Lupta, octombrie 1930 (Anul 9, nr. 2669-2678)
1930-10-01 / nr. 2669
X. NO. 2669 ST. MIILE I rector politic: 921-Februarie 1927 MAMBF NAI ^OOo ,iandar) ‘Xs iii'ogarea rea — după re- intenţiunea sastelul Foişor torogarea pare înţeles nuli' — atât întru mai ^ân-II toare. .. f .. uit care x, vota... nu e util. Decât, s’ar putea — vorbim teorie, — ca parlamentul aibă el o justificată nevoe a se vedea cu guvernul cât ii curând. Şi pentru coliiliul factorilor constituţionali, finţa parlamentului ar pu- 1 avea oarecare pondere, rtualmente el deţine doar rectiva politică a ţărei ,şi că de guvern el are un rol netic şi un rol de control. De aceea poate, reportajul ei, vrea să tulbure un moent liniştea lucrurilor orânjite. S’ar zice că un număr parlamentari ar dori, cât ai curând, să clarifice amite raporturi cu guvernul, de re — zis în treacăt — nu s’a spărţit tocmai de mult. Dacă guvernul ar vrea să fte însă această întâlnire, aici proorogarea ar avea o horâtă semnificaţiune politică, a ar putea fi preludiul sau unei schimbări de guvern iu al unei disolvări. Realitatea nu este însă atât ?..., tulburătoare. WA/IMVN IXIV» rtit el O + n rl rt o ti. 1 ubuuua.T'icui ua. uato vlxx Octombrie se precipită prea iând după vacanță — miai es că seziunea trecută a fost •ciungită. Guvernul trebue aibă şi el un răgaz pertru ■tivitatea lui executivă, aică un răstimp pentru aplicara legilor. Mai trebue adăuită în timpul din urmă şi o agată activitate internaţionacare a absorbit pe unii din membrii guvernului. Miniştrii nu pot fi obligaţi stea continuu la dispoziţia arlamentului. De aci şi regiul constituţional cu seziuni irlamentare intermitente. State Unite care au un regim irlamentar permanent — în insul că acesta îşi fixează sinar data întrunirei, presintă n alt aspect de organizaţie oblică Constituţiunile staţilor eurpene prevăd în genere nu nimai durata dar şi data înoperei seziunilor—nit cea eneză insă. Noi avem fixată o mai timpurie ca alte state. De aci ritualul promulgărei al prelungirilor. Vechea conituţie prevedea ziia de 15 oembrie. Schimbarea aceasta fost însă motivată de faptul bugetul se aplică dela 1 st/tc inuarie şi constituantului i a părut că nu a(‘ mai fi timp ificient pentru elaborarea lui. I se pare altfeî d-lui Maniu? Ştim cât de gipu »de lucrat e buget sub pi minţi şi opin' eu ca oricar tă toată atera poloneză X,e;rea seziir ziu 1 Octomb penu ca să ul şi cruţare Şi nu st. E ■ de buna actitate care a ers rmă cu o ilsr ilerată. Mui Maniu t ară la noi orientară... Şi sforţăm în at alegerile lut prologul unei esent. ite. Cu toate duicultăţile ce prelată ziua de 15 Octombrie, vedem deci că o proorogarefi în dauna activităţei parmentare. Prelungirea seziuîi în vară nu e de preferat. Pe de altă parte pregătirea unui mesaj în care să se uite „starea ţărei” nu ar fi tocmai atât de greu azi. S’ar lua in schimb mai cu răgaz şi ar cunoaşte mai de aproape e deputaţi alcătuirea buetului. Proorogarea nici nu e o economie, căci în fapt ea nu scurtează o sezime, ci numai o amână. N. Corodeanu N. Red. 4- La aceste observaţiuni ale divinsului nostru colaborator idă ce avem de spus : N’a fost ptntru guvern vacantă, — aceasta o recunoaştem. Toc'mn in ctipul vacantei s‘au aglo’ o vrie de importante lu•' au absorbit timpul mi'•ipali și mai ales pri ■ avut răgaz să se °a pregătirei - a rment. gătit. Nici buL 'i nu se pute11 \ d și chiar acum încu .urnite elemente spre a se , x fixa precis