Lupta, octombrie 1930 (Anul 9, nr. 2669-2678)

1930-10-01 / nr. 2669

X. NO. 2669 ST. MIILE I rector politic: 921-Februarie 1927 MAMBF NAI ^OOo ,ia­­ndar) ‘Xs iii'ogarea rea — după re­­- intenţiunea sastelul Foişor torogare­a par­­e înţeles nu­li' — atât în­tru mai ^ân-II toare. .. f .. uit care x, vota... nu e util. Decât, s’ar putea — vorbim teorie, — ca parlamentul aibă el o justificată nevoe a se vedea cu guvernul cât ii curând. Şi pentru coliili­­ul factorilor constituţionali, finţa parlamentului ar pu- 1 avea oarecare pondere, rtualmente el deţine doar rectiva politică a ţărei ,şi că de guvern el are un rol netic şi un rol de control. De aceea poate, reportajul ei, vrea să tulbure un mo­­ent liniştea lucrurilor orân­­jite. S’ar zice că un număr parlamentari ar dori, cât ai curând, să clarifice am­­­ite raporturi cu guvernul, de re — zis în treacăt — nu s’a spărţit tocmai de mult. Dacă guvernul ar vrea să f­­te însă această întâlnire, a­­ici proorogarea ar avea o ho­râtă semnificaţiune politică, a ar putea fi preludiul sau unei schimbări de guvern iu al unei disolvări. Realitatea nu este însă atât ?..., tulburătoare. WA/IMVN IX­IV» rtit el O + n rl rt o ti. 1 ubuuua.T'icui ua. uato vlxx Octombrie se precipită prea i­ând după vacanță — m­iai es că seziunea trecută a fost •ciungită. Guvernul trebue­­ aibă şi el un răgaz per­tru ■tivitatea lui executivă, a­­ică un răstimp pentru aplica­­ra legilor. Mai trebue adău­­ită în timpul din urmă şi o agată activitate internaţiona­­care a absorbit pe unii din membrii guvernului. Miniştrii nu pot fi obligaţi­­ stea continuu la dispoziţia arlamentului. De aci şi regi­ul constituţional cu seziuni irlamentare intermitente. Sta­te Unite care au un regim irlamentar permanent — în insul că acesta îşi fixează sin­ar data întrunirei, presintă n alt aspect de organizaţie oblică Constituţiunile staţilor eu­­rpene prevăd în genere nu nimai durata dar şi data în­­operei seziunilor—nit cea en­­eză insă. Noi avem­ fixată o mai timpurie ca alte state. De aci ritualul promulgărei al prelungirilor. Vechea con­­ituţie prevedea zi­ia de 15 oembrie. Schimbarea aceasta fost însă motivată de faptul­­ bugetul se aplică dela 1 st/tc inuarie şi constituantului i a părut că nu a(‘ mai fi timp ificient pentru elaborarea lui. I se pare altfeî d-lui Maniu? Ştim cât de gipu »de lucrat e buget sub pi minţi şi opin' eu ca oricar tă toată ater­a poloneză X­,e­;rea seziir ziu 1 Octomb pen­u ca să ul şi cruţare Şi nu st. E ■ de bu­na acti­tate care a ers rmă cu o ilsr ilerată. M­­ui Maniu t ară la noi o­rientară... Şi sforţăm­ în a­­t alegerile lu­­­t prologul unei ese­nt. ite. Cu toate du­icultăţile ce pre­lată ziua de 15 Octombrie, vedem deci că o proorogare­­fi în dauna activităţei par­­mentare. Prelungirea seziu­­îi în vară nu e de preferat. Pe de altă parte pregătirea unui mesaj în care să se u­­ite „starea ţărei” nu ar fi toc­­mai atât de greu azi. S’ar lu­­­a in schimb mai cu răgaz şi ar cunoaşte mai de aproape e deputaţi alcătuirea bu­­etului. Proorogarea nici nu e o eco­­nomie, căci în fapt ea nu scur­tează o sezime, ci numai o a­­mână. N. Corodeanu N. Red. 4- La aceste observa­­ţiuni ale divinsului nostru cola­borator idă ce avem de spus : N’a fost ptn­tru guvern vacantă, — aceasta o recunoaştem. Toc­'mn in ctipu­l vacantei s‘au aglo­­’ o vrie de importante lu­­•' au absorbit timpul mi­­'•ipali și mai ales pri ■ avut răgaz să se °a pregătirei - a rment. gătit. Nici buL 'i nu se pu­te11 \ d și chiar a­cum încu .urnite