Lupta, martie 1927 (Anul 6, nr. 1576-1591)
1927-03-03 / nr. 1576
Amil VI. CONST« MILLE «st QtF«etor politie: Decembrie 1921~»Fabraarta 1927 ABONAMENTE Pe 1X luni * • o o o o c SCO lei b w • o ® o c 400 n Pe 3 «i #■«.»*••• 300 m m STRAINATATE DUBLU Redactia si Administrafia Bucuresti, Str. sărindar, ta O situaţie complicată cu partide divizate ! Asupra unui singur punct sunt de acord şefiî tuturor partidelor Si anume că situaţia internă, este complicată şi cu tendinţa de a se complica şî mai mult. Şi când se pune chestiunea cum s’ar putea clarifca situaţiunea, care ar ifi soluţia, cea mai nimerită pentru a feri România nouă de Încurcături de natură a zădărnici acţiunea de consolidare internăţii externă, ne izbim de intransigenţa unui partid, de soluţia extremă a altuia, în fine de atâtea soluţiuni şi atitudini câte grupări politice avem. Dacă suveranul ar fi restabilit o parte din complicaţiunile interne şi neînţelegerile dintre partide ar dispare. Regele reluând contactul cu partidele s’ar restabili cel puţin firul acelui regim constituţional şi parlamentar aşa falsificat cum se prezintă. Cum regele însă nu mai vine fel, contact cu partidele de luni de zile, ci numai cu oficialitatea şi aceasta redusă la priitrul-ministeru şi casa civilă şi militară a Curţii, e foarte explicabil că s’a produs un fel de dosartoi în lumea politică. Iar partidele suspectându-se reciproc ca şi cum ar avea planuri ascunse, au renunţat în mare parte la lupta făţişa, acţiunea lor fiind mai mult absorbită de cele ce se pun la cale în culise Am putea zice că de un an de zile nu s’a mali dat la noi o luptă politică la câmp deschis. # «■ Să recapitulăm pe scurt care este atitudinea fiecărei grupări politice şi în general raporturile dintre partide bine înţeles judecând situaţia internă aşa cum se prezintă, cu complicaţiile ei. D. general Averescu care deţine cârma susţine că domină situaţia. Cum o domină? Prin politica sa, prin soluţia ce o are în chestiunile la ordinea zilei, prin faptul că, e la guvern ?. • Generalul Averescu văzând că partidele celelalte au fiecare latitudine si solutîuni cari se ciocnesc, a adoptat tactica, neutralitătei. Cu alte cuvinte guvernul d-lui general Averescu pare a fî gata să adopte în problemele cari au divizat celelalte partide, acea soluţiune care înainte de toate i-ar ilesni prelungirea guvernărei. Ne aşteptăm la multe giraţiozităţi din partea guvernanţilor pentru această constatare, dar aşa este, astfel se prezintă atitudinea guvernului oricât ar protesta averescani, că unica lor preocupare este să-și prelungească guvernarea. Așa fiind, la un moment dat, dacă va fi nevoie, d. general Averescu va accepta orice combinație cu, orice partid, pe orice bază, numai dacă acea combinație va asigura averescanilor menţnerea lor la cârmă* . # # Partidul liberal urmăreşte însă desfăşurarea crîzeî interne cu cea mai încordată atenţiune, într’o singură direcţiune, aşa cum a precizat-o d. I. Brătianu la clbul liberal în zîua înmormântărei lui Alex. Constandinescu. Şi liberalii sunt gata, pentru asiguirarea izbânzii punctului lor de vedere, să-şi asigure orice concurs, la nevoie să împartă guvernarea cu d. general Averescu sau să înlăture guvernarea acestuia realizând un acord pentru o colaborare la guvern cu celelalte grupări din opoziţie. Planul d-lui I. Brătianuu este stabilirea unei guvernări pe un period de 13 ani. Realizarea acestui plan cu menţinerea parlamentarismului sau constituţionalismului măcar aşa cum se practică la noi, împlică în mod absolut un acord cu partide populare sau chiar concentrarea tuturor partidelor, adică constituirea unui guvern naţional Se pare că în această direcţie se desfăşură acţiunea personală a d-lui I. Brătianu, deşi în aparenţă limbajul şi atitudinea partidului liberal lasă impresia că el se menţine tot intransigent şi revendică singur cârma, voind ca in chestiunile la ordinea