Lupta, martie 1933 (Anul 12, nr. 3401-3427)
1933-03-01 / nr. 3401
ANUL XII No. 3401 CONST. MIL.UE Fost director politie decembrie 1921 - Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni 800 Pe ® „ » , • I ••••••••* • 40 P» 3 „ ....................200 IN STRAINATATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const Miile. 12 (Sărindar) 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 Staivilirea deficitelorI NI n.pi. iii. Sporirea veniturilor şi realizarea de economii Ministrul de Finanţe a vorbit ori înaintea Camerei asupra proectului său de impozite directe, în legătură cu budgetul pe 1933. Obiecţia partidului liberal că guvernul s’ar preocupa de problema financiară, fără a da atenţie celei..economice cu care e în strânsă dependenţă, a dat prilej d-luî Madgearu să amintească întreaga acţiune economică dusă atât acum doi ani cât şi de curând la Stresa de blocul ţărilor agrare din Europa centrală şi orientală. Stă însă problema refacere! noastre economice numai in mâinile noastre? Care este economistul, financiarul sau omul de stat care să poată afirma azi aşa ceva? In schimb, care este omul de stat sau de finanţe, care să susţiem că, deşi situaţiunea economică întârzie a se ameliora, se poate, totuşi continua cu sistemul sporirei la infinitul deficitelor în budgetul statului? A sta cu braţele încrucişate ar însemna a prepara conştient falimentul statului. Imperativul acesta de a reacţiona împotriva acumulărei deficitelor budgetare a determinat la noi — ca de altfel în Franţa şi în toate celelalte state—, politică sporirei veniturilor şi reducerii cheltuelilor. Vom trăi pe 1933, ca stat, cu un buget maximum de 24 de miliarde.— dar, toate categoriile, de contribuabili ,trebuie să-l asigure. Acolo Unde,cotele au fost exagerate de. pildă la agricultură, ele au fost reduse de la 12, la 6. Impozitul cptîttpU mentar,. de-asemenea, a fost degrevat.. Prevederile la încasări pe 1933 a trebuit, bine înţeles, să fie reduse — şi, cum că au fost real reduse, se va putea constata în proacţii de buget prin simplă comparaţie a cifrelor. Se critică impozitul minimal. E posibil însă în împrejurări ,ca celede azi de a nu pune nici un impozit minimal pe întreprinderile comerciale, lipsite de beneficiu? Ministrul de Finanţe a citat ori, de pildă, „Banca Generală a Ţărei Româneşti”, care deşi în concordat, a cheltuit pe 1932 pentru direcţie 2 milioane, iar comisia de crediitori, deşi nu trebuia să ia nici un ban, a luat 400 de roli de lei Şi este enorm când o întreprindere comercială de acest fel este supusă la, o sută de mii de lei anual către stat? Cum? întreprinderile acestea nu au nevoie de justiţie, nu au nevoie de administraţie, poliţie, etc.? Ei bine, impunerea aceasta, minimă a fost calificată de partidul liberal drept : impunere pe cadavre! Restrânsu-s’au aceste întreprinderi în măsura în care statul e obligat a-şi restrânge cheltuelile pentru a stabili deficitele sale? E o întrebare pe care toate conştiinţele oneste trebue să şi le puie. De altfel, dăunăzi însuşi d. Const. Brătianu a recunoscutîn Cameră munca pe care o depune ministrul de Finanţe în greutăţile imense pe cari Ie străbate statul. A nu i se recunoaşte că luptă din răsputeri spre a stăvili deficitele în măsura în care aceasta depinde de gospodăria lăuntrică a fiecărui stat, ar fi din cale afară nedrept. ALFA . Fixare de pozitiuni In jurul discursului d-lui dr. Ernest Ene Politica, finala a partidelor este cea mai bună piatră de încercare şi verificare a adevărelor lor sentimente faţă de diferitele categorii sociale cari alcătuesc o ţară. Acest adevăr, adeseori uitat sau înadins întunecat, a fost readus la lumină şi