reducerile bugeta, j pe ministere. Veci nu pentru considerafiuni politice se vorbește de proorogare. Asemenea nu e serios să se ceară proorogarea fiindcă n’ar fi gata mesajul. Intr'o oră mesajul poate fi redactat. Este un act al guvernului care se poate repede scătui. Dar numai pentru discuta mesajului să fie convocat parlmentul ? Dacă opoziţia ar fi în Parlament poate că şi interesul politic ar dicta acum o discuţie contradictorie mai largă asupra situaţiei. Cum însă opoziţia liberală n’a anunţat reintrarea in parlament discuţia mesajului ar fi cum s'ar zice un monolog din partea majorităţei. Dealtfel credem că dacă d. Maniu ar ruga parlamentul, adică majorităţile, să-i acorde asentimentul pentru proorogare nu Var refuza, chiar pentru mai multe luni. Dacă am avea convingerea că prin proorogare s’ar știrbi oarecum parlamentarismul nostru, ne-am asocia acelora cari i se nu potrivesc. Credem că dacă parlamentar s’ar deschide fără a avea ce lucra ar fi ceva mai rău decât proorogarea. I. T. A. Să fugim de politică Prin doză electromagnetică Avem câteva coruri bune. Corurile bănăţene, sunt recunoscute. In fruntea celor din Bucureşti, e corul Carmen, care atinge un nivel artistic foarte ridicat. Pe vremurile acestea de criză însă, corurile româneşti o duc foarte greu. La situaţia lor se gândeşte amatorul de radio, de câte ori postul Bucureşti emite „muzică românească“. Uneori, acest post emite muzică românească, „prin doză electromagnetică“. Aceasta este o expresie technică, ce permite Societăţii de radio,să nu treacă la program, că emisiunea se face după plăci de gramofon. A emite muzică românească după plăci de gramofon, e cel puţin un paradox, înţelegem să se transmită vocea lui Carusso, după discuri. Dar muzica noastră, ai cărei executanţi şomează ?... Ce rost are emisiunea de coruri româneşti de pildă, după plăci de gramofon ? Sâmbătă, Radio Bucureşti a transmit? bucăţi executate de corul Carmen, după plăci ! E un non-sens. Acest cor e într'o situaţie foarte grea, şi totuşi nu e chemat în studio. — decât foarte rar .—în schimb se emit plăcile înregistrate cu corul Carmen ! Să se noteze că nu suntem contra emisiunilor „prin doză electromagnetică“, adică a emisiunilor de plăci de patefon. Astfel de emisiuni intercalate în program, dau mai multă variaţie şi... viaţă programului. In adevăr, doza electromagnetică permite o mare varietate în muzica radiofonică, de la şantionetele streine, până la execuţiunile cu artişti sau orchestre ce nu sunt posibile de adus sau constituit la noi. După plăci, i se pot transmite opere întrebi, cu artişti streini de mare valoare, ceea ce sporeşte însăşi valoarea programului. Dar ca să pui la microfon placa unui cor românesc, şi să nu aduci în studio acel cor, e un procedeu cu totul ciudat. Economii ?... Dar i se fac, în adevăr, economii la radio, punând trei conferenţiari unul după altul, ca să ţină conferinţe pe care nimeni nu are eroismul să le asculte până la urmă ? W. T. 4 PAGIN1 LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariat 358-74 — Administraţia 358-73 Him mit Kim mim graniţelor Ungariei lin senzaţional articol al preşedintelui republicei Cehoslovace Dr. Thomas G. Massaryk, preşedintele republicei cehoslovace semnează în „Neue Freie Presse“ un senzaţional articol intitulat „Patriotism şi Pacifism“. Articolul începe printr-o analiză a acestor două expresii. — „Am fost întrebat — scrie Massaryk — dacă Europa de azi are nevoie