Lupta, decembrie 1927 (Anul 6, nr. 1807-1832)
1927-12-01 / nr. 1807
ANUL VI. No. 1807 CONST. MSUE Fost director politic: Decembrie 1921 Februarie 1927 ABONAMENTE #© 17 luni , . « . ... 800 fe 8 „ .............................400 *?e 3«* ....... 2oo IN STRAINATATE DUBLU Res3sacîfa si Administrata BUCUISESTI STR. SA.RlNTDA.lt. 13 B 9BS 31 Sub noua situatie Abolirea reginam! excepta! — — Am pilotat zilele acestea un jurnalist englez, venit să vadă Bucureştii şi să cunoască situaţia politică după moartea lui Ion I. C. Brătianu. L’am prevenit că, din nou, jurnaliştii cari ar veni să caute senzaţionalul la Bucureşti, se vor întoarce decepţionaţi. Mi-a spus că, după atâtea revoluţiuni, baricade şi lovituri de Stat anunţate la Bucureşti, ziariştii serioşi din străinătate nu mai cred nimic din toate acestea , dar totuşi rămân nedumeriţi asupra situaţuei din România. De aceea vin să vadă cu proprii lor ochi. In prima seară — era Sâmbătă, in ajunul funeraliilor lui Ion I. C. Brătianu — am mers cu el la telegraf. Străzile liniştite, nimic care să denote ceva neobicinuit. Ne întreţineam tocmai asupra deosebire dintre tensiunea politică între partide şi atmosfera calmă a oraşului. La oficiul telegrafic o somnolentă complectă. Confratele englez îşi depune depeşa. E taxată. Plătește și ieşim. Când suntem în stradă, mă întreabă : — Dar sentinela a ceea ce caută în oficiu ? Zâmbesc .— Ei fac remarca î *— In fiecare jurnalist, mai ales când e englez, zace un detectiv. Zâmbeşte şi el şi stăruie:— Sentinela aceea ce căuta acolo ? Ii răspund că Bucureşti! Intră în regiunile puse sub stare de asediu. îmi spune că, de la Intrarea în ţară, pe la Curtici, până la Bucureşti a văzut în mai toate gările sentinele. — Cum voiţi să credem m străinătate că e linişte şi ordine fume .Mâria, dacă nici guvernul nu ascunde că există stare de asediu şi când vedem că recurge mereu la nouă măsuri excepţionale ? Este adevărat că domneşte liniştea. Dar, dacă totuşi guvernul menţine şi sporeşte măsurile excepţionale şi preventive, probabil că cunoaşte primejdii ascunse. Asta ne-o spunem cu toţii în Occident şi în special şi-o spun acei cari ar voi, sau sun solicitaţi să lucreze pe terenu financiar sau comercial cu ţara d-voastră. Se poate că d-voastră v-aţi deprins cu această stare de lucruri şi ea nu vă jenează prea mult, cel puţin în îndeletnicirile d-voastre zilnice. Dar acei cari e vorba să-şi trimeată produsele pe credit în România, sau acei cari ar fi să trimeată aci banii lor, ori să creeze vreo întreprindere !Acum voiţi să fie ei liniştiţi, când guvernul d-voastră se arată neliniştit, îngrijat până acolo că ia măsuri de pază militară ? Am tranchis cuvânt cu cuvânt raţionamentul jurnalistului englez, care a adăugat:— Suntem amicii României cu care am făcut războiul împreună şi cu care, împreună, avem interesul de a menţine aşezarea de azi a Europei. Ştim să deosebim partea tendenţioasă din ştirile oficinelor ostile României , dar nu putem considera că regimul stărei de asediu şi al cenzurei este instituit de guvern pe temeiul unor pericole imaginare. Cine nu se simte ameninţat, nu se apără. S-a şoptit serios că, deşi de acord în întreaga politică a regimului liberal, cu defunctul său frate, actualul şef al guvernului şi partidului liberal, nu împărtăşea multe din măsurile şi metodele de luptă împotriva opoziţiunei la cari recurgea fostul prim ministru. D. Vintilă Brătianu a călătorit