aplicat cu toată vigoarea de d. Ernest Ene, deputat, cu prilejul discursului său la legea contribuţiilor directe, votată de Cameră.. Era, natural că, o asemenea caracterizare a poziţiilor diferitelor partide să nu convină, în primul rând, partidului naţional liberal. Sub haina armoniei sociale şi a liberalismului economic, acest partid, a făcut ani de zile o politică fiscală,care apăsa numai ţărănimea şi agricultura, agravând apoi această acţiune cu un puternic intervenţionism de stat în favoarea categoriilor, din care el îşi recruta fruntaşii şi principalii susţinători. Când aceste lucruri sunt aduse la lumină şi sunt dovedite cu documentari definitive nu putem cere nici resemnare, nici indiferenţă din partea unei grupări politice deprinsă să lupte pentru interesele ei. De aceea,,se explică cum „Viitorul” de ori încearcă să răspundă argumentării strânse ale d-lui Ernest Ene. Un răspuns de fond era imposibil. Oricâtă abilitate ar fi folosit oficiosul, liberal nu putea contesta nici politica taxelor de export asupra produselor agricole, nici politica maximalizării preţurilor aceloraşi produse, nici politica industrială protecţionism la extrem, masuri cari, fiecare în parte, şi toate împreună, puse în practică de partidul naţional liberal au adus ruina de astăzi a agriculturei româneşti mari şi mici. Iar, în ce priveşte politica actuală fiscală teoria liberală, exprimată de d. V. Slăvescu prin formula „câte puţin nela mulţi şi nu mult de la puţini”, nu mai poate fi apărată cu succes azi, intr’o ţară, în care massele s’au trezit.. Singura formulăposibilă azi în toate statele democrate e aceea cuprinsă în formula d-lui Ene, care spune: Puţin de la acei ce au puţin şi mult de la cei ce au mult”. Această formulă conţine atât ideea progresivităţii impozitelor, cât şi aceea a egalităţii de suferinţă fiscală pentru toată lumea, aşa de magistral expusă în celebra lucrare a lui Seligman: „L’impot, sur le revenu”. Prin urmare, nu numai în trecut, dar şi astăzi partidul naţional liberal da dovada închiderii în principii cari nu mai corespund tendinţelor generale populare şi din ţara noastră şi din restul lumei. Nu e de mirare atunci căel se izolează tot mai mult de viaţa reală a ţării şi că tinde a se limita la reprezentarea unor restrânse categorii economice, cari speră să-şi recâştige prosperitatea de altă dată prin cucerirea statului şi întrebuinţarea lui, ca altădată, în scopuri economice interesate. Iluzie deşartă, pentru că ceea ce s’a tolerat în trecut nu se mai poate tolera astăzi. Astfel definită, atitudinea liberală apare ca direct protivnică intereselor țărănimei agrare. Dar, pentrucă nu se poate lipsi de concursul ei electoral, partidul liberal încearcă, să o mistifice în mod permanent, îmbrăcând cu ipocrizie haina prieteniei. Această făţărnicie politică a fost demascată cu toată cruzimea de vigurosul şi substanţialul discurs al d-lui dr. Ernest Ene, şi, de aceea, „Viitorul” crede că poate apăra partidul său, deplasând chestiunea şi repetând afirmaţiuni a căror lipsă de fundament a fost arătată de noi aci, de atâtea ori, pentru că, în fond, nu poate răspunde nimic. Nu vorbele şi explicaţiunile coruptează în politică. Nimeni faptele din trecut şi atitudinile în faţă tuturor marilor probleme ce se pun azi, pot da măsura şi culoarea unei organizaţii politice. • Legaţi prin trecut şi prin interese prezente cu o categorie economică restrânsă liberală trebue să renunţe la pretenţia, de a conduce ţara în întreagă •pe, linia acestor interese. România înţelege să meargă pe calea intereselor marii majorităţi a ţării muncitoare. Şi superioritatea şi forţa partidului naţional ţărănesc este de a fi înţeles