Lupta, iulie 1927 (Anul 6, nr. 1676-1702)

1927-07-01 / nr. 1676

P Jk nisi VI. Mo, 1676 CONST. MILLE • st dirsetar boittle: D*eemferla 1921—Fabrusk­s 182^ ABONAMENTE a 13 laul • 800 leg Pa e m .................................... . 400 „ P9 3 # ...........................................300 „ IN STRAIMATITE dublu Redacția 9* Administrafia B­ucurești, Str. Sărindar, 13 Si se suspende Iată o soluțiune care are san­se su colivie multora , a unora pe motive de ordin financiar, fiind­că alegerile sunt cam costisitoa­re, altora pe motive de ordin le­gal, legea electorală actuală pu­nând pretenții absurde în fixa­rea cotelor de voturi- Guvernul nu scăpa de listele separate cari îi obligă la măsuri de,­, precau­­ţiune de cari s’ar lipsi, dacă ar fi posibil. Iar alegătorii ar fi încân­taţi să nu fie deranjaţi pe căldu­rile acestea de a merge la vot. Dacă toate aceste argumente nu sunt suficient de convingătoa­re , di, sub-secretar de stat la Internet Tătărăscu, a găsit unul pe cărei credem hotărâtor» Declaratiunile făcute de d-sa presei la Cluj sunt­ de o impor­tantă politică definitivă. . In parlamentul trecut d-­linu­­ţă Bratianu a polemizat cu gene­­ralul A­vereseu asupra caracteru­lui politic sau administrativ al sub-secretarilor de stat, contes­tând acestora dreptul de a face politică. D. Duca pare a îi de altă păre­re. D-sa, ca ministru de Interne, rmâî ales în cursul campaniei electorale, evită a face politică. A trecut însă această sarcină sub-secretarul de stat de la inter­ne — d- Tătărăscu-Acesta, după ce a arătat că scopul venirei sale în Ardeal a fost de a controla aplicarea „mă­surilor pregătitoare luate de gu­vern în vederea săvârşirea opera­ţiunilor electorale", a declarat că guvernarea de mâine «va trebui­ să depăşească cadrul unei­­ sin­gure legislaturi, căci experiența trecută a dovedit că o singură le­gislatură nu poate asigura posi­bilitățile de realizare integrală a grelelor și complexelor proble­me de guvernământ. Dacă un sub-secretar­ de stat o spune- se vede că o, știe, cum se zice, din sursă serioasă. E, deci, stabilit, că guvernul de azi este un guvern de minimum doisprezece ani. Contractul pare încheiat în bună și cuvenită for­mă — fără posibilitate de rezili­ere. Atunci, de ce să se mai de­ranjeze sub­secretarii de stat în călătorii de control a aplicărei măsurilor electorale «pregăti­toare ■?“ Și de ce alegeri ? Ca să se îndeplinească „for­mele" si să se salveze aparen­tele ? Comedia aceasta nu mai este reclamată de nimeni» In ziua când va fi reclamată în adevăr de tară — nu va mai fi comedie, ci o realitate. Dar numai atunci» Până atunci însă e o comedie care discreditează regimul con­stitutional si parlamentar­ei suspendare a acestor forma­litătî mincinoase ar fi­ un oma­giu adus sinceritătei si respec­tului de tară si de popor, care n’au greşit cu nimic ca să fie târâti ca figuranţi în asemenea procesiuni de carnaval. Un decret lege cu articol­­unic ar stabili complecta armonie în­tre fondul și forma de stat a Ro­mâniei, de azi­„Articol unic: Până la alte dispozitiuni, Constituţia, Parla­mentul şi Legea electorală, ră­mân suspendate. Actualul gu­vern rămâne la putere pe un termen de doi­spre­zece ani" L. T. A. CU APROXIMAȚII» Timp de câteva luni, fostul sub­secretar de stat dela interne, d. Bucsan, s’a agitat pe chestia re­­censământnUn. I$i R&sise 92?