Lupta, aprilie 1927 (Anul 6, nr. 1621-1625)
1927-04-24 / nr. 1621
Anul VI. No. 162.rA "ToTTtTmille Lisaetor politic incenbne IB21~februarie 192/ AROMAMfiNTE g»« 12 luni ■••«••• so© 1« He © m ....... 400 wHe 3 . ....... AOO — 1A STRAl^ATATG DUBLU Redacţia şi Administraţia bucureşti, S»tr. Mrindar, 12 Optimistia De ce nu? Dacă credem în viaţă — şî trebue să credem, fiindcă o vedem amorţindu, renăscând de atâtea ori sub ochii noştri: dacă credem în primăverile, în reînnoirile omeneşti ca şi în acele ale Naturei, trebue să rămânem optimişti Că n’avem astăzi prea multe motive de a exulta, nimeni n’o contestă. Care e categoria socială mulţumită de starea eî. bucuroasă de ceea ce vede in jurul ei ? La noi, rămăşiţele boerimeî se uită. la bonurile de expropriere si oftează după un. trecut pe care nu-1 mai poate. întoarce şi asupra unui prezent pe are nu-L»poate evita- Critîca ei e cu arp mai amară cu cât inteligenta ei e mai ascuţită si cultura eî mai largă. Arendăsîmea suspină după paradisul pierdut — paradisul lenei sî absenteismului boeresc- Fictionarismul chlorotic visează sporurile cari întârzie $î așteaptă, în dorul gratificatelor, armonizarea salariilor. Industria sîî respiră pe urma tarifelor protectbr’ste, t 'ebându-se cât vor fi men. " gustoriile blestemi^i^n du-se , când vor fi abolite. ::\p fesorimea stă aiurită în mîjlocul tineretului, care, cu cât învaţă mai puţin, respectă mai puţin si cultura sî pe oamenii ei-Muncitorii manuali, cei dela oraşe, ca şî cei dela sate, ar ,trebui să fie cei mai optimişti, căci sunt, relativ, privilegiaţii vremneî de azi, când mâna de lucru e cea mai căutată şi-şî are epoca de aur sub regimul monedei-hârtîe-Pesimismul e, dîn nefericire, mai mult de cât justificat, din partea intelectualilor. Munca inteligentei, a. e cea msa di Ea e legat antipatică si banului f '■, bratele stat. Toar riorîtate •puterea .V,, «terea în all cu îm. or ce 'l puterile' pierdut considerabil t .'effetea si respectul pentru munca intelectuală, cum au pierdut-o produsele ei : ştiinţă, artă, morală. Asta e şi explicaţia pentru ce forţa brutală refuză culturei libertatea atât de in onoare în epocile de renaştere a civilizaţiei. Să se consoleze presa — a cărei prosperitate morală şi materială coincide totdeauna cu progresele în domeniul ştiinţelor şi al artelor — să se consoleze că astăzi trece prin vremuri grele- La noi, de pildă, ea s’a strâns la un foc in Vinerea Paştilor — Vinerea Morteî Mântuitorului — spre a se sfătui ce e de făcut, căci fariseii cer răstignirea ei- Şi totuşi să nu fluturăm vălul negru al Casandreî. E prea înţeleaptă Presa, a văzut şi a învăţat prea multe, ca să tragă concluzii grave dîn situaţiuni efemere, fragile şî vrednice de milă în cari se pot încrede doar cei săraci cu duhul. — Domnul a dat. Domnul a luat , fie numele Domnului lăudat, zice credinciosul fericit. Vremea face, vremea desface, zice cel a cărui înţelepciune e în îndoială. Să ne uităm la pomii cari iarăşi înverzesc. Ia mugurii, cari îşi sparg încăperea şi-şî trimit floarea la soare, la păsările cari revin în stoluri salutând primăvara , renaşterea, e învierea Să fim optimişti: „privighetoarea cântă şi liliacul e ’nflorit“! EMIL D. FAGURF „Reînvierea“ Ungariei ila retinerim Ungariei a contribuit în primul loc însăşi România şi nu o regretă. Cad atacurile armatei roşii a lui Bela- Kahn ameninţau şi ordinea internă dela noi Dar când s’a restabilit ordinea în Ungaria, nu au fost executaţi şi izgoniţi numai comuniştii, ci toţi acei democraţi cari alături de contele Karoly şi de Oscar lasy, vedeau reînvierea Ungariei în organizarea ei democratică pe temeiul păcei asigurate prin respectul tratatelor. in locul unei Ungarii pacinice a reînviat, încetul cu încetul o Ungarie irredenta, menită a neînstala treptat in privilegiile lor pe magnaţii unguri, vechii stâlpi ai casei de Habsburg. Ungaria aceasta trebuia să reînvie mai cu seamă spre a înlesni într’o zi alipirea Austriei la