aceasta şi de a fi acţionat la timp în direcţia cuvenită. De aci izbânda lui de eri, de azi şi de mâine. Citiți in pagina 4-a, utimele telegrame asupra gravelor frământări poetice din Germania. vsam. EI Beams! Duminică, 5 Martie, urma să, să facă alegerea noului decan al Baroului de Ilfov. Consiliul de disciplină al Baroului constatând ori că nu există altă candidatură decât aceea a d-lui. Radu D. Rosetti, l'a ales, în unanimitate, decan al Baroului. E un omagiu pe deplin meritat pe care corpul select al avocaţilor Capitalei îl aduce unuia din cei mai străluciţi profesionişti ai barei, D. Radu D- Rosetti, a fost întotdeauna îndrăgostit de profesiunea sa, ca şi de literatura, înţelegând în sensul cel mai înalt, cel mai prob, frumoasa profesiune, de avocat, excelent camarad, totdeauna cu grije părintească pentru cei tineri din meserie, era firesc ca la un moment dat, această figură, reprezentativă a baroului să ajungă în fruntea decanatului. E o alegere pentru care Consiliul de disciplină și baroul merită a fi felicitat. RADU D. ROSETTI Spiritul nou al Europei în pactul Micii înţelegeri Spre o colaborare economică a statelor din Europa centrală Publicarea pactului de organizare a Micii înţelegeri este menită să puie capăt diferitelor svopuri şi critici cu cari o parte din presa europeană — am numit presa italiană ,o maghiară. — a încercat in ultima vreme să denatureze scopurile acestui nou statut internaţional şi să creteze, in acelaş timp în opinia publică din Italia şi Ungaria o nouă atmosferă de ostilitate împotriva naţiunilor vecine. Or, din textul publicat Duminică reiese clar că noul statut de organizare a Micii înţelegeri nu urmăreşte nici un scop ascuns ci numai întărirea unui organism politic internaţional pus in serviciul păcii, al menţinerii ordinei actuale în Europa Centrală şi al propăşirii tuturor naţiunilor din această parte a continentului. Chiar în preambulul noului pact se menţionează aceste tendinţe, ale Micii înţelegeri, in sensul că alianţa rămâne deschisă şi altor state şi că ea urmăreşte consolidarea raporturilor economice cu toate statele, fără deosebire şi in deosebi cu statele din Europa Centrală. Evenimentele recente au, dovedit, odatămai mult, cât de necesară este realizarea, ţelurilor urmărite de Mica înţelegere in politica Europei Centrale, iar trecutul acestor alianţe confirmă existenţa unei tradiţii pacifice şi de consolidare a ordinei actuale intri un spirit amical faţă de toţi vecinii. In acest spirit, noul statut al Midi, înţelegeri, apare in politica internaţională ca factor important al păcii. Intri o epocă in care, mai mult decât oricând, e nevoie de o întărire tuturor instituţiunilor şi elementelor de pace şi colaborare internaţională. Ceia ce considerăm, însă ca deosebit de inportant, pentru politica Europei Centrate este reluarea fericitei idei a colaborării econodin bază. In momentele când conjunctura internaţională şi anumite fenomene recente din America lasă să se prevadă, o dăinuire a crizei economice şi financiare, realizarea unei colaborări economice intre statele cu interese identice este o condiţie esenţială pentru, progresul naţiunilor din Europa Centrală. In zadar oamenii politici din Ungaria s’au străduit să agite populaţia greu atinsă de criză, prin prezentarea tratatelor de pace, ca isvor al tuturor relelor. Agitaţia aceasta, sterilă nu a, putut, şi nu va putea niciodată, soluţiona marile probleme economice. Hotărindu-se odată, să primească mâna prietenească ce li se întinde azi din nou, guvernanţii de la Budapesta, şi Viena, vor face gestul înţelept şi salvator pentru interesele vitale ale naţiunilor pe cari le conduc. În deosebi