zilei să impună contra tuturor părerea sa. * * Partidul care s’a descoperit complect în ce priveşte atitudinea sa, este partidul naţional-tărănesc, o atitudine diametral opusăpunctului de vedere pe care l’a formulat partidul liberal. S’ar părea că din această cauză partidul national-tărănesc trebuie să rămână izolat. Nu. Un acord foarte ușor de realizat ar fi cu guvernul, care orî-ce s’ar zice n’a adoptat atitudinea liberalilor precizată de d. I. Brătîanu la clubul liberal. Maî greu ar fi cu liberali, dar nici un astfel de acord nu-î exclus dacă sîtuația internă s’ar mai complica, TM cum e de prevăzut. Asemenea noua grupare a dluî dr. Lupu se află cum s‘ar zice er embarras dechoîx. D-rul Lupu este azi cel mai aprig regalist sau maî bine zis Ferdinandist, — adică gata să urmeze cuvântul de ordine al suveranului în chestiunile asupra cărora prerogativele îi acordă Iniţiativa şî dreptul de veto. Atitudinea d-lui Iorga se deosebeşte însă de aproape a tuturor celorlalte grupări. D. Iorga aşteaptă să se producă înainte de toate anumite fapte nouî, cari dacă s’ar produce, Involuntar s’ar afla alături de partidul naţional-ţărănesc. Din această scurtă expunere asupra atitudine! diferitelor partide reţinem că deocamdată e haos în situaţia internă menită a se complica şî mai mult De aceia înclinăm a crede că în cele din urmă bărbaţii de Stat cu răspundere vor avea în vedere numai necesitatea ca acţiunea de consolidare a României noui să nu fie zădărnicită prin vreo greşală politică, de care să se folosească dușmanii noștri cari stau la pândă. A, W. *fr # Legea construcţiilor D nr franca laţi, ministrul numel $r Gh. Pleşoianu, secretaru! general al acestui departament, ajutaţi de o comisiune anume instituită, au redactat un proect de lege care a ajuns făclia speranţei in sufletele celor bntaţî de legiuitori şi de guvernanţi. lEste vorba de proectul de lege al construcţiilor care trebuia să fie depus ieri pe Murâul Corpurilor legiuitoare. Spre surprinderea reprezentanţilor naţiunii, cari cunoşteau, intenţiunile ministrului muncii pentru rezolvirea problemei locuinţelor funcionanilor statului, proectul nu a fost depus şi entuziasmat cercurilor conducătoare a scăzut ca prin farmec. Ce s'a întâmplat nu putem bănui. Ştim că d. Gi. Pleşoianu, secretarul general al ministerului muncii, având depline puteri din partea d-lui Gh. Tranculaşî, a început şi a dus la bun sfârşit tratative cu Banca Naţională pentru acordarea unui credit de circa 300 milioane lei pentru începerea construcţiilor în primăvara care bate la uşe. Mai ştim că ă, general Averesen a aprobat, fără rezerve, proectul ministerului muncii, şi a acordat tot sprijinul intervenţiei care se făcea pe lângă conducerea Banci Naţionale. Ştim că d. Britleamui, noul guvernator al primului nostru instituit de credit, ar găsit formula după care Banca Naţională să poată acorda casei, construcţiilor ce se va infiinţa, sumele necesare pentru începerea lucrărilor. Mai avem cunoştinţă că an consorţiu de bancheri din Angla a oferit capital în condiţiuro foarte avantagioase pentru construirea a 2500 locuinţe. Toate aceste stări ne-au fost comuticate cu mare bucurie, de cei ce voiau să-şi lege numele de curmarea suferinţelor indurate până astăzi de salariaţii Statului şi de micii proprietari urbani ca ai mor literalmente de foame. împotriva proectidui de lege al construcţiilor s'a ridicat cu violenţă neobişnuiită d. Vintilă Brătianu. Şi când d. Vintilă Brătianu nu vrea, guvernatorul Băncii Naţionale îşi retrage cuvântul dat, dgeneral Averescu rămâne pe gânduri ; oamenii de bine renunţă la planurile cele mai frumos intenţionate şi cei nevoiaşi plâng neputincioşi pe mormântul iluziilor spulberate. Nu ştim dacă în această chestiune, care interesează viaţa socială, guvernul va reuşi să fie independent sau va continua să-șî plece capul (ca să rămâe la cârmă) sub loviturile cnutului liberal. D. Gr. Trancu-lași menta o soară'i mai bundă?