mult în străinătate în ultimii ani şi a luat contact direct şi cu oamenii de stat şi cu oamenii de finanţe şi cu opinia pubiică din afară. Nu odată trebue să fi auzit limbagiul jurnalistului englez. N’ar fi de mirare să încerce acum şi alte mijloace şi metode. Mai rele rezultate n’ar putea să dea. Mai bune — poate, dacă nu chiar sigur, lucru de care avem mare nevoe. .. * & ' _____ Emil P. Fagure_ 'I —■—<* Actan două lard a fost o alegere parţială la Bălti. Cu furt de urne, bine 'nteles. Ţăranii cari au votat la secţiunea din Ciolacul Vechiu, n’au putut pricepe întru cât România Mare în general şi Basarabia in special, ar fi mai fericită, mai viguroasă, mai prosperă dacă in locul d-lui Miro, pe cărei voiau ei, va incasa diurna in Dealul Mitropoliei, d. Seraftie Niţă. Şi neputând pricepe, au ridicat glasul şi ghioaga, iar soldaţii au descărcat armele. Bilanţul, pentru moravurile noastre electorale, destul de modest: un mort şi câţiva răniţi. Până aci, totul e bine. Nu s’a făcut gaură în cer. D. Duca a ordonat o anchetă, d. D. R. loaniţescu a citit un protest în Cameră şi pe moldovanul găurit de glonţ va fi început să-l uite chiar şi amărâta lui vădană, luată de treburile gospodăriei şi de necazurile vieţei. Dar s’a mai întâmplat ceva. Tot atunci au fost arestaţi în tătară cam pentru că nu-l voiau pe d. Serghie Niţă erau instigatori şi deci veri primari cu Rakowski. De două luni de zile oamenii aceştia se usucă şi-şi mestecă zăbala în arestul din Bălţi. Nimeni nu i-a instruit, nimeni nu i-a judecat pentru marea crimă de a nu fi găsit că ă. Niţă are cei mai frumoşi ochi din lume. Zac la puşcărie, zac, până ‘ntr’o zi au simţit că răbdarea lor, legendara răbdare a ţăranului moldovan, ţesută din răbdarea seculară a zeci de strămoşi, se apropie de sfârşit. Şi atunci? S’au răsculat? Au ucis pe gardieni şi au evadat? Nu. Astea sânt apucături vechi, perimate. S’au modernizat, s’au orăşenizat şi bieţii ţărani basarabeni: cei 11 închişi, au recurs la greva foamei! Ca nişte simpli comunişti sau socialişti, deasupra capetelor cărora s’a pogorât mâna paternelă a d-lui Argetoianu sau Romulus Voinescu. Şi naivii moldoveni socot că au rupt inima târguim, că gestul lor de supremă protestare şi desnădejde va impresiona teribil pe guvernanţi, că le va sfâşia inima şi că instantaneu d. Guţă Tătarescu, violina fină şi impresionabilă a guvernului, va bate depeşă urgentă ca să li se redea libertatea. Or, pentru marii noştri bărbaţi de Stat, nu e nimic mai natural ,mai normal, decât ca locuitorii satelor să facă greva foamei, o grevă ceva mai specială, mai localizată, dar cu acelaşi rezultat: oamenii nu mănâncă zile întregi sau, in cazul cel mai bun, fac o grevă a foamei parţială, adică mănâncă mizerabil! Exproprierea a deschis ţărănimii perspectiva unei situaţiuni economice şi culinare care să-i dea putinţa de a spori mămăliga şi a asesona urzicele şi ştevia cari de veacuri i-au bătătorit cerul gurii. Dar odată cu Exproprierea, s’a dat ţăranilor şi Votul Universal care îi obligă la o grevă a foamei totală! Ca democraţie, e maximul ce se putea realiza. Dar nu vi se pare fantastică numai enunţarea acestei situatiuni pe care n'o nădăjduiam nicodată pentru tara noastră: ţărani, iu greva foamei? Maximin ^ • —! ■ ------— Granate Una imnâ Am amit una bună atribuită noului pruna liberal, d. C. Argetoianu. Un liberal cu trecere, citind in ziare ce operă de ajutorare vrea să