^ lucru, — ;i încerca să justifice pro zer*ta sa pe banca ministeriala, polemizând cu minoritățile și or­donând un recensământ. Ca să se afle mereu în treabă, a dat ordine peste ordine, circulari peste circulari, lămuriri peste lă­muriri. A tipărit apoi tot soiul de formulare care trebuiau savant complectat© de către bieţii noştri cetateni, — si, mai ales, a­­ făcut mult caz de felul cum a ştiut sa organizeze faimosul recensământ. Rezultatele se văd acum. In loc să aflăm cu preciziune cât locui­tori avem în tară. — recensămân­tul ne serveşte o cifră cu totul a­­proximativă. Nu numai atât. Dar în Bucu­reşti, unde lucrurile ar­­ trebuit să meargă strună, — rezultatul e deadreptul ridicol. Ştiti care e nu­mărul de locuitori ai Capitalei ! Intre 400 si 800 de mii de inşi! Au­torităţile viu sunt de acord asu­pra numărului, dar, de ceia ce e sigur, e că nu sunt mai pufin de 400 mii de suflete si nici mai mult de 800 de mii în Capitală. E destul de precis, nu-i asa ? Pe astfel de cifre se poate în­­tr’adevăr întemeia orice studiu se­rios, orice măsură serioasă- i, ca și cum cineva i-ar spune unui en­­silez că Londra are o populațiune între 4 și 7 milioane.­­ Frumos rezultat, n avem ce zice î Aq« Lipsa de realitate? Sunt incidente care mânjesc viaţa politică a ţării noastre şi care umplu de ruşine sufletul oricărui om cinstit Datorite ex­cesului de zel de care se stră­­duesc să dea dovadă, mai cu teamă in preajma alegerilor, mânuitorii suburbani ai bâtei şi ai pumnului,­­ aceste inci­dente fac dovada unei mentali­tăţi anarhice, şi mărturisesc bal­canistaul conducătorilor noştri cari preferă popularitatea ur­nelor furate, dragostei sincere , masse! alegătoare. N’a­ trecut un an de când ar­mate a fost scoasă în judeţul Bihor, ca să tragă în sătenii ro­­mâni ce mergeau, paşnici, să-şî exercite dreptul de vot, — şi de cînd pleava societăţii organizată în bande de bătăuşi averscani su martirizat ţara de la un ca­păt la celalalt. Avem o nouă serie de alegeri, de astădată „li­bere”. Evident, pentru elegan­ţa lucrurilor, am fi preferat un dram de sinceritate din partea ce Im, cari, zâmbesc afabil şi tri­miţând circulari, nu înşfacă de guler bestia sadică trezită în fie­care agent electoral pentru ca­re lipsa răspunderii se garantea­­ prin anticipaţie. Debutul „alegerilor libere” a fost tragic : un fruntaş al na­­ţional-ţărăniştilor putneni, d. Ştefan Graur, — un om ale că­rui calităţi sufleteşti şi al cărui spirit de ordine sunt incontesta­bile, —­ a fost pândit mişeleşte la Mărăşeşti, şi rănit mortal de bătăuşi cari lucrau in cc­plici­­tatea unui comisar de poliţie.­­Atentatul criminal care a arun­cat în patul suferinţii un om ce se sbate între viaţă şi moarte, a stârnit indignarea tuturor ce­lor cari mai păstrează în suflet o cât de mică părticică de ome­nie. Numai „Viitorul" ne face sa­ citim cu surprindere rându­ri ca acestea i p- ■*»*** ■ d~hd St fensz?, vigil, ma agresiune? dela Marăgeşti, este mult mai bună. Ziarele cari au căutat să specu­leze din punct de vedere politic acest incident, nu au dat desigur dovadă nici de realitate nici de respectul adevărului". Se poate o mai mare batjocu­ră a suferinţii unui om pe care loviturile bandiţilor din Mără­­şeşti i-au mutilat, pe care furia liberală patronată de poliţie