Lupta, septembrie 1931 (Anul 10, nr. 2946-2971)

1931-09-01 / nr. 2946

v 4- ANUL X No. 2946 CONST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni .............................. 800 Pe 6 „ .v, , . 400 P® ^ «• 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacția si Administrația BUCUREȘTI Str. CONST. MILLE, 12 (Sărindar; 4 PAGINI LEI jBiresfîa 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 „Ofensiva împotriva Ardealului’’ Se pare că impopularitatea şi ridicolul ce-l înconjoară în ve­chiul regat, Bucovina şi Basa­rabia, apar actualului guvern aproape ca simpatii faţă de sen­timentele şi aprecierile Ardea­lului. Este exact că Ardealul a fost mai manifest şi mai precis în a­­fişarea atitudinei sale atât faţă de felul cum s’a rezolvit ultima criză de guvern, cât şi faţă de felul cum a fost tratată provin­cia transcarpatină la alcătui­rea actualului cabinet şi cu pri­lejul schimbărilor legislative şi administrative întreprinse de el. ,­­ Cum nu era însă să reacţio­neze împotriva unui cabinet, care ,dun­ ce a ieşit prin sur­prindere dint­r’o criză menită a asigura o cât mai largă conlu­crare a forţelor politice ale ţa­rei, a avut îndrăzneala sau in­conştienţa ,de a, se instala la câr­mă fără un ministru de interne, fără un ministru de externe şi fără nici un reprezentant al pro­­vinciilor realipite? Reacţia şi-a găsit întregul ei înţeles în retragerea d-luî Ma­­niu din viaţa politică activă. Deşi s-a făcut că nu pricepe întinderea acestui act, sau toc­mai fiindcă i-a putut simţi efec­tele, guvernul a schimbat ma­cazul şi a intrat pe linia „des­­tinderei” adresând în Parla­ment apeluri şi implorări de „uniune naţională”. Faptul însă că Coroana a fost­­cea dintâi care a realizat o des­tindere în raporturile politice pare să fi contrariat şi iritat pe asociaţii aventurei guverna­­mentale. In special, audienta d-lui Maniu la Suveran pare a li se fi­ oprit în gât. De aici, gânduri de răzbu­nare—şi politică şi personală— agravate, zicese, de anumite ■ignorări, cu prilejul participare! fruntaşilor ardeleni la festivită­ţile dela curtea regală. In ultimele două zile s’a pro­dus, în adevăr, la Cluj un fapt, care denotă o stare de lucruri haotică: guvernul „în afară de partide” se erige şi în guvern in afară de lege. Pe baza unui denunţ anonim — procedure care a ajuns sis­tem sub guvernarea tehnicieni­lor — un jude instructor a des­cins la vechea instituţie ban­cară ardelenească „Albina” şi a cerut să i se arate care este a­verea d-lui Romulus Boilă, fos­tul vicepreşedinte al Senatului, ■fruntaş naţional-ţărănist şi ne­pot al d-lui Maniu. Conducă­torii băncci, într’o telegramă de protestare, au arătat că dela fundare nu s’a făcut acestei vechi instituţii româneşti o des­cindere judecătorească. In actualele împrejurări, fi­reşte, imediat s’a răspândit svo­­nul că ar fi nereguli la bancă şi a alarmat pe deponenţi. „Lovitura” politică în contra adversarilor a fost însă consu­mată. Un simplu denunţ anonim este suficient că un judecător de in­strucţie să provoace un aseme­nea scandal politic şi bancar. Este cineva în această ţară care să creadă că „lovitura” de la Cluj — mai ales în urma scandalului de la banca „Ceta­tea” şi altele — a fost luată în spinare fără consultarea mi­nistrului de justiţie, fără sesi­zare din partea guvernului? Exclus. Aşa se şi explică reflexia d-lui Vaida: — Se vede că d. Iorga a în­ceput ofensiva împotriva Ar­dealului. Pe baza de denunţuri ano­nime, ticluite cu cine ştie ce a­­genţi de siguranţă? Să fie a­­cestea