întreprindă guvernul in ţara molilor, s'a dus la ministrul domeniilor şi Va rugat să-i dea lui monopolul furnizării materialului de construcţii de cari vor avea nevoe şcolile, bisericile, băncile pe cari voeşte guvernul să le facă pentru a sprijini viaţa culturală şi economică a moţilor. Ministrul domeniilor ştia că solicitantul e un mare gheşeftar şi voia să scape de el. De aceea îi zise cu blândeţea d-sale caracteristică: — Dragă, pentru asta du-te la Cipăianu. Atribuţiunile noastre sânt strict delimitate şi eu nu-ţi pot face nimic. — Cum asta? — „Aşa, el e cu moţii şi eu cu hoţii‘7 el părinteşte: — Pacă vrei să te servesc eu. ! 45»A.CSmi 3 LEI Direcția 358 75. — Secretariatul 35a 7* - Admnistrația 358 73 Colaborarea da guvern nu este posibilă, tratative pentru stabilirea unui acord de opoziţie intre naţional-ţârănişti şi liberal i Deşi tratativele între reprezentanţii autorizaţi ai partidului naţional-ţărănesc şi ai guvernull ■ lui continuă, putem anunţa cu certitudine că o înţelegere nu este posibilă. I. De data aceasta guvernul a făcut propuneri concrete conducerii partidului naţional-ţărănesc admiţând până şi dezideratul exprimat în toate ocaziile de purtătorii de cuvânt ai d-lui Maniu. Dizolvarea actualelor corpuri legiuitoare. Guvernul a cerut însă, partidului naţional-ţărănesc, să intre imediat în guvern (jumătate din portofolii ar fi cedate naţionalţărăniştilor) şi să continue guvernarea cu Parlamentul actual. D. Vintilă Brătianu, ca şi întregul guvern de altfel, crede că alegeri noui, în actuala situaţie internă, ar da loc la frământări dăunătoare ordinei Interne prilejuind aventurierilor politici să pescuiască în apa tulburată de ultimele evenimente. Parlamentul va fi dizolvat atunci când alegerile s’ar putea efectua într’o atmosferă mai calmă. Nimeni nu poate preciza, însă, un termen pentru apariţia decretului de dizolvare. Guvernul mai pretinde partidului naţional-tărăesc ca în eventualele viitoare alegeri să prezinte liste comune cu organizaţiile partidului liberal. S-ar asigura, astfel, liniştea desăvârşită a alegerilor generale (celelalte partide nu contează în calculul electoral al guvernului) şi s’ar putea ajunge la majorităţi parla- mentare cu care se va asigura guvernarea. In timpul primei guvernări comune partidele ar întocmi un program de guvernământ cu care s’ar prezenta cetăţenilor, în alegerile generale. Partidul naţional-ţărănesc exclude, de piene ,idea unei colaborări cu guvernul oricuri ar fi avantajiie pe care le-ar oferi Vintilă Brătianu. D. Iuliu Maniu va cere astăzi ceea ce a cerut şi eri: dizolvarea Parlamentului şi degeri libere. Guvernul de mâine ar urma să fie un guvern care ar fi oglinda Corpurilor legiuitoare. Deci, partidul national-tărănesc, refuză să se prezinte pe liste comune în fata alegătorilor şi vrea să-şi măsoare —in deplină libertate — forţele electorale în alegerile generale, cu toate celelalte partide politice. Evident, cererile d-lui Iuliu Maniu nu vor fi satisfăcute de bună voie. Credem că este interesant să se știe că nu toti membri guvernului sunt partizanii unei colaborări cu partidul național-tărănesc. Unii dintre actualii miniștrii cred că ar fi mai util să se ajungă la o înţelegere de opoziţie cu partidul naţional-ţărănesc pentru ca, pe viitor, să nu mai fie posibile combinaţiuni guvernamentale în care să joace vreun rol de general Averescu sau alt reprezentant al unui grup politic inexistent