor. Mai avem cunoştinţă că an consorţiu de bancheri din Angla a oferit capital în condiţiuro foarte avantagioase pentru construirea a 2500 locuinţe. Toate aceste stări ne-au fost co­muticate cu mare bucurie, de cei ce voiau să-şi lege numele de curmarea suferinţelor indurate până astăzi de salariaţii Statului şi de micii proprietari urbani ca ai mor literalmente de foame. împotriva proectidui de lege al construcţiilor s'a ridicat cu vio­lenţă neobişnuiită d. Vintilă Bră­­tianu. Şi când d. Vintilă Brătianu nu vrea, guvernatorul Băncii Naţio­nale îşi retrage cuvântul dat, d­­general Averescu rămâne pe gân­duri ; oamenii de bine renunţă la planurile cele mai frumos inten­ţionate şi cei nevoiaşi plâng ne­putincioşi pe mormântul iluziilor spulberate. Nu ştim dacă în această ches­tiune, care interesează viaţa so­cială, guvernul va reuşi să fie in­dependent sau va continua să-șî plece capul (ca să rămâe la câr­mă) sub loviturile cnutului liberal. D. Gr. Trancu-lași menta o soar­ă'i mai bund­ă?• M. A PAGINI 3 LI Direcția 58-75. — Secretariatul 58-74. — Administrația 58-73. Senatul contra actelor guvernului? „Ungurii intri în opoziţie** Importante evenimente politice sunt comentate pe culoarele Se­natului, deşi, de l­a un timp, nici şedinţele publice nu sunt lipsite de o animaţie puţin obicinuită Maturului Corp. In şedinţa de orj, un majoritar protestând că guvernul a conce­sionat u­ieî societăţi particulare asigurarea călătorilor pe cfr, fă­ră licitaţie, când s’ar fi putut pre­­a un fond special, care ar fî aju­tat şi la refacerea materialului rulant, o mare parte a majorită­ţii a subliniat cuvintele oratoru­lui cu aplauze. Senatul pare că a început să fa­că dificultăţi guvernuui.. Ori a­­cest aspect neobicinuit parlamen­tarismului român, se datoreşte u­­nor cauze deosebit de interesante Prima cauză este de natură îm­bucurătoare pentru ce ce doresc ca parlamentul să funcţioneze pe o bază de liberă exprimare a a­­leşiior naţiunii sau a celor pre­supuse că sunt astfel de aleşi. In adevăr, şedinţele prezidate de d. general Coandă sunt remarcabile prin libertatea ce se dă exprimă­rii opiniilor. E o prezida­re nu nu­mai elegantă, dar civilizată. Aşa­dar, o mare parte d­in Se­nat a putut să-şî exprime păre­rea că guvernul a procedat greşit în chestiunea asigurării călători­lor pe cer. De mirat este însă, cum acei majoritari nevoiţi prin geneza e­­xistenţei lor parlamentare, să fie atât de disciplinaţi ca membri de partid, cum au putut să bla­meze guvernul ? Cineva dă o explicaţie pe care o înregistrăm ca titlu de curio­zitate : — la două lunii situaţia politi­că se va schimba. Dl. V. Brătianu ameninţă unele persoane din par­lament cu represalii,­­— unele de ordin economic, pentru cei ce au astfel de interese, —­ când d-sa va veni la putere. Unii parlamen­tari îşi facilitează, lovind azi un guvern, situaţia lor de mâine, când vor trece în opoziţie. A propos de opoziţie,­­ la Se­nat, unde ungurii sunt bine repre­zentaţi, se discută în culise faptul că ultimele ziare ungureşti anun­­ţă cu amploare technică şi de a­mănunte, faptul că ..par­tid ma­ghiar intră in opoziţie“. — Vor să spună. —■ întrerupe un senator TM că partidul ma­ghiar „este­ băgat“ în opoziţie... In adevăr, versiunea cea mai verisimilă în chestiunea Interne­lăriî anumnţată de d. senator Gh. Tătărescu privitor la minorităţi este că fostul