ofensivele politice ale o­­mului „politicei culturale”? îşi dă seama guvernul şi şeful său la ce contra-ofensive legiti­mează şi obligă, prin asemenea atacuri la cinstea şi reputaţia unora din cele mai vechi şi mai onorabile familii, ardeleneşti? Avea de formulat guvernul denunţuri împotriva vreunui fruntaş politic ardelean? De ce n’a acceptat şi cerut Parlamentului adoptarea proec­­tului Mihalache pentru cerce­tarea averilor foştilor demni­tari , ci preferă denunţurile anonime, urm­ate de descinderi ale judecătorului de instrucţie pe la bănci, spre a cerceta ave­rea adversarilor politici? Asta e „destinderea” la care s’a făcut apel? Asta e „vendet­ta” pentru audienţa la Suveran a d-lui Maniu? Cei ce trăiesc realităţile vie­­ţei publice dela noi, înţeleg unde ne va duce infamia dela Cluj. De altfel, nu vor avea mult de aşteptat şi vor vedea efectele. ALFA Evenimentele din Anglia Frământări politice. — Speranţe de înviorare economică In Anglia evenimentele politi­ce şi economice încep să se de­sluşească în urma constituirei gu­vernului de cooperare. Sub raportul politic e de sem­nalat hotărârea­­aproape unani­mă a deputaţilor laburişti de a se despărţi de d. MacDonald, pe care l-au desavuat în termeni ca­tegorici. Şeful guvernului de co­operare va rămâne astfel o mare personalitate, dar el va fi lipsit de acea forţă care să-i dea şi mai departe suprafaţă politică. Se şi vorbeşte de retragerea d-lui Mac­Donald în viaţa privată, după re­alizarea economiilor bugetare care formează obiectivul guver­nului ce prezidează azi. Aceasta se va întâmpla în cursul lunii Septembrie, Parla­mentul fiind convocat pe ziu­a de 8 Septembrie ca să discute şi să voteze economiile preconizate. Votarea lor e neîndoelnică, întru­cât guvernul de cooperare dispu­ne de o majoritate de 50 voturi în Camera Comunelor, majorita­te cu care va putea înfrânge opo­ziţia înverşunată a laburiştilor cari reprezintă acolo grupul cel mai numeros. Caracteristic e faptul că nu­mai ş­ase deputaţi laburişti — din 280 — vor urma pe d. MacDo­nald. După votarea legilor bugetare Parlamentul va fi dizolvat ime­diat sau mai târziu şi nouile ale­geri legislative vor avea loc în Decembrie. Campania electorală va fi cu deosebire aprigă. Se poate ca la­buriştii, susţinuţi de organizaţia Trades-Uniunilor,, să reintre în număr şi mai mare constituind un grup şi mai impunător. Dar ori­câţi ar fi, ei vor fi ma­joraţi de reprezentanţii conserva­tori şi liberali aşa că e de pre­văzut că, pentru câţiva­­ani de aci înainte, Anglia va fi guvernată de o coaliţie liberalo-conserva­­toare, care se va opune dârz labu­­riştilor. Aceste­a sunt perspectivele pe care acţiunea guvernului de coo­perare le deschide politicei inter­ne a Angliei.­­ Cu nouile credite dobândite, ra­pid şi avantajos, economia en­gleză e susceptibilă de o înviora­re care să scadă numărul şomeri­lor şi să salveze şi situaţia finan­ţelor publice, uşur­ată de reduce­rile bugetare în perspectivă. D. Baldwin, şeful conservatori­lor, amintea,­­acum trei zile, că Anglia a mai trecut prin grele crize, pe cari le-a învins, şi con­chidea că ţara lui va trece cu bi­ne şi criza de acum. Se poate ca acest optimism să fie întemeiat, cu condiţia ca eco­nomia privată engleză să-şi reca­pete debuşeurile de cari are tre­buinţă. Intâmpla-se-va aceasta şi în ce măsură ? Cu fenomenele uluitoare ale zilelor noastre, toate prezicerile comportă o doză de scepticism. — " ' .1 . ■■ S. G. Din toate judeţele agricole ale ţării vin ştiri că agricultorii mari se adună. Ei se