l-a scos aproape din viaţă, — o mai mare sfidare a durerii unei fa­milii care-şi vede tatăl în sân­g­e ? Cum se mai pot încerca po emiri de gazetă în jurul unei astfel de întâmplări ? Secreta­rul actualului ministru de ins­trucţie, d, avocat Nestor, sufe­­rise acum un an maltratările un­nui prefect dement. N’a protes­tat oare toată presa, indignată, înfierând scandalul de la Bu­zău ? Dece deci această atitu­dine a oficiosului liberal în ca­zul d-lui Ştefan Graur ? Nu e vorba de specularea u­­nui incident din punct de ve­dere politic. Nu. Cele ce s’au petrecut la Mărăşeşti sunt o ru­şine şi o crimă. însuşi primul ministru, ca şi d. ministru de in­terne, au înfierat actul crimi­nal. De ce îşi permite „Viitorul’ glume şi polemici pe o temă a­­tât de serioasă şi atât de tristă? Maltratările electorale libe­rale nu sunt mai plăcute, n’au un farmec mai deosebit ca cele averescurte. Fiind la fel de odi­oase şi de înjositoare pentru viaţa publică a ţării, le vom tra­ta în consecinţă. G.­­ Ziarul „LUPTA” primeşte abonamente de vilegiatura pe Impui veni cu d­os luni * 4 PAGINI 3 LI Direcția 358*75 — Secretariami. 358*74. — Administrația 358-73. „Campania electorală decurge în linişte Poantaţiile electorale ale liberalilor Campania electorală este in ţpîu­­In câteva judeţe în cari şe­fii organizaţiilor liberale se tem mai mult de puternicul curent ce se manifestă în favoarea opo­ziţiei naţional-ţărăniste, au înce­put să încerce cu bâta rezisten­ţa cetăţenilor alegători. Agenţii electorali se antrenea­ză (vezi cazul Graur, preşedin­tele organizaţiei partidului na­­ţional ţărănesc din judeţul Put­­na) spre a pipăi care este pute­rea de rezistenţă a opoziţiei şi care este — aproximativ bine­înţeles — marginea răbdării ce­tăţenilor, spre a şti până unde să întindă coarda în ultimele zile ale propagandei electorale şi, mai ales, în ziua mare a "­con­sultării voinţei cetăţenilor ale­gători".­­ Deşi de la centru se dau ordine liniştitoare pentru siguranţa can­didaţilor opoziţiei, în satrapiile încredinţate încercaţilor electori ai partidului liberal au început toate vechile practici electorale în care primul loc îl joacă admi­nistraţia pusă, cu automobile cu tot, la dispoziţia reprezentanţilor Partidului liberal.­­ Acolo unde bâta nu poate frate­ţiona, acţionează presiunile de ordin moral şi material mai efi­cace de multe ori decât „argu­mentele ad hominem" Întrebuin­ţate de maeştrii bâtei guverna­mentale pe spinarea cetăţenilor bănuiţi de sentimente nepriete­neşti pentru candidaţii partidu­lui naţional liberal. * Totuşi conducătorii partidului liberal, cu candoare demnă de ad­mirat, susţin­ aci în inima ţării că In general campania electora­lă se desfăşoară în linişte si că Incidentele semnalate în ziarele opoziţiei si în presa independen­tă nu sunt decât note discordan­te si regretabile în armonia de­săvârşită în care decurge propa­ganda tuturor partidelor opozi­ţiei ! Conducătorii partidului liberal se fac că nu ştiu că au fost nu­miţi prefecţi, în centrele în care partidul naţionalărănesc este singurul partid cunoscut în mas­se/ mari ale alegătorlor, ofiţeri activi din jandarmerie puşi să scoată din urne în care vor fi numai buletine adverse — ce maeştri prestidigitatori — bule­tinele pe­ cari sa fie înscrise nu­mele candidaţilor partidului na­tional liberal, absolut­­necunos­cuţi In acele meleaguri. . Acei cari vorbesc de alegeri libere“ uită că, în unde judeţe­, s’a profitat de faptul că organi­­zaţi­unîle Partidelor din opoziţie nu au prîrtft în timp utR apro­barea candidaturilor, ca să se e­­vite lupta electorală făcând impo­sibilă — prn manopere dolosive — depunerea candidaturilor în termenul prescris de legea elec­torală, dună cum se uită cu u­­surintă* «■'-hingiuirile cari au fost semnalate de la un colt la altu­l al tării în ultima săptămână de „li­bertate“ electorală. V.ste interesant de știut că în calculul Partidului liberal asupra rezultatului alegerilor nu intră alte partide politice in afară de partidul national ţărănesc. Am avut prilejul să asistăm la unele pontage cari dovedesc că partidul liberăi — contând bi­neînţeles pe supremele mijloace ce vor fi întrebuinţate în multe judeţe la urne, — crede că vor­ in­tra in Cameră cel ptin 120 de reprezentanţi ai partidului naţio­­nal ţărănesc, căci s’au convins şi liberalii că în toată ţara există un curent extraordinar pentru a­cest partid. Evident, calculele nu sânt exa­gerate. Dacă alegerile ar fi real­mente libere, dacă urnele ar fi cinstit deschise pretutindeni, da­că procesele verbale ale rezulta­­telor alegerilor ar fi fidel redac­tate în conformitate cu realitatea listele partidului naţional-ţără­­nesc ar trebui să fie declarate liste majoritare şi două treimi din scaunele de deputa­t ocupa­­te de reprezentanţii, acestui part­id. Dar aşa cum decurge campa­nia electorală, cunoscând măsu­rile cari s’au luat, pentru partidul national-tărănesc ar însemna un triumf în istoria existente" Tar dacă ar reusi să trimită în Par­­lament chiar numai 70 de repre­­zentanti-Nu e mai puţin adevărat, că în­artidul national-tărănesc sunt unii entuziaşti şi optimişti cari susţin că orice ar face liberali­ e zadarnc şi că dacă nu vor fal­sifica contrextul urnelor, numai fără de legile administraţiei nu-l vor putea salva, că guvernul e într’o gravă prie­ id­e de a nu putea întruni cele 40 la sută din voturi cari, după monstruoasa le­ge electorală votată în ultimele zile ale guvernării liberale trecu­te, i-ar putea aduce prima care să-i pue la dispoziţie majoritatea mandatelor­ Până la alegeri mai avem nu­mai o săptămână Să vedem­­ cum vor confirma sau desmînti urnele poanta viile diverselor partida I. R* fasHssa&sg^^ Dup! 4. Mihu­ Popescu ti. Bucu-Citul Rade lumea, face un haz ne­spus de... păţania d-lui Cudalbu Popescu, şeful aşa zisei organi­­zaţiuni averescane din Tutova. Fostul ministru al justiţiei, mare proprietar urban, autorul faimoasei legi a chiriilor cu care s’a frământat un an, omul care nu a scos o vorbă fie in parlament fie în întrunirile pu­blice ale averescanilor, d.r Cu­dalbu Popescu s’a dus la Bâr­lad şi, in termen legal, s’a pre­zentat la tribunal cu o listă de candidaţi, presupunând că or­ganizaţia averescană locală mai există, că cel puţin are numă­rul de candidaţi necesar alcă­­tuirei unei liste pentru alegeri­le generale. Şi ce n’a făcut: d. Popescu Cu­dalbu Ia. Bârlad ca să-şi întă­rească... fief­ul ! Ca ministru al justiţiei şi-a remaniat justiţia locală după cererea electorilor averescani. Până şi... grefa a fost averescanizată, în contra a­­vizului superior al magistratu­­rei. / ^ \ De altfel sub provizoratul a­­verescan nu s’a mişcat la Bâr­lad nimic fără ştirea ministru­lui justiţiei. Cine ar fi crezut însă că­­d. Popescu Cudalbu trecând în o­­poziţie nu va găsi candidaţi pen­tru a-şi alcătui lista? Ei bine, s’a întâmplat ceva şi mai comic, s'a întins o cursă d-lui Cudal­bu. După ce s’a prezentat la tri­bunal, candidaţii trecuţi pe lis­ta averescană, s’au prezentat de clarând că n’au autorizat pe d. Cudalbu să le pună candida­tura. -■» 1 De prisos să mai stăruim asu­pra.... capului d-lui Cudalbu în urma acestei scene. Se pare însă că şi în alte părţi s’a petrecut acelaşi lucru. D. Bucşan, fostul subsecretar de stat la interne, acel care a a­­vut atribuţiuni speciale de la cumnatul d-sate castelanul dela Ciucea, d. Bucşan a simulat in­tenţia de-a depune o listă la Trei­ Scaune unde — o spune foaia averescană — era sigur, absolut sigur, de reuşită ! Cum s’a întâmplat nenorocirea ? D. Bucşan n’a reuşit să legalizeze semnăturile de pe listă şi ast­fel a pierdut termenul legal ! Avem convingerea că ne a­­flam în faţa unei.... înscenări a ffiaKMudtdlxti d-luî Gosa, Dar d. Duca sau d. Stelian Popescu ar trebui să dejoace asemenea ma­nopere şi sa ordone imediata le­galizare a semnăturilor candi­daţilor de pe lista d-lui Bucşan, pentru ca lista să poată fi de­pusă. Ne prindem că dacă guvernul ar da acest ordin, autorităţile nu vor mai putea da de urma d-lui Bucsan, care s'a grăbit să se reinstaleze în cocheta sa vila din cartierul Bonaparte. C­U GRANATE Guvernul a luat hotărârea ca de a­­cum înainte consiliile de miniștri să se ţie la Externe, iar nu la preziden­­ţia Consiliului cum se făcea până azi. Măsura a fost luată, probabil, din cauză că la prezidenţie nu se mai părea nici o m­asă, nici un birou, nici un scaun, în urma, operaţiei de recunoştinţă naţională la care s’a de­­dat anturajul ă­lui general Aver­escu, transportând tot mobilierul preziden­­ţiei la­ noua locuinţă pe care parla­­mentul averescan a dăruit-o, din ba­­nii Statului, fostului premier. Oricât am­ vrea să facem opoziţie cu orice preţ guvernului liberal, re­­cunoaştem, ţi noi că era greu actua­­lilor­ miniştrii să lucreze în picioare, sau să vie cu scăunelul de­ acasă! De altfel e explicabil şi din punct de vedere sufletesc: e greu să te simţi bine, într'o casă pustie! Tr&t&t de amiciţie toco-iEgeslav * KEMAL PAŞA •prezidentul republicii turceşti, actual, mente l.â Ktwisfcad. despre care se »ptme c.S la întoarcere, se va ewi la Belgrad, pentru a semn*, u» tratat 4* amibHie turcOjlugoslav, ____ XX -­ DESCA Guvernul din Buda-Pesta a asigurat o mare răspândire u­nui articol al proprietarul­ui lui „Daily Mail” — lordul Rother­mere, în care se preconiza modi­ficarea tratatului de Trianon, întoarcerea de teritorii ceho­slovace, române şi iugo­slave o­­presorilor milenari ai naţiona­lităţilor de sub fosta coroană a Sfântului Ştefan, iar ca pre­siune pentru atingerea acestui scop, s­e propunea ca bancherii engleji să refuze credit statelor Micei înţelegeri. Articolul proprietarului lui „Daily Mail” nu a provocat pani­că intre oamenii serioşi. Aces­­tia şi-a­ amintit formula con­­stitufională engli&ii 1 Del a Re­­gele rău Infomat, la Regele mai bine informa». Formula aceasta au apîic­at’o și succesorului Napoleonului presei engleze — răposatul lord JWorthcHff, zicându-și s — Dela lordul l­othermere, ziarist rău informat, la lordul Rothermere, ziarist mai bine in­format. In consecinţă, dacă lordul Rot­hermere ţine ca proprietarul lui „Daily Mail” şi gazeta sa să fie consideraţi capabili de obiec­tivitate şi de a se informa bine, el va merge la Praga, Belgrad şi Bucureşti, cum a fost şi la Buda-Pesta şi se va informa. Va face-o poate cu atât mai mult cu cât d. Wikhiam Steed, fost editor al politicei externe a ziarului „Times” şi unul din ziariştii engleji cei mai versaţi în problemele sud-est europene legate de prăbuşirea monarhiei habsburgice, susţine într’un ras­puns la articolul lordului Rot­hermere lasă să se înţeleagă că propaganda maghiară s’a slujit cu dibăcie de articolul dîn „Daily Mail” şi dă lordului Rot­hermere sfatul că dacă vrea să combată în adevăr bolşevismul m­oî să compare sistemul din Ungaria cu acela introdus la întreaga Românie prin reforma agrară. Atuncî proprietarul îuî „Dai­ly Mail” va înţelege şi rostul procesului optantîlor, menit a alimenta campania contra tra­tatului de Trianon. Avem bună nădejde că moş­tenitorul genialului editor de ziare care a fost lordul North­­cliff, va căuta să asculte şi alte clopote de­cât cele dela Pesta.­ ­ —XIX­.— E, D, F. mm Vines*11 felie 1927 director EMIL C. FAGURE PUBUCITATE primette direct la admini­­strati*' ®iarului «I la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul in fard 6 Lei in străinătate Creionul actualităţii Convingerea prefecţilor PREFECTUL 1 la să aducă cifrul - că «elegr»­ma asta trabua să fie cu cheie ! Pasilidara. Este o veche tactică, mai ales la liberali, ca în ajunul alege­rilor generale să afişeze un op­timism extraordinar şi să anun­ţe o guvernare lungă, foarte lungă... Nu ştim dacă tactica a­­ceasta foloseşte în alegeri, da­că prin aceasta liberalii e alligă un singur vot. Dar cu siguran­ță că atunci când liberalii se laudă că vor sta la putere nu patru ci opt sau zece ani, nu numai că nu contribue la cal­marea spiritelor, la potolirea patimelor, la... con­ciliarea do­rită de rege, ci din contră. Să admitem că partidul libe­ral, care știe cum trebuie să.... facă alegerile, care ştie ce fel de educaţie electorală e nece­sară sub regimul sufragiului u­­niversal, va avea majoritatea parlamentară necesară a înde­plini... formele regimului par­lamentar,­­ căci nu trebue sa ne facem iluzia că tot sub o fic­ţiune vom trai şi mâine. Dar oare în împrejurările grele de azi, cu preocupările pe cari le­ au adevăraţii bărbaţi de stat, e suficient ca un partid să răuşeasca a veni la guvern, indiferent cum, să răuşească a-şi face formele parlamentare, etc. ? In împrejurările de acum şi cu dificultăţile pe cari le pre­văd oamenii politici, ţara n’are nevoie numai — cum cred unii — de un guvern... omogen, de un parlament la fel, ţara are nevoie de linişte, de armonie, de conciliaţiune — cum o cere mereu suveranul — ţara are ne­voie de o destindere reală, nu ca acea de acum, cân­d cloco­tesc patimele şi nici de acea... destindere care va ieşi din ale­geri şi care se întrevede că ne va duce la frământări interne şi mai mari. Intr’un cuvânt admiţând câ liberalii vor repurta cea mai mare... victorie electorală — şi e foarte problematică­­valoarea morală a victoriei electorale li­berale ! — pentru a se ajunge la destinderea dorită, imperios necesară în situația internă de acum, nu se impune de­cât a­­cordul... partidelor, o guverna­re în spiritul unui astfel de a­­cord și ulei de cum o guvernare esclusivă de partid, RN­P. Lăsat­ juraţii să aibe influenţa asupra pedepsii ! La Viena curentul, contre achitarea d-nei K­ozio­vescu devine din ce în ce mai puternic Achitarea soţiei şi asasinei lui Traian Grozăvescu, a pro­dus o impresie extrem de pro­fundă la Viena, cauzând o vie nedumerire in public, a cărei majoritate a luat hotărât atitu­dine contra sentinţei pronunţa­te Sâmbăta trecută, un Neue Freie Presse, venit­uri în Capitală, se comentează sub titlul de mai sus această a­­chitare, în termenii următori : „Ar fi nesincer să trecem sură tăcere, în public, verdictul ju­raţilor şi achitarea d-nei Groza­vescu a produs o puternică şi profunda surescitare. Numărul acelora, cari se ridică împotri­va asasinatului rămas fără pe­deapsă, creşte in sentimentul celor mai mulţi, — evident ne­însufleţiţi de cruzime sau dorin­ţă de răzbunare, — nu se poa­te împăca că o achitare vine să şteargă atîta patimă şi violenţă. Fără îndoială, că apărătorul asasinei, dr. Sieger, are depli­nă dreptate când spune, că sala unui tribunal are azi alt aspect şi juraţii nu trebuie flueraţi ca un artist prost. Cu aceste singure cuvinte nu se poate insă arunca peste bord curentul ce s’a născut în opinia publică şi oricât ai înţelege, că juraţii au fost influenţaţi de milă faţă de acuzată, care prin asasinatul acesta şi-a nimicit viaţa toată, omorul rămâne o­­mor. E explicabil deci dacă publi­cul nu e mulţumit cu un ver­dicht, care lasă neispăşită moar­tea unui însemnat artist, ver­dict, care a avut încă de a doua şi dela pronunţarea lui, conse­cinţe grozave, in cazul qua­­malog din alt oraş din Austria. (In altă parte a ziarului rela­tăm şi aceasta nouă crima) . Aceste curente şi discuţîunî nu sunt decât foarte naturale. Legiuitorii noştri nu ar trebui să treacă peste ele, ci să tragă concluzia de aci, că în mod vă­dit, instituţiile justiţiei noastre prezintă o eroare care trebuie îndreptată, pentru ca încrederea poporului în curţile cu juri să nu fie sdrm­ccnată. Noi suntem de părerea, că a­­ceste achitări nu trebuie să du­că însă nici la­ amputarea, pute­rei juraţilor. Dr. Sieger are şi acolo drep­tate când spune, că cucerirea sfinţită a libertăţii noastre nu trebuie micşorată sau păgubi­tă. Mai mult , Concepţia noastră e, că jura­ţilor trebuie să li se dea o pu­tere mai mare, dânduli-se drep­tul, nu numai să se rostească în verdictul simplu, ci să aibă şi posibilitatea să exercite asu­pra pedepsei însăşi o influen­ţă corespunzătoare şi limitata de autoritatea tribunalului. Să presupunem, că în căzui Grozăvescu, juraţii ar fi fost În­ stare sa spună tribunalului : a­­cuzata e vinovată de o lovitu­ră care a pricinuit moartea. Nu vroim însă, ca verdictul să fie virtualmente egal cu o condam­nare la moarte. Nu vroim­ ca ea să fie aruncată pentru ani de zile în inchisoure, unde acest corp atât de bolnav, ar fi corn­ul ect zdruncinat. O ducem în­tr’o casă de detempie dind-o în oază sigură. Pedepsim­-o aș a, ca să noată sm­orta pedeapsa. E probabil, că în aceste con* difiim! sentința ar fi fost alta si că mila nu va fi adus la un Nu. radical, faţă de responsabi­litatea asasinei. Mergem insa şî mai departe. Contimuare în pag. m­­ai

Next