subsecretar nu se ridică în contra guvernului, cî face un joc guvernamental- D. general Averescu, văzând că nu poate să satisfacă cererile ungu­rilor de a se respecta pactul e- Iectoral, caută să se debaraseze a­­cum de ghiuleaua chestîunei un­gurești care-i atârnă de picior, iar d. Tătărescu isî creează at­mosfera.. Ungurii vor fî deci zi grăiţi sub aspectul că au ob^-' prea multe concesii, de cari abu­zează. Totuşi, d. Tătărescu pare că va produce acte numeroase pen­tru a dovedi abuzul de mai sus. In şedinţă de azi se vor des­­voltă interpelările la ordinea zilei R. Cele două ligi - INTRE­AGA CRESTINA SI.­­UGA NATIUNILOR — Despre activitatea parlamentară , reprezentanţilor ligii creştine, cu greu s’ar putea scrie ceva fără să se sublinieze antagonis­mul Cuza-Codreanu, şi fără să se menţioneze un dezastru din cele maî penibile în ceiace priveşte seriozitatea discutării chestiunilor aduse la tribuna Camerei. Dar dacă se cuvine să trecem adeseori cu vederea curioasa mobilitate a deputaţilor ligişti, nu putem să nu remarcăm atitudinea de vrăşmăşie a ligii antisemite îm­potriva Ligii. Naţiunilor şi a tu­turor institi­ţiunilor create de ea. In nenumărate rânduri banca ministerială a fost pusă în grea încurcătură. Căci, im numai că atacurile îndreptate împotriva tra­tatălui dela Versailles şî a Ligii Naţiunilor au fost şî simt neîn­temeiate, — dar şi felul cum au fost aduse sunt de natură să do­vedească o jignitoare şi nechib­zuită atitudine faţă de marii noş­tri aliaţi. B. ministru de externe combătut adeseori aberaţiunile cuzîste, TM­ şi însuşi d. Goga a fost nevoit să pună la punct afir­­maţiunile reprezentanţilor Iegîi creştine. D. ministru al muncă, cu­ prile­jul cuvântării sale la legea de in­specţie a muncii, a arătat nu. mi­mai că guvernul are vederi cu to­tul deosebite de ale d-lui A..­ O. Cuza, dar şi că împotriva Ligii Naţiunilor şi a Biroului Interna­ţional al Muncă, din Geneva,­­ nu sunit decât membrii ligi creş­tine şi... comuniştii, în frunte cu­ Zinoviev, D. A.. C. Cuza n*a ripoetat,­­ deşi lovitura fusese grea pentru îeaderul antisemitismului­în orice caz, e foarte probabil c» şi d­ aa, şi ceilalţi representanţi ai naţionalimului integral'’ s'o lase mai domol, de aci înainte cu procesul dintre cele două ligi, Aga&h­cm I Conflictul polono-german i» .ES&tom* J .ZALEWSKI minierul *ie externe al Poloniei, care va începe convorbiri cu Stre­­sermann, la Geneva, în vederea, n neî destinderi în rdaţiunile din­­*­e ambele state­ Izolarea Rusiei soviet ce Nota Marei Britanii către gu­­vernul din Moscova a fost atât de categorică în ce priveşte con­vingerea engleză asupra uneltiri­lor antibritanice ale sovietelor, încât nu rămânea răspunsului d-luî Cicerin decât calea negaţiei neputincioase ţî » îndrăaieleî verbale. Guvernul din Moscova a tablat prea mult pe interesele capi­tan­u­­mului industrial englez in China, sperând că guvernul britanic, abea ieşit din criza minieră, va păstra rezerva şi faţă de Instigaţiile so­vietice în China. A făcut încă o eroare de calcul. Anglia va proceda cu mult tact in China, dar a luat ofensiva diplomatică faţă de Rusia şî ofen­siva nu se va mărgini aci. Polemic­ nu va face Anglia. A spus ceea ce avea de spus şî va trece la fapte. De­ocamdatâ, rezultatul notei engleze este că cercurile conducă­toare din Berlin declară că acor­dul dela Locarno şi tratatul