Lupta, martie 1933 (Anul 12, nr. 3401-3427)

1933-03-01 / nr. 3401

ANUL XII No. 3401 CONST. MIL.UE Fost director politie decembrie 1921 - Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni 800 Pe ® „ » , • I ••••••••* • 40 P» 3 „ ....................200 IN STRAINATATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const Miile. 12 (Sărindar) 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 Staivilirea deficitelor­­I NI n­.pi. iii. Sporirea veniturilor şi realizarea de economii Ministrul de Finanţe a vor­bit ori înaintea Camerei asu­pra proectului său de impozite directe, în legătură cu budge­tul pe 1933. Obiecţia partidului liberal că guvernul s’ar preocupa de problema financiară, fără a da atenţie­ celei..economice cu care e în strânsă dependenţă, a dat prilej d-luî Madgearu să amintească întreaga acţiune economică dusă atât acum doi ani cât şi de curând la Stresa de blocul ţărilor agrare din Europa centrală şi­ orientală. Stă însă problema refacere! noastre economice numai in mâinile noastre? Care este economistul,­ fi­nanciarul sau omul de stat care să poată afirma azi aşa ceva? In schimb, care este omul de stat sau de finanţe, care să­ susţiem că, deşi situaţiunea e­­conomică întârzie a se ameli­ora, se poate, totuşi continua cu sistemul sporirei la infinit­ul deficitelor în budgetul sta­tului? A sta cu braţele încrucişate ar însemna a prepara conşti­ent falimentul statului. Imperativul acesta de a re­acţiona împotriva acum­ulă­rei deficitelor budgetare a de­terminat la noi — ca de altfel în Franţa şi în toate celelalte state­—, politică sporirei veni­turilor şi reducerii cheltueli­­lor. Vom trăi pe­ 1933, ca stat, cu un buget maximum de 24 de miliarde.— dar, toate­ catego­riile, de contribuabili ,trebuie să-l asigure. Acolo Unde,­cotele au fost exagerate de. pildă la agri­cultură, ele au fost reduse de la 12, la 6. Impozitul cptîttpU­ men­tar,. d­e-asemenea, a fost degrevat.. Prevederile la încasări pe 1933 a trebuit, bine înţeles, să fie reduse — şi, cum că au fost real reduse, se va putea con­stata în­ proacţii­ de buget prin simplă­ comparaţie a cifrelor. Se­ critică impozitul mini­mal­. E posibil însă în împreju­rări ,ca cele­­de azi de a nu pune nici un impozit minimal pe întreprinderile comerciale, lipsite de beneficiu? Ministrul de Finanţe a citat ori, de pildă, „Banca Gene­rală a Ţărei Româneşti”, care deşi în concordat, a cheltuit pe 1932 pentru direcţie 2 mi­lioane, iar comisia de credii­tori, deşi nu trebuia să ia nici un ban, a luat 400 de roli de lei Şi este enorm când o între­prindere comercială de acest fel este supusă la, o sută de mii de lei anual către stat? Cum? întreprinderile a­­cestea nu au nevoie de justi­ţie, nu au nevoie de adminis­traţie, poliţie, etc.? Ei bine, impunerea aceasta, minimă a fost calificată de partidul liberal drept : impu­nere pe cadavre! Restrânsu-s’au aceste între­prinderi în măsura în care statul e obligat a-şi restrânge cheltuelile pentru a stabili deficitele sale? E o întrebare pe care toate conştiinţele oneste trebue să şi le puie. De altfel, dăunăzi însuşi d. Const. Brătianu a recu­noscut­­în Cameră munca pe care o depune ministrul de Finanţe în greutăţile imense pe cari Ie străbate statul. A nu i se recunoaşte că lup­tă din răsputeri spre a stăvili deficitel­e în măsura în care aceasta depinde de gospodă­ria lăuntrică a fie­cărui stat, ar fi din cale afară nedrept. ALFA . F­ixare de pozitiuni In jurul discursului d-lui dr. Ernest Ene