de Pacifism sau de Patriotism. Pe vremuri am vorbit cu Tolstoi despre această temă şi nu am reuşit să ne punem niciodată de acord. Tolstoi, care era de părere că patriotismul nu poate fi decât agresiv, afirma că atunci când eşti atacat nu trebuie să opui rezistenţă. Rezistenţa — spunea el — îl întărâtă şi mai mult pe cel care atacă, pe când supunerea îl dezamăgeşte. El era de părere că Ruşii ar trebui să se lase în voie măcelăriţi de bandele tătăreşti şi mongole, fiindcă rezistenţa i-ar îndemna să-şi înteţească acţiunea lor criminală. Eu, dimpotrivă, cred în dreptul de apărare şi fac de aceia totul pentru a creia o armată cehoslovacă pe cât se poate de pregătită, însă destinată numai scopurilor de apărare. Fiecare naţiune ar trebui să fie pregătită pentru orice eventual atac, deşi adeseori e greu de identificat acela care a atacat. Acel care atacă nu este întotdeauna şi acela care comite un act de agresiune, cum ar fi de pildă un atac militar făţiş, ci vinovat e acela de la care a pornit la început conflictul. Un om poate fi un bun patriot, adică, gata să sacrifice totul pentru apărarea patriei sale şi totuşi sumt entuziast pacifist. Expresia „pacifist“ necesită o definiţie: dacă o identificăm cu opiniile adepţilor lui Tolstoi şi declarăm orice rezistenţă ca nejustificată, nu împărtăşesc întru nimic această opinie. Dacă vedem însă într’un pacifist un om care lucrează pentru cauza păcii, gata să-şi apere ţara în cazul unui atac, nu văd nici un motiv pentru care patriotul şi pacifistul nu ar putea sta laolaltă. Dela război încoace expresia „pacifism“ este aplicată într’o formă sentimentală care constitue o urmare naturală a catastrofei mondiale. Deşi are puţin comun cu realitatea, trebuie să ne ocupăm şi de acest pacifism sentimental. S’a făcut dovada că până şi cei mai fervenţi patrioţi sunt în stare să gândească internaţional şi cehoslovacii, o rasă extrem de naţională şi de patriotică, trebuesc socotiţi între cei mai mari apărători ai păcii. Liga Naţiunilor, Pactul Kellogg. Planul Briand nu sunt decât primele trepte ale unei scări In afară de aceasta, faptul că există până în prezent peste 600 de asociaţii internaţionale pe tărâmul artei, industriei şi al ştiinţei, dovedeşte progresul realizat în privinţa colaborării internaţionale, care stă bineînţelese în contradicţie cu antagonismul internaţional. Intre purtătorii autorizaţi ai ideei internaţionale se află atâţia patrioţi convinşi cari în cazul unui atac împotriva ţării lor, ar fi între primii cari ar sări să o apere. Pentru a lucra în mod energic pentru pace nu este necesar şi nici de dorit să se arunce toate armele apărării. Există azi în Europa două motive principale de primejdie pentru pacea Europei. Unul este coridorul polonez, iar celălalt Ungaria. In privinţa coridorului polonez sunt convins că Germania nu se va consola niciodată cu actuala situaţie, prin care Prusia orientală este izolată de restul Reichului. In ceia ce priveşte Ungaria, primejdia constă în politica agresivă a acestei ţări. înţeleg dificultăţile Ungariei şi în împrejurări favorabile aş fi dispus să mă gândesc la o modificare a actualelor fruntarii in favoarea Ungariei, înainte însă ca aceasta să fie posibil într'o formă oarecare. Ungurii vor trebui să-şi schimbe tactta Ic.. In ceiaceriveşte Italia nu sunt de părer că .Mussolini urmăreşte scopuţl a- * ave, fiindcă o asemenea politiă nu corespunde intereselor inediate ale acestei ţări şi