ger­­mano-rus dela Berlin nu permit Reich-ului alăturarea de vre­una din părţi. Deci guvernul din Mos­cova nu are ce compta pe cel din Berlin în conflictul său cu cel din Londra. Dacă nu are de comptat nici pe guvernul din Berlin, unde îşi mai are în Europa un punct de sprijin guvernul sovietic? Izolarea lui devine complectă. Nîci odată, dela instalarea regimului comunist, Rusia n’a fost într’o situaţie maî grea. Convorbirile cu Franţa au fost suspendate de luni­ de zile şî nu­ pot fi reluate. In Italia entuzias­mul pentru debuşeul rusesc a scă­zut simţitor în faţa rezultatelor mai mult decât îndoelnice ale acordului comercial mnso-italian. Şi iată acum şi Anglia sătulă de a tolera uneltirile sovietice. Situaţiunea aceasta arată dacă România a făcut sau nu bine, fi­­xându-şî politica sa de pace în ofe­rirea unui pact de neagresiune Rusiei, pe care guvernul din Mos­cota s’a ferit de a'3 accepta, dar necăzând în cursa de acum câţi­va ani când Rusia ar fî voit, ca sub pretext de relaţii economice, să facă din România un bulevard al propagandei şî uneltirilor so­vietice ft* Balcani şî Europa cen­­tralS, _______II înotăm in noroiu RIDICAŢI ZĂPEZILE/­­ SPA­LAŢI STRĂZILE! Dările comunale ale contribua­bililor Capitalei au ajuns la un nivel respectabil. Primăria şi-a creat după războia venituri cari nu mai ingăduesc halul în care se zbat Bucureştii. Nu e vorba numai de starea de inferioritate faţă de Bucureştii de înainte de războiu, când pava­jul era onorabil întreţinut şi se mai­ găseau, cel pufin un centru, 5—6 vespasiene-E vorba doar de înlăturarea noroiului în sezonul zăpezilor şi ploilor. De sigur că ruinarea străzilor a sporit murdăria. Dar tocmai de aceea Serviciul ridicărei zăpe­zilor şî a spălărei străzilor ar trebui sa funcţioneze cu med mul­tă enegie şî repeziciune ca ori­când. Or, n­ici-odată, chiar în e­­poci de zăpezi mult mai dese şi mai mari ca cele din anul acesta, acest serviciu n’a funcţionat mai detestabil. ■ Afară de Calea Vetedei, tot Centrul Capitalei — fără a pome­ni de cartiere ceva mai depărtate — înnoată în noroiu şi cum an cu an trăsurile dispar spre a face loc automobilelor, pietonii sânt acoperiţi din cap până­ în picioare cu noroiul străzilor. Nu e locuitor care ieşind să nu primească în plin obraz, pe pă­lărie­, şî haine adevărate duşuri de noroiu trimise cu intensitatea vitezelor de automobil. Faţadele caselor au un aspect jalnic şî chîar dacă proprietarii le-ar re­face în fiecare an, mai mult de o lună-două nu pot rămâne curate, graţie organizaţîunei municipale de curăţire a străzilor. ...Şi doar primăria Bucureşti este sub ochii guvernului, iar sis­temul centralizări administrative f 4M ftetre­i Sile. Să fugim de politică Lăutarii noștri Moarte«. 3t­l Christephe Cioko « trezit adâxscî păreri de râu la lumea amatorilor mussieei populare. Na primai cei cărora lăutarii le »fac doar 1® chef­ari, ci ii cei cari ytm e­­precîa eftt sfeat arnietio traeste te *u- QeM ra&riîoz lăutari, vor plânge moartea tei Christache Ciolan, poate di unul dia ultâma mari interpreţi şi vechilor cântece româneşti. El era din. linia descendants a lui Bartei LautortL Pastra, adică., crani păstraseră OoM Albi, Filip, Marin Bn... sate, AaMfheîut­. tradiţia, curata, a cân­tecului românesc , a celui cu adevărat popular şî­­i romanței, în stil roman, nose, cold.s­au cultivario Brâtianu, Scheletti Oriswe Ventura1.. Cavadia. In afară de puritatea, si raten stt.