în Austria, ar trebui să "se înţeleagă necesitatea acesteicolaborări, economice, pentru a ne reia Vienei " importanţa ei firească de centru de legătură al vieţii economice din Europa Centrală şi Occident. O asemenea colaborare sinceră şi serioasă, căreia i se va alătura apoi desigur şi Ungaria, va folosi mai mult Republicei federale decât combinaţiile politice oculte şi sterile pe care unele cencuri politice izolate le urmăresc din când în când la Vienă, pentru a servi alte cauze şi alte interese decât acele ale paşnicului şi blândului popor austriac. Ce a împiedecat până acum colaborarea cu vecinii, dorită de Mica înţelegere? In concepţia unora dintre oamenii politici din Europa dăinueşte încă iluzia posibilităţii unei răsturnări a ordinei crerată, de tratate de pace, printr’o acţiune războinică generală. Or, în ciuda aparenţelor, majorităţile covârşitoare ale popoarelor europene nu doresc un război şi cu toate analogiile ce se invoacă în ultima, vreme, Europa de azi se deosebeşte profund de mentalitatea europeană din 1914. lată pentru ce, spiritul în care este conceput noul statut dl Micii ptdâ1~Pt~iaza suiau' u~ meri.ream politici constructive în Europa Centrală, căreia vor trebui, în cele din urmă, să se ralieze toţi acei conducători politici cari urmăresc intr’adevăr numai binele națiunilor lor. Rat. 6 maaate D. Goza pleacă la Berlin D. Cuza, a hotărât ca imediat după alegerile germane de la 5 Martie, să plece la Berlin pentru a lua contact cu d. Hitler. Ştiţi prea bine, că interesele României sânt exact aceleaşi cu ale Germaniei revanşarde şi de aceea e foarte firesc ca d. Cuza să aranjeze programul comun pentru ziua de mâine. Dacă Germania declară război Poloniei pentru coridorul din Prusia de Est, România nu-şi poate lua obligaţia să ocupe Varşovia, ci, dat fiind că e aliată cu Polonia, poate cel mult înainta până la Lemberg. Bineînţeles că avioanele noastre vor colabora la bombardarea capitalei poloneze, dar de înaintat dincolo de Lemberg nu putem. Oarecare deosebire de vederi mai e între d-nii Cuza şi Hitler şi pe chestia retrocedării teritoriilor noastre către Ungaria. Pe când cancelarul german cere ca retrocedarea să meargă până la Predeal, d. Cuza nu cedează decât până la Timişul de jos. E probabil insă că se va ajunge la o înţelegere întrucât chestia nu e atât de gravă. Mai serios se prezintă situaţia cu Franţa. In latinismul său, d. Cuza nu poate aproba retrocedarea Alsaciei si Lorenei, către Germania fără o justă despăgubire pentru francezi. D. Cuza în întrevederea pe care o va avea cu cancelarul german va stăruit ca acesta să fie cât mai larg, pentru că i-ar veni greu d-lui‘ Cuza, în calitatea d-sale viitoare de prim ministru al României să expulzeze în bloc pe toţi supuşii francezi. In tot cazul, întrevederea de la Berlin va avea o deosebită importanţă pentru România şi ea va fi urmărită cu o vie simpatie de opinia noastră publică. Dela Berlin, d. Cuza va pleca la B. Pesta, spre a se înţelege şi cu d. Goemboes. DESCA RazMmm civil în Germania Guvernul dictatorial al cancelarului Hitler a venit din nou în conflict cu Curtea supremă de justiţie din Lipsea. Această instanţă, pe care, desigur, hitleriştii vor încerca în curând să o înlăture din calea lor, a declarat ori ca arbitrare toate confiscările şi suprimările de ziare făcute de noul regim. Toţi corespondenţii din Berlin ai ziarelor străine, sunt unanimi în a recunoaşte că Germania trece azi prin zile extraordinar de grele. E o tensiune nervoasă, o nesiguranţă, care nu poate continua prea mult, cu toate ca hitleriştii s’au aruncat cu furie asupra posturilor administrative şi poliţieneşti, pe cari le-au luat în posesiune