ar avea în afară de asta, şi prea puţine ainse de reuşită. Iugoslavia este o naţiune puternică, în spatele căreia stă Mica înţelegere şi mijloacele imense ale Franţei. Mussolini ştie că un atac al său s’ar lovi de rezistenţa tuturor marilor puteri ale Europei. In felul acesta el "Var expune primejdiei să puie în joc de dragul unei aventuri, tot ce a realizat în timpul guvernării sale. In politica Europei centrale, religiunea joacă un mare rol şi prin prăbuşirea monarhiei austro-ungare Sfântul Scaun a pierdut sprijinul unei mari puteri. De aceia trebuie să ne aşteptăm ca noile împrejurări creiate prin tratatele de pace, să dea prilej la străduinţi ale Vaticanului pentru a-şi spori influenţa în ţările catolice. Roma poate juca un rol important în soarta Europei“. Articolul de mai sus va da prilej la vii comentarii. Rămâne de văzut dacă Preşedintele Republicii cehoslovace nu va desminţi articolul care, după indicaţia ziarului, este extras dintr’un interview. După cum se ştie i s-au mai atribuit d-lui Massaryk nu de mult unele declaraţii favorabile revizionismului, cari au fost insă desminţite în mod categoric. MASSARK i Şomajul intelectual După o statistică recept alcătuită la revizoratul şcolar din judeţul Mehedinţi ar însemnt că avem în acest judeţ 151 învăţători care au rămas fără psturi de şcoală, cu alte cuvinte şomeri. Ani dea rândul după război învăţământul nostru suferia de lipsă de învăţători. Şi lipsa aceaista, vă amintiţi cum era acoperită, prin suplinitori şi suplinitoare, băieţaşi cu 2-3 clase de liceu sau fetişcane care de urâtul cartii şi al disciplinei şcolare dezertaseră de la şcoalele profesionale. Conducătorii noştrii tezaţi atunci pe aceste fapte aui înmulţit fabricile de învăţători,şcoalele normale, şi le-au înmulţi într’atât, încât astăzi nu numai că avem învăţători calificaţi pentru toate posturile de şcolă primară, dar avem şi un însemnat contingent de şomeri, contingent care an cu an se va îngroşa. Anul acesta sunt câte 150 de învăţători şomeri în fiecare jundeţie, anul s’ar putea să aven, adu, deci sute şi mui de oameni sunt şi vor fi svârliţi în vâltoarea vieţii complect desarmaţi, pradă mizeriilor cotidiane şi foamei necruţătoare. Dacă în alte ramuri de producţie prezenţa şomerilor ne-o explicăm foarte bine, în învăţământ ea e un paradox, pentru că încă în ţara aceasta sunt miloane de analfabeţi, care zac în întunericul neştiinţei şi al superstiţiilor. Rezolvat-am noi oare această problemă uriaşă a analfabetismului, ca să putem îndrăzni să vorbim de şomaj între învăţători, ca să putem lăsa deoparte pe atâţia harnici luptători ai culturii ? C. PAJURA Revizuirea legislaţiei economice — Regiile autonome — Se vorbeşte de disolvarea consiliului de administraţie al regiei autonome dela căile ferate şi de abrogarea legii de organizare a drumului de fer. Cu această ocazie s’a adus în discuţiunea delegaţiei economice a guvernului rezultatele obţinute la regiile autonome cari, se pare, nu au corespuns aşteptărilor legiuitorilor. Pe de o parte se spune că budgetele regiilor sunt grevate de importanţa tantiemelor cari se acordă membrilor consiliilor de administraţie şi salariile enorme cari au fost fixate funcţionarilor specialişti; pe de altă parte se arată că organizarea serviciilor nu a reuşit să dea maximum de încasări pe care se conta în momentul în care s-a cerut autonomia unora dintre instituţiile importante ale Statului. Nu intrăm în amănunte deşi