Lupta, septembrie 1932 (Anul 11, nr. 3249-3274)

1932-09-01 / nr. 3249

ANUL XI No. 3249 CONST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ...... . . .................800 Pe 6 . .............. 400 Pe 3 .. ..................... 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Miile. 12 (Sărindar) Colaborarea cu experţii străini In jurul noului raport Rist In timp ce partidul liberal pe de-o parte îşi amendează a­­titudinea faţă de Suveran, tre­când de la abţinerea demon­strativă cu prilejul citirei Me­sajului la participarea în co­misia de răspuns la Mesaj, iar pe de altă parte, în loc de a răspunde la reînoitul apel al Suveranului pentru colabora­rea tuturor forţelor politice, se dedă la cea mai deşănţată demagogie exploatând „mar­şul asupra Bucureştilor” al pensionarilor militari, organi­zat, se vede, sub auspiciile clu­burilor liberale, guvernul pă­şeşte la realizarea declaraţiei ministeriale. Cea mai urgentă necesitate­­fiind asanarea budgetului, o­­­dată cu modificarea conver­­siunei şi a scăderei unora din impozite, este de semnalat noul raport list, care denotă acţiunea paralelă a guvernu­lui cu lucrările colaboratori­lor din afară. Şi aici e de relevat atitudi­nea demagogică a fostului preşedinte al cabinetului con­­cediat, care speră să găsească la toamnă mâna întinsă a par­tidului liberal spre a ataca la unison cântecul „vasalităţei”, al „suveranităţei naţionale su­grumate” şi al „lichidărei bu­nurilor statului”. . Este­ adevărat că noul raport Rist cam îngreuiază acest pro­gram. Căci nu numai că reco­mandă economii la ministere, adică ceea ce­­preconizează toate partidele, dar „primul lucru ce se impune, este, după d. Rist, adaptarea totalităţii cheltueiilor la capacitatea de plată actualmente'" "redusă a contribuabililor , adică bud­getul sărăciei de azi. Și, natural, capacitatea de plată fiind redusă, nu poate fi vorba de o înăsprire a fiscali­­tăței, ci, pe cât posibil, o redu­cere a dărilor. In schimb însă o reorganizare radicală a în­tregului aparat de percepere, control şi inspecţiune a impo­zitelor şi­­taxelor, începând cu vămile, unde racila e mai pro­fundă ca oriunde. Contestă adversarii politici ai guvernului aceste adevă­ruri? Atunci au datoria să-şi documenteze contestaţiunile. Este vorba, de pildă, de mo­derarea impozitului global pe venit, pe care d. Rist o crede posibilă” mai ales pentru veni­turile mijlocii, cari sânt rela­tiv ridicate și pot fi fără îndo­ială moderate, îndată ce o per­cepere efectivă va fi fost asi­gurată”. Expertul francez rămâne, cum se vede, la punctul său de vedere anterior că „singura introducere a unui control ad­ministrativ mai întins şi mai sever, trebue într’un timp foarte scurt să îmbunătăţeas­că încasările Tezaurului. Cât priveşte încasările sta­tului dela spirt, d. Rist e de părerea acelora cari şi la noi cereau de mult întoarcerea la regimul taxelor asupra alco­olului dinainte de 1927 şi care asigura tezaurului un ve­nit de trei ori mai mare ca cel de azi, deşi consumul nu a scăzut. Cum se vede, nu e vorba de nici un fel de „control străin” şi de nici un fel de „lichidare a bunurilor statului”, ci de un întreg sistem de gospodărie strânsă, conformă perioadei grele ce străbatem. Constatăm că, departe de a se despărţi, constatările şi pro­punerile expertului francez, menite a sluji de bază, cerce­tărilor experţilor Cinei Naţiu­nilor, se acordă cu declaraţiu­­nea ministerială a cabinetu­lui și înlesnesc o colaborare strânsă și fecundă. T­ alia: Pentru a câta oară... Intr'o indiferenţă aproape ge­nerală,­­ presărată din când în când