sfătuiesc a­­supra mijloacelor de salvare a proprietăţilor şi întreprinderilor lor ruinate. Mişcarea aceasta de ultimă oră era mult m­ai eficace, dacă era făcută acum câţiva ani, şi dacă aceşti mari plugari şi-ar fi dat seam­a din vreme că inte­resele lor economice îi îndreptau la o acţiune politică, dacă nu co­mună, cel puţin paralelă cu par­tidele cari în programul lor ară­tau preocupări serio­ase pentru interesele agriculturii. Deşi târ­zie, această trezire a celor ce de­ţin şi cultivă 12 la sută de­ tere­nul agricol al ţării, nu poate fi desconsiderată. Aceasta, cu atât ratai mult, cu cât cea mai mare parte a grupărilor de agricultori sindicate sau altele se gândesc să realizeze o apropiere de micii plugari, de ţărani. Este evident că o asemenea solidarizare poate creia o forţă împotriva căreia nu văd de altă solidaritate oricât de bine organizată şi ori­cât de bine prevăzută cu Oficii de vânzare, cartele şi Consilii de administra­ţie ar fi ca, ar putea să reziste. Dealtfel, deabia a început a­­ceastă îndreptăţită agitaţie şi gu­vernul a convocat într’o consfă­tuire pe reprezentanţii agriculto­rilor. Tocmai faptul că convocarea este făcută în acelaş timp şi la d. Argetoi­anu şi la d. Ionescu-Si­­seşti dovedeşte că membrii guver­nului prepară şi se întrec a le fă­gădui intervenţiunea lor. Decât nu trebue uitat un singur lucru şi anume: nici o măsură la ade­văr eficace nu se va lua în spri­jinul plugarilor, cât timp orga­nizarea lor şi legătura cu cei ce au încrederea masselor ţărăneşti nu va fi îndestulătoare de puter­nică pentru a înfrânge rezistenţa cercurilor financiare şi indus­triale,­­al căror prizonier este gu­vernul de azi. Nici o măsură o­­crotitoare nu va fi luată de nici un guvern, cât timp acei c­ari o cer nu vor dovedi a fi o forţă po­litică suficientă. Prin urmare, a­­gricultorii să nu creadă că o în­trunire sau două şi o delegaţie primită de unul sau de doi mi­niştri sunt îndestulătoare pentru a-i salva. Organizarea şi persis­tenţa de fiecare ce­as sunt singu­rele mijloace pentru a putea du­ce la un bun sfârşit o revendica­re, oricât de dreaptă ar fi ea. Şi mai ales, nu trebuie nici un mo­ment întârziat pentru a creia le­gătura necesară cu micii agricul­tori. Aceşti­a trebuiesc făcuţi a­­tenţi că de la expropriere încoace interesele­ agricultorilor mari ale ,,boierilor”, cum zic ei, sunt iden­tice cu ale lor. Din f­aptul că „bo­­erii” nu au înţeles din vreme a­­cest lucru, li se trage toată neno­rocirea şi ruina de astăzi. Dacă marele plugar şi-­ar fi înţeles ro­lul său politic în România, care nu putea să fie altul decât cel de conducător firesc al micilor agri­cultori, evoluţia economică a Ro­mâiniei era să fie cu totul­­alta şi am fi avut astăzi bine­ întoc­mită organizaţia agrară sănătoa­să a­­acestei ţări, iar nu hibridul regim industrial, care ne-a adus nenorocirile economice de m­nari, suferim cu toţii. F L­­a astăzi înţeles­­acest lu­cru ? Vor rezista agricultorii mari la toate încercările de a­­mânare şi de­ diversiune puse la cale de plutocraţia industrială şi comercială de artificială crea­­ţiune care e întotdeaun­a asculta­tă cu docilitate de guverne ? Vor şti să-şi alăture pe ţărani şi să continue lupta cu încăpăţâna­re şi onestitate ? Atunci partida va fi, fără nici o îndoială, câşti­gată. Altfel, în­­ ce ani cel mult proprietatea mare şi ultimele res­turi ale clasei celor 4.000 cari conduceau România din­aintea războiului­ vor dispare într’un trist faliment civil şi cu puţine regrete. Dr. Ernest Ene Scrisori de la ţară Mişcarea agricultorilor Guvernul actul pleacă Combinaţia de mâine însuşi primul ministru pole­mizează, prin ziariştii guverna­mentali, cu acei cari discută e­­ventualitatea constituirei, unui nou guvern. Parlamentul actual — se rosteşte şeful guvernului n’are să primească să fie încăl­ţat de alţii. De obicei, boierii se lasă a fi încălţaţi de alţii, dar boierii d-lui Iorga simt oameni subţiri şi se încalţă singuri. Dar să nu­ glumim căci situaţia nu este numai tristă, dar e pur şi simplu catastrofală. Faptul că ministrul de finanţe lucrează la... fuzionarea bănci­lor, anunţul că până la 20 Sep­tembrie are să plătească toate le­furile şi pensiile, afacerile cu ac­ţiunile „Stelei”, subvenţionarea Jockey-Club-ului căruia minis­trul de finanţe, preşedinte al a­­cestui­ club, i-a d­at câteva mili­oane subvenţie, etc., toate aceste geniale ,,solutium” în directă le­gătură cu grava criză economi­că, n’au avut, din nenorocire, până acum vre­o înrâurire favo­rabilă nici asupra pieţei şi nici asupra crizei interne în general. Umblă delegaţiile de la un de­partament la altul, umblă depo­nenţii pe străzi şi criza îşi ur­mează cursul ruinător. Situaţia aceasta nu se mai poa­te prelungi fără a se complica în chip catastrofal. E dlar firesc ca lumea să vor­bească înainte de toate de ple­carea guvernulii care, în cele cinci luni de activitate distruc­tivă, s’a arătat ca cel mai inca­pabil guvern din câte a avut ţara aceasta şi deci prelungirea unei astfel de guvernări constituie cea mai mare primejdie pentru Piomăria nouă. Combinaţia de mâine ? Guvernamentalii pregătesc ei înşişi una şi anume să împartă guvernul cu­ tovarăşii lor din a­­legeri, cu vechii liberali. Cum s’a format cartelul Duca- Argetoianu, noi am arătat me­reu care este semnificaţia lui şi la ce tindei ■ l­ ! Dar se vorbeşte de un guvern naţional. Situaţia de azi, internă şi externă, mult mai gravă de­cât în Aprilie, reclamă aceasta. Nu vedem deci cum sar putea după greşala din Aprilie să se facă o nouă grăşală prin­­ com­­plectarea guvernului de azi cu liberalii vechi, solidari cu guver­narea de azi sprijinită de ei. Intrarea în guvernul d-lui Ar­get­oianu a câtorva liberali, de pildă a d-lor Tancred Constanti­­nescu, Stelian Popescu, Chircu­­lescu, Nistor sau Inculeț, are să însemne infuziunea de sânge nou şi vom avea astfel un guve­rn la înălţimea împrejurărilor grele şi grave de azi ? Este clar ridicul ca după fali­mentul experienţei tehniciene, să se propună un guvern Argetoia­­nu-Duca sau viceversa. ........———iQii- -——• D. Duca a dat actualului gu­vern tot concursul, e solidar cu el, va cădea cu el. Dacă totuşi, prin imposibil, o asemenea combinaţie ar fi reali­zabilă, a doua­ zi vom avea cea mai formidabilă coaliţie consti­tuită pent­ru răsturnarea ei şi cu drept cuvânt.■ Toate­ grupările din opoziţie s’ar coaliza. Nu-i ne­voie de nici o fuziune. Automa­tic sar coaliza şi e de prisos să mai stăruim asupra imposibili­tăţei de a se rezista unei astfel de coaliţii. Nădăjduim însă că ţara va fi cruţată­ de noui combinaţiuni hi­bride, de experienţe neserioase. Guvernul tehnicienilor, creat cu concursul vechilor liberali, susţinut de aceştia, trebuie să ple­ce cu tovarăşii lui. Viitorul guvern aparţine u­­nuia sau tuturor partidelor şi grupărilor de opoziţie. ■-'■•■' ' •• • Lt. Perfidiile germane faţă de negocierile franco-sovietice Am reprodus ori o telegramă din „Koelnische Zeitung” prin care corespondentul din Bucu­­reşti al foii germane vrea să prezinte România ca neliniştită de