cunoaştem câteva întreprinderi autonome care au dat admirabile rezultate după un an de funcţionare. Considerăm că guvernul — care are la dispoziţie materialul statistic informativ care ne lipseşte nouă — poate uşor verifica utilitatea regiilor autonome şi că lui îi revine iniţiativa modificării sau abrogării acelor legi cari s’au dovedit ineficace după aplicarea lor practică. Opera de legiferare — oricât de bine intenţionată ar fi — nu poate fi perfectă. O lege, prin aplicare, îşi verifică utilitatea şi-şi arată lacunele. Ceea ce se cere autorului unei legi este să cerceteze rezultatele practice, să ţie seama de observaţiunile ce se fac şi să nu se opue modificărilor cerute, modificari socotite absolut necesare. Dacă ministrul care a prezentat o lege Corpurilor legiuitoare nu înţelege să-şi apere, chiar când experienţa li face dovada că a greşit, „amorul propriu de autor”, se poate uşor ajunge la o operă legislativă perfectă care să corespundă, în mod real, stărilor sociale de la noi şi moravurilor specific naţionale. Dacă Parlamentele — cam în genere votează proectele membrilor guvernului fără să se aprofundeze serios — pot face cu uşurinţă salturi în legiferare, în dorinţa de a occidentaliza ţara de la o zi la alta, populaţia şi instituţiile urmează un curs evolutiv mai lent şi rezistă inovaţiilor chiar când ele sunt pornite din cele mai lăudabile intenţii. Aşa se explică pentru ce şi legi bune au căzut în desuetudine şi pentru ce, de multe ori, autonomia a fost rău înţeleasă de cei chemaţi, prematur, la conducere. Abrogarea legilor cari au dat rezultate rele se impune cu atât mai mult cu cât sunt în joc interesele financiare şi economice ale ţării cari astăzi primează asupra oricăror altor preocupări de politică generală. R. MATEI i C. Miercuri Oct. 1930 DirectO. EMIL O. PA.IURE PUBLIcTATE Primeşte direct îfi Administraţia ziarulu.1 şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în gară 6 Lei in strâinătot Creionul actualităţii In peşteră ! D. MANIU. — C»rez i că în peştera asta o să putem sta liniştiţi la o consfătuire ? D. MIHALACHE. — Numai să nu ne fii luat Al irt o urma, ea să tie vorbească iar de necesitatea imperioasă a remanierii ! (Continuare în pagina Il-a) Liga Naţiunilor şi Societatea Spiritelor de PAUL VALERY Cu prilejul discuţiiunilor cari au adus reformarea Institutului; Cooperaţie intelectuală, prietul Raul Valéry, membru al Acaslsrmnini ir mi rrrr o n lirpy Pili fit 1111 II U/l'Vl/WVi »» f" »»• -raport in fata comisiunii plenare de la Geneva, raport din care extragem admirabilele definiţii de mai jos: ...Obiectul profund al Ligii Naţiunilor pare să fie acela de a creia o stare de înţelegere mutuală între popoare, care să reunească să elimine din relaţiile lor expedientele brutale şi soluţiunile violente şi transitorii cu cari s’a mulţumit până acum omenirea. Liga Naţiunilor se întemeiază deci pe o credinţă în om, pe o anumită concepţie a omului care implică încredere în inteligenţa lui. Această credinţă şi această încredere sunt de aceeaşi natură ca credinţa şi speranţa, esenţiale oricărei cercetări ştiinţifice şi de altfel, oricărui efort de spirit desinteresat. Dacă e astfel, dacă se admite că o creştere a conştiinţei şi cunoştinţei este condiţiunea necesară realizării scopurilor urmărite de Liga Naţiunilor, cooperaţia spiritelor cu deosebire închinate spiritului (pentru a-i desemna astfel pe intelectuali) este, dintre toate formele de