elemen­te spre a se , x fixa precis re­ducerile bugeta, j pe ministere. Veci nu pentru considerafiuni politice se vorbește de prooro­gare. Asemenea nu e serios să se cea­ră proorogarea fiindcă n’ar fi ga­ta mesajul. Intr'o oră mesajul poate fi redactat. Este un act al guvernului care se poate repede scătui. Dar numai pentru discu­ta mesajului să fie convocat par­lmentul ? Dacă opoziţia ar fi în Parlament poate că şi interesul politic ar dicta acum o discuţie contradictorie mai largă asupra situaţiei. Cum însă opoziţia liberală n’a anunţat reintrarea in parlament discuţia mesajului ar fi cum s'ar zice un monolog din partea ma­­jorităţei. Dealtfel credem că dacă d. Ma­niu ar ruga parlamentul, adică majorităţile, să-i acorde asenti­mentul pentru proorogare nu Var refuza, chiar pentru mai multe luni. Dacă am avea convingerea că prin proorogare s’ar știrbi oare­cum parlamentarismul nostru, ne-am asocia acelora cari i­ se nu potrivesc. Credem că dacă par­lamentar s’ar deschide fără a a­­vea ce lucra ar fi ceva mai rău decât proorogarea. I­. T. A. Să fugim de politică Prin doză electromagnetică Avem câteva coruri bune. Coru­rile bănăţene, sunt recunoscute. In fruntea celor din Bucureşti, e corul Carmen, care atinge un nivel artis­tic foarte ridicat. Pe vremurile acestea de criză însă, corurile româneşti o duc foarte greu. La situaţia lor se gândeşte amato­rul de radio, de câte ori postul Bu­cureşti emite „muzică românească“. Uneori, acest post emite muzică românească, „prin doză electromag­netică“. Aceasta este o expresie technică, ce permite Societăţii de radio,­­să nu treacă la program, că emisiunea se face după plăci de gramofon. A emite muzică românească după plăci de gramofon, e cel puţin un paradox, înţelegem să se transmită vocea lui Carusso, după discuri. Dar muzica noastră, ai cărei execu­tanţi şomează ?... Ce rost are emisi­unea de coruri româneşti de pildă, după plăci de gramofon ? Sâmbătă, Radio Bucureşti a trans­mit? bucăţi executate de corul Car­­men, după plăci ! E un non-sens. Acest cor e într'o situaţie foarte grea, şi totuşi nu e chemat în stu­dio. — decât foarte rar .—în schimb se emit plăcile înregistrate cu corul Carmen ! Să s­e noteze că nu suntem con­tra emisiunilor „prin doză electro­magnetică“, adică a emisiunilor de plăci de patefon. Astfel de emi­siuni intercalate în program, dau mai multă variaţie şi... viaţă pro­gramului. In adevăr,­ doza electro­magnetică permite o mare varietate în­ muzica radiofonică, de la şantio­­netele streine, până la execuţiunile cu artişti sau orchestre ce nu sunt posibile de adus­ sau constituit la noi. După plăci, i se pot transmite ope­re întrebi, cu artişti streini de mare valoare, ceea ce sporeşte însăşi va­loarea programului. Dar ca să pui la microfon placa unui cor românesc, şi să nu aduci în studio acel cor, e un procedeu cu to­tul ciudat. Economii ?... Dar i se fac, în ade­văr, economii la radio, punând trei conferenţiari unul după altul, ca să ţină conferinţe pe care nimeni nu are eroismul să le asculte până la urmă ? W. T. 4 PAGIN1 LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariat 358-74 — Administraţia 358-73 Him mit Kim­ mim graniţelor Ungariei lin senzaţional articol al preşedintelui r­epublicei Cehoslovace Dr. Thomas G. Massaryk, pre­şedintele republicei cehoslovace semnează în „Neue Freie Pres­se“ un senzaţional articol intitu­lat „Patriotism şi Pacifism“. Articolul începe printr-o ana­liză a acestor două expresii. — „Am fost întrebat — scrie Massaryk — dacă