• M. A PAGINI 3 LI Direcția 58-75. — Secretariatul 58-74. — Administrația 58-73. Senatul contra actelor guvernului? „Ungurii intri în opoziţie** Importante evenimente politice sunt comentate pe culoarele Senatului, deşi, de la un timp, nici şedinţele publice nu sunt lipsite de o animaţie puţin obicinuită Maturului Corp. In şedinţa de orj, un majoritar protestând că guvernul a concesionat uieî societăţi particulare asigurarea călătorilor pe cfr, fără licitaţie, când s’ar fi putut prea un fond special, care ar fî ajutat şi la refacerea materialului rulant, o mare parte a majorităţii a subliniat cuvintele oratorului cu aplauze. Senatul pare că a început să facă dificultăţi guvernuui.. Ori acest aspect neobicinuit parlamentarismului român, se datoreşte unor cauze deosebit de interesante Prima cauză este de natură îmbucurătoare pentru ce ce doresc ca parlamentul să funcţioneze pe o bază de liberă exprimare a aleşiior naţiunii sau a celor presupuse că sunt astfel de aleşi. In adevăr, şedinţele prezidate de d. general Coandă sunt remarcabile prin libertatea ce se dă exprimării opiniilor. E o prezidare nu numai elegantă, dar civilizată. Aşadar, o mare parte din Senat a putut să-şî exprime părerea că guvernul a procedat greşit în chestiunea asigurării călătorilor pe cer. De mirat este însă, cum acei majoritari nevoiţi prin geneza existenţei lor parlamentare, să fie atât de disciplinaţi ca membri de partid, cum au putut să blameze guvernul ? Cineva dă o explicaţie pe care o înregistrăm ca titlu de curiozitate : — la două lunii situaţia politică se va schimba. Dl. V. Brătianu ameninţă unele persoane din parlament cu represalii,— unele de ordin economic, pentru cei ce au astfel de interese, — când d-sa va veni la putere. Unii parlamentari îşi facilitează, lovind azi un guvern, situaţia lor de mâine, când vor trece în opoziţie. A propos de opoziţie, la Senat, unde ungurii sunt bine reprezentaţi, se discută în culise faptul că ultimele ziare ungureşti anunţă cu amploare technică şi de amănunte, faptul că ..partid maghiar intră in opoziţie“. — Vor să spună. —■ întrerupe un senator TM că partidul maghiar „este băgat“ în opoziţie... In adevăr, versiunea cea mai verisimilă în chestiunea Internelăriî anumnţată de d. senator Gh. Tătărescu privitor la minorităţi este că fostul subsecretar nu se ridică în contra guvernului, cî face un joc guvernamental- D. general Averescu, văzând că nu poate să satisfacă cererile ungurilor de a se respecta pactul e- Iectoral, caută să se debaraseze acum de ghiuleaua chestîunei ungurești care-i atârnă de picior, iar d. Tătărescu isî creează atmosfera.. Ungurii vor fî deci zi grăiţi sub aspectul că au ob^-' prea multe concesii, de cari abuzează. Totuşi, d. Tătărescu pare că va produce acte numeroase pentru a dovedi abuzul de mai sus. In şedinţă de azi se vor desvoltă interpelările la ordinea zilei R. Cele două ligi - INTREAGA CRESTINA SI.UGA NATIUNILOR — Despre activitatea parlamentară , reprezentanţilor ligii creştine, cu greu s’ar putea scrie ceva fără să se sublinieze antagonismul Cuza-Codreanu, şi fără să se menţioneze un dezastru din cele maî penibile în ceiace priveşte seriozitatea discutării chestiunilor aduse la tribuna Camerei. Dar dacă se cuvine să trecem adeseori cu vederea curioasa mobilitate a deputaţilor ligişti, nu putem să nu remarcăm atitudinea de vrăşmăşie a ligii antisemite împotriva Ligii. Naţiunilor şi a tuturor institiţiunilor create de ea. In nenumărate rânduri banca ministerială a fost pusă în grea încurcătură. Căci, im numai că atacurile îndreptate împotriva tratatălui dela Versailles şî a Ligii Naţiunilor au fost şî simt neîntemeiate, — dar şi felul cum au fost aduse sunt de natură să dovedească o jignitoare şi nechibzuită atitudine faţă de marii noştri aliaţi. B. ministru de externe combătut adeseori aberaţiunile cuzîste, TM şi