electoraliceşte. Guvernarea macină popularitatea, uzează oamenii și parti- SShRvi ,dele. Dacă ar guverna deodată şi partidul liberal si partidul national-tărănesc, țara ar rămâne fără rezervă politică, fără un partid care să poată veni la cârmă, după terminarea legislaturii. Este nevoe, deci, ca partidu national-ţărănesc să fie consfinţit ca cel de al doilea partid de guvernământ. Pentru aceasta , spun cercurile guvernamentale este necesar să se ajungă la o înţelegere definitivă asupra soluţiunilor de dat marilor probleme cari interesează însă şi existenţa Statului. Dacă această înţelegere s’ar putea realiza guvernul ar putea continua în linişte realizarea programului pe baza căruia a venit la cârmă şi va trece, atunci când va socoti că este momentul prielnic, puterea partidului naţional-ţărănesc. Această înţelegere are — cred cercurile liberale — mai mulţi sorţi de zbândă şi are avantaju că asigură ţării liniştea internă după care oftează de la război până astăzi. Atâta vreme cât între partidul naţional-ţărănesc şi cel liberal nu se va ajunge la un armistiţiu politic, liniştea nu este cu putinţă şi nici de guvernare rodnică nu poate fi vorba. In cercurile liberale se spune că problema înţelegerii cu partidul national-tărănesc va fi examinată, sub toate aspectele ei, în întrevederea care va avea loc astăzi între d-lul Iuliu Maniu şi Vintilă Brătianu. R. M. ! Să tagim ne politică : O dramă in faţa istoriei E vorba de procesul Schwartzbart nu de mult desbătut pe malurile Senei şi înfăţişat amplu, în lumina documentelor, în broşura care a apărut recent cu titlul de mai sus. Timp de câteva zile, atenţiunea lumii a fost, se ştie, Îndreptată asupra pasionantelor dezbateri care au pus pe tapet nu atât culpabilitatea celui ce a luat viaţa lui Fetliura cât problema actelor de vandalism zmintit dezlănţuite in cuprinsul Ukrainei. Iar verdictul juraţilor, acordând lui Schwartzbart libertatea, a condamnat cruzimea bestială a bandelor mânate de Petliura. Acum liniştea şi-a întins giulgiul peste mica dramă de la Paris, — epilog al marei tragedii de acum câţiva ani. Broşura amintită cuprinde, — împreună cu relatarea pe larg a procesului, — un scurt istoric al monstruozităţilor din Ukraina, săvârşite pe timpul domniei lui Petliura. Frunzărirea acestor pagini e prilejuitoare de emoţii atroce, şi ai impresia certă că ele nu descriu o realitate din nefericire dovedită şi arhidovedită, ci sunt produsul unei fantezii morbide, îu Lună, înrudire cu Poe, Hoffmann, Ewers, etc« Desprindem un pasaj: Bătrâni, femei, copii se desbraed. „Dansai !". Nenorociţii dănţuiesc: „Mai departe, invârtiţi-vă mai iute.' Bravo, bravo". Pentru a nu îngheta de frig şi pentru a câştiga grafia călăilor, ei se învârtesc, se învârtesc drăceşte. „Foc“. O salvă şi corpurile goale se prăbuşesc la pământ. Aceia ce n'au fost loviţi încă, continuă să danseze peste cadavre, continuă să dănţuiască dansul macabru, până când plumbul loveşte un piept şi viaţa des pare". Desprindem un alt pasaj: „Evreii goi sunt spânzuraţi de mâini şi atârnă legaţi de plafon, începe jocul. Se pun rămăşaguri pentru cea mai bună bucată de carne. Şi atunci intră în acţiune sabia. Fiecare taie câte o fâşie de carne. Iar pentru desăvârşirea glumei, carnea este prăjită pe cărbuni şi astfel mâncată de cei mutilaţi". Altă diabolică născocire: „In Ramenet, Podolsk cazacii tale fâşii din carnea victimelor şi sting ţigările aprinse tn carnea jilavă. La Bar se aduce un evreu pentn a fi executat. I se smulge era va fi roşie dela gât:, „Mănânc-o". * El se supune. Şi cazacii se amuzi atăt de bine, încât unul propune ca evreul să facă incăodată aceeaşi scamatorie. Apoi o dezbracă. I se rodi barba albă. ,,Şi-acum mănâncă barba". Nu mai continuăm. Relatările broşurei nu urmăresc un gând aţâţător: drama ukrainiană s'a încheiat Ochii voalaţi de bestie frumoasă a hatmanului Petliura, putrezesc în mormânt. Relatările broşurei năzuesc să fixeze insă, în istorie, un moment din viaţa omenirii, — un moment de care omenirea se va Îngrozi şi se va ruşina. Sos? Fa» INUTILITATEA naui guvern naţional lată-ne de acond ca acei politiciani pe cari îi considerăm ca o adevărată pacoste pentru ţară, suntem de acord cu averescanii cari au fost, sunt şi vor fi — cât se vor mai agita între partide — contra unui guvern naţional. Toată lumea ştie pentru ce averescanii nu vor să audă de un guvern national, fiindcă ce* telalte partide nu văd necesitatea ca în cazul când chiar s’ar realiza un guvern national, să figureze şi averescanii. In ce priveşte preşedentia unui guvern national nu s’a găsit încă nimeni să facă măcar aluzie la d. general Averescu. Aşadar e foarte explicabil ca averescanii să fie cei mai hotăriţi adversari ai guvernului national Suntem şi noi de acord cu averescanii. Situaţia internă reclamă un guvern de concentrare, de colaborare, dar nu e ne- voie să fie adunate toate, absolut toate grupările politice. Averescanii, de pildă, ar constitui o enormă povară pentru, un guvern cu mare suprafaţă, Far întuneca. Far compromite în massele cetăţeneşti cari n’au uitat ultima guvernare averescană, cea mai tâlhărească din câte a avut vre-o dată ţara aceasta. Avem apoi convingerea că orice întorsătură ar lua evenimentele interne, toate partidele, guvern şi opoziţie, se vor feri de averescani ca de nişte politiciani pestiferaţi. Ei trebuie lăsaţi în complectă izolare, la carantină. Elementele cari au rămas nepătate de guvernarea cea de pomină, îşi vor găsi un adăpost politic. Banda gogostă care a jefuit visteria și diferite castele dacă a scăpat de Văcărești să nu iasă din palatele castelele unde stă tolănită cerşește certificate de cinste. Lt. mul „Luminei“ şi guvernul Ştirbe? Se vorbeşte că omul „Luminei“ s’ar agita, din nou, ca să pună la cale iarăşi un guvern.« Ştirbe». Se căznesc de atâta vreme cei mai autorizaţi fruntaşi ai liberalilor şi ai P. N. Ţ. să ajungă la un acord şi totul a fost până acum zadarnic. Deodată omul „Luminei“ aduce în arenă iarăşi o combinaţie Ştirbey. Se vede că aceasta a determinat oficiosul P. N. Ţ. să înlătura şi combinaţia Ştirbey care a fost pentru partidul naţional-ţărănesc — după cum o afirmă azi — deziluzie. D. Barbu Ştirbey ar fi dorit, fără îndoială, să nu fie răsturnat după câteva zile. Dar cum liberalii aveau vreo zece miniştrii în guvernul electoral, din momertul ce i-a retras, d. Ştirbey n a voit să-şi complecteze cabinetul şi să pornească războiu contra partidului liberal. Dar acum naţional-ţărăniştii nu mai consideră pe d. Barbu Ştirbey ca neutru, — ei o declară sus şi tare. Deci nu ar mai admite în caz când s’ar putea realizat constituirea unui guvern electoral, ca ei să fie prezidat de prinţul Barbu Ştirbey. Pe de altă parte şi raporturile dintre liberali şi prinţul Barbu Ştirbey nu mai sunt azi aceleaşi. Ion Brătianu s’a înţeles cu cumnatul său şi s’au servit reciproc când erau încurcături politice. Dar d. Vintilă Brătianu s'a izbit adeseori de prinţul Barbu Ştirbey care-i critica o parte din acţiunea sa economică şi financiară. Nu e clar probabil ca la Inceputul şefiei sale d. Vintilă Brătianu să consimtă la un guvern Ştirbey. Avem însă convingerea că totul este o manoperă a omului „Luminei“ care, rămânând cu desăvârşire izolat, se încearcă acum să se arunce iarăşi în braţele prinţului Barbu Ştirbey. Cum însă nefastul personaj este considerat de toţi ca o piază rea suntem încredinţaţi că şi prinţul Barbu Ştirbey va şti să se scotorosească definitiv de acest crampon. ” , " , IP. XI . C. Joi 1 Decembrie 1927 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE luneşte direct In administraţia jarului la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul inară 1 Lei in strâinătate CREIONUL ACTUALITĂȚII Negocierile YÍMj^iTin-.■ - ■■ ■■ ■» ■ " ■---------J ~ vim iLA : Daca e vorba să colaborăm real,apoi să facem si in alegeri liste comune! MANIU I Adică in loc să vă aleagă jandarmii, să vă alegem noi ? ! Politica culturali în Rusia sovietică ..... OC-ftO O'ntr’o convorbire cu conisarul poporului Lonadiarski Neue Freie Presse publică următoarea convorbire, pe care corespondentul său la Paris, a avut-o acolo cu ministrul instructiunei publice, din Rusia, Lunaciarski. Convorbirea e redată cu următoarele rânduri, drept comentarii: „Evident că cele de mai jos, redau numai concepţiile guvernului sovietic’’. Iată acum şi articolul: „Hotelul Ambassador, - a deschis abia de un an de zile, e poate cel mai modern, mai elegant palace, clădit după modelul hotelurilor din America. Acolo descind capetele încoronate şi marile aristocraţi. „Eu sunt”, spune el, „singur între primii colaboratori ai lui Lenin, care şi-a menţinut portofoliul de la revoluţia din Octombrie 1917 şi până acum. In modul acesta, aniversarea de 10 ani a regimului sovietic, va fi şi jubileul meu personal. Mult am semănat, dar am şi recoltat multe. Timpurile revoluţionare au îngreuiat evident mult opera culturală. Numai în ultimii cinci ani se poate vorbi de un succes pe acest tărâm. Pentru a veni la rezultatele ajunse, vom constata mai întâi înmulţirea şcolilor noastre populare. In 1933 nu va mai exista în Rusia nici un copil neştiutor de carte. Şcolile noastre secundare ca şi cele superioare şi-au apropiat şi ele măsurile necesare pentru a corespunde cerinţelor proletariatului şi acelor ale ţărănimei. Din nucleul acestor două clase sociale s’a format o nouă „intelectualitate care e cu totul supusă şefilor marei noastre armate de muncă. Se observă o puternică creştere a nivelului nostru beletristic şi în primul rând în literatură, teatru şi pictură. Plastica şi muzica e drept, că au rămas întru câtva mai în urmă. E de asemeni cunoscut, că oamenii noştri de ştiinţă, cu toate vremurile grele, prin cari au trecut, ei nu au rămas în urma colegilor lor europeni sau americani. — „In ziare citesc adesea de mizeria In care s’ar afla studenţimea şi profesorii in Rusia. — „E numai în parte adevărat, răspunse Lunaciarski. Trebue să nu uitați că nu avem familii bogate, burghezești, cari ar putea oferi copiilor lor cele necesare pentru urmarea studiilor. In general, suntem încă săraci. In orice caz statul face eforturi enorme, pen tru a sprijini tinerimea. Despre o mizerie, în adevăratul sens al cuvântului, nu se poate insă vorbi E adevărat că salariile