Europa de azi are nevoie de Pacifism sau de Patriotism. Pe vremuri am vorbit cu Tol­stoi despre această temă şi nu am reuşit să ne punem niciodată de acord. Tolstoi, care era de părere că patriotismul nu poate fi decât a­­gresiv, afirma că atunci când eşti atacat nu trebuie să opui re­zistenţă. Rezistenţa — spunea el — îl întărâtă şi mai mult pe cel care atacă, pe când supunerea îl dezamăgeşte. El era de părere că Ruşii ar trebui să se lase în voie măcelăriţi de bandele tătăreşti şi mongole, fiindcă rezistenţa i-ar îndemna să-şi înteţească acţiu­nea lor criminală. Eu, dimpotrivă, cred în dreptul de apărare şi fac de aceia totul pentru a creia o armată cehoslo­vacă pe cât se poate de pregătită, însă destinată numai scopurilor de apărare. Fiecare naţiune ar trebui să fie pregătită pentru orice even­tual atac, deşi adeseori e greu de identificat acela care a atacat. Acel care atacă nu este întotdea­una şi acela care comite un act de agresiune, cum ar fi de pildă un atac militar făţiş, ci vinovat e acela de la care a pornit la înce­put conflictul. Un om poate fi un bun patriot, adică, gata să sacrifice totul pen­tru apărarea patriei sale şi totu­şi s­umt entuziast pacifist. Expre­sia „pacifist“ necesită o defini­ţie: dacă o identificăm cu opinii­le adepţilor lui Tolstoi şi decla­răm orice rezistenţă ca nejusti­ficată, nu împărtăşesc întru ni­mic această opinie. Dacă vedem însă într’un paci­fist un om care lucrează pentru cauza păcii, gata să-şi apere ţara în cazul unui atac, nu văd nici un motiv pentru care patriotul şi pacifistul nu ar putea sta lao­laltă. Dela război încoace expresia „pacifism“ este aplicată într’o formă sentimentală care consti­­tue o urmare naturală a catastro­fei mondiale. Deşi are puţin co­mun cu realitatea, trebuie să ne ocupăm şi de acest pacifism sen­timental. S’a făcut dovada că pâ­nă şi cei mai fervenţi patrioţi sunt în stare să gândească inter­naţional şi cehoslovacii, o rasă extrem de naţională şi de patrio­tică, trebuesc socotiţi între cei mai mari apărători ai păcii. Liga Naţiunilor, Pactul Kel­­logg. Planul Briand nu sunt de­cât primele trepte ale unei scări In afară de aceasta, faptul că e­­xistă până în prezent peste 600 de asociaţii internaţionale pe tă­râmul artei, industriei şi al ştiin­ţei, dovedeşte progresul realizat în privinţa colaborării interna­ţionale, care stă bineînţelese în contradicţie cu antagonismul in­ternaţional. Intre purtătorii autorizaţi ai ideei internaţionale se află atâ­ţia patrioţi convinşi cari în ca­zul unui atac împotriva ţării lor, ar fi între primii cari ar sări să o apere. Pentru a lucra în mod energic pentru pace nu este necesar şi ni­ci de dorit să se arunce toate ar­mele apărării. Există azi în Europa două mo­tive principale de primejdie pen­tru pacea Europei. Unul este co­ridorul polonez, iar celălalt Un­garia. In privinţa coridorului polo­nez sunt convins că Germania nu se va consola nici­odată cu ac­tuala situaţie, prin care Prusia orientală este izolată de restul Reichului. In ceia ce priveşte Ungaria, primejdia constă în politica a­­gresivă a acestei ţări. înţeleg dificultăţile Unga­riei şi în împrejurări favora­bile aş fi dispus să mă gândesc la o modificare a actualelor fruntarii in favoarea Ungariei, înainte însă ca aceasta să fie posibil într'o formă oareca­re. Ungurii vor trebui să-şi schimbe tactta Ic.. In ceiace­riveşte Italia nu sunt de părer că .Mussolini ur­măreşte scopuţl a- * ave, fiind­că o asemenea politiă nu cores­punde intereselor inediate ale