Lupta, decembrie 1927 (Anul 6, nr. 1807-1832)

1927-12-01 / nr. 1807

ANUL VI. No. 1807 CONST. MSUE Fost director politic: Decembrie 1921 Februarie 1927 ABONAMENTE #© 17 luni , . « . ... 800 fe 8 „ .............................400 *?e 3«* ....... 2oo IN STRAINATATE DUBLU­ Res3sacîfa si Administra­ta BUCUISESTI STR. SA.RlNTDA.lt. 13 B 9BS 31 Sub noua situa­tie Abolirea reginam­! excepta! — — Am pilotat zilele acestea un jurnalist englez, venit să vadă Bucureştii şi să cunoască situa­ţia politică după moartea lui Ion I. C. Brătianu. L’am prevenit că, din nou, jur­naliştii cari ar veni să caute senzaţionalul la Bucureşti, se vor întoarce decepţionaţi. Mi-a spus că, după atâtea re­­voluţiuni, baricade şi lovituri de Stat anunţate la Bucureşti, zia­riştii serioşi din străinătate nu mai cred nimic din toate aces­­­­tea , dar totuşi rămân nedume­riţi asupra situaţu­ei din Româ­nia. De aceea vin să vadă cu proprii lor ochi. In prima seară — era Sâm­bătă, in ajunul funeraliilor lui Ion I. C. Brătianu — am mers cu el la telegraf. Străzile liniştite, nimic care să denote ceva neobicinuit. Ne întreţineam tocmai asupra deo­sebire­ dintre tensiunea politică între partide şi atmosfera cal­mă a oraşului. La oficiul telegrafic o som­nolentă complectă. Confratele englez îşi depune depeşa. E taxată. Plătește și ieşim. Când suntem în stradă, mă întreabă : — Dar sentinela a ceea ce caută în oficiu ? Zâmbesc .— Ei fac remarca î *— In fiecare jurnalist, mai a­­les când e englez, zace un de­tectiv. Zâmbeşte şi el şi stăruie:­­— Sentinela aceea ce căuta acolo ? Ii răspund că Bucureşti! In­tră în regiunile puse sub stare de asediu. îmi spune că, de la Intrarea în ţară, pe la Curtici, până la Bucureşti a văzut în mai toate gările sentinele. — Cum voiţi să credem m străinătate că e linişte şi ordine fu­me .Mâria, dacă nici guvernul nu­ ascunde că există stare de asediu şi când vedem că recur­ge mereu la nouă măsuri excep­ţionale ? Este adevărat că domneşte li­niştea. Dar, dacă totuşi guver­nul menţine şi sporeşte măsuri­le excepţionale şi preventive, probabil că cunoaşte primejdii ascunse. Asta ne-o spunem cu toţii în Occident şi în special şi-o spun acei cari ar voi, sau sun solicitaţi să lucreze pe terenu financiar sau comercial cu ţara d-voastră. Se poate că d-voastră v-aţi deprins cu această stare de lu­cruri şi ea nu vă jenează prea mult, cel puţin în îndeletnicirile d-voastre zilnice. Dar acei cari e vorba să-şi trimeată produse­le pe credit în România, sau a­­cei cari ar fi să trimeată aci ba­nii lor, ori să creeze vreo între­prindere !A­cum voiţi să fie ei liniştiţi, când guvernul d-voa­­stră se arată neliniştit, îngrijat până acolo că ia măsuri de pa­ză militară ? Am tranchis cuvânt cu cuvânt raţionamentul jurnalistului en­glez, care a adăugat:­­— Suntem amicii României cu care am făcut războiul îm­preună şi cu care, împreună, a­­vem interesul de a menţine a­­şezarea de azi a Europei. Ştim să deosebim partea tendenţioasă din ştirile oficinelor ostile Ro­mâniei , dar nu putem consi­dera că regimul stărei de ase­diu şi al cenzurei este instituit de guvern pe temeiul unor pe­ricole imaginare. Cine nu se simte ameninţat, nu se apără. S-a şoptit serios că, deşi de acord în întreaga politică a re­gimului liberal, cu defunctul său frate, actualul şef al guvernului şi partidului liberal, nu împărtă­şea multe din măsurile şi me­todele de luptă împotriva opo­­ziţiunei la cari recurgea fostul prim ministru. D. Vintilă Brătianu a călăto­­rit