Lupta, aprilie 1927 (Anul 6, nr. 1621-1625)

1927-04-24 / nr. 1621

A­nul VI. No. 162.rA "ToTTtTmille Lisaetor politic incenbne IB21~februarie 192/ AROMAMfiNTE g»« 12 luni ■••«••• so© 1« He © m ....... 400 w­­­He 3 . ....... AOO — 1A STRAl^ATATG DUBLU Redacţia şi Administraţia bucureşti, S»tr. Mrindar, 12 Optimistia De ce nu? Dacă credem în viaţă — şî trebue să credem, fiindcă o ve­dem amorţind­u, renăscând de atâtea ori sub ochii noştri: dacă credem în primăverile, în reîn­noirile omeneşti ca şi în acele ale Naturei, trebue să rămânem optimişti­ Că n’avem astăzi prea multe motive de a exulta, nimeni n’o contestă. Care e categoria socială mul­ţumită de starea eî. bucuroasă de ceea ce vede in jurul ei ? La noi, rămăşiţele boerimeî se uită. la bonurile de expropriere si oftează după un. trecut pe care nu-1 mai poate. întoarce şi asupra unui prezent pe a­re nu-L»poate evita- Critîca ei e cu arp mai amară cu cât inteligenta ei e mai ascuţită si cultura eî mai largă. Arendăsîmea suspină după pa­radisul pierdut — paradisul le­nei sî absenteismului boeresc- F­ictionarismul chlorotic visea­ză sporurile cari întârzie $î aș­teaptă, în dorul gratificatelor, armonizarea salariilor. Industria sîî respiră pe urma tarifelor pro­­tectbr’ste, t 'ebându-se cât vor fi men. " gustorii­le bles­temi^i^n du-se , când vor fi­­ abolite. ::\p fesorim­ea stă aiurită în mîjlocul tineretului, care, cu cât învaţă mai puţin, respectă mai puţin si cultura sî pe oame­nii ei-Muncitorii manuali, cei dela oraşe, ca şî cei dela sate, ar ,trebui să fie cei mai optimişti, căci sunt, relativ, privilegiaţii vremneî de azi, când mâna­ de lu­cru e cea mai căutată şi-şî are epoca de aur sub regimul mo­­nedei-hârtîe-Pesimismul e, dîn nefericire, mai mult de cât justificat, din partea intelectualilor. Munca in­teligentei, a. e cea msa di Ea e legat antipatică si banului f '■, bratele stat. Toar riorîtate •puterea .V,, «ter­ea în all cu îm. or ce 'l puterile' pierdut considerabil t .'effetea si respectul pentru munca inte­lectuală, cum au pierdut-o pro­dusele ei : ştiinţă, artă, morală. Asta e şi explicaţia pentru ce forţa brutală refuză culturei li­bertatea atât de in onoare în e­­pocile de renaştere a civilizaţiei. Să se consoleze presa — a că­rei prosperitate morală şi mate­rială coincide totdeauna cu pro­gresele în domeniul ştiinţelor şi al artelor — să se consoleze că astăzi trece prin vremuri grele- La noi, de pildă, ea s’a strâns la un foc in Vinerea Paştilor — Vinerea Morteî Mântuitorului — spre a se sfătui ce e de făcut, căci fariseii cer răstignirea ei- Şi totuşi să nu fluturăm vălul negru al Casandreî. E prea înţeleaptă Presa, a vă­zut şi a învăţat prea multe, ca să tragă concluzii grave dîn si­­tuaţiuni efemere, fragile şî vred­nice de milă în cari se pot în­crede doar cei săraci cu duhul. — Domnul a dat. Domnul a luat , fie numele Domnului lău­dat, zice credinciosul fericit. Vremea face, vremea desface, zice cel a cărui înţelepciune e în îndoială. Să ne uităm la pomii cari ia­răşi înverzesc. Ia mugurii, cari îşi sparg încăperea şi-şî trimit floarea la soare, la păsările cari revin în stoluri salutând primă­vara , renaşterea, e învierea­ Să fim optimişti: „privighe­toarea cântă şi