aproape pe toata. In special a creiat o atmosferă de adevărat războiu civil circulara adresată tuturor poliţiilor de ministrul de interne al Prusiei, hitleristul Goering. In care cere ca „duşmanii Naţiunii” să fie împuşcaţi, fără cruţare, iar contra exceselor batalioanelor de asalt naţional socialiste să nu se ia nici o măsură. Aceasta a făcut ca aproape zilnic să cadă morţi şi răniţi, căci hitleriştii înarmaţi alături de poliţiştii cari vor să respecte ordinele ministrului de interne, îşi vânează adversarii ca pe fiarele sălbatice. La ce rezultate duc aceste nesfârşite acte de violenţă ale hitleriştilor împotriva muncitorime! germane, s’a putut vedea aseară când un comunist, a pus foc monumentalului palat al Reichstagului care a fost distrus în întregime. Populaţia, din care majoritatea e contra regimului, a început să se întrebe, exact ca în timpul războiului, cât va mai dura? Nimeni nu-şi poate închipui că starea de azi poate fi socotită ca normală, că ea va putea continua şi după 5 Martie, ziua alegerilor, o dată care va rămâne in istoria Germaniei. Toate partidele, toate sindicatele muncitoreşti, toate organizaţiile, toate aşteaptă cu o încordare extraordinară alegerile. Opoziţia speră ca regimul va fi doborât. Operaţia însă va fi greu de realizat, căci e sigur că hitleriștii, ori care va fi rezultatul alegerilor, se vor crampona cu toate puterile de guvernare. Cine îi va putea disloca? Se vorbeşte în toată Germania de cele mai grave lucruri: de o eşire a Statelor de Sud din imperiu, de o grevă generală a muncitorimii, de o năvălire în stradă a comuniştilor. E în conştiinţa, tuturor că muncitorimea, democraţii, toţi cei cari nu vor să fie sclavii lui Hitler, vor recurge la măsuri extreme. Războiul civil german intră în domeniul posibilităţilor cele mai apropiate. — g — * ul 933 C. Miercuri Director EMIL. D. FAGUlp« J PUBLICITATE^4 Primește direct Administra^ $î toate agențiile de puBlici«Pi^^ fi* 3 Lei numărul in țora S Lei in str din f«ale Creionul actualităţii Centime $1 centime! D. TANCRED CONSTAM'» „ &’ESCU. — "Ai văzut, cetățene, ■ cum'. am ■ .scăzut veniturile naţionale 2, Ilevine alten-;■ 13 centime de cap de locuitor. cetățeanul. — Tindeam eu centimele d-tale ! Reglementarea comerţului de bancă Ce vrea să facă ministerul justiţiei.—Influenţa nenorocita a unora din oamenii politici. Cum ar putea fi înlăturat răul Ministerul de justiţie a întocmit un proiect de lege care să reglementeze amănunţit întreaga activitate bancară. Comerţul de bancă la noi, nu cepi ma'in,x.tă*.»niwâi •muu^iv tautot, a ajuns în scurt timp la o desvoltare remarcabilă, devenind, ceiace trebue să fie organismul bancar într’o ţară, animatorul întregei vieţi economice. Şi această evoluţie s’a efectuat sub jocul liber al iniţiativei private, prin nimic stingherită, reglementată doar de dispoziţiunile generale ale codului de comerţ. E drept că evenimentele cari s’au perindat în ultimul timp în aest domeniu, şi cari au dus la dezastrul bancar la care asistăm astăzi, ar justifica necesitatea linei legiferări speciale, insă nu o lege cu dispoziţiuni aşa de riguroase ca acelea pe cari le conţine proectul dat de curând publicităţii. Căci, să nu ne înşelăm, nu libertatea de care s’au bucurat până acuma băncile, a dus la situaţiunea tristă de astăzi. Cauzele sunt multiple şi mai complicate. Nu vom analiza cauzele generale, cari au dus şi aiurea la decăderea comerţului de bancă, şi nici influenţele crizei generale, de care fatal trebuiau să se resimtă băncile, mai mult decât oricare alt soiu de întreprinderi. Acestea nu se pot remedia numai prin legi. Dar pe lângă toate acestea, la noi au fost şi cauze specifice