mult în străinătate în ultimii ani şi a luat contact direct şi cu oamenii de stat şi cu oamenii de finanţe şi cu opinia pubiică din afară. Nu odată trebue să fi auzit limbagiul jurnalistului englez. N’ar fi de mirare să încerce acum şi alte mijloace şi metode. Mai rele rezultate n’ar putea să dea. Mai bune — poate, da­că nu chiar sigur, lucru de care avem mare nevoe. .. * & ' _____ Emil P. Fagure_ 'I —■—<* Actan două lard a fost o alege­re parţială la Bălti. Cu furt de urne, bine 'nteles. Ţăranii cari au votat la secţiunea din Ciolacul Vechiu, n’au putut pricepe întru cât România Mare în general şi Basarabia in special, ar fi mai fericită, mai viguroasă, mai pros­peră dacă in locul d-lui Mir­­o, pe cărei voiau ei, va incasa diur­na in Dealul Mitropoliei, d. Ser­aftie Niţă. Şi neputând pricepe, au ridi­cat glasul şi ghioaga, iar soldaţii au descărcat armele. Bilanţul, pentru moravurile noastre elec­to­rale, destul de modest: un mort şi câţiva răniţi. Până aci, totul e bine. Nu s’a făcut gaură în cer. D. Duca a or­donat o anchetă, d. D. R. loa­niţescu a citit un protest în Ca­meră şi pe moldovanul găurit de glonţ va fi început să-l uite chiar şi amărâta lui vădană, lua­tă de treburile gospodăriei şi de necazurile vieţei. Dar s’a mai întâmplat ceva. Tot atunci au fost arestaţi î­n tă­tară cam­ pentru că nu-l voiau pe d. Serghie Niţă erau instigatori şi deci veri primari cu Rakowski. De două luni de zile oamenii aceştia se usucă şi-şi mestecă ză­bala în arestul din Bălţi. Nimeni nu i-a instruit, nimeni nu i-a ju­decat pentru marea crimă de a nu fi găsit că ă. Niţă are cei mai frumoşi ochi din lume. Zac la puşcărie, zac, până ‘ntr’o zi au simţit că răbdarea lor, legendara răbdare a ţăranului moldovan, ţe­sută din răbdarea seculară a zeci de strămoşi, se apropie de sfâr­şit. Şi atunci? S’au răsculat? Au ucis pe gardieni şi au evadat? Nu. Astea sânt apucături vechi, perimate. S’au modernizat, s’au orăşenizat şi bieţii ţărani basa­­rabe­ni: cei 11 închişi, au recurs la greva foamei! Ca nişte simpli comunişti sau socialişti, deasu­pra capetelor cărora s’a pogorât mâna paternelă a d-lui Argetoia­­nu sau Romulus Voinescu. Şi naivii moldoveni socot că au rupt inima târguim, că gestul lor de supremă protestare şi desnă­­dejde va impresiona teribil pe guvernanţi, că le va sfâşia inima şi că instantaneu d. Guţă Tăta­­rescu, violina fină şi impresiona­bilă a guvernului, va bate depe­şă urgentă ca să li se redea li­bertatea. Or, pentru marii noştri bărbaţi de Stat, nu e nimic mai natural ,mai normal, decât ca lo­cuitorii satelor să facă greva foa­mei, o grevă ceva mai specială, mai localizată, dar cu acelaşi re­zultat: oamenii nu mănâncă zile întregi sau, in cazul cel mai bun, fac o grevă a foamei parţială, a­­dică mănâncă mizerabil! Exproprierea a deschis ţărăni­mii perspectiva unei situaţiuni e­­conomice şi culinare care să-i dea putinţa de a spori mămăli­ga şi a asesona urzicele şi ştevia cari de veacuri i-au bătătorit ce­rul gurii. Dar odată cu Exproprierea, s’a dat ţăranilor şi Votul Univer­sal care îi obligă la o grevă a foamei totală! Ca democraţie, e maximul ce se putea realiza. Dar nu vi se pare fantastică numai enunţarea acestei situa­­tiuni pe care n'o nădăjduiam nic­­odată pentru tara noastră: ţă­rani, iu greva foamei? Maximin ^ • —! ■ ------— Granate Una imnâ Am amit una bună atribuită nou­lui pruna liberal, d. C. Argetoianu. Un liberal cu trecere, citind in ziare ce operă de ajutorare vrea să întreprindă