negocierile franco-sovietice şi crede favorabile împrejurările spre a risca enormitatea că „Bu­cureştii se vor convinge într’o zi că drumul cel adevărat pen­tru o înţelegere cu Moscova este prin Berlin”. Este probabil o încercare de diversiune spre a masca îngri­jorarea dela Berlin în ce pri­veşte soarta tratatului de la Ra­pallo în cazul când­ ar izbuti ne­gocierile franco-sovietice şi po­­lono-sovietice asupra unui pact de neagresiune economică. Tot aşa de perfidă apare insi­nuarea corespondentului bucureş­tean al lui „Koelnische Zeitung” cum că Polonia ar face încer­cări de apropiere cu Moscova ,fără să ţină seama de nevoile politice externe ale României”. „Koelnische Zeitung” este o gazetă destul de serioasă ca să nu se îmbete cu apă rece. Are ea în politica externă con­vingerea că politica de până a­­cum fie a Franţei, fie a Polo­niei, fie a României e bazată pe neţinerea în seamă a nevoilor politice reciproce între aceste ţări, legate nu numai prin tra­tate de alianţă, dar prin tot tre­cutul lor comun de sforţări spre a asigura aşezarea europeană de azi? Este oare în interesul opiniei publice germane de a o induce astfel în eroare asupra situaţiei reale din celelalte ţări? N’a fost oare destul indusă în eroare înainte şi în cursul răz­boiului? Unui popor de realităţi nu trebuea să i se servească iluzii şi fantezii. Pe ziua de eri, nu mai de­parte, „Koelnische Zeitung” tre­bue să îi citit răspunsul d-lui Lavai la toastul de la Paris al d-lui Zaleski. Premierul francez a precizat că in cursul conver- t satiunilor franco-sovietice cari s’au desfăşurat şi se vor mai desfăşura în curând, d-sa n’a uitat nici un moment că ele trebuesc să fie conduse de sen­timentul de prietenie dintre Franţa şi România. De ce ar crede presa ger­mană că altele sunt normele Franţei faţă de aliata ei Româ­nia? Şi de ce ar crede că Polo­nia ar proceda azi altfel faţă de România de cum a procedat în căzul pactului Kellog? Natural că vorbim de presa serioasă germană, care nu vrea să-şi prostească cititorii. Cât despre insinuările şi te­merare şi absurde cum că şti­rile „Luptei” asupra întinderei eventualului pact de neagre­siune economică franco-sovietic şi asupra ţărîlor din sud-estul european, ar veni de la legaţie franceză, ele ne sugerează cel mult bănuiala că corespondenţa din „Koelnische Zeitung” îşi trage insipiraţia ori direct de la legaţia germană din Bucureşti, ori indirect din redacţia lui „Bu­­karester Tageblatt” în a cărei atitudine „Lupta” a , văzut un oficios al acestei legaţii. Gazetele româneşti nu-şi cau­tă inspiraţiile la legaţiile străine — fie şi aliate ori amice. Ele şi le găsesc în politica externă imuabilă a României, aşa cum a fost aşezată de Take Ionescu. Şi nici legaţia Franţei nu a avut nevoe vreodată să strecoare ştiri sau comentarii în presa ro­mână. Concordanţa de vederi şi sentimente dintre opinia fran­ceză şi cea română dispensează diplomaţia franceză de a re­curge la sistemul german al Wolff-birourilor. „Koelnische­ Zeitung” să-şi e­­xercite deci creionul albastru al cenzurei asupra insinuărilor şi perfidiilor corespondentului său bucureştean, dacă voeşte să se bucure de o considera­­ţiune colegială din partea presei româneşti. S. U. R. ! C. Marţi 1 Septembrie 1931 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct In Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în ţară 6 Lei în străinătate Creionul actualităţii Alogen#«! itala Ifrauij La Neara{ s’a ales Corneliu le­lea Codreanu. DUCA ! Cu tot concursul guvernului, mi-a