Germania. Este de sigur un succes al magnator unguri de a fi putut obţine concursul Engstereî şi al Societăţei Naţiunilor spre a reface finanţele publice ale ţărei lor, precum este un succes de a fi scăpat atât de ieftin dintr’o aventură ca aceea a falsificărei monedei franceze. D. d'Ormesson analizând în ,,Le Temps" situaţia Ungariei şi urmările pactului italo-maghiar arată că dacă Ungaria ar urmări scopuri pacifice, ajutorul Italiei şi al Angliei l-ar putea sluji pentru o politică constructivă, precum înţelegeri sincere, loiale, cu Iugoslavia şi România i-ar putea deschide drumul spre Fiume, asigurându-i bunăvoinţa Micei înţelegeri. Pentru aceasta insă Ungaria ar trebui Innainte de toate să r1 aibă conducători cari să repete cu încăpăţânare că niciodată tratatul de la Trianon nu va putea fi considerat ca definitiv. Ştirbirea acestui tratat ar îî începutul ştirbirei tratatului de la Versailles şi cea untărit lovitură dată franţei are alipirea Austriei la Cfirmen. Dar oare numai Franţa ar fi cea mai lovită? Italia ar fi cu mult mai amennrată. lată de ce garaţia efectivă a respectărei tratatelor în Europa centrală şi sud estică este menţinerea intactă a Micei înţelegeri colaborarea ei strânsă cu Polonia şi cu Franţa. Lucrul acesta va fi reafirmat în apropiata reunire a reprezentanţilor Micei înţelegeri şi vestea că ministrul de Freierne al României va vizita r Bmmnă după această reuniune este de pe acum salutată cu mulţumire de opinia publică a celor trei state aliate.______ Saturn GRANATE Oul invincibil D. general Averescu, înainte de a se retrage de sărbători la via d-sale de lângă T.Severin, a ciocnit ouă roşii cu toţi colaboratorii sale din guvern. Evident, d-nii miniştrii au ales timp de o săptămână, ouă cu coaja subţire ca foiţa de ţigară, pentru ca nu cumva, ferească Dumnezeu, să strivească oul şefului şi să-l indispună pe „tătuc“, mai ales acum în preajma remanierii! Dar nu asemenea ciocniri îl saltă, fac pe general. Un vis nutreşte , primul-ministru, să ciocnească ouă roşii cu d. Ionel Prătianu şi să iasă învingător! Ar intrebuinţa pentru aceasta şi un ou de lemn, dar ştie că al‘Marelui palat Lama e de oţel! Ce-l satisface că d. Trancu-Iaşi, zâmbăreţ şi insinuant, a rămas cu gălbenuşul în mână, că d. Manoilescu i-a oferit partea lată a oului, — acestea sânt mici succese de avanposturi, nu e victoria, nu e gloria! La Mărăşti, generalul Averescu nu se mulţumea cu astfel de victorii. Azi trebue să se declare încântat ca iesoiult ouălelui Cudalbu şi Văleanu! DESC. Găinele şi ouăle de Paşti - Ouăle astea sunt făcute de oameni. Cât trebue să fi suferit ! (După Milano). ,11 Guerin Meschinlano ■Mk 6 PAGINI 3 Direcția 358*75. — Secretariatul 358-74 »_Alîahiîstratia 358-73. £SÉ« ISEKK. I^Istracție cte Paşti CETĂȚEANUL? Nu‘i lor.Arti aşa de iute că anteţese! IONEL: Apoi asta vreau şi eu! Uta. fs©i nou Acordul franco-britanic pentru o comună intervenţie la Roma şi Belgrad spre a determina aplanarea conflictului italo-iugoslav este de aşa de mare importanţă încât de sigur că nu va scăpa nimănui acest fapt nou în politica externă foarte îmbucurător pentru Europa centrală şi mai ales pentru Balcani. Faptul că Londra şi Parisul au adoptat una şi aceiaşi atitudine faţă de conflictul italo-iugoslav este de natură a risipi nourii cari ameninţau Balcanii poate chiar pacea europeană. Mussolini conta pe sprijinul britanic pentru a rezolvi conflictul ca Iugoslavia in favoarea Italiei. D-nii Cheamberlain şi Briand dându-şi perfect seama de imperioasa necesitate ca marile puteri să nu se desintereseze de conflictul italo-iugoslav şi să caute a-l aplana cât mai grabnic, au întreprins o acţiune diplomatică comună atât la Roma cât şi la Belgrad. Aceasta înseamnă o mare garanţie că Balcanii, Europa, vor recâştiga liniştea. Dacă s’ar fi lăsat Rome şi Belgradului să tranşeze singure sau să se aducă conflictul în faţa Ligei Naţiunilor, ar fi continuat să se menţină atmosfera îngrijitoare pe care a