însuşi d. Goga a fost nevoit să pună la punct afirmaţiunile reprezentanţilor Iegîi creştine. D. ministru al muncă, cu prilejul cuvântării sale la legea de inspecţie a muncii, a arătat nu. mimai că guvernul are vederi cu totul deosebite de ale d-lui A.. O. Cuza, dar şi că împotriva Ligii Naţiunilor şi a Biroului Internaţional al Muncă, din Geneva, nu sunit decât membrii ligi creştine şi... comuniştii, în frunte cu Zinoviev, D. A.. C. Cuza n*a ripoetat, deşi lovitura fusese grea pentru îeaderul antisemitismuluiîn orice caz, e foarte probabil c» şi d aa, şi ceilalţi representanţi ai naţionalimului integral'’ s'o lase mai domol, de aci înainte cu procesul dintre cele două ligi, Aga&hcm I Conflictul polono-german i» .ES&tom* J .ZALEWSKI minierul *ie externe al Poloniei, care va începe convorbiri cu Stresermann, la Geneva, în vederea, n neî destinderi în rdaţiunile din*e ambele state Izolarea Rusiei soviet ce Nota Marei Britanii către guvernul din Moscova a fost atât de categorică în ce priveşte convingerea engleză asupra uneltirilor antibritanice ale sovietelor, încât nu rămânea răspunsului d-luî Cicerin decât calea negaţiei neputincioase ţî » îndrăaieleî verbale. Guvernul din Moscova a tablat prea mult pe interesele capitanumului industrial englez in China, sperând că guvernul britanic, abea ieşit din criza minieră, va păstra rezerva şi faţă de Instigaţiile sovietice în China. A făcut încă o eroare de calcul. Anglia va proceda cu mult tact in China, dar a luat ofensiva diplomatică faţă de Rusia şî ofensiva nu se va mărgini aci. Polemic nu va face Anglia. A spus ceea ce avea de spus şî va trece la fapte. Deocamdatâ, rezultatul notei engleze este că cercurile conducătoare din Berlin declară că acordul dela Locarno şi tratatul germano-rus dela Berlin nu permit Reich-ului alăturarea de vreuna din părţi. Deci guvernul din Moscova nu are ce compta pe cel din Berlin în conflictul său cu cel din Londra. Dacă nu are de comptat nici pe guvernul din Berlin, unde îşi mai are în Europa un punct de sprijin guvernul sovietic? Izolarea lui devine complectă. Nîci odată, dela instalarea regimului comunist, Rusia n’a fost într’o situaţie maî grea. Convorbirile cu Franţa au fost suspendate de luni de zile şî nu pot fi reluate. In Italia entuziasmul pentru debuşeul rusesc a scăzut simţitor în faţa rezultatelor mai mult decât îndoelnice ale acordului comercial mnso-italian. Şi iată acum şi Anglia sătulă de a tolera uneltirile sovietice. Situaţiunea aceasta arată dacă România a făcut sau nu bine, fixându-şî politica sa de pace în oferirea unui pact de neagresiune Rusiei, pe care guvernul din Moscota s’a ferit de a'3 accepta, dar necăzând în cursa de acum câţiva ani când Rusia ar fî voit, ca sub pretext de relaţii economice, să facă din România un bulevard al propagandei şî uneltirilor sovietice ft* Balcani şî Europa centralS, _______II înotăm in noroiu RIDICAŢI ZĂPEZILE/ SPALAŢI STRĂZILE! Dările comunale ale contribuabililor Capitalei au ajuns la un nivel respectabil. Primăria şi-a creat după războia venituri cari nu mai ingăduesc halul în care se zbat Bucureştii. Nu e vorba numai de starea de inferioritate faţă de Bucureştii de înainte de războiu, când pavajul era onorabil întreţinut şi se mai găseau, cel pufin un centru, 5—6 vespasiene-E vorba doar de înlăturarea noroiului în sezonul zăpezilor şi ploilor. De sigur că ruinarea străzilor a sporit murdăria. Dar tocmai de aceea Serviciul ridicărei zăpezilor şî a spălărei străzilor ar trebui sa funcţioneze cu med multă enegie şî repeziciune ca oricând. Or, nici-odată, chiar în epoci de zăpezi mult mai dese şi mai mari ca cele din anul acesta, acest serviciu n’a funcţionat mai detestabil. ■ Afară de Calea Vetedei, tot Centrul Capitalei — fără a pomeni de cartiere ceva mai depărtate — înnoată în noroiu şi cum an cu an trăsurile dispar spre a face loc automobilelor, pietonii sânt acoperiţi din cap până în picioare cu noroiul străzilor. Nu e locuitor care ieşind să nu primească în plin obraz, pe pălărie, şî haine adevărate duşuri de noroiu trimise cu intensitatea vitezelor de automobil. Faţadele caselor au un aspect jalnic şî chîar dacă proprietarii le-ar reface în fiecare an, mai mult de o lună-două nu pot rămâne curate, graţie organizaţîunei municipale de curăţire a străzilor. ...