a­­cestei ţări şi ar avea în afară de asta, şi prea puţine ainse de reu­şită. Iugoslavia este o naţiune pu­ternică, în spatele căreia stă Mi­ca înţelegere şi mijloacele imen­se ale Franţei. Mussolini ştie că un atac al său s’ar lovi de rezistenţa tutu­ror marilor puteri ale Europei. In felul acesta el "Var expune primejdiei să puie în joc de dra­gul unei aventuri, tot ce a reali­zat în timpul guvernării sale. In politica Europei centrale, religiunea joacă un mare rol şi prin prăbuşirea monarhiei au­­stro-ungare Sfântul Scaun a pier­dut sprijinul unei mari puteri. De aceia trebuie să ne aşteptăm ca noile împrejurări creiate prin tratatele de pace, să dea prilej la străduinţi ale Vaticanului pentru a-şi spori influenţa în ţările ca­tolice. Roma poate juca un rol impor­tant în soarta Europei“. Articolul de mai sus va da pri­lej la vii comentarii. Rămâne de văzut dacă Preşe­­dintele Republicii cehoslovace nu va desminţi articolul care, după indicaţia ziarului, este ex­tras dintr’un interview. După cum se ştie i s-au mai a­­tribuit d-lui Massaryk nu de mult unele declaraţii favorabile revi­zionismului, cari au fost insă desminţite în mod categoric. MASSARK i Şomajul intelectual După o statistică recept alcă­tuită la revizoratul şcolar din ju­deţul Mehedinţi ar însemn­t că a­­vem în acest judeţ 151 învăţă­tori care au rămas fără psturi de şcoală, cu alte cuvinte şomeri. Ani dea rândul după război învă­ţământul nostru suferia de lipsă de învăţători. Şi lipsa aceaista, vă amintiţi cum era acoperită, prin suplinitori şi suplinitoare, băie­ţaşi cu 2-3 clase de liceu sau fe­tişcane care de urâtul cartii şi al disciplinei şcolare dezertaseră de la şcoalele profesionale. Conducătorii noştrii tezaţi a­­tunci pe aceste fapte aui înmulţit fabricile de învăţători,­­şcoalele normale, şi le-au înmulţi într’a­­tât, încât astăzi nu num­ai că a­­vem învăţători calificaţi pentru toate posturile de şcolă prima­ră, dar avem şi un însemnat con­tingent de şomeri, contingent care an cu an se va îngroşa. Anul acesta sunt câte 150 de învăţători şomeri în fiecare jun­de­ţ­­ie, anul s’ar putea să aven, adu, deci sute şi mui de oameni sunt şi vor fi svârliţi în vâltoa­rea vieţii complect desarmaţi, pradă mizeriilor cotidiane şi foa­mei necruţătoare.­­ Dacă în alte ramuri de produc­ţie prezenţa şomerilor ne-o expli­căm foarte bine, în învăţământ ea e un paradox, pentru că încă în ţara aceasta sunt mil­oane de analfabeţi, care zac în întuneri­cul neştiinţei şi al superstiţiilor. Rezolvat-am noi oare această problemă uriaşă a analfabetismu­lui, ca să putem îndrăzni să vor­bim de şomaj între învăţători, ca să putem lăsa deoparte pe atâţia harnici luptători ai culturii ? C. PAJURA Revizuirea legislaţiei economice — Regiile autonome — Se vorbeşte de disolvarea consiliului de administraţie al regiei autonome dela căile fe­rate şi de abrogarea legii de or­ganizare a drumului de fer. Cu această ocazie s’a adus în discuţiunea delegaţiei eco­nomice a guvernului rezulta­tele obţinute la regiile auto­nome cari, se pare, nu au co­respuns aşteptărilor legiuito­rilor. Pe de o parte se spune că budgetele regiilor sunt greva­te de importanţa tantiemelor cari se acordă membrilor con­siliilor de administraţie şi sa­lariile enorme cari au fost fi­xate funcţionarilor specialişti; pe de altă parte se arată că or­ganizarea serviciilor nu a reu­şit să dea maximum de înca­sări pe care se conta în mo­mentul în care s-a cerut auto­nomia unora dintre institu­ţiile importante ale Statului. Nu