-u­tea de ton, Christache Ciolac strălucea prin semtimentu-i vibrant care-1 ajuta să ridice caracterul elegiac si nostal­gic al doinelor si romanţelor noastre la o­roare nobleţă şi să de­ai în ape­lai Emp­horelor şi sârbelor acel chiot de viaţă care pulsează în plugarii noştri. Deşi „notist” — adică lăutar care n.n se nud lua mimai după ureche- oi ştia să descifreze o c­omporîtiunie — Chris­­titch» Ciolan rru era, încă din şcoala virtuozităţi»- ci din aceea a lăutari­lor născuţi. Numai după el» a­ apărut, Grigoraş Dinicu, la care peste lăutarul de rasă se grefează­­technîcianul trecut prin conservator şi ajuns la virtuozitatea modernă occidentala. Da. Şi Grig­oraş Dinicu, Christache Ciolac ena lăutarul care poate fi in-, trodus la Curte şi în galoane­­Nu o­­dată am văzut diplomaţi străini me­­lomani, rămânând uimiţi de verva, sim­ţirea şi în acela? timn muzicalitatea acestor lăutari cari ţin sus renumele celor din trecut şi a acelor cari pe la Curtea, tarilor Rusiei, la Nyssa, la Paris sau la New-York, erau atracţia nobilime! şi a miliardarilor cosmopo­­l.' '( SF. D. F. _________C, Joi 3 jgarfla jgf? Director EMIL O. FAGURE PUBLICITATE 8a primeşte direct La admistr «trapa statului şi la toate agenţiile «le publicitate 3 Lei numărul In țară O­tel In străinătate Creionul actualităţii Împrumutul GENERALUL' (către ministrul Germanie!)! Cum s*ar sîce, aţi fi dispuşi sâ ne împrumutafi ceeace ne datoraţi?} Propunerea americană De răspunsul Angliei atârnă totul — DE LA UN COLABORATOR DIPLOMATIC —1 Recenta notă a d-lui Coolidge cerând întrunirea unei nou con­­ferințe pentru complectarea acor­dului naval de la .­­Washington din 1921—1922, nu a fost o sur­priză. Se știe de multa vreme că Sta­­tele­ Unite nu sunt mulţumite cu rezultatele acestui aranjament. La Washington se hotărâse ca America, Anglia şi Japonia să ai­bă dreptul de a poseda mari uni­tăţi navale, capital ships­ conform unei cote de. S—5—3. Franţei şi Italiei li se atribuiseră cote egale de 1.75—1.75. Aranjamentul nu prevedea ni­mic pentru crucişătoarele uşoare, pentru contratorpitoare, torpiloa­re şî submarine. Inltre timp s*a constatat însă că proporţia de crucişătoare u­­şoare de tipul cel mai modern a devenit­ următoarea: .Anglia 14, Japonia 12, Statele Unite 5. Si s‘a maî constatat că Anglia a reușit să-șî proteze cuirasatele cu o artilerie superioară celei de pe vasele americane. Fără îndoială echilibrul pe care vroise să-l stabilească acordul dîn 1921r—­1922 a fost nupt șî a­­larma americană e deci întru­câtva justificată» Pentrt­ a încerca o restabilîre a acestui echilibru» guvernul de la Washington a procedat după metoda adoptată de el după ter­minarea războiului» care nu ţine cont decât de interesul imediat al Statelor Unite. Metodă comodă ş i sigură. Nici renegarea semmăturei pu­se sub tratatul de la Versailles» nîci absenţa­­lor din Societatea Naţiunilor pe care au impus-o statelor europene» nici aurul câş­tigat de pe urma­ războiului, nu-i reţin pe americani de a cere ţă­rilor europene sângerate şi sără­cite executarea integrală a anga­jamentelor lor şi de a le da lecţii de morală politică de câte orî se prezintă șî chiar când nu se pre­zintă ocazia. Lucrul cel mai curios e că A­­rmericanii sunt de cea mai per­fectă bună credință. Poporului american» marilor, masse, nici