creat-o conflictul. Intervenţia Angliei şi Franţei va schimba atmosfera cabinetelor de la Roma şi Belgrad, va înăltura intransigenţa acolo unde ea s’a manifestat şi astfel v’om ajunge cât mai repede şî la un acord Italo-iugoslav asupra Albaniei. Ambele aceste state amice şi a Hate au interese în Albania. Deci sfera de acţiune, protectoratul asupra Albaniei, în interesul păcei generale, se cuvine să fie împărţite in mod real între Italia şi Iugoslavia. Să nădăjduim că străduinţele comune ale Angliei şi Franţei vor ajunge la acest rezultat. La noi evenimentul acesta, intervenţia comună a Angliei şi Franţei, a produs o excelentă inpresie în toate cercurile politice şi diplomatice unde este viu comentat. Da mauv că Maiad impresia a făcut-o asupra statelor cari constituie Mica Antantă a cărei apropiată reîntrunire la Praga va avea loc astfel intr’o atmosferă cu totul prielnică rezolvire! problemelor pe, cari le va examina. R. X. ii&lo-jngosl ■ t * Is politico externi ■XXRege a Ungariei, fiul fostului generalisim Frederich, care are cele mai multe şanse să ajungă pe tronul Ungariei, sprijinit şi de Musolinî -00X00- Arhiducele Albrecht Preşedintele Conduridis a demisionat BERLIN 22. (Rader). — Se anunţă din Atena că preşedintele Republic®, amiralul Conduristis a fietica SiEw. In jurul Aşteptăm să vedem rezultatul recensământului. Mărturisim că în primul loc acest recensământ care, nu o tăgăduim că ar fi fost mai bine să se facă într’o situaţie mai puţin încurcată, nu ne interesează decât dintr’un punct de vedere: să tăiem odată şi definitiv sursa acelor campanii cari se pun la cale fie la Moscova, fie la Budapesta, campanii cari tind a prezenta Basarabia ca rusească sau Ardealul ca unguresc ! Acei cari mai cer plebiscit îl vor avea în curând, un plebiscit cu semnătura fiecărui locuitor. Cum însă cunoaștem multeapucături reprobabile ale unora dintre agenţii administrativi însărcinaţi cu astfel de misiuni delicate, am atras atenţia şi stăruim asupra faptului ca să se supravegheze bine operaţia, pentru ca ea să nu degenereze în şicane mai alee în acele regiuni unde trebue să fie condusă într’un spirit cu deseverşire nepărtinitor, „îndreptarea” relevând observaţiile ce le-am făcut în numărul precedent ne asigură că nu s’a angajat un personal special pentru această operaţie. Perfect. Deci din acest punct de vedere noul recensământ nu va necesita nici o cheltuială. Totuşi „îndreptarea”, vorbind într’alt articol despre acest recensământ, spune că deocamdată s’au cheltuit 5 MILIOANE LEI NUMAI PENTRU IMPRIMATE. Și imprimatele — asta firește că nu mai spune foaia guvernamentală — s’au imprimat chiar la ziarul „îndreptarea” a cărei imprimerie va încasa deocamdată câteva milioane. Se vede că „Monitorul Oficial” n’a putut imprima buletinele din cauză că la imprimeria Statului s’a tipărit lucrarea d-lui Goga : „Mustul care ferbe” ! II (C. Duminică 24 Aurii. 192? ‘nn-*11*“- •-**-•■ ■^au* Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE primeşte direct ia admirl* •fra|a ziarului și la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul In tar& 6 Lei In străinătate Oamenii In sease ani de peregrinări am văzut foarte mulţi oameni înnădiţi de necazuri: ei nu pot să vadă nimic altceva deci rău! ; o ură crâncenă mocneşte în sufletu lor. Văd răul şî se complac în el ca intr o bae călduţă ; sorb fie rea cu aceeaş poftă cu care un beţiv bea rachiu ; sî râd şi-s mulţumiţi: — Dreptatea o avem noi: răul este universal, iar omul nu va putea nic'odată să-l ocolească. Ei cad într’o deznădejde cumplită care-l îmbrăţişează, şi se prostituiază şi pângăresc pământul în fel şi chip ca pentru a-i pedepsi pentru că le-a dat lumina zilei. Sclavi ai propriei lor slăbiciuni, sunt condamnaţi să bată potecile pământul până în ceasul morţii. Ei ridică suferinţa până la rangul unei divinităţi şi se prosternează în faţa ei, nevroind să vadă altceva decât propriile lor plăgi şi să audă altceva decât gemătul lor. Iţi