profesorilor sunt azi pe jumătate cât cele de dinaintea războiului. Am întâlnit insă şi aici la Paris savanţi şi profesori cari mor de foame. In schimb onorariile scriitorilor sunt la noi mai mari decât in toate celelalte ţări”. Lunaciarski trece apoi la o temă politică, vorbind despre relaţiunile cu Franţa, despre cari spune: — „După cum ştiţi, străduinţele noastre cele mai mari le facem în vederea menţinere! păcei, cât mai multă vreme. Intensificând In acelaşi timp relaţunile noastre economice". — „Ziarele dv. scriu însă, ci tocmai In politica dv. internă strduintele de pacificare dau greş. Exemplu: manifestele lui Trotzki şi campania lui". — Această problemă ese cu totul din cadrul resortului meu. Trotzki are un caracter extraemist. El nu Înţelege compromisele, el vrea să clădească statul sovietic numai pe proletariatul muncitor. Tot atât de intransigent se arată şi în principiile, de cari se conduce în politica externă. Concepţiile sale politice le-aş putea desena mai bine prin noţiunea „pesimism”. Ar fi fost o mare catastrofă dacă ar fi putut lua el în mâini puterea. Dacă Trotzki şi Zinoview nu ar fi bărbaţi importanţi, cu un mare trecut revoluţionar, am fi terminat de mult cu ei. Căutăm acum să-i aducem la raţiune pe căi paşnice. 12.)( ‘SroSil Misterul de la Craiova Este poate tot aşa de pasionant ca cei din str. C. A. Rosetti, deşi in speţă nu e vorba nici de bătrâne milionare înjunghiate, nici de croitorese enigmatice. Misterul despre care e vorba, are drept teatru... Teatrul National din bătrâna cetate a Banilor... sburaţi din cassele de fier ale latifundiarilor de două ori expropriaţi... Acum câteva luni de zile, Teatrul Naţional din Craiova a ars. Cum a isburnit focul ? De unde a pornit? După investigaţiuni zadarnice, s’a găsit un biet controlor de la galerie care a venit singur să declare că focul a isbucnit dela maşina lui de gătit, în vreme ce-şi pregătea tntr’o oală smălţuită ciorbă de burtă!.. Dar făcându-se cercetări nu s’a găsit nici urmă de maşină şi nici de oală, lucru care a uimit pe magistrali — cât despre ciorbă, nici o mirare, tntr'atâta foc, era firesc să dea toală'n foc. Departe de a suferi consecințele imprudenţei sale, controlorul de Is galerie a fost avansat la statul întâi iar ministerul cultelor i-a acordat medalia „Răsplata muncei pentru Biserică", care se decerne de obiceiul, mai ales, oamenilor de teatru. Chestiunea n'ar prezintă prea mult interes, dat fiind că in materie de incendii, e greu de stabilit responsabilităţile. Nici până azi nu s’a putut stabili cu preciziune, cina a dat foc Europei în 1914, eveniment pe lângă care incendiul Teatrului National din Craiova apare de minimă importanţă. Pentru noi, bineînţeles, dar nu şi pentru societatea de asigurare care urmează să despăgubească ministerul cultelor de pierderea localului şi a inventariului. In special garderoba, face obiectul celei mai vii divergenţe .Teatrul pretinde societăţii suma de douăsprezece milioane. Societatea contestă nu numai quantumul sumei reclamate, dar chiar existenţa unei garderobe de costume istorice şi reclamă, cu strigăte şi cu ameninţări să i se arate... cenuşa costumelor. Fiindcă aceste dureroase vestigii ale sinistrului se pare că nu există, cum n'au existat nici maşina, nici oala, nici burta. Şi deoarece pentru a doua oară am pomenit de burtă, găsim că tare stomach îi va trebui societăţii pentru a le înghiţi pe toate. Cadet Roussel .