liliacul e ’nflo­­rit“! EMIL D. FAGURF „Reînvierea“ Ungariei ila retinerim Ungariei a con­tribuit în primul loc însăşi Ro­mânia şi nu o regretă. Cad ata­curile armatei roşii a lui Bela- Kahn ameninţau şi ordinea in­ternă dela noi Dar când s’a res­tabilit ordinea în Ungaria, nu au fost executaţi şi izgoniţi numai comuniştii, ci toţi acei democraţi cari alături de contele Karoly şi de Oscar lasy, vedeau reîn­vierea Ungariei în organizarea ei democratică pe temeiul păcei asigurate prin respectul tratate­lor. in locul unei Ungarii pacinice a reînviat, încetul cu încetul o Ungarie irredenta, menită a ne­­înstala treptat in privilegiile lor pe magnaţii unguri, vechii stâlpi ai casei de Habsburg. Ungaria aceasta trebuia să reînvie mai cu seamă spre a în­lesni într’o zi alipirea Austriei la Germania. Este de sigur un succes al mag­nat­or unguri de a fi putut ob­ţine concursul Engstereî şi al Societăţei Naţiunilor spre a re­face finanţele publice ale ţărei lor, precum este un succes de a fi scăpat atât de ieftin dintr’o a­­ventură ca aceea a falsificărei monedei franceze. D. d'Ormesson analizând în ,,Le Temps" situaţia Ungariei şi urmările pactului italo-ma­­ghiar arată că dacă Ungaria ar urmări scopuri pacifice, ajutorul Italiei şi al Angliei l-ar putea sluji pentru o politică construc­­tivă, precum înţelegeri sincere, loiale, cu Iugo­slavia şi Româ­nia i-ar putea deschide drumul spre Fiume, asigurându-i bună­voinţa Micei înţelegeri. Pentru aceasta insă Ungaria ar­ trebui Innainte de toate să r1 aibă conducători cari să repete cu încăpăţânare că niciodată tratatul de la Trianon nu va pu­tea fi considerat ca definitiv. Ştirbirea acestui tratat ar îî începutul ştirbirei tratatului de la Versailles şi cea u­ntărit lovi­tură dată f­ranţei ar­e alipirea Austriei la Cfirme­­n. Dar oare numai Franţa ar fi cea mai lovită? Italia ar fi cu mult mai amen­nrată. lată de ce ga­r­­aţia efectivă a respectărei tratatelor în Europa centrală şi sud estică este men­­ţinerea intactă a Micei înţelegeri colaborarea ei strânsă cu Polo­nia şi cu Franţa. Lucrul acesta va fi reafirmat în apropiata reunire a reprezen­tanţilor Micei înţelegeri şi ves­tea că ministrul de F­rei­erne al României va vizita r Bm­mnă după această reuniune­ este de pe acum salutată cu mulţumire de opinia publică a celor trei state aliate.______ Saturn GRANAT­E Oul invincibil D. general Averescu, înainte de a se retrage de­ sărbători la via d-sale de lângă T­.Severin, a ciocnit ouă roşii cu toţi colaboratorii­­ sale din guvern. Evident, d-nii miniştrii au a­les timp de o săptămână, ouă cu coa­­ja subţire ca foiţa de ţigară, pentru ca nu cumva, ferească Dumnezeu, să strivească oul şefului şi să-l indis­­pună pe „tătuc“, mai ales acum în preajma remanierii! Dar nu asemenea ciocniri îl saltă, fac pe general. Un vis nutreşte , primul-ministru, să ciocnească ouă roşii cu d. Ionel Prătianu şi să iasă învingător! Ar in­­trebuinţa pentru aceasta şi un ou de lemn, dar ştie că al‘Marelui palat La­ma e de oţel! Ce-l satisface că d. Trancu-Iaşi, zâmbăreţ şi insinuant, a rămas cu gălbenuşul în mână, că d. Manoilescu i-a oferit partea lată a oului, — ace­stea sânt mici succese de avanposturi, nu e victoria, nu e gloria! La Mărăşti, generalul Averescu nu se mulţumea cu astfel de victorii. Azi trebue să se declare încântat c­a ies­­oiult ouăle­­­lui Cudalbu şi Văleanu! DESC.