guvernul in ţara moli­lor, s'a dus la ministrul domeniilor şi Va rugat să-i dea lui monopolul furnizării materialului de construc­ţii de cari vor avea nevoe şcolile, bisericile, băncile pe cari voeşte gu­vernul să le facă pentru a sprijini viaţa culturală şi economică a moţi­lor. Ministrul domeniilor ştia că solici­tantul e un mare gheşeftar şi voia să scape de el. De aceea îi zise cu blândeţea d-sale caracteristică: — Dragă, pentru asta du-te la Ci­­păianu. Atribuţiunile noastre sânt strict delimitate şi eu nu-ţi pot face nimic. — Cum asta? — „Aşa, el e cu moţii şi eu cu­ hoţii‘7 el părinteşte: — Pacă vrei să te servesc eu. ! 4­5»A.CSmi 3 LEI Direcția 358­ 75. — Secretariatul 35a 7* - Admnistrația 358 73 Colaborarea da guvern nu este posibilă, tratative pentru stabilirea unui acord de opo­­ziţie intre naţional-ţârănişti şi liberal­ i Deşi tratativele între repre­zentanţii autorizaţi ai partidului­­ naţional-ţărănesc şi ai guvernull ■ lui continuă, putem anunţa cu cer­­­titudine că o înţelegere nu este­­ posibilă. I. De data aceasta guvernul a făcut propuneri concrete condu­cerii partidului naţional-ţărănesc admiţând până şi dezideratul ex­primat în toate ocaziile de purtă­torii de cuvânt ai d-lui Maniu. Dizolvarea actualelor corpuri le­giuitoare. Guvernul a cerut însă, parti­dului naţional-ţărănesc, să intre imediat în guvern (jumătate din portofolii ar fi cedate naţional­­ţărăniştilor) şi să continue gu­vernarea cu Parlamentul actual. D. Vintilă Brătianu, ca şi în­tregul guvern de altfel, crede că alegeri noui, în actuala situaţie internă, ar da loc la frământări dăunătoare ordinei Interne prile­juind aventurierilor politici să pescuiască în apa tulburată de ultimele evenimente. Parlamentul va fi dizolvat a­­tunci când alegerile s’ar putea e­­fectua într’o atmosferă mai cal­mă. Nimeni nu poate preciza, însă, un termen pentru apariţia decretului de dizolvare. Guvernul mai pretinde partidu­lui naţional-tărăesc ca în even­tualele viitoare alegeri să pre­zinte liste comune cu organiza­ţiile partidului liberal. S-ar asi­gura, astfel, liniştea desăvârşită­­ a alegerilor generale (celelalte­­ partide nu contează în calculul­­ electoral al guvernului) şi s’ar­­ putea ajunge la majorităţi parla-­­ men­ta­re cu care se va asigura guvernarea.­­ In timpul primei guvernări co­mune partidele ar întocmi un program de guvernământ cu ca­re s’ar prezenta cetăţenilor, în a­­legerile generale. Partidul naţional-ţărănesc ex­clude, de piene ,idea unei colabo­rări cu guvernul oricuri ar fi a­­vantajii­e pe care le-ar oferi­­ Vintilă Brătianu. D. Iuliu Maniu va cere astăzi ceea ce a cerut şi eri: dizolva­rea Parlamentului şi degeri libe­re. Guvernul de mâine ar urma să fie un guvern care ar fi oglin­da Corpurilor legiuitoare. Deci, partidul national-tărănesc, refu­ză să se prezinte pe liste comu­ne în fata alegătorilor şi vrea să-şi măsoare —­in deplină liber­tate — forţele electorale în alege­rile generale, cu toate celelalte partide politice. Evident, cererile d-lui Iuliu Maniu nu vor fi satisfăcute de bună voie. Credem că este interesant să se știe că nu toti membri guver­nului sunt partizanii unei colabo­rări cu partidul național-tără­nesc. Unii dintre actualii miniștrii­­ cred că ar fi mai util să se ajun­gă la o înţelegere de opoziţie cu partidul naţional-ţărănesc pentru ca, pe viitor, să nu mai fie posi­bile combinaţiuni guvernamenta­le în care să joace vreun rol de general Averescu sau alt repre­zentant al unui grup