intrăm în amănunte deşi cunoaştem câteva întreprin­deri autonome care au dat ad­mirabile rezultate după un an de funcţionare. Considerăm că guvernul — care are la dispoziţie materia­lul statistic informativ care ne lipseşte nouă — poate uşor verifica utilitatea regiilor auto­nome şi că lui îi revine iniţia­tiva modificării sau abrogării acelor legi cari s’au dovedit i­­neficace după aplicarea lor practică. Opera de legiferare — oricât de bine intenţionată ar fi — nu poate fi perfectă. O lege, prin aplicare, îşi verifică utilitatea şi-şi arată lacunele. Ceea ce se cere autorului unei legi este să cerceteze rezultatele practi­ce, să ţie seama de observa­­ţiunile ce se fac şi să nu se opue modificărilor cerute, mo­dificar­i socotite absolut nece­sare. Dacă ministrul care a pre­zentat o lege Corpurilor legiui­toare nu înţelege să-şi apere, chiar când experienţa li face dovada că a greşit, „amorul propriu de autor”, se poate uşor ajunge la o operă legis­lativă perfectă care să cores­pundă, în mod real, stărilor sociale de la noi şi moravurilor specific naţionale. Dacă Parlamentele — cam­ în genere votează proectele membrilor guvernului fără să se aprofundeze serios — pot face cu uşurinţă salturi în le­giferare, în dorinţa de a occi­­dentaliza ţara de la o zi la alta, populaţia şi instituţiile urmea­ză un curs evolutiv mai lent şi rezistă inovaţiilor chiar când ele sunt pornite din cele mai lăudabile intenţii. Aşa se explică pentru ce şi legi bune au căzut în desuetu­dine şi pentru ce, de multe ori, autonomia a fost rău înţeleasă de cei chemaţi, prematur, la conducere. Abrogarea legilor cari au dat rezultate rele se impune cu atât mai mult cu cât sunt în joc interesele financiare şi e­­conomice ale ţării cari astăzi primează asupra oricăror al­tor preocupări de politică ge­nerală. R. MATEI i C. Miercuri­­ Oct. 1930 DirectO­. EMIL O. PA.IURE PUBLIcTATE Primeşte direct îfi Administraţia ziaru­lu.1 şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în gară 6 Lei in strâinătot Creionul actualităţii In peşteră ! D. MANIU. — C»­rez i că în peştera asta o să pu­tem sta liniştiţi la o consf­ătuire ? D. MIHALACHE. — Numai să nu ne fii luat Al irt o urma, ea să tie vorbească iar de necesitatea imperioasă a remanierii ! (Continuare în pagina Il-a) Liga Naţiunilor şi Societatea Spiritelor de PAUL VALERY Cu prilejul discu­ţiiunilor cari au adus reformarea Institutului­­; Cooperaţie intelectuală, prie­­tul Raul Valéry, membru al Aca­slsrmnini ir mi rrrr o n lirpy Pili fit 1111 II U/l'Vl/WVi »» f" »»• -raport in fata comisiunii plena­re de la Geneva, raport din care extragem admirabilele definiţii de mai jos: ...Obiectul profund al Ligii Na­ţiunilor pare să fie acela de a creia o stare de înţelegere mu­tuală între popoare, care să reu­nească să elimine din relaţiile lor expedientele brutale şi soluţiunile violente şi transitorii cu cari s’a mulţumit până acum omenirea. Liga Naţiunilor se întemeiază deci pe o credinţă în om, pe o a­­numită concepţie a omului care implică încredere în inteligenţa lui. Această credinţă şi această încredere sunt de aceeaşi natu­ră ca credinţa şi speranţa, esen­ţiale oricărei cercetări ştiinţifice şi de altfel, ori­cărui efort de spi­rit desinteresat. Dacă e astfel, dacă se admite că o creştere a conştiinţei şi cu­noştinţei este condiţiunea nece­sară realizării scopurilor urmă­rite de Liga Naţiunilor, coopera­ţia spiritelor cu deosebire închi­nate spiritului (pentru a-i desem­na astfel pe intelectuali) este, dintre toate