­ Găinele şi ouăle de Paşti - Ouăle astea sunt făcute de oameni. Cât trebue să fi suferit ! (După Milano). ,11 Guerin Meschinlano­ ■Mk 6 PAGINI 3 Direcția 358*75. — Secretariatul 358-74 »_Alîahiîstratia 358-73. £SÉ« ISEKK. I^Istracție cte Paşti CETĂȚEANUL? Nu‘i lor.Arti aşa de iute că ante­ţese! IONEL: Apoi asta vreau şi eu!­ Uta. fs©i nou Acordul franco-britanic pentru­ o comună intervenţie la Roma şi Belgrad spre a determina aplana­rea conflictului italo-iugoslav este de aşa de mare importanţă încât de sigur că nu va scăpa nimănui acest fapt nou în politica externă foarte îmbucurător pentru Europa centrală şi mai ales pentru Bal­cani. Faptul că Londra şi Parisul au adoptat una şi aceiaşi atitudine faţă de conflictul italo-iugoslav este de natură a risipi nourii cari ameninţau Balcanii poate chiar pacea europeană. Mussolini conta pe sprijinul bri­­tanic pentru a rezolvi conflictul ca Iugoslavia in favoarea Italiei. D-nii Cheamberlain şi Briand dân­du-şi perfect seama de imperioasa necesitate ca marile puteri să nu se desintereseze de conflictul ita­lo-iugoslav şi să caute a-l aplana cât mai grabnic, au întreprins o acţiune diplomatică comună atât la Roma cât şi la Belgrad. Aceasta înseamnă o mare ga­ranţie că Balcanii, Europa, vor re­câştiga liniştea. Dacă s’ar fi lăsat Rome­ şi Bel­gradului să tranşeze singure sau să se aducă conflictul în faţa Ligei Naţiunilor, ar fi continuat să se menţină atmosfera îngrijitoare pe care a creat-o conflictul. Intervenţia Angliei şi Franţei va schimba atmosfera cabinetelor de la Roma şi Belgrad, va înăltura intransigenţa acolo unde ea s’a ma­ni­fest­at şi astfel v’om ajunge cât mai repede şî la un acord Italo-iu­goslav asupra Albaniei. Ambele aceste state amice şi a­ Hate au­ interese în Albania. Deci sfera de acţiune, protectoratul asu­pra Albaniei, în interesul păcei generale, se cuvine să fie împăr­ţite in mod real între Italia şi Iu­goslavia. Să nădăjduim că străduinţele co­mune ale Angliei şi Franţei vor ajunge la acest rezultat. La noi evenimentul acesta, in­­tervenţia comună a Angliei şi Franţei, a produs o excelentă in­­presie în toate cercurile politice şi diplomatice unde este viu comen­­tat. Da m­au­v că Maiad impresia a făcut-o asupra statelor cari consti­tuie Mica Antantă a cărei apropia­tă reîntrunire la Praga va avea loc astfel intr’o atmosferă cu to­tul prielnică rezolvire! probleme­lor pe, cari le va examina. R. X. ii&lo-jngosl ■ t * Is politico externi ■XX­Rege a­ Ungariei, fiul fostului generalisim Frede­­rich, care are cele mai multe şan­se să ajungă pe tronul Ungariei, sprijinit şi de Musolinî -00X00- Arhiducele Albrecht Preşedintele Conduridis a demisionat BERLIN 22. (Rader). — Se anunţă din Atena că preşedintele Republic®­, amiralul Conduristis a fietica SiEw. In jurul Aşteptăm să vedem rezultatul recensământului. Mărturisim că în primul loc acest recensământ care, nu o tăgăduim că ar fi fost mai bine să se facă într’o situaţie mai puţin încurcată, nu ne inte­resează decât dintr’un punct de vedere: să tăiem odată şi defini­tiv sursa acelor