Politica, finala a partidelor este cea mai bună piatră de încercare şi verificare a ade­­vărelor lor sentimente faţă de diferitele categorii sociale cari alcătuesc o ţară. Acest adevăr, adeseori uitat sau înadins întunecat, a fost readus la lumină şi aplicat cu toată vigoarea de d. Ernest Ene, deputat, cu prilejul dis­cursului său la legea contribu­ţiilor directe, votată de Ca­meră.. Era, natural că, o asemenea caracterizare a poziţiilor dife­ritelor partide să nu convină, în primul rând, partidului na­ţional liberal. Sub haina armoniei sociale şi a liberalismului economic, acest partid, a făcut ani de zi­le o politică fiscală,­­care apă­sa numai ţărănimea şi agri­cultura, agravând apoi această acţiune cu un puternic inter­venţionism de stat în favoarea categoriilor, din care el îşi re­cruta fruntaşii şi principalii susţinători. Când aceste lucruri sunt a­­d­use la lumină şi sunt dovedi­te cu documentari definitive nu putem cere nici resemnare, nici indiferenţă din partea u­­nei grupări politice deprinsă să lupte pentru interesele ei. De aceea,,se explică cum „Viito­rul” de ori încearcă să răs­pundă argumentării strânse ale d-lui Ernest Ene. Un răs­puns de fond era imposibil. Oricâtă abilitate ar fi folosit oficiosul, liberal nu putea con­testa­­ nici politica taxelor de export asupra produselor agri­cole, nici politica maxim­aliză­­rii preţurilor aceloraşi produ­se, nici politica industrială protecţionism la extrem, ma­suri cari, fiecare în parte, şi toate împreună, puse în prac­tică de partidul naţional libe­ral au adus ruina de astăzi a agriculturei româneşti mari şi mici. Iar, în ce priveşte politica actuală fiscală teoria liberală, exprimată de d. V. Slăvescu prin formula „câte puţin n­ela mulţi şi nu mult de la puţini”, nu mai poate fi apărată cu succes azi, intr’o ţară, în care massele s’au trezit.. Singura formulă­­posibilă azi în toate statele democrate e aceea cuprinsă în formula d-lui Ene, care spune: Puţin de la acei ce au puţin şi mult de la cei ce au mult”. Această formulă conţine atât ideea progresivităţii impozitelor, cât şi aceea a egalităţii de sufe­rinţă fiscală pentru toată lu­mea, aşa de magistral expusă în celebra lucrare a lui Selig­­man: „L’impot, sur le revenu”. Prin urmare, nu numai în trecut, dar şi astăzi partidul naţional liberal da dovada în­chiderii în principii cari nu mai corespund tendinţelor­ ge­nerale populare şi din ţara noastră şi din restul lumei. Nu e de mirare atunci că­­el se izo­lează tot mai mult de viaţa re­ală a ţării şi că tinde a se li­mita la reprezentarea unor re­strânse categorii economice, cari speră să-şi recâştige pros­peritatea de altă dată prin cu­cerirea statului şi întrebuin­ţarea lui, ca altădată, în sco­puri economice interesate. Iluzie deşartă, pentru că ceea ce s’a tolerat în trecut nu se mai poate tolera astăzi. Astfel definită, atitudinea liberală apare ca direct protiv­­nică intereselor țărănimei a­­grare. Dar, pentrucă nu se poate lipsi de concursul ei e­­lectoral, partidul liberal în­cearcă, să o mistifice în mod permanent, îmbrăcând cu ipo­crizie haina prieteniei. Această făţărnicie politică a fost demascată cu toată cruzi­mea de vigurosul şi substan­ţialul discurs al d-lui dr. Er­nest Ene, şi, de aceea, „Viito­rul” crede că poate apăra par­tidul său, deplasând chestiu­nea şi repetând afirmaţiuni a căror lipsă de­­ fundament a fost arătată de noi aci, de atâ­tea ori, pentru că, în fond, nu poate răspunde nim­ic. Nu vorbele şi explicaţiunile