politic ine­xistent electoraliceşte. Guvernarea macină populari­tatea, uzează oamenii și parti- SShR­­vi ,­dele. Dacă ar guverna deodată şi partidul liberal si partidul na­tional-tărănesc, țara ar rămâne fă­ră rezervă politică, fără un par­tid care să poată veni la cârmă, după terminarea legislaturii. Este nevoe, deci, ca partidu national-ţărănesc să fie consfin­ţit ca cel de al doilea partid de guvernământ. Pentru aceasta , spun cercurile guvernamentale este necesar să se ajungă la o în­ţelegere definitivă asupra solu­­ţiunilor de dat marilor probleme cari interesează însă şi existenţa Statului. Dacă această înţelegere s’ar putea realiza guvernul ar putea continua în linişte realizarea pro­gramului pe baza căruia a venit la cârmă şi va trece, atunci când va socoti că este momentul prielnic, puterea partidului naţio­nal-ţărănesc. Această înţelegere are — cred cercurile liberale — mai mulţi sorţi de zbândă şi are avantaju că asigură ţării liniştea internă după care oftează de la război până astăzi. Atâta vreme cât între partidul naţional-ţărănesc şi cel liberal nu se va ajunge la un armistiţiu politic, liniştea nu este cu putin­ţă şi nici de guvernare rodnică nu poate fi vorba.­­ In cercurile liberale se spune că problema înţelegerii cu parti­dul national-tărănesc va fi exa­minată, sub toate aspectele ei, în întrevederea care va avea loc as­tăzi între d-lu­l Iuliu Maniu şi Vintilă Brătianu. R. M. ! Să tagim n­e politică : O dramă in faţa istoriei­ ­ E vorba de procesul Schwartzbart nu de mult desbătut pe malurile­­ Senei şi înfăţişat amplu, în lumina documentelor, în broşura care a a­­părut recent cu titlul de mai sus. Timp de câteva zile, atenţiunea lu­­­­mii a fost, se ştie, Îndreptată asupra pasionantelor dezbateri care au pus pe tapet nu atât culpabilitatea ce­lui ce a luat viaţa lui Fetliura cât problema actelor de vandalism zmin­­tit dezlănţuite in cuprinsul Ukra­inei.­­ Iar verdictul juraţilor, acordând lui Schwartzbart libertatea, a con­damnat cruzimea bestială a bande­lor mânate de Petliura. Acum liniştea şi-a întins giulgiul peste mica dramă de la Paris, — e­­pilog al marei tragedii de acum câţi­va ani. Broşura amintită cuprinde, — împreună cu relatarea pe larg a procesului, — un scurt istoric al monstruozităţilor din Ukraina, să­vârşite pe timpul domniei lui Petli­ura. Frunzărirea acestor pagini e prilejuitoare de emoţii atroce, şi ai impresia certă că ele nu descriu o realitate din nefericire dovedită şi arhidovedită, ci sunt produsul unei fantezii morbide, îu Lună, înrudire cu Poe, Hoffmann, Ewers, etc« Desprindem un pasaj: Bătrâni, femei, copii se desbraed. „Dansai !". Nenorociţii dănţuiesc: „Mai departe, invârtiţi-vă mai iute.' Bravo, bravo". Pentru a nu îngheta de frig şi pen­tru a câştiga grafia călăilor, ei se învârtesc, se învârtesc drăceşte. „Foc“. O salvă şi corpurile goale se pră­buşesc la pământ. Aceia ce n'au fost loviţi încă, continuă să danseze pes­te cadavre, continuă să dănţuiască dansul macabru, până când plumbul loveşte un piept şi viaţa des pare". Desprindem un alt pasaj: „Evreii goi sunt spânzuraţi de mâini şi atârnă legaţi de plafon, în­cepe jocul. Se pun rămăşaguri pen­tru cea mai bună bucată de carne. Şi atunci intră în acţiune sabia. Fie­care taie câte o fâşie de carne. Iar pentru desăvârşirea glumei, carnea este prăjită pe cărbuni şi astfel mân­cată de cei mutilaţi". Altă diabolică născocire: „In Ramenet, Podolsk cazacii tale fâşii din carnea victimelor şi sting ţigările aprinse tn carnea jilavă. La Bar se aduce un evreu pentn a fi executat. I se smulge era va fi roşie dela gât:, „Mănânc-o". * El se supune. Şi cazacii se amuzi atăt de bine, încât unul propune ca evreul să facă incăodată aceeaşi sca­matorie. Apoi o dezbracă. I se rodi barba albă. ,,Şi-acum mănâncă barba". Nu mai continuăm. Relatările bro­şurei nu urmăresc un gând aţâţă­tor: drama ukrainiană s'a încheiat Ochii voalaţi de bestie frumoasă a hatmanului Petliura, putrezesc în mormânt. Relatările broşurei năzu­esc să fixeze insă, în istorie, un mo­­ment din viaţa omenirii, — un mo­ment de care omenirea se va Îngro­zi şi­ se va ruşina. Sos? Fa» INUTILITATEA naui guvern naţional lată-ne de acon­d ca acei po­­liticiani pe cari îi considerăm ca o adevărată pacoste pentru ţară, suntem de acord cu ave­­rescanii cari au fost, sunt şi vor fi — cât se vor mai agita între partide — contra unui guvern naţional. Toată lumea ştie pentru ce a­­verescanii nu vor să audă de un guvern national, fiindcă ce* telalte partide nu văd necesita­­tea ca în cazul când chiar s’ar realiza un guvern national, să figureze şi averescanii. In ce priveşte preşedentia unui gu­vern national nu s’a găsit încă nimeni să facă măcar aluzie la d. general Averescu. Aşa­dar e foarte explicabil ca averescanii să fie cei mai hotă­­riţi adversari ai guvernului na­­tional Suntem şi noi de acord cu a­­verescanii. Situaţia internă re­clamă un guvern de concentra­re, de colaborare, dar nu e ne- voie să fie adunate toate, abso­lut toate grupările politice. A­­verescanii, de pildă, ar consti­tui o enormă povară pentru, un guvern cu mare suprafaţă, Far întuneca. Far compromite în massele cetăţeneşti cari n’au uitat ultima guvernare averes­­cană, cea mai tâlhărească din câte a avut vre-o dată ţara a­­ceasta. Avem apoi convingerea că ori­ce întorsătură ar lua eveni­mentele interne, toate partidele, guvern şi opoziţie, se vor feri de averescani ca de nişte poli­ticiani pestiferaţi. Ei trebuie lă­saţi în complectă izolare, la ca­rantină. Elementele cari au ră­mas nepătate de guvernarea cea de pomină, îşi vor găsi un a­­dăpost politic. Banda gogostă care a jefuit visteria și diferite castele dacă a scăpat de Văcă­rești să nu iasă din palatele castelele unde stă tolănită cerşește certificate de cinste. Lt. mul „Luminei“ şi guvernul Ştirbe? Se vorbeşte că omul „Lu­minei“ s’ar agita, din nou, ca să pună la cale iarăşi un guvern.« Ştir­­be». Se căznesc de atâta vreme cei mai autorizaţi fruntaşi ai libera­lilor şi ai P. N. Ţ. să ajungă la un acord şi totul a fost până a­­cum zadarnic. Deodată omul „Lu­minei“ aduce în arenă iarăşi o combinaţie Ştirbey. Se vede că aceasta a determi­nat oficiosul P. N. Ţ. să înlătura şi combinaţia Ştirbey care a fost pentru partidul naţional-ţărănesc — după cum o afirmă azi —­­ deziluzie. D. Barbu Ştirbey ar fi dorit, fără îndoială, să nu fie răsturnat după câteva zile. Dar cum libe­ralii aveau vre­o zece miniştrii în guvernul electoral, din momer­­­tul ce i-a retras, d. Ştirbey n a voit să-şi complecteze cabinetul şi să pornească războiu contra partidului liberal. Dar acum naţional-ţărăniştii nu mai consideră pe d. Barbu Ştir­bey ca neutru, — ei o declară sus şi tare. Deci nu ar mai admi­te în caz când s’ar putea realizat constituirea unui guvern electo­ral, ca ei să fie prezidat de prin­ţul Barbu Ştirbey. Pe de altă parte şi raporturile dintre liberali şi prinţul Barbu Ştirbey nu mai sunt azi aceleaşi. Ion Brătianu s’a înţeles cu cum­natul său