Lupta, septembrie 1931 (Anul 10, nr. 2946-2971)
1931-09-01 / nr. 2946
v 4- ANUL X No. 2946 CONST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni .............................. 800 Pe 6 „ .v, , . 400 P® ^ «• 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacția si Administrația BUCUREȘTI Str. CONST. MILLE, 12 (Sărindar; 4 PAGINI LEI jBiresfîa 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 „Ofensiva împotriva Ardealului’’ Se pare că impopularitatea şi ridicolul ce-l înconjoară în vechiul regat, Bucovina şi Basarabia, apar actualului guvern aproape ca simpatii faţă de sentimentele şi aprecierile Ardealului. Este exact că Ardealul a fost mai manifest şi mai precis în afişarea atitudinei sale atât faţă de felul cum s’a rezolvit ultima criză de guvern, cât şi faţă de felul cum a fost tratată provincia transcarpatină la alcătuirea actualului cabinet şi cu prilejul schimbărilor legislative şi administrative întreprinse de el. , Cum nu era însă să reacţioneze împotriva unui cabinet, care ,dun ce a ieşit prin surprindere dintr’o criză menită a asigura o cât mai largă conlucrare a forţelor politice ale ţarei, a avut îndrăzneala sau inconştienţa ,de a, se instala la cârmă fără un ministru de interne, fără un ministru de externe şi fără nici un reprezentant al provinciilor realipite? Reacţia şi-a găsit întregul ei înţeles în retragerea d-luî Maniu din viaţa politică activă. Deşi s-a făcut că nu pricepe întinderea acestui act, sau tocmai fiindcă i-a putut simţi efectele, guvernul a schimbat macazul şi a intrat pe linia „destinderei” adresând în Parlament apeluri şi implorări de „uniune naţională”. Faptul însă că Coroana a fostcea dintâi care a realizat o destindere în raporturile politice pare să fi contrariat şi iritat pe asociaţii aventurei guvernamentale. In special, audienta d-lui Maniu la Suveran pare a li se fi oprit în gât. De aici, gânduri de răzbunare—şi politică şi personală— agravate, zicese, de anumite ■ignorări, cu prilejul participare! fruntaşilor ardeleni la festivităţile dela curtea regală. In ultimele două zile s’a produs, în adevăr, la Cluj un fapt, care denotă o stare de lucruri haotică: guvernul „în afară de partide” se erige şi în guvern in afară de lege. Pe baza unui denunţ anonim — procedure care a ajuns sistem sub guvernarea tehnicienilor — un jude instructor a descins la vechea instituţie bancară ardelenească „Albina” şi a cerut să i se arate care este averea d-lui Romulus Boilă, fostul vicepreşedinte al Senatului, ■fruntaş naţional-ţărănist şi nepot al d-lui Maniu. Conducătorii băncci, într’o telegramă de protestare, au arătat că dela fundare nu s’a făcut acestei vechi instituţii româneşti o descindere judecătorească. In actualele împrejurări, fireşte, imediat s’a răspândit svonul că ar fi nereguli la bancă şi a alarmat pe deponenţi. „Lovitura” politică în contra adversarilor a fost însă consumată. Un simplu denunţ anonim este suficient că un judecător de instrucţie să provoace un asemenea scandal politic şi bancar. Este cineva în această ţară care să creadă că „lovitura” de la Cluj — mai ales în urma scandalului de la banca „Cetatea” şi altele — a fost luată în spinare fără consultarea ministrului de justiţie, fără sesizare din partea guvernului? Exclus. Aşa se şi explică reflexia d-lui Vaida: — Se vede că d. Iorga a început ofensiva împotriva Ardealului. Pe baza de denunţuri anonime, ticluite cu cine ştie ce agenţi de siguranţă? Să fie acestea ofensivele politice ale omului „politicei culturale”? îşi dă seama guvernul şi şeful său la ce contra-ofensive legitimează şi obligă, prin asemenea atacuri la cinstea şi reputaţia unora din cele mai vechi şi mai onorabile familii, ardeleneşti? Avea de formulat guvernul denunţuri împotriva vreunui fruntaş politic ardelean? De ce n’a acceptat şi cerut Parlamentului adoptarea proectului Mihalache pentru cercetarea averilor foştilor demnitari , ci preferă denunţurile anonime, urmate de descinderi ale judecătorului de instrucţie pe la bănci, spre a cerceta averea adversarilor politici? Asta e „destinderea” la care s’a făcut apel? Asta e „vendetta” pentru audienţa la Suveran a d-lui Maniu? Cei ce trăiesc realităţile vieţei publice dela noi, înţeleg unde ne va duce infamia dela Cluj. De altfel, nu vor avea mult de aşteptat şi vor vedea efectele. ALFA Evenimentele din Anglia Frământări politice. — Speranţe de înviorare economică In Anglia evenimentele politice şi economice încep să se desluşească în urma constituirei guvernului de cooperare. Sub raportul politic e de semnalat hotărâreaaproape unanimă a deputaţilor laburişti de a se despărţi de d. MacDonald, pe care l-au desavuat în termeni categorici. Şeful guvernului de cooperare va rămâne astfel o mare personalitate, dar el va fi lipsit de acea forţă care să-i dea şi mai departe suprafaţă politică. Se şi vorbeşte de retragerea d-lui MacDonald în viaţa privată, după realizarea economiilor bugetare care formează obiectivul guvernului ce prezidează azi. Aceasta se va întâmpla în cursul lunii Septembrie, Parlamentul fiind convocat pe ziua de 8 Septembrie ca să discute şi să voteze economiile preconizate. Votarea lor e neîndoelnică, întrucât guvernul de cooperare dispune de o majoritate de 50 voturi în Camera Comunelor, majoritate cu care va putea înfrânge opoziţia înverşunată a laburiştilor cari reprezintă acolo grupul cel mai numeros. Caracteristic e faptul că numai şase deputaţi laburişti — din 280 — vor urma pe d. MacDonald. După votarea legilor bugetare Parlamentul va fi dizolvat imediat sau mai târziu şi nouile alegeri legislative vor avea loc în Decembrie. Campania electorală va fi cu deosebire aprigă. Se poate ca laburiştii, susţinuţi de organizaţia Trades-Uniunilor,, să reintre în număr şi mai mare constituind un grup şi mai impunător. Dar oricâţi ar fi, ei vor fi majoraţi de reprezentanţii conservatori şi liberali aşa că e de prevăzut că, pentru câţivaani de aci înainte, Anglia va fi guvernată de o coaliţie liberalo-conservatoare, care se va opune dârz laburiştilor. Acestea sunt perspectivele pe care acţiunea guvernului de cooperare le deschide politicei interne a Angliei. Cu nouile credite dobândite, rapid şi avantajos, economia engleză e susceptibilă de o înviorare care să scadă numărul şomerilor şi să salveze şi situaţia finanţelor publice, uşurată de reducerile bugetare în perspectivă. D. Baldwin, şeful conservatorilor, amintea,acum trei zile, că Anglia a mai trecut prin grele crize, pe cari le-a învins, şi conchidea că ţara lui va trece cu bine şi criza de acum. Se poate ca acest optimism să fie întemeiat, cu condiţia ca economia privată engleză să-şi recapete debuşeurile de cari are trebuinţă. Intâmpla-se-va aceasta şi în ce măsură ? Cu fenomenele uluitoare ale zilelor noastre, toate prezicerile comportă o doză de scepticism. — " ' .1 . ■■ S. G. Din toate judeţele agricole ale ţării vin ştiri că agricultorii mari se adună. Ei se sfătuiesc asupra mijloacelor de salvare a proprietăţilor şi întreprinderilor lor ruinate. Mişcarea aceasta de ultimă oră era mult mai eficace, dacă era făcută acum câţiva ani, şi dacă aceşti mari plugari şi-ar fi dat seama din vreme că interesele lor economice îi îndreptau la o acţiune politică, dacă nu comună, cel puţin paralelă cu partidele cari în programul lor arătau preocupări serioase pentru interesele agriculturii. Deşi târzie, această trezire a celor ce deţin şi cultivă 12 la sută de terenul agricol al ţării, nu poate fi desconsiderată. Aceasta, cu atât ratai mult, cu cât cea mai mare parte a grupărilor de agricultori sindicate sau altele se gândesc să realizeze o apropiere de micii plugari, de ţărani. Este evident că o asemenea solidarizare poate creia o forţă împotriva căreia nu văd de altă solidaritate oricât de bine organizată şi oricât de bine prevăzută cu Oficii de vânzare, cartele şi Consilii de administraţie ar fi ca, ar putea să reziste. Dealtfel, deabia a început această îndreptăţită agitaţie şi guvernul a convocat într’o consfătuire pe reprezentanţii agricultorilor. Tocmai faptul că convocarea este făcută în acelaş timp şi la d. Argetoianu şi la d. Ionescu-Siseşti dovedeşte că membrii guvernului prepară şi se întrec a le făgădui intervenţiunea lor. Decât nu trebue uitat un singur lucru şi anume: nici o măsură la adevăr eficace nu se va lua în sprijinul plugarilor, cât timp organizarea lor şi legătura cu cei ce au încrederea masselor ţărăneşti nu va fi îndestulătoare de puternică pentru a înfrânge rezistenţa cercurilor financiare şi industriale,al căror prizonier este guvernul de azi. Nici o măsură ocrotitoare nu va fi luată de nici un guvern, cât timp acei cari o cer nu vor dovedi a fi o forţă politică suficientă. Prin urmare, agricultorii să nu creadă că o întrunire sau două şi o delegaţie primită de unul sau de doi miniştri sunt îndestulătoare pentru a-i salva. Organizarea şi persistenţa de fiecare ceas sunt singurele mijloace pentru a putea duce la un bun sfârşit o revendicare, oricât de dreaptă ar fi ea. Şi mai ales, nu trebuie nici un moment întârziat pentru a creia legătura necesară cu micii agricultori. Aceştia trebuiesc făcuţi atenţi că de la expropriere încoace interesele agricultorilor mari ale ,,boierilor”, cum zic ei, sunt identice cu ale lor. Din faptul că „boerii” nu au înţeles din vreme acest lucru, li se trage toată nenorocirea şi ruina de astăzi. Dacă marele plugar şi-ar fi înţeles rolul său politic în România, care nu putea să fie altul decât cel de conducător firesc al micilor agricultori, evoluţia economică a Româiniei era să fie cu totulalta şi am fi avut astăzi bine întocmită organizaţia agrară sănătoasă aacestei ţări, iar nu hibridul regim industrial, care ne-a adus nenorocirile economice de mnari, suferim cu toţii. F La astăzi înţelesacest lucru ? Vor rezista agricultorii mari la toate încercările de amânare şi de diversiune puse la cale de plutocraţia industrială şi comercială de artificială creaţiune care e întotdeauna ascultată cu docilitate de guverne ? Vor şti să-şi alăture pe ţărani şi să continue lupta cu încăpăţânare şi onestitate ? Atunci partida va fi, fără nici o îndoială, câştigată. Altfel, în ce ani cel mult proprietatea mare şi ultimele resturi ale clasei celor 4.000 cari conduceau România dinaintea războiului vor dispare într’un trist faliment civil şi cu puţine regrete. Dr. Ernest Ene Scrisori de la ţară Mişcarea agricultorilor Guvernul actul pleacă Combinaţia de mâine însuşi primul ministru polemizează, prin ziariştii guvernamentali, cu acei cari discută eventualitatea constituirei, unui nou guvern. Parlamentul actual — se rosteşte şeful guvernului n’are să primească să fie încălţat de alţii. De obicei, boierii se lasă a fi încălţaţi de alţii, dar boierii d-lui Iorga simt oameni subţiri şi se încalţă singuri. Dar să nu glumim căci situaţia nu este numai tristă, dar e pur şi simplu catastrofală. Faptul că ministrul de finanţe lucrează la... fuzionarea băncilor, anunţul că până la 20 Septembrie are să plătească toate lefurile şi pensiile, afacerile cu acţiunile „Stelei”, subvenţionarea Jockey-Club-ului căruia ministrul de finanţe, preşedinte al acestui club, i-a dat câteva milioane subvenţie, etc., toate aceste geniale ,,solutium” în directă legătură cu grava criză economică, n’au avut, din nenorocire, până acum vreo înrâurire favorabilă nici asupra pieţei şi nici asupra crizei interne în general. Umblă delegaţiile de la un departament la altul, umblă deponenţii pe străzi şi criza îşi urmează cursul ruinător. Situaţia aceasta nu se mai poate prelungi fără a se complica în chip catastrofal. E dlar firesc ca lumea să vorbească înainte de toate de plecarea guvernulii care, în cele cinci luni de activitate distructivă, s’a arătat ca cel mai incapabil guvern din câte a avut ţara aceasta şi deci prelungirea unei astfel de guvernări constituie cea mai mare primejdie pentru Piomăria nouă. Combinaţia de mâine ? Guvernamentalii pregătesc ei înşişi una şi anume să împartă guvernul cu tovarăşii lor din alegeri, cu vechii liberali. Cum s’a format cartelul Duca- Argetoianu, noi am arătat mereu care este semnificaţia lui şi la ce tindei ■ l ! Dar se vorbeşte de un guvern naţional. Situaţia de azi, internă şi externă, mult mai gravă decât în Aprilie, reclamă aceasta. Nu vedem deci cum sar putea după greşala din Aprilie să se facă o nouă grăşală prin complectarea guvernului de azi cu liberalii vechi, solidari cu guvernarea de azi sprijinită de ei. Intrarea în guvernul d-lui Argetoianu a câtorva liberali, de pildă a d-lor Tancred Constantinescu, Stelian Popescu, Chirculescu, Nistor sau Inculeț, are să însemne infuziunea de sânge nou şi vom avea astfel un guvern la înălţimea împrejurărilor grele şi grave de azi ? Este clar ridicul ca după falimentul experienţei tehniciene, să se propună un guvern Argetoianu-Duca sau viceversa. ........———iQii- -——• D. Duca a dat actualului guvern tot concursul, e solidar cu el, va cădea cu el. Dacă totuşi, prin imposibil, o asemenea combinaţie ar fi realizabilă, a doua zi vom avea cea mai formidabilă coaliţie constituită pentru răsturnarea ei şi cu drept cuvânt.■ Toate grupările din opoziţie s’ar coaliza. Nu-i nevoie de nici o fuziune. Automatic sar coaliza şi e de prisos să mai stăruim asupra imposibilităţei de a se rezista unei astfel de coaliţii. Nădăjduim însă că ţara va fi cruţată de noui combinaţiuni hibride, de experienţe neserioase. Guvernul tehnicienilor, creat cu concursul vechilor liberali, susţinut de aceştia, trebuie să plece cu tovarăşii lui. Viitorul guvern aparţine unuia sau tuturor partidelor şi grupărilor de opoziţie. ■-'■•■' ' •• • Lt. Perfidiile germane faţă de negocierile franco-sovietice Am reprodus ori o telegramă din „Koelnische Zeitung” prin care corespondentul din Bucureşti al foii germane vrea să prezinte România ca neliniştită de negocierile franco-sovietice şi crede favorabile împrejurările spre a risca enormitatea că „Bucureştii se vor convinge într’o zi că drumul cel adevărat pentru o înţelegere cu Moscova este prin Berlin”. Este probabil o încercare de diversiune spre a masca îngrijorarea dela Berlin în ce priveşte soarta tratatului de la Rapallo în cazul când ar izbuti negocierile franco-sovietice şi polono-sovietice asupra unui pact de neagresiune economică. Tot aşa de perfidă apare insinuarea corespondentului bucureştean al lui „Koelnische Zeitung” cum că Polonia ar face încercări de apropiere cu Moscova ,fără să ţină seama de nevoile politice externe ale României”. „Koelnische Zeitung” este o gazetă destul de serioasă ca să nu se îmbete cu apă rece. Are ea în politica externă convingerea că politica de până acum fie a Franţei, fie a Poloniei, fie a României e bazată pe neţinerea în seamă a nevoilor politice reciproce între aceste ţări, legate nu numai prin tratate de alianţă, dar prin tot trecutul lor comun de sforţări spre a asigura aşezarea europeană de azi? Este oare în interesul opiniei publice germane de a o induce astfel în eroare asupra situaţiei reale din celelalte ţări? N’a fost oare destul indusă în eroare înainte şi în cursul războiului? Unui popor de realităţi nu trebuea să i se servească iluzii şi fantezii. Pe ziua de eri, nu mai departe, „Koelnische Zeitung” trebue să îi citit răspunsul d-lui Lavai la toastul de la Paris al d-lui Zaleski. Premierul francez a precizat că in cursul conver- t satiunilor franco-sovietice cari s’au desfăşurat şi se vor mai desfăşura în curând, d-sa n’a uitat nici un moment că ele trebuesc să fie conduse de sentimentul de prietenie dintre Franţa şi România. De ce ar crede presa germană că altele sunt normele Franţei faţă de aliata ei România? Şi de ce ar crede că Polonia ar proceda azi altfel faţă de România de cum a procedat în căzul pactului Kellog? Natural că vorbim de presa serioasă germană, care nu vrea să-şi prostească cititorii. Cât despre insinuările şi temerare şi absurde cum că ştirile „Luptei” asupra întinderei eventualului pact de neagresiune economică franco-sovietic şi asupra ţărîlor din sud-estul european, ar veni de la legaţie franceză, ele ne sugerează cel mult bănuiala că corespondenţa din „Koelnische Zeitung” îşi trage insipiraţia ori direct de la legaţia germană din Bucureşti, ori indirect din redacţia lui „Bukarester Tageblatt” în a cărei atitudine „Lupta” a , văzut un oficios al acestei legaţii. Gazetele româneşti nu-şi caută inspiraţiile la legaţiile străine — fie şi aliate ori amice. Ele şi le găsesc în politica externă imuabilă a României, aşa cum a fost aşezată de Take Ionescu. Şi nici legaţia Franţei nu a avut nevoe vreodată să strecoare ştiri sau comentarii în presa română. Concordanţa de vederi şi sentimente dintre opinia franceză şi cea română dispensează diplomaţia franceză de a recurge la sistemul german al Wolff-birourilor. „Koelnische Zeitung” să-şi exercite deci creionul albastru al cenzurei asupra insinuărilor şi perfidiilor corespondentului său bucureştean, dacă voeşte să se bucure de o consideraţiune colegială din partea presei româneşti. S. U. R. ! C. Marţi 1 Septembrie 1931 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct In Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în ţară 6 Lei în străinătate Creionul actualităţii Alogen#«! itala Ifrauij La Neara{ s’a ales Corneliu lelea Codreanu. DUCA ! Cu tot concursul guvernului, mi-a căzut candidatul, dar sper că o să eliminaţi pe extremistul de dreapta, cum i-afi eliminat pe cei de stânga. (ORGA: Nici nu mă gândesc. Extremistul ăsta o să meargă cu mine. DUCA: Sau mai bine zis: d-ta cu el! VIENA, 29. — Eşuarea planului alipirii'Austriei la Germania "ar putea produce impresia că propaganda monarhistă câştigă prin aceasta noui speranţe pentru reînoirea regimului habsburgic. Presupunerile psihologice chiar în Austria îndreptăţesc însă foarte puţin aceste speranţe. Nu trebue să se treacă cu vederea, bineînţeles, că un anumit grup de politiciani din partidul social-creştin, se bucură de o mareapreciere la tabăra monarhiştilor. Ier. Seipel şi ministrii armatei Kari Vaugoin sunt consideraţi în aceste cercuri ca „oameni siguri” oricât de precauţi şi realiar fi ei ca politiciani spre a întreprinde ceva împotriva Austriei democratice. Insă majoritatea deputaţilor social-creştini, reprezentanţii ţărilor Bunelului şi o parte din Uniunea agricolă se află sub influenţa propagandei Anschlussului. Speranţele monarhiştilor în mişcarea Heimwehrului nu pot fi mari, deoarece această mişcare a slăbit considerabil în unna desbinărilor şi conflictelor din sânul său şi importanţa ei descreşte din zi în zi. Monarhiştii austriaci, nu dispun de reprezentanţi direcţi în Parlament. Cu tot numărul lor redus monarhiştii austriaci mai sunt împărţiţi în două grupe, dintre care una este condusă de colonelul Wolff pe care însă nu-l priveşte nimeni ca o personalitate serioasă. Activitatea lui se reduce la ţinerea unui discurs cu prilejul slujbei religioase anuale pentru habsburgi şi laîmpărţireaunei reviste monarhiste printre cunoscuţi. In ultimul timp bătrânul pensionar Wolffa vizitat mai multe restaurante din circumscripţia l-a a Vienei, împărţind fotografii ale „împăratului Otto” cu inscripţia: „Cel mai înalt domnitor al‘Austriei”. Viena formează insa un teren foarte nefavorabil pentru propaganda monarhistă şi chiar când această propagandă ar avea la dispoziţie mijloace financiare cât de mari. Numai un mic cerc academic catolic cultivă tradiţia „regală şi imperială”. Din când în când şi clericatul „Reichspost” se ocupă cu un ton precaut de viaţa Habsburgilor. Deasemenea nici satele austriace nu mai prezintă un teren favorabil pentru propagandă monarhistă. Turiştii din Alpi mai aud pe câte un ţăran oftând după „die gute alte Zeit” când trăia împăratul care avea o armată mare şi când viaţa era mai eftină. Ţăranii tineri nu-şi amintesc,de loc de acele timpuri, impresiile lor din trecut mărginindu-se numai la cele din timpul războiului. Interesant este însă felul cum se cultivă în armata Bundului spiritul „vechei armate regale şi imperiale’’. Ministrul armatei Vaugoin ţine foarte mult la tradiţia veche. Nu de mult ministerul armatei a publicat o carte jubilară în care descrie „faptele neuitate ale armatei austro-ungar” şi în care generalul infanteriei Shiebel cere tinerilor soldaţi credinţă către părintele patriei. Monarhistă au însă numeroşi adepţi printre clericalii austriaci. Rari sunt preoţi cari să nu fie adepţi ai dinastiei habsburgice. Nimeni nu-şi manifestă prea mult orientarea având toată încrederea în cardinalul arhiepiscop Piffl şi în Msgr. Seipel, că Vora li se„lasă răgazul pentru un viitor îndepărtat. aiffiitimin „Cel mai înalt domnitor al Austriei" Intensificarea mişcării monarhiste pentru „împăratul Otto“ SCHOBER Şeful delegaţiei austriace la Liga Naţiunilor