formele de coopera­ţie internaţională, cea mai im­portantă care trebuieşte favori­zată, iar organele speciale ale a­­cestei cooperări trebuie să fie în mod special studiate, întărite şi îmbunătăţite, după experienţă.. Experienţa a fost instituită. In­stitutul, agent al comisiunilor, a funcţionat şi e cu neputinţă de a se nerecunoaşte rezultatele pozi­tive ale lucrărilor sale, varieta­tea şi valorea lor. Problema era virgina, iar acţiunea nu se putea angaja decât într’un mediu nesi­gur. Trebuia început prin a face ceva. Dar astăzi după zece ani de în­cercări, este fără îndoi dă cu pu­tinţă să se aprecieze să rectifice, la nevoie, funcţionarea iristru­­m­ntelor de corporn Or, dacă se compari producţi­­unea lucrului efectuat şi opera realizată cu obiectul esenţial pe care l-am amintit, adică creiarea unei stări de spirit care să poată zămisli şi suporta o Societate a Spiritelor — dacă se admite că o Societate a Spiritelor este condi­­ţiunea unei Societăţi a Naţiunilor şi că atât una cât şi cealaltă nu pot avea drept tem­ciu unic şi i­­dentic decât opiniunea, că ele nu pot exista decât prin sentimentul generalizat utilităţii lor şi dacă se înţelege în sfârşit că întreaga problemă a existenţei lor constă în a face dintr’însele, nevoi şi do­­rinţi ale oricărei fiinţe gânditoare, să creeze o­­sensibilitate ,şi o a­­daptare faţă­ de ele—atunci apare în mod net că lucrările acestea ale cooperaţiei noastre şi ale In­stitutului, cari sunt în ele înşile cât se poate de remarcabile şi cari vor putea fi foarte utile, sunt cu toate acestea, până în prezent răspunsuri la nişte întrebări cari nu s’au produs încă­ alimente o­­ferite unui apetit care nu există încă. E prea evident faptul că, până în momentul de faţă, totalitatea intelectualilor ignorează coope­raţia intelectuală. Intelectualul nu se gândeşte la cooperaţie şi nu se foloseşte de dânsa. Chiar dacă a aflat despre existenţa ei, el nu se gândeşte niciodată la co­operaţie ca la o realitate care îl interesează, ca la o organizaţiu­­ne care îl poate servi şi susţine, ca la o instituţiune în care să se încadreze în mod necesar, la ca­re poate recurge, de care nu se mai poate dispensa, odată ce i-a simtit efectele. In alti termeni, intelectualii nu a dobândit în ultimii zece ani, o idee precisă şi o cunoştinţă uti­lizabilă despre cooperaţia intelec­tuală. Nu s’au creiat încă nici ne- PAUL VALERY Granate Car ni! Mâine se întruneşte Comitetul central al partidului liberal. De cât­va timp întrunirile şi consfătuirile liberalilor ,se ţin lanţ. Odinioară, când trăia Ionel Bră­­tianu, liberalii ţineau o singură con­sfătuire şi a doua zi erau la Putere! Uneori Ionel Brătianu găsea că şi această consfătuire e de prisos, căci lua guvernul şi in urma unei con­vorbiri la telefon! Cu d. Vintilă Brătianu ca şef, libe­ralii din provincie au fost nevoiţi să-şi scoată abonament la tren, ca să participe la sute de întruniri şi consfături, pentru ca la urmă să li se spue că trebue să-şi reînoiască a­­bonamentul, întrucât opoziţia se prelungeşte pe... încă câteva decenii! Deşi n-au trecut decât trei ani de­la dispariţia lui Ionel Brătianu, par­că s’ar vorbi de o epocă de acum câteva sute de ani, aşa de schimba­tă e situaţia de acum, faţă de cea de odinioară. Unde e superba morgă liberală? Unde e siguranţa lor cezariană? Epo­ca eroică a pierit — pentru totdea­una! Liberalii au suferit o catastrofală metamorfoză fizică: toţi au devenit mai câini ca d. Leonte Moldovanu! Nici unul nu mai are nas! DEŞCA Kilfe I K I

Next