cooperaţie internaţională, cea mai importantă care trebuieşte favorizată, iar organele speciale ale acestei cooperări trebuie să fie în mod special studiate, întărite şi îmbunătăţite, după experienţă.. Experienţa a fost instituită. Institutul, agent al comisiunilor, a funcţionat şi e cu neputinţă de a se nerecunoaşte rezultatele pozitive ale lucrărilor sale, varietatea şi valorea lor. Problema era virgina, iar acţiunea nu se putea angaja decât într’un mediu nesigur. Trebuia început prin a face ceva. Dar astăzi după zece ani de încercări, este fără îndoi dă cu putinţă să se aprecieze să rectifice, la nevoie, funcţionarea iristrumntelor de corporn Or, dacă se compari producţiunea lucrului efectuat şi opera realizată cu obiectul esenţial pe care l-am amintit, adică creiarea unei stări de spirit care să poată zămisli şi suporta o Societate a Spiritelor — dacă se admite că o Societate a Spiritelor este condiţiunea unei Societăţi a Naţiunilor şi că atât una cât şi cealaltă nu pot avea drept temciu unic şi identic decât opiniunea, că ele nu pot exista decât prin sentimentul generalizat utilităţii lor şi dacă se înţelege în sfârşit că întreaga problemă a existenţei lor constă în a face dintr’însele, nevoi şi dorinţi ale oricărei fiinţe gânditoare, să creeze osensibilitate ,şi o adaptare faţă de ele—atunci apare în mod net că lucrările acestea ale cooperaţiei noastre şi ale Institutului, cari sunt în ele înşile cât se poate de remarcabile şi cari vor putea fi foarte utile, sunt cu toate acestea, până în prezent răspunsuri la nişte întrebări cari nu s’au produs încă alimente oferite unui apetit care nu există încă. E prea evident faptul că, până în momentul de faţă, totalitatea intelectualilor ignorează cooperaţia intelectuală. Intelectualul nu se gândeşte la cooperaţie şi nu se foloseşte de dânsa. Chiar dacă a aflat despre existenţa ei, el nu se gândeşte niciodată la cooperaţie ca la o realitate care îl interesează, ca la o organizaţiune care îl poate servi şi susţine, ca la o instituţiune în care să se încadreze în mod necesar, la care poate recurge, de care nu se mai poate dispensa, odată ce i-a simtit efectele. In alti termeni, intelectualii nu a dobândit în ultimii zece ani, o idee precisă şi o cunoştinţă utilizabilă despre cooperaţia intelectuală. Nu s’au creiat încă nici ne- PAUL VALERY Granate Car ni! Mâine se întruneşte Comitetul central al partidului liberal. De câtva timp întrunirile şi consfătuirile liberalilor ,se ţin lanţ. Odinioară, când trăia Ionel Brătianu, liberalii ţineau o singură consfătuire şi a doua zi erau la Putere! Uneori Ionel Brătianu găsea că şi această consfătuire e de prisos, căci lua guvernul şi in urma unei convorbiri la telefon! Cu d. Vintilă Brătianu ca şef, liberalii din provincie au fost nevoiţi să-şi scoată abonament la tren, ca să participe la sute de întruniri şi consfături, pentru ca la urmă să li se spue că trebue să-şi reînoiască abonamentul, întrucât opoziţia se prelungeşte pe... încă câteva decenii! Deşi n-au trecut decât trei ani dela dispariţia lui Ionel Brătianu, parcă s’ar vorbi de o epocă de acum câteva sute de ani, aşa de schimbată e situaţia de acum, faţă de cea de odinioară. Unde e superba morgă liberală? Unde e siguranţa lor cezariană? Epoca eroică a pierit — pentru totdeauna! Liberalii au suferit o catastrofală metamorfoză fizică: toţi au devenit mai câini ca d. Leonte Moldovanu! Nici unul nu mai are nas! DEŞCA Kilfe I K I