campanii cari se pun la cale fie la Moscova, fie la Budapesta, campanii cari tind a prezenta Basarabia ca rusească sau Ardealul ca unguresc ! Acei cari mai cer plebiscit îl vor avea în curând, un plebiscit cu semnă­tura fie­cărui locuitor. Cum însă cunoaștem multe­­a­­pucături reprobabile ale unora dintre agenţii administrativi în­sărcinaţi cu astfel de misiuni de­licate, am atras atenţia şi stăruim asupra faptului ca să se suprave­gheze bine operaţia, pentru ca ea să nu degenereze în şicane mai alee în acele regiuni unde trebue să fie condusă într’un spirit cu deseverşire nepărtinitor, „îndreptarea” relevând obser­vaţiile ce le-am făcut în numărul precedent ne asigură că nu s’a an­gajat un personal special pentru această operaţie. Perfect. Deci din acest punct de vedere noul recen­sământ nu va necesita nici o chel­tuială. Totuşi „îndreptarea”, vor­bind­ într’alt articol despre acest recensământ, spune că deocamdată s’au cheltuit 5 MILIOANE LEI NUMAI PENTRU IMPRIMA­TE. Și imprimatele — asta firește că nu mai spune foaia guverna­mentală — s’au imprimat chiar la ziarul „îndreptarea” a cărei im­primerie va încasa deocamdată câteva milioane. Se vede că „Monitorul Ofi­cial” n’a putut imprima buleti­nele din cauză că la imprimeria Statului s’a tipărit lucrarea d-lui Goga : „Mustul care ferbe” ! II (C. Duminică 24 Aurii. 192? ‘nn-*11*“- •-**-•■ ■^au* Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE primeşte direct ia admir­l* •fra|a ziarului și la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul In tar& 6 Lei In străinătate Oamenii In sease ani de peregrinări am văzut foarte mulţi oameni înnă­diţi de necazuri: ei nu pot să vadă nimic altceva deci rău! ; o ură crâncenă mocneşte în sufle­tu lor. Văd răul şî se complac în el ca intr o bae călduţă ; sorb fie rea cu aceeaş poftă cu care un beţiv bea rachiu ; sî râd şi-s mul­ţumiţi: — Dreptatea o avem noi: răul este universal, iar omul nu va putea nic'odată să-l ocolească. Ei cad într’o deznădejde cum­plită care-l îmbrăţişează, şi se prostituiază şi pângăresc pămân­tul în fel şi chip ca pentru a-i pedepsi pentru că le-a dat lumina zilei. Sclavi ai propriei lor slă­biciuni, sunt condamnaţi să bată potecile pământul până în cea­sul morţii. Ei ridică suferinţa până la ran­gul unei divinităţi şi se proster­nează în faţa ei, nevroind să va­dă altceva decât propriile lor plăgi şi să audă altceva decât gemătul lor. Iţi fac gri­lă, căci sunt aseme­nea zmintiţilor; dar sunt res­pingători, căci sunt gata să scui­pe veninul lor în orişice obraz- Dacă le-ar sta 'n puti­nţă ar pân­gări şî soarele. Ceilalţi, înspăimântaţi şi zdro­biţi de durere, tac şi îşî tă'.nu­­esc viaţa, devin mici şi timizi dar nu izbutesc s’o ascundă faţă , cei puternici car­en întrebu­inţează ca pe-o argilă pentru a astupa crăpăturile vechei lor for­tăreţe. Un mare nume de cuvinte şi chipuri rri. s’au gravat în minte. Lacrimi amare au fost vărsate în faţa mea ; de multe ori am fost asurzit de râsul teribil a! deznădejde! ; am gustat din toa­te otrăvile ; am băut d'n apa a sute de păraîe.. Şî deseori am vărst eu însumi lenimi amare de nemţţintă. Viata se ridica în fata ochilor mei ca un coşmar cumplit, ta, un vârtej dr ***** %nt|eratoare. Vedeam *T*nsa tr ."•.îs suspin un - • mu de deznă­de . ■•ea dureroasă a pământului r.G­reg, în prada unei­­năzuinţe inaccesibilă i­îmeî şî mantei mile. Sufletul meu gemea: „Nu, nu-’i aşa !“ Dâre de amărăciune curgeau pe toate drumurile pământului şi vedeam cu groază că nu e loc pentru Dumnezeu în haosul aces­ta unde toţi sunt stingheri-Nicăerî forţa sa nu putea să se manifeste ; nicăerî picioarele sale nu puteau să se-aşeze ; mă­cinată de durere şi teamă, de vrăjmăşie şi deznădejde, de lă­comie şi de neruşinare, viata că­dea în ruină, iar oamenii se pră­pădeau în dezunire şî izolare-II întrebam pe Domnul: — Tu nu eşti oare decât visul sufletului omenesc, speranţa ză­mislită de deznădejde în ceasul mohorât al neputntei? Vedeam că fecare avea un dumnezeu anumit şi că acest dumnezeu nu era nici mai nobil, nici mai frumos decât servii săi. Iar constatarea mă copleşea. O­­ de Maxim Gorki mai nu îl caută pe Dumnezeu, ci­­ caută uitarea durerii Sale. Nenorocirea îl alunga de colo până colo : el eșea din sinese, vroia să ocolească­ fapta, li eră teamă să conlucreze cu viata, căuta un ungher liniştit unde să se poată ascunde. Nu mai ve­deam ca oameni sfântul lor fiori al cătărîi Domnului şi nici năzu­­inţa aceea spre bucuriile divine , vedeam doar frica lor de viaţă* dorinţa de-a risipi amarul. Conştiinţa mea striga: „Nu, nu-i aşa !“ Uneori mi se întâmpla să ml încrucişez, cu un om care­ medi­ta serios ş’n a cărui privire stră­­lucea o flacără curată. II întâl­neam odată sau de două ori în starea aceea ; dar a patra sau a cincea oară nu mai era acelaş ; găseam într’însul un om îndâr­jit sau beat; modestia făcuse loc grosolăniei şi neruşinării.'— şî blestema. Iar eu nu înţelegeam pentru ce anume făptura aceea decăzuse şî în ce anume s’a poticnit! Mi se părea că toţi erau orbi şi că mer­geau în bobote. Nă auzeam decât rareori un cuvânt viu. De prea multe ori oamenii întrebuinţează cuvinte streine, ignorând ideea generoasă ori rea pe care o conş­ţin. Adunau discursurile pioşilor călugări, profeţi­le ermeţilor şi a­­nahoreţilor împărţindu-şî-le aşa cum fac copiii cu cioburile vase* lor. Nu vedeam oameni, di crâm* pee de viaţă nimicită, de pulbere umană plutind pe deasupra pă­mântului s! alungată de vânt di­naintea bisericei. O mulţime fără de număr for* fotea în jurul relicvelor şi-al i­­coanelor sfinte, miraculoase, cău­­tând doar uitarea. Icoanele pierduseră puterea, lor asupra mea de când eram copil, iar viaţa monacală nimici cu totul bruma de credinţă ce-a­ veam în ele. Procesiunile mă ’n­­năbuşeau ; asemeni unui enorm­ cenuşiu, vierme, oamenii se tâ* rau prin colbul drumurilor, aţâ* ţându-se reciproc, mânaţi de-o putere pe care n’o ştiam- Iar deasupra lor, încovoîndu-se grumajîi spre pământ, piana i­­coana sfântă, ca o pasăre galbe­nă , ai fi zis că povara e­ e prea­ grea pentru umerii cari o duc­ trad. de ION PAS -xox--------­ Catastrofal încendiu în Japonia O mie de case distruse LONDRA 22. (Rador). — „Daily Mail“ anunță din Tokio că un incendiu a dis­tru­s o mie case la S­ansu­­wai in provincia Ishikawa. Victimele sunt numeroa­se. tul de ciocolată COCOŞUL : Aş’ fi totuşi1'curios sa ştiu, care din găinile mele*' trădat, cu un negru !’ (Din .V Oeuvre“) t

Next