stării de la noi. Nu mică a fost influenţa ce a avut-o asupra băncilor politica pe care ie-a dictat-o, în unele momente, statul — şi încă pe cale de presiune directă, nu prin operă de legiferare, ceia ce este cu totul primejdios. Şi iarăşi un mare rău pentru mai funeste ca în alte părţi -C a fost politica. Nu că instituţiile de bancă ar fi făcut ele vişite — ca persoane juridice — politică, sau că ar fi cheltuit sume enorme cu politica, ori că şi-ar fi îndrumat activitatea lor în scopuri pur politice. Nu despre aceasta este vorba. Ci. Că fiecare bancă mai însemnată a ştiut să atragă în sfera ei de influenţă, oamenii poli,tici mai de seamă, pe acei cari jucau, sau aveau să joace, un rol în conducerea ţării. Şi îi atrăgeau în consiliile lor de administraţie, nu cu intenţia de a utiliza priceperea lor pentru bunul mers al Întreprinderii, dar cu gândul ascuns, că prin acest mijloc sunt atotputernice şi puse la adăpost pentru tot ce-ar face ele. Cu această siguranţă, şi-au permis să se abată de la normele unei politici bancare corecte şi, din abatere, au ajuns să nenorocească o lume întreagă, care odată cu încrederea pe care le-a acordat-o, le-au predat şi avutul spre păstrare. Şi atunci noi am pricepe o lege care să caute să remedieze acest rău pe deoparte, — şi aceasta s’ar putea face fixându-se o răspundere efectivă — care să se poată traduce imediat în fapt, şi cu sancţiuni severe — pentru orice persoană ce figurează, sub orice fonna sau denumire, în conducerea utiei banei.Cititi continuarea in normal Conflictul chino-japonez Jehol, oraşul imperial Sub bombardamentul avioanelor japoneze Cetatea-frontieră a Chinei, pe care ofensiva japoneză a făcut-o celebră, Jehol, oraşul imperial, îl găsim pitoresc şi documentat descris de d. Parcheron în „Le Journal’’. Jehol, oraş al Chinei.... Ezit când scriu ultimul cuvânt.. Oraşul populat de chinezi — şi încă în mare majoritate — în urma ultimelor evenimente nu e decât un punct de frontieră disputat de canonada japoneză şi poziţiile de apărare chineze. In curând poate între cuvintele Jehol şi China va fi o incompatibilitate. Şi de câtă splendoare se bucura altădată acest oraş imunei provincii întregi! Situat pe Lwang-Ho, fluviu tumultos care descinde din munţii Kinghan, el a fost un fel de Versailles al Fiilor Cerului. Renaşterea dinastiei manejuriene lui i se datoreşte. Nu Chen în 1644 i-a cucerit independenţa față de chinezişi,după trei secole de vasalitate, a supus la rându-i întreaga Chină. In 1280, imperiul aurului — se numea atunci Manciuria — stăpân al Asiei până în Tenkin, a trebuit să cedeze în fața uraganului mongol, care aducea pe unul din fii lui Gengis Khan, anume Kulilai. Acesta a pus bazele dinastiei Guenilor cari, timp de 88 de ani au perial care a dat numele său apăsat China sub una din cele mai despotice domnii. A urmat o redeşteptare naţională condusă de cavalerii mongoli, cari au urcat pe tron dinăstia chineză a Mingilor. Două sute şeaizeci şi ’şease de ani a domnit, aceasta la Peking. O mişcare de independenţă a cuprins întregul Canton în 1911. S’a realizat atunci o efemeră uniune naţionalistă a întregei Chine contra uzurpatorilor manciurieni. Revoluţia a slăbit tronul marei împărătese Tssen Hi şi doctorul Sun Wat Sen a proclamat republica. China nu mai era numai Khairă. Manciuria şi Moimora însă au devenit chineze. Un adolescent, descendent al dinastiei Ta Ch’ing (marea puritate) rămăsese în viaţă. El a devenit sir Henry Pu Yi, regent al Man-Tehu-Kuo gata să-și recapete numele său respectabil de Ch’ing Huan Tung, împărat al Manciuriei, Fiu al Cerului împăratul Chinei, etc., După căderea Minerilor. Nu (Continuarea în pagina II*a)