fac grilă, căci sunt asemenea zmintiţilor; dar sunt respingători, căci sunt gata să scuipe veninul lor în orişice obraz- Dacă le-ar sta 'n putinţă ar pângări şî soarele. Ceilalţi, înspăimântaţi şi zdrobiţi de durere, tac şi îşî tă'.nuesc viaţa, devin mici şi timizi dar nu izbutesc s’o ascundă faţă , cei puternici caren întrebuinţează ca pe-o argilă pentru a astupa crăpăturile vechei lor fortăreţe. Un mare nume de cuvinte şi chipuri rri. s’au gravat în minte. Lacrimi amare au fost vărsate în faţa mea ; de multe ori am fost asurzit de râsul teribil a! deznădejde! ; am gustat din toate otrăvile ; am băut d'n apa a sute de păraîe.. Şî deseori am vărst eu însumi lenimi amare de nemţţintă. Viata se ridica în fata ochilor mei ca un coşmar cumplit, ta, un vârtej dr ***** %nt|eratoare. Vedeam *T*nsa tr ."•.îs suspin un - • mu de deznăde . ■•ea dureroasă a pământului r.Greg, în prada uneinăzuinţe inaccesibilă iîmeî şî mantei mile. Sufletul meu gemea: „Nu, nu-’i aşa !“ Dâre de amărăciune curgeau pe toate drumurile pământului şi vedeam cu groază că nu e loc pentru Dumnezeu în haosul acesta unde toţi sunt stingheri-Nicăerî forţa sa nu putea să se manifeste ; nicăerî picioarele sale nu puteau să se-aşeze ; măcinată de durere şi teamă, de vrăjmăşie şi deznădejde, de lăcomie şi de neruşinare, viata cădea în ruină, iar oamenii se prăpădeau în dezunire şî izolare-II întrebam pe Domnul: — Tu nu eşti oare decât visul sufletului omenesc, speranţa zămislită de deznădejde în ceasul mohorât al neputntei? Vedeam că fecare avea un dumnezeu anumit şi că acest dumnezeu nu era nici mai nobil, nici mai frumos decât servii săi. Iar constatarea mă copleşea. O de Maxim Gorki mai nu îl caută pe Dumnezeu, ci caută uitarea durerii Sale. Nenorocirea îl alunga de colo până colo : el eșea din sinese, vroia să ocolească fapta, li eră teamă să conlucreze cu viata, căuta un ungher liniştit unde să se poată ascunde. Nu mai vedeam ca oameni sfântul lor fiori al cătărîi Domnului şi nici năzuinţa aceea spre bucuriile divine , vedeam doar frica lor de viaţă* dorinţa de-a risipi amarul. Conştiinţa mea striga: „Nu, nu-i aşa !“ Uneori mi se întâmpla să ml încrucişez, cu un om care medita serios ş’n a cărui privire strălucea o flacără curată. II întâlneam odată sau de două ori în starea aceea ; dar a patra sau a cincea oară nu mai era acelaş ; găseam într’însul un om îndârjit sau beat; modestia făcuse loc grosolăniei şi neruşinării.'— şî blestema. Iar eu nu înţelegeam pentru ce anume făptura aceea decăzuse şî în ce anume s’a poticnit! Mi se părea că toţi erau orbi şi că mergeau în bobote. Nă auzeam decât rareori un cuvânt viu. De prea multe ori oamenii întrebuinţează cuvinte streine, ignorând ideea generoasă ori rea pe care o conşţin. Adunau discursurile pioşilor călugări, profeţile ermeţilor şi anahoreţilor împărţindu-şî-le aşa cum fac copiii cu cioburile vase* lor. Nu vedeam oameni, di crâm* pee de viaţă nimicită, de pulbere umană plutind pe deasupra pământului s! alungată de vânt dinaintea bisericei. O mulţime fără de număr for* fotea în jurul relicvelor şi-al icoanelor sfinte, miraculoase, căutând doar uitarea. Icoanele pierduseră puterea, lor asupra mea de când eram copil, iar viaţa monacală nimici cu totul bruma de credinţă ce-a veam în ele. Procesiunile mă ’nnăbuşeau ; asemeni unui enorm cenuşiu, vierme, oamenii se tâ* rau prin colbul drumurilor, aţâ* ţându-se reciproc, mânaţi de-o putere pe care n’o ştiam- Iar deasupra lor, încovoîndu-se grumajîi spre pământ, piana icoana sfântă, ca o pasăre galbenă , ai fi zis că povara e e prea grea pentru umerii cari o duc trad. de ION PAS -xox-------- Catastrofal încendiu în Japonia O mie de case distruse LONDRA 22. (Rador). — „Daily Mail“ anunță din Tokio că un incendiu a distrus o mie case la Sansuwai in provincia Ishikawa. Victimele sunt numeroase. tul de ciocolată COCOŞUL : Aş’ fi totuşi1'curios sa ştiu, care din găinile mele*' trădat, cu un negru !’ (Din .V Oeuvre“) t