Şi doar primăria Bucureşti este sub ochii guvernului, iar sistemul centralizări administrative f 4M ftetrei Sile. Să fugim de politică Lăutarii noștri Moarte«. 3tl Christephe Cioko « trezit adâxscî păreri de râu la lumea amatorilor mussieei populare. Na primai cei cărora lăutarii le »fac doar 1® chefari, ci ii cei cari ytm eprecîa eftt sfeat arnietio traeste te *u- QeM ra&riîoz lăutari, vor plânge moartea tei Christache Ciolan, poate di unul dia ultâma mari interpreţi şi vechilor cântece româneşti. El era din. linia descendants a lui Bartei LautortL Pastra, adică., crani păstraseră OoM Albi, Filip, Marin Bn... sate, AaMfheîut. tradiţia, curata, a cântecului românesc , a celui cu adevărat popular şîi romanței, în stil roman, nose, cold.sau cultivario Brâtianu, Scheletti Oriswe Ventura1.. Cavadia. In afară de puritatea, si raten stt.-utea de ton, Christache Ciolac strălucea prin semtimentu-i vibrant care-1 ajuta să ridice caracterul elegiac si nostalgic al doinelor si romanţelor noastre la oroare nobleţă şi să deai în apelai Emphorelor şi sârbelor acel chiot de viaţă care pulsează în plugarii noştri. Deşi „notist” — adică lăutar care n.n se nud lua mimai după ureche- oi ştia să descifreze o comporîtiunie — Christitch» Ciolan rru era, încă din şcoala virtuozităţi»- ci din aceea a lăutarilor născuţi. Numai după el» a apărut, Grigoraş Dinicu, la care peste lăutarul de rasă se grefeazătechnîcianul trecut prin conservator şi ajuns la virtuozitatea modernă occidentala. Da. Şi Grigoraş Dinicu, Christache Ciolac ena lăutarul care poate fi in-, trodus la Curte şi în galoaneNu odată am văzut diplomaţi străini melomani, rămânând uimiţi de verva, simţirea şi în acela? timn muzicalitatea acestor lăutari cari ţin sus renumele celor din trecut şi a acelor cari pe la Curtea, tarilor Rusiei, la Nyssa, la Paris sau la New-York, erau atracţia nobilime! şi a miliardarilor cosmopol.' '( SF. D. F. _________C, Joi 3 jgarfla jgf? Director EMIL O. FAGURE PUBLICITATE 8a primeşte direct La admistr «trapa statului şi la toate agenţiile «le publicitate 3 Lei numărul In țară Otel In străinătate Creionul actualităţii Împrumutul GENERALUL' (către ministrul Germanie!)! Cum s*ar sîce, aţi fi dispuşi sâ ne împrumutafi ceeace ne datoraţi?} Propunerea americană De răspunsul Angliei atârnă totul — DE LA UN COLABORATOR DIPLOMATIC —1 Recenta notă a d-lui Coolidge cerând întrunirea unei nou conferințe pentru complectarea acordului naval de la .Washington din 1921—1922, nu a fost o surpriză. Se știe de multa vreme că Statele Unite nu sunt mulţumite cu rezultatele acestui aranjament. La Washington se hotărâse ca America, Anglia şi Japonia să aibă dreptul de a poseda mari unităţi navale, capital ships conform unei cote de. S—5—3. Franţei şi Italiei li se atribuiseră cote egale de 1.75—1.75. Aranjamentul nu prevedea nimic pentru crucişătoarele uşoare, pentru contratorpitoare, torpiloare şî submarine. Inltre timp s*a constatat însă că proporţia de crucişătoare uşoare de tipul cel mai modern a devenit următoarea: .Anglia 14, Japonia 12, Statele Unite 5. Si s‘a maî constatat că Anglia a reușit să-șî proteze cuirasatele cu o artilerie superioară celei de pe vasele americane. Fără îndoială echilibrul pe care vroise să-l stabilească acordul dîn 1921r—1922 a fost nupt șî alarma americană e deci întrucâtva justificată» Pentrt a încerca o restabilîre a acestui echilibru» guvernul de la Washington a procedat după metoda adoptată de el după terminarea războiului» care nu ţine cont decât de interesul imediat al Statelor Unite. Metodă comodă ş i sigură. Nici renegarea semmăturei puse sub tratatul de la Versailles» nîci absenţalor din Societatea Naţiunilor pe care au impus-o statelor europene» nici aurul câştigat de pe urma războiului, nu-i reţin pe americani de a cere ţărilor europene sângerate şi sărăcite executarea integrală a angajamentelor lor şi de a le da lecţii de morală politică de câte orî se prezintă șî chiar când nu se prezintă ocazia. Lucrul cel mai curios e că Armericanii sunt de cea mai perfectă bună credință. Poporului american» marilor, masse, nici nu io trece prin gând că procedând în felul acesta» America dă spectacolul unui egoism fără scrupul și hîpocrît. De asta dată li jenează pe amerîcani faptul că nu au putut reduce supremaţia navală engleză. Imediat găsesc mijlocul să dea o nouă lecţie de morală Societăţii Naţiunilor a cărei operă pentru dezarmare o condamnă ca fiind prea lentă şi lipsită de simţul realîtăţeî Câtă vreme era vorba numai de pacea lumeî, lucrul acesta le era indiferent. Când sunt însă în joc banul, siguranţa şi liniştea Americei, afacerea îa imediat pentru eî un înalt aspect moral. Şi mai e apoi la mijloc şî un mic interes electoral al partidului republican şî al d-luî Coolidge, care vrea să-şi creeze o platformă pentru viitoarele alegeri prezidenţiale din 1928. * * Pror,ii»,»crea u.nieiM'-ina psfîinită cam peste tolt cu spepîR cism. Franţa şi Itala nu vor să ac-, cepte ca limitarea destul de peni* bîlă ce lî s’a împus pmfcru vasele mari, să fie extinsă acum şî la vasele cu tonaj mai mie. Interesele lor maritime $1 colonîale sunt şî ele destul de impor* tante şi siguranţa lor ar fi ameninţată dacă nu ar putea poseda cel puţin flote capabile de a le apăra coastele. Şi cum ar face ele faţă în Me*, elfterana sau aiurea uneî posibile coaliţii navale a altor state maî mici ale căror flote nu ar fi site puse nîcî unei restricţîuni? •Japonia face dificultăţi; cere mărirea cotei de 300.000 tone» dezarmarea bazelor navale emgleze şî americane de la Singapore şi Insulele Hawai, iar Anglia’ încă nu se pronunţă. # * * Totuşi tot rezultatul demers®* lui american depinde de răspunsul Angliei. Franţa a răspuns că ea preferă metoda adoptată de Lîga Na»* tîunilor care pentru dezarmare tine cont de :»potenţialul de război‘ al popoarelor» adecă de toa»» te elementele cari constitue forţa lor : armată, flotă, avioane» populaţie, industrie» etc. Italia a dat un comunicat prin care refuză să consimtă la o măsură care î-ar pune în joc siguranţa naţională- 1 Rămâne deci Anglia. Până la un punct Anglia vede cu ochi bun propunerea americană. ■ Dacă ea s’ar realiza, ar putea fi înlăturată metoda ,potenţialul lui de rasboi“, care a jenează pe Anglia pentru mai multe motive?, li Pentru că, sistemul adoptat de Societatea Naţiunilor ar supune marile flote judecăţei unui aeropag de naţiuni care ar face ca afacerile navale să iasă din cera cui strâmt in care cele două satt trei amîralîtătî ale ţărilor cu predominantă maritimă se pot arama intre ele. 2) Pentru că ar permite Franţei să recupereze din partea zumatei ceea ce îî s’ar lua ca flotă 3) Pentru că într’o întrunire de puteri mai mari şî mai mici, chestîunea avioanelor si a submarinelor, arme naturale ale celor mai slabi şi mai săraci, ar fi rezolvată contrar dorinţelor engleze de a vedea limitat numărul lor. ji * * Angliei nu-i convine însă limitarea numărului de crucișetoane uşoare și de contratorpiloare. Teza engleză e că ele consti*tue numai o armă defensivă destînată să-i apere coloniile şi transporturile comerciale. Or interesul Americeî e în primul rând limitarea numărului de crucişătoare uşoare şi de vase de tonaj maî mic. Esîrea din acest impas nu va fi uşoară. Diplomaţia engleză speră să poată ajunge ca să obţină even-' tual rezervele necesare. Ea se. bazează șî pe concursul ce î l-an (Continuare îa pag. H * * ♦ p.~»