căzut candidatul, dar sper că o să eliminaţi pe extremis­tul de dreapta, cum i-afi eliminat pe cei de stânga. (ORGA: Nici nu mă gândesc. Extremistul ăsta o să meargă cu mine. DUCA: Sau mai bine zis: d-ta cu el! VIENA, 29. — Eşuarea planu­lui alipirii'Austriei la Germania "ar putea produce impresia că pro­paganda monarhistă câştigă prin aceasta noui speranţe pen­tru reînoirea regimului habsbur­­gic. Presupunerile psihologice chiar în Austria îndreptăţesc în­să foarte puţin aceste speranţe. Nu trebue să se treacă cu vede­rea, bine­înţeles, că un anumit grup de politiciani din partidul social-creştin, se bucură de o mare­­apreciere la tabăra monar­­hiştilor. Ier. Seipel şi ministrii armatei Kari Vaugoin sunt con­sideraţi în aceste cercuri ca „oa­meni siguri” ori­cât de precauţi şi reali­­ar fi ei ca politiciani spre a întreprinde ceva împotriva Austriei democratice. Insă majo­ritatea deputaţilor social-creştini, reprezentanţii ţărilor Bunelului şi o parte din Uniunea agricolă se află sub influenţa propagan­dei Anschlussului. Speranţele mo­narhiştilor în mişcarea Heimwe­­hrului nu pot fi mari, deoarece ace­astă mişcare a slăbit conside­rabil în unna desbinărilor şi conflictelor din sânul său şi im­portanţa ei descreşte din zi în zi. Monarhiştii austriaci, nu dispun de reprezentanţi direcţi în Par­lament. Cu tot numărul lor redus monarhiştii austriaci mai sunt împărţiţi în două grupe, dintre care una este condusă de colone­lul Wolff pe care însă nu-l pri­veşte nimeni ca o personalitate serioasă. Activitatea lui se redu­ce la ţinerea unui discurs cu pri­lejul slujbei religioase anuale pentru h­­absburgi şi la­­împărţi­rea­­unei reviste monarhiste prin­tre cunoscuţi. In ultimul timp bătrânul pen­sionar Wolff­­a vizitat mai multe restaurante d­in circumscripţia l-a a Vienei, împărţind fotografii ale „împăratului Otto” cu in­scripţia: „Cel mai înalt domnitor al‘Austriei”. Viena formează in­sa un teren foarte nefavorabil pentru propaganda mon­arhistă şi chiar când această propagan­dă a­r avea la dispoziţie mijlo­ace financiare cât de mari. Numai un mic cerc academic­ catolic cul­tivă tradiţia „regală şi imperia­lă”. Din când în când şi clerica­tul „Reichspost” se ocupă cu un ton precaut de viaţa Habsburgi­­lor. Deasemenea nici satele austri­­ace nu mai prezintă un teren fa­­vorabil­ pentru propagandă mo­narhistă. Turiştii din Alpi mai aud pe câte un ţăran oftând du­pă „die gute alte Zeit” când tră­ia împăratul care avea o armată mare şi când viaţa era mai ef­­tină. Ţăranii tineri nu-şi amin­tesc,­de loc de acele timpuri, im­presiile lor din trecut mărginin­­du-se numai la cele din timpul războiului. Interes­ant este însă felul cum se cultivă în armata Bundului spiritul „vechei armate regale şi imperiale’’. Ministrul armatei Vaugoin ţine foarte mult la tra­diţia veche. Nu de mult ministe­rul arm­atei a publicat o carte ju­bilară în care descrie „faptele neuitate ale armatei austro-unga­r” şi în care generalul infante­riei Shiebel cere tinerilor soldaţi credinţă către părintele patriei. Monarhistă au însă numeroşi adepţi printre clericalii austri­­aci. Rari sunt preoţi cari să nu fie adepţi ai dinastiei habsburgi­­ce. Nimeni nu-şi manifestă prea mult orientarea având toată în­crederea în cardinalul arhiepis­cop Piffl şi în Msgr. Seipel, că­ Vora li se„lasă răgazul pentru un viitor îndepărtat. aiffiitimin „Cel mai înalt domnitor al Austriei" Intensificarea mişcării monarhiste pentru „împăratul Otto“ SCHOBER Şeful delegaţiei austriace la Liga Naţiunilor

Next