cu entuziasmul obligatoriu al propriilor săi partizani, a vorbit eri la Mesaj, d. A. C. Cuza. Nu mai ţinem minte nici noi, şi de­sigur nu mai ţin minte nici domnii deputaţi, pentru a câtea oară se desfăşoară dela tribună acelaş, totdeauna acelaş discurs. Fiindcă vedeţi, d. Cuza vorbeşte la fie­care Mesaj. Şi cum în ultima vre­me, sesiunile extraordinare şi ordinare s'au terminat la foarte scurte intervale, e foarte natural să se fi întâmplat acelaş lucru şi cu discursul d-lui Cuza. Câte nu s'au schimbat de câţiva ani în­coace! Câte n au dispărut şi câte nu sau transformat! Singură cu­vântarea la Mesaj a şefului legii apărării se repetă, fidel, cu îndă­rătnicia unei tradiţii. Ce-a spus eri d. Cuza, o ştim desigur toţi cititorii, înainte chiar de a citi desbaterile parlamentare. Putea oare să lipsească, din discursul d-lui Cuza „chestia dzidănească?” Evident că nu. Şi ne-am trezit astfel, din nou, cu citaţii din ve­chiul testament — şi cu teorii a­­supra legământului dintre ...Abra­ham şi Dumnezeu. Ne mărginim să constatăm nu­mai, asupra acestei laturi a dis­cursului că d. Cuza face progrese remarcabile în studiul talmudu­lui... ! Dar după ce a cerut suspenda­rea plăţii cuponului, oprirea im­portului de rouge de buze, înceta­rea oricăror relaţii cu Liga Na­ţiunilor şi după ce a repetat încă odată că Lloyd George, Clemen­­ceau şi Wilson, la pacea de la Ver­sailles, au fost fiecare conduşi de câte un dzi­an, — şeful antisemi­ţilor s'a ocupat puţin şi de politi­ca externă. Aducând prinosul său de admiraţie pentru Hitler, cel cu revizuirea tratatelor, d. Cuza s-a întrebat dacă mai suntem aliaţi cu Franţa, conchizând că „siste­mul nostru de alianţe trebue schim­bat", înţelegeţi cam ce-ar vrea d. Cuza. Ultranaţionalistul de la Iaşi se împotriveşte instinctului şi sentimentului nostru naţional, spre a fi pe placul celor cari vor revizuirea graniţelor noastre. De altfel d-sa e şi logic, şi cu Hitler şi cu Franţa, nu se p­oate. După cum spuneam şi la înce­putul acestor rânduri, Camera a fost indiferentă la toată expune­rea „problemelor" d-lui A .C. Cuza. S’ar putea întâmpla ca aceasta indiferentă să-l determine pe d. Cuza să ne prepare — măcar a­­cum, după atâția ani, — ceva nou pentru discuția mesajului din toamna ce vine. Așteptăm. JJ. Să fugim de politică Gheorghe Cucu După Kiriac, muzica noastră litur­gică pierde pe cel mai preţios slujitor şi cunoscător al ei, pe Gheorghe Cucu. Vestea morţii sale prematura® a ajuns celor cari l-au cunoscut şi apreciat tot atât de discretă, cum modesta şi sfioasă i-a fost trecerea prin viaţa. Elev fanatic al lui Kiriac, Gh. Cucu a avut dovada deplinei încrederi a maestrului său, când acesta i-a predat conducerea corului Capelei române de la Acolo, intre datoriile de maestru in rue Jean de Beauvais şi atracţiunea metropolei, el a urm­at cursurile Scholei Cantorum, severa, dar magis­trala citadelă a lui Vincent d’Indy. Cine părăseşte un astfel de aşezământ de cultură, întâmpină, viaţa. Întărit atât in ce priveşte mintea, cât Şi sufletul, echilibrul moral. Gheorghe Cucu a fost o frumoasă pildă de om onest, chibzuit, binevoitor, harnic şi modest. Cursurile sale de teorie şi solfegii de la Conservator erau o mărturie per­fectă a acestei sobrietăţi şi cinstite pregătiri, de la cari elevii trăgeau trai­nice foloase. Cucu a fost un admirabil cunoscă­tor al muzicii bisericeşti, ale cărei tai­ne le iscodise încă alături de ilustrul său înaintaş, Kiriac. Conştient de marile posibilităţi de expresivitate ale moştenirii bizantine şi pătruns de mijloacele de redare ale a­­cestui