nu io trece prin gând­ că procedând în felul acesta» America dă spectacolul unui ego­ism fără scrupul și hîpocrît. De asta dată li jenează pe ame­rîcani faptul că nu au putut re­duce supremaţia navală engleză. Imediat găsesc mijlocul să dea o nouă lecţie de morală Societă­ţii Naţiunilor a cărei operă pen­tru dezarmare o condamnă ca fiind prea lentă şi lipsită de sim­ţul realîtăţeî­ Câtă vreme era vorba numai de pacea lumeî, lucrul acesta le era indiferent. Când sunt­ însă în joc banul, si­guranţa şi liniştea Americei, afa­cerea îa imediat pentru­ eî un înalt aspect moral. Şi mai e apoi la mijloc şî un mic interes electoral al partidu­lui republican şî al d-luî Coolid­­ge, care vrea să-şi creeze o plat­formă pentru viitoarele alegeri prezidenţiale din 1928. * * Pror,ii»,»crea u.nieiM'-ina psfîinită cam peste tolt cu spepîR cism.­­ Franţa şi Itala nu vor să ac-, cepte ca limitarea destul de peni* bîlă ce lî s’a împus pmfcru vasele mari, să fie extinsă acum şî la vasele cu tonaj mai mie. Interesele lor maritime $1 colo­nîale sunt şî ele destul de impor* tante şi siguranţa lor ar fi ame­­ninţată dacă nu ar putea poseda cel puţin flote capabile de a le apăra coastele. Şi cum ar face ele faţă în Me*, elfterana sau aiurea uneî posibile coaliţii navale a altor state maî mici ale căror flote nu ar fi site puse nîcî unei restricţîuni? •Japonia face dificultăţi; cere mărirea cotei de 300.000 tone» dezarmarea bazelor navale em­gleze şî americane de la Singa­pore şi Insulele Hawai, iar Anglia’ încă nu se pronunţă. # * * Totuşi tot rezultatul demers®* lui american depinde de răspuns­­ul Angliei. Franţa a răspuns că ea prefe­­ră metoda adoptată de Lîga Na»* tîunilor care pentru dezarmare tine cont de :»potenţialul de răz­­boi‘ al popoarelor» adecă de toa»» te elementele cari constitue forţa lor : armată, flotă, avioane» po­pulaţie, industrie» etc. Italia a dat un comunicat prin care refuză să consimtă la o mă­sură care î-ar pune în joc sigu­ranţa naţională- 1 Rămâne deci Anglia. Până la un punct Anglia vede cu ochi bun propunerea ameri­cană. ■ Dacă ea s’ar realiza, ar putea fi înlăturată metoda ,­potenţialul lui de rasboi“, care a jenează pe Anglia pentru mai multe motive?, li Pentru că, sistemul adoptat de Societatea Naţiunilor ar supu­ne marile flote judecăţei unui ae­­ropag de naţiuni care ar face ca afacerile navale să iasă din cera cui strâmt in care cele două satt trei amîralîtătî ale ţărilor cu pre­dominantă maritimă se pot aram­­a intre ele. 2) Pentru că ar permite Fran­ţei să recupereze din partea zu­matei ceea­ ce îî s’ar lua ca flotă­ 3) Pentru­ că într’o întrunire de puteri mai mari şî mai mici, ches­tîunea avioanelor si a submari­nelor, arme naturale ale celor mai slabi şi mai săraci, ar fi re­zolvată contrar dorinţelor engle­ze de a vedea limitat numărul lor. ji * * Angliei nu-i convine însă limi­tarea numărului de crucișetoane uşoare și de contratorpiloare. Teza engleză e că ele consti*­tue numai o armă defensivă des­tînată să-i apere coloniile şi trans­porturile comerciale. Or interesul Americeî e în pri­mul rând limitarea numărului de crucişătoare uşoare şi de vase de tonaj maî mic. Esîrea din acest impas nu va fi uşoară. Diplomaţia engleză speră să poată ajunge ca să obţină even-'­ tual rezervele necesare. Ea se. bazează șî pe concursul ce î l-an (Continuare îa pag. H * * ♦ p.~»

Next