şi s’au servit reciproc când erau încurcături politice. Dar d. Vintilă Brătianu s'a izbit adeseori de prinţul Barbu Ştir­bey care-i critica o parte din ac­ţiunea sa economică şi financia­ră. Nu e clar probabil ca la Ince­putul şefiei sale d. Vintilă Bră­tianu să consimtă la un guvern Ştirbey. Avem însă convingerea că to­tul este o manoperă a omului „Luminei“ care, rămânând cu desăvârşire izolat, se încearcă a­­cum să se arunce iarăşi în bra­ţele prinţului Barbu Ştirbey. Cum însă nefastul personaj este considerat de toţi ca o piază rea suntem încredinţaţi că şi prinţul Barbu Ştirbey va şti să se scotorosească definitiv de a­­cest crampon. ” , " , IP. XI . C. Joi 1 Decembrie 1927 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE luneşte direct In administraţia j­­arului la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul in­­ară 1 Lei in strâinătate CREIONUL ACTUALITĂȚII N­egocierile YÍMj^iTin-.■ - ■■ ■■ ■» ■ " ■---------J ~ vim iLA : Daca e vorba să colaborăm real,apoi să facem si in alegeri liste comune! MANIU I Adică in loc să vă aleagă jandarmii, să vă alegem noi ? ! Politica culturali în Rusia sovietică ..... OC-ftO O'ntr’o convorbire cu coni­sarul poporului Lonadiarski Neue Freie Presse publică ur­mătoarea convorbire, pe care co­respondentul său la Paris, a avu­t-o acolo cu ministrul instructiu­nei publice, din Rusia, Lunaciar­ski. Convorbirea e redată cu ur­­mătoarele rânduri, drept comen­tarii: „Evident că cele de mai jos, re­dau numai concepţiile guvernului sovietic’’. Iată acum şi articolul: „Hotelul Ambassador, - a deschis abia de un an de zile, e poate cel mai modern, mai elegant palace, clădit după modelul hotelurilor din America. Acolo descind cape­tele încoronate şi marile aristo­craţi. „Eu sunt”, spune el, „singur în­tre primii colaboratori ai lui Le­nin, care şi-a menţinut portofoliul de la revoluţia din Octombrie 1917 şi până acum. In modul acesta, aniversarea de 10 ani a regimului sovietic, va fi şi jubileul meu personal. Mult am semănat, dar am şi recoltat mul­te. Timpurile revoluţionare au îngreuiat evident mult opera cul­turală. Numai în ultimii cinci ani se poate vorbi de un succes pe a­­cest tărâm. Pentru a veni la rezultatele a­­junse, vom constata mai întâi în­mulţirea şcolilor noastre popula­re. In 1933 nu va mai exista în Rusia nici un copil neştiutor de carte. Şcolile noastre secundare ca şi cele superioare şi-au apropiat şi ele măsurile necesare pentru a co­respunde cerinţelor proletariatu­lui şi acelor ale ţărănimei. Din nucleul acestor două clase sociale s’a format o nouă „intelec­tualitate care e cu totul supusă şefilor marei noastre armate de muncă. Se observă o puternică creştere a nivelului nostru beletristic şi în primul rând în literatură, teatru şi pictură. Plastica şi muzica e drept, că au rămas întru câtva mai în urmă. E de asemeni cunoscut, că oa­menii noştri de ştiinţă, cu toate vremurile grele, prin cari au tre­cut, ei nu au rămas în urma cole­gilor lor europeni sau americani. — „In ziare citesc adesea de mi­zeria In care s’ar afla studenţimea şi profesorii in Rusia. — „E numai în parte adevărat, răspunse Lunaciarski. Trebue să nu uitați că nu avem familii bo­gate, burghezești, cari ar putea o­­feri copiilor lor cele necesare pen­tru urmarea studiilor. In general, suntem încă săraci. In orice caz statul face eforturi enorme, pen tru a sprijini tinerimea. Despre o mizerie, în adevăratul sens al cu­vântului, nu se poate insă vorbi E adevărat că salariile profesorilor sunt azi pe jumătate cât cele de dinaintea războiului. Am întâlnit insă şi aici la Paris savanţi şi pro­fesori cari mor de foame. In schimb onorariile scriitorilor sunt la noi mai mari decât in toa­te celelalte ţări”. Lunaciarski trece apoi la o te­mă politică, vorbind despre rela­­ţiunile cu Franţa,­­ despre cari spune: — „După cum ştiţi, străduinţele noastre cele mai mari le facem­ în­­ vederea menţinere! păcei, cât mai­ multă vreme. Intensificând In a­­celaşi timp relaţunile noastre e­­conomice". — „Ziarele dv. scriu însă, ci tocmai In politica dv. internă str­­­­duintele de pacificare dau greş. Exemplu: manifestele lui Trotzki şi campania lui". — Această problemă ese cu to­tul din cadrul resortului meu. Trotzki are un caracter extrae­mist. El nu Înţelege compromise­le, el vrea să clădească statul sovi­­etic numai pe proletariatul mun­­citor. Tot atât de intransigent se arată şi în principiile, de cari se conduce în politica externă. Con­cepţiile sale politice le-aş putea desena mai bine prin noţiunea „pesimism”. Ar fi fost o mare catastrofă da­că ar fi putut lua el în mâini pu­­terea. Dacă Trotzki şi Zinoview nu ar fi bărbaţi importanţi, cu un mare trecut revoluţionar, am fi terminat de mult cu ei. Căutăm acum să-i aducem la raţiune pe căi paşnice. 12.)( ‘­SroSil Misterul de la Craiova Este poate tot aşa de pasionant ca cei din str. C. A. Rosetti, deşi in speţă nu e vorba nici de bătrâne milionare înjunghiate, nici de cro­­itorese enigmatice. Misterul despre care e vorba, are drept teatru... Tea­trul National din bătrâna cetate a Banilor... sburaţi din cassele de fier ale latifundiarilor de două ori ex­propriaţi... Acum câteva luni de zile, Teatrul Naţional din Craiova a ars. Cum a isburnit focul ? De unde a pornit? După investigaţi­uni zadarnice, s’a găsit un biet controlor de la gale­rie care a venit singur să declare că focul a isbucnit dela maşina lui de gătit, în vreme ce-şi pregătea tn­­tr’o oală smălţuită ciorbă de burtă!.. Dar făcându-se cercetări nu s’a gă­sit nici urmă de maşină şi nici de oală, lucru care a uimit pe magis­trali — cât despre ciorbă, nici o mi­rare, tntr'atâta foc, era firesc să dea toală'n foc. Departe de a suferi consecințele imprudenţei sale, controlorul de Is galerie a fost avansat la statul întâi iar ministerul cultelor i-a acordat medalia „Răsplata muncei pentru Biserică", care se decerne de obi­ceiul, mai ales, oamenilor de teatru. Chestiunea n'ar prezintă prea mult interes, dat fiind că in mate­rie de incendii, e greu de stabilit responsabilităţile. Nici până azi nu s’a putut stabili cu preciziune, cina a dat foc Europei în 1914, eveni­ment pe lângă care incendiul Tea­trului National din Craiova apare de minimă importanţă. Pentru noi, bine­înţeles, dar nu şi pentru societatea de asigurare care urmează să despăgubească ministe­rul cultelor de pierderea localului şi a inventariului. In special garderoba, face obiec­tul celei mai vii divergenţe .Teatrul pretinde societăţii suma de două­sprezece milioane. Societatea con­testă nu numai quantumul sumei reclamate, dar chiar existenţa unei garderobe de costume istorice şi re­clamă, cu strigăte şi cu ameninţări să i se arate... cenuşa costumelor. Fiindcă aceste dureroase vestigii ale sinistrului se pare că nu există, cum n'au existat nici maşina, nici oala, nici burta. Şi deoarece pentru a doua oară am pomenit de burtă, găsim că tare stomach îi va trebui societăţii pen­tru a le înghiţi pe toate. Cadet Roussel .

Next