melos în cadrele muzicii popu­lare, Cucu a Îmbogăţit repertoriul ge­nului cu compoziţii de o reală origina­litate, desăvârşite ca factură nespus de emotive prin pasiunea ce se degaja din armonii. Tovarăş de studii cu Dimitrie Cuclin, la Paris, Cucu a venit in ţară cu o fru­moasă cultură artistică. Zestrea a­­ceasta, agonisită cu dragoste şi cu sin­ceritate el a pus-o mai ales în slujba muzicii bisericeşti, pe care a slujit-o ca nimeni altul, şi în activitatea lui de profesor la Academia de muzică biseri­cească, Conservator, şi in postul neîntrerupt de dirijor al corului Pa­triarhiei. Nimic nu trăda, în prezenţa lui co­rectă şi sârguincioasă microbul boalei care i-a măcinat viscerele. Abia acum îşi vor da, poate, seama cei cari l-au apropiat, dece crisparea feţei sale pa­lide, era un suprem efort de a învin­ge suferinţa şi dece omul acesta nu părăsea munca desperată de teama de a nu fi iarăşi robit de durere. AL­OB. 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 Reforma administrativă la Senat Guvernul menţine principiul descentralizării Consultarea populaţiei la noua împărţire a comunelor fotografiile carnetelor de identitate Eri după amiază s-a început la Senat, discuţia proectului de lege, pentru modificarea reformei administrative. Raportor este d. senator Pe­tre Petrescu. La discuţia generală au vor­bit d-nii N. Săveanu şi Elemer Ghiarras. INSTABILITATEA ADMINIS­TRAŢIEI LOCALE D. Săveanu a făcut o intere­santă paralelă: raritatea pro­­ectelor de legi administrative înainte de războiu, numărul lor prea mare după. In timp de 60 de ani nu au fost decât 5 proecte adminis­trative. Aceste proecte tindeau la realizarea principiului con­stituţional al descentralizării. Mult timp nu s’a putut în­chega nimic, din cauza insta­bilităţii administraţiei locale, care se schimba după toate ca­priciile politicei. Totuşi, admi­nistraţia s’a îmbunătăţit din ce în ce până la războiu. După războiu, a survenit di­ficultatea deos-Mriţuri, după provincii. La 1925 s’a făcut u­­nificarea administrativă. Noui legi stabiliră alte baze de organizare,, făcrtndu-se noui împărţiri ale comunelor. Timp de 6 ani, am avut­­ împărţiri diferite, între cari şi noua îm­părţire prevăzută de actualul proect, împărţire ce se lasă în gr­ija prefectului, persoană po­litică. 1­­ D. Ghiarlas a subliniat şi d-sa necesitatea continuităţii în administraţia locală. In Ardeal, popularitatea par­tidului naţional-ţărănesc se datorează în mare parte fap­tului că acest partid a adop­tat principiul unei adminis­traţii autonome şi­ descentra­lizate. Guvernul tehnicianilor, a suprimat, pr­intr-o nouă lege, descentralizarea acordată de guvernul naţional-ţărănesc trecut, numind comisiuni in­terimare. Noul guvern naţional ţără­nesc vine cu acest proect, care însă sancţionează modificările introduse de fostul guvern de technicieni. Trebuia să se facă îndată noui alegeri comunale fără să se numească noui co­misii interimare, cea ce consfin­ţeşte sistemul fostului guvern de technicieni. Guvernul de tehnicieni a fă­găduit alegeri comunale dar nu le-a făcut. Termenul pre­văzut în lege, a fost amânat printr-un jurnal al Consiliu­lui de miniştri, jurnal neva­labil, căci o lege poate fi mo­dificată numai printr’o lege nouă. S’a spus că nu se asigură descentralizarea, prin faptul că instituim din nou comisii interimare. Era fatal să înce­pem cu un act de autoritate, să instituim un organ provi­zoriu până la alegeri, dat fiind că administraţia e azi afară din lege, şi că aceasta e o stare de fapt de la care trebue să plecăm. Guvernul — a declarat d. Călinescu — este cu hotărâre dornic de a realiza principiul descentralizării. Noi am limitat dreptul de dizolvare, ceea ce era o garan­ţie de descentralizare. Legea de anul trecut lărgind cazurile de dizolvare, a desființat de fapt descentralizarea. Guver­nul actual e pe linia pe care a mers până acum. UN INTRESANT AMENDA­MENT ,.S-a admis, la votarea pe ar­ticole a proectului, propune­rea ca locuitorii să fie consul­taţi, la, noua, împărţire a co­munelor. Textul nou este acesta. La art. 1 se va adăuga dup­, al. 2, următoarele: „Deciziunea prefectului se va afişa în fiecare sat din ju­deţ, timp de zece zile, cu drept de contestaţie în acest inter­val de timp, la ministerul de interne, din partea majorităţii locuitorilor”. O PROPUNERE A D-LUI R. GEOROGEANU D. vicepreşedinte Romulus Georoceanu, a făcut observa­­ţiunea că amendamentul res­pectiv, prevede fotografii „în mod facultativ”, la carnetele de identitate, pe baza cărora locuitorii vor vota. D-sa a cerut suprimarea ter­menului facultativ. Cum însă timpul nu permite ca să se ceară fotografii, pen­tru apropiatele degeri, s’a ad­mis să se suprime termenul facultativ, pentru viitoarele alegeri. Se pune chestiunea, dacă o­­bligativitatea fotografiilor, nu va fi o sarcină în plus pentru săteni. La orașe, ace*'-'“ obligati­vitate va exista în orice caz. D. Armand Călinescu şi-a exprimat dorinţa de a se ge­neraliza şi la sate, măsura car­netelor de identitate. Dacă a­­ceastă generalitate ar fi exis­tat, s’ar fi putut economisi o sumă destul de mare, cu for­malităţile privitoare la alegă­tori.­­te... * R Azi se procedează la votarea în total cu bile a proectului. Al. Bd. - ■ ■ •*.■'■ -nBr m —qp—— DECLARAŢIILE D-LUI SUB­SECRETAR DE STAT AR­MAND CALINESCU D. subsecretar de stat Ar­mand Călinescu, a ţinut să spulbere presupunerea că gu­vernul ar fi părăsit principiul descentralizării. D-sa a arătat că utilitatea legei constă în faptul că admi­nistraţia locală se găseşte azi în afară de lege. Numeroase comune sunt administrate de comisii interimare; sunt nece­sare noui alegeri. Activitatea liberalilor in Parlament Dat fiind că pentru a scurta Sesiunea extraordinară a Par­lamentului, Camera a decis să ţină câte două şedinţe pe zi, oficiosul partidului liberal vesteşte că minoritatea sa din Cameră ar fi decisă să lun­gească discuţia. Dacă ar fi o discuţie obiectivă In vederea cercetărei serioase şi eventual a îmbunătăţirei proectelor pre­zentate, nimeni n’ar avea ni­mic de obiectat. Dar fără a cunoaşte redac­tarea definitivă a acestor proecte, oficiosul liberal fixea­ză de pe acum combaterea lor de către reprezentanţa parti­dului liberal în Parlament — ceea ce fixează şi caracterul de sabotaj al acţiunei. Acuzaţia că intr’o lună de zile parlamentul n’a lucrat ni­mic nu stă în picioare. A ţi­nut şedinţele regulat. La vali­darea titlurilor nu majorita­tea a abuzat de cuvânt şi de lipsă de seriozitate şi documen­tare. La discuţia răspunsului la Mesaj deasemenea. Acum se plânge oficiosul liberal că se vor ţine două şedinţe pe zi. Dacă s’ar fi ţinut din capul locului, câte două, s’ar fi plâns de acum o lună. E deci, greu de pus stavilă vorbăriei profe­sionale a politicianismului. Subliniem însă încă odată că aceste critici după manualul opozantului de profesiune nu slujesc decât celelalte critici ale „antiparlamentarilor”... ca diurne parlamentare. Ar fi timpul ca şi în Parla­ment şi despre Parlament să se vorbească cu respectul da­torit convingerilor asupra în­­naltei necesităţi politice şi so­ciale a regimului parlamen­tar. S. U. R. Viaţa laborioasă şi surâzătoare a primului-ministru Edouard Herriot Un redactor al lui „Le Journal” a surprins în aceste instantanee pline de sevă şi curiozitate, viaţa uneia din cele mai active forţe politice ale Franţei actuale: viaţa lui­ Edouard Herriot, sexagenar verde, bonom, fanatic beethove­­nian, care îşi petrece existenţa numai în tren­­de 30 de ani, e pri­mar al oraşului Lyon şi... pe de­asupra, conduce şi destinele Fran­ţei întregi. Dar să intrăm în in­timitatea premierului: „Când am pătruns, Marţea tre­cută, povesteşte redactorul Pari­sian, în biuroul d-lui Edouard­ Herriot, la ministerul Afacerilor străine, şeful guvernului nu ţinea in gură pipa lui legendară. Ea nu se afla nici măcar pe biurou. Dim­potrivă, înaintea preşedintelui de consiliu se aflau dosare volumi­noase, pe cari le adnota cu un creion hotărît şi... chimic. Severitatea cadrului, graţia grădinei înflorite, care părea să intre prin ferestre şi surâsul pre­şedintelui mă îndemnară să-i ex­pun, net, scopul vizitei mele. — Am venit să vă întreb cum faceţi să îndepliniţi, în 24 de ore, ceea ce, în mod normal, ar nece­sita trei zile, unui om bine orga­nizat şi echilibrat. D. Herriot surâde şi îmi spune: — Luaţi loc, vă rog. — Aţi luat conducerea cabine­tului în primele zile ale lui Iunie. Câţi kilometri aţi devorat de a­­tunci şi până acum? — Doamne, nici eu nu ştiu! — Ii amintesc d-lui Herriot, că, la 12 iunie, era la Geneva, la 15 la Lausanne, că, în ultima săp­tămână a tratativelor­ britanice, americane, germane, italiene, a dinat­ şi dejunat, fără contenire. C. Joi 1 Septembrie 1932 EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct Administraţia ziarului şi toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul in tară 6 Lei In străinătate Director Creionul actualităţii Declinare de ofertă IORGA: Propun pentru la toamnă o coaliţie con­­tra lui Maniu­ , DUCA . Prefer s’o faci cu Argetoianu! începutul unei ere nou. Rostul şi importanţa Conferinţei economice mondiale Neue Freie Pressé, publică un interview acordat coresponden­tului său la Paris, de către d. Raymond Patenere, ministru francez al economiei naţionale, cu privire la pregătirea­ conferinţei economice mondiale. Publicăm mai jos declaraţiunile mai importante ale ministrului francez: „Datorăm lui Herriot faptul că se va întruni conferinţa mondială economică, despre care se poate spune că fără ea criza nu ar lua niciodată sfârşit. Primul ministru francez a creat deocamdată o nouă atmosferă şi a pregătit te­renul, punând un sfârşit neîncre­derii dintre popoare, deşi despre o reînviere a încrederii nu poate fi încă vorba. Conferinţa mondia­lă economică trebuie să fie înce­putul unei ere nouă. Psihologiceş­­te sunt deja regulate multe pro­bleme, şi însărcinarea conferinţă va fi să le soluţioneze în mod prac­tic. Ca să ajungă la un rezultat trebue să fie de scurtă durată două până la trei luni cel mult. Dacă pregătirea e bună, atunci aceasta e cu putinţă. PROBLEMA VALUTARA exemplu prefacerea creditelor cu termen scurt în altele cu termen lung, îmbunătăţită circulaţiunii aurului, emiterea unui mare îm­prumut internaţional pentru fi­nanţarea lucrărilor de investiţiu­­ne şi pentru consolidarea credi­telor cu termen scurt, în sfârşit pentru fundarea unei bănci euro­pene sau cel puţin o considerabi­lă desvoltare a băncii plăţilor in­ternaţionale de la Bâle. Căci este de neapărată nevoie să avem la dispoziţie un organism pentru toate operaţiunile tehnice banca­re, căci altfel micile state cu greu vor putea obţine, ca şi până acum, împrumuturi fără ca să plătească dobânzi mari. REAUA CIRCULAŢIE A BA­NULUI cu toţi diplomaţii pământului, că a petrecut cinci nopţi, una după alta în tren, că a lucrat în vagon cu experţii, că s’a reîntors la Ge­neva în cinci rânduri, şi a reve­nit, tot de atâtea ori, pe ţărmu­rile Lemanului. Ii amintesc că, colaboratorul său, d-l Palmade a numit, săptămâna aceea, „Săptă­mâna infernală“ şi multe alte mărturii uluitoare. La evocarea celor două foruri internaţionale, preşedintele nu mai surâde, îmi spune grav: Geneva şi Lausanne! Iată cele mai grele experienţe ale vieţii mele. Mi-aduc minte că în drumul de la Lausanne la Cocherel, am ţinut un consiliu de miniştri în tren, discutând toate proectele financiare. Insă, uit întotdeauna faptele petrecute. Mă gândesc, în­totdeauna la ce voiu face şi nu la ceea ce s’a făcut. — In orice caz, nu sunteţi plic­„Delegaţii vor avea să se ocupe de trei mari chestiuni. In întâiul rând cu egalarea tarifelor vama­le, apoi cu examinarea marilor lucrări publice, ce trebuesc în­treprinse în Europa şi în colonii, în sfârşit cu chestiunea cea mai importantă, cu problema valuta­ră. „Problema valutară cuprinde un şir întreg de chestiuni, de tişit de viaţa asta agitată, învâr­tejită? — Dimpotrivă,­­ sunt foarte mulţumit. Nu am de ce mă plân­ge... Munca e pentru mine o plă­cere. Priveşte dosarele acestea le citesc pe toate, le adnotez şi le rezum pe toate. Nu sunt niciodată ostenit... Şi chiar atunci când, din întâmplare simt că mă va cuprinde oboseala, dobândesc forţe noui gândindu­­mă că lucrez, cum pot mai bine, pentru compatrioţii mei, pentru ţara mea. Dar literatura?—domnule prim ministru. Publicul aşteaptă o nouă carte a dv... D-l Herriot schiţează un gest vag, îndepărtat, spunând: — Iată cartea la care lucrez în acest moment”. Şi îmi arată muntele de dosare care îl înconjoară, îl năpădeşte îl îneacă. — Da. Cartea mea nouă este munca mea de toate zilele. Capi­tolele ei sunt multiple. Mă silesc să o perfecţionez, în timpul nop­ţii, când sunt liniştit... Mi se în­tâmplă şi asta... Şi apoi, în tim­p Adevăratul scop al conferin­ţei, mondiale economice este îna­inte­­ de toate de natură tehnică valutară,­căci reaua circulaţie a banului este principala cauză a crizei actuale. „Probleme speciale nu prea va aborda conferinţa. Cu toate aces­tea îmi pot închipui foarte bine, de pildă, soluţionarea chestiunii grânelor: America spre a-şi pu­tea desface stocurile sale, să facă popoarelor Asiei un dar, să dea dovadă de un mare gest uman de ajutoare. Eu nu mă în­­doesc că America ar deprinde cu încetul Asia să întrebuinţeze grâ­­ne şi în câţiva ani lumea nouă ar putea avea în Asia un­­teritoriu de desfacere pentru produsele ei agricole, pe când Europa îşi va. (Continuarea în pagina II-a) pul vacanţelor...­ Vacanţele! A­­tunci e momentul când se lucrea­ză lael mai bine. E singura perioadă când poţi face ceea ce voi numi: inventarul.­­ Sunteţi un muncitor neobo­­bosit.­­ Asta îmi aminteşte vorba unei rude a mea la care ţin mult şi care obişnuia să-mi spună, mai de mult: „Edouard, tu eşti mai mult muncitor decât, inteligent!” Da, munca îmi este scumpă. Ea mă împrospătează, când alţii simt nevoia să se recreteze, sau să ia răcoritoare. Tocmai atunci reuşesc să fac o treabă utilă. In­tre şedinţele parlamentare, am abia vremea să rezolv chestiuni­le urgente.­­ Atunci, scumpe d-le preşe­dinte nu pot anunţa o nouă lu­crare a dv. — Nu... mai târziu... Când va surveni căderea cabinetului meu... Cum protestez, d-1 Edouard Herriot pune degetul pe buze.. Sst. . Și, blajin adaogă:1 — Moartea­ nu surprinde pe în­țelept* 1 "........... "­­• D. EDOUARD HERRIOT

Next