coru­ptea­ză în politică. Nimeni faptele din trecut şi atitudini­le în faţă tuturor marilor pro­bleme ce se pun azi, pot da mă­sura şi culoarea unei organi­zaţii politice. • Legaţi prin trecut şi prin in­terese prezente cu o categorie economică restrânsă liberală trebue să renunţe la pretenţia, de a conduce ţara în întreagă •pe, linia acestor interese. România înţelege să meargă pe calea intereselor marii ma­jorităţi a­ ţării muncitoare. Şi superioritatea şi forţa partidu­lui naţional ţărănesc este de a fi înţeles aceasta şi de a fi ac­ţionat la timp în direcţia cu­venită. De aci izbânda lui de eri, de azi şi de mâine. Citiți in pagina 4-a, utimele telegrame asu­pra gravelor frământări poetice din Germania. vsam. EI Beams! Duminică, 5 Martie, urma să, să facă­ alegerea noului decan al Barou­lui de Ilfov. Consiliul de disciplină al Barou­lui constatând ori că nu există altă candidatură decât aceea a d-lui. Ra­du D. Rosetti, l'a ales, în unanimi­tate, decan al Baroului. E un omagiu pe deplin­ meritat pe care corpul select al avocaţilor Capi­talei îl aduce unuia din cei mai străluciţi profesionişti ai barei, D. Radu D- Rosetti, a fost întotdea­una îndrăgostit de profesiunea sa, ca şi de literatura, înţelegând în sensul cel mai înalt, cel mai prob, frumoasa profesiune, de avocat, excelent ca­marad, totdeauna cu grije părinteas­că pentru cei tineri din meserie, era firesc ca la un moment dat, această figură, reprezentativă a baroului să ajungă în­ fruntea decanatului. E o alegere pentru care Consiliul de disciplină și baroul merită a fi felicitat. RADU D. ROSETTI Spiritul nou al Europei în pactul Micii înţelegeri Spre o colaborare economică a statelor din Europa centrală Publicarea pactului de organi­zare a Micii înţelegeri este me­nită să puie capă­t diferitelor svo­puri şi­ critici cu cari o parte din presa europeană — am numit presa italiană ,o maghiară. — a încercat in ultima vreme să de­natureze scopu­rile acestui nou­ statut internaţional şi să creteze, in acelaş timp în opinia publică din Italia şi Ungaria o nouă at­mosferă de ostilitate împotriva naţiunilor vecine. Or, din textul publicat Dumi­nică reiese clar că noul statut de organizare a Micii înţelegeri nu urmăreşte nici un scop ascuns ci numai întărirea unui organism politic internaţional pus in ser­viciul păcii, al menţinerii ordinei actuale în Europa Centrală şi al propăşirii tuturor naţiunilor din această parte a continentului. Chiar în preambulul noului pact se menţionează aceste tendinţe, ale Micii înţelegeri, in sensul că alianţa rămâne deschisă şi altor state şi că ea urmăreşte consoli­darea raporturilor economice cu toate statele, fără deosebire şi in deosebi cu statele din Europa Centrală. Evenimentele recente au, dove­dit, odată­­mai­ mult, cât de nece­sară este realizarea, ţelurilor ur­mărite de Mica înţelegere in po­litica Europei Centrale, iar trecu­tul acestor alianţe confirmă e­­xistenţa unei tradiţii pacifice şi de consolidare a ordinei ac­tuale intri un spirit amical faţă de toţi vecinii. In acest spirit, noul statut al Midi, înţelegeri, apare in politica internaţională ca factor impor­tant al păcii. Intri o epocă in care, mai mult decât oricând, e nevoie de o întărire t­­uturor institu­­ţiunilor şi elementelor de pace şi colaborare internaţională. Ceia ce considerăm, însă ca deo­sebit de in­porta­nt, pentru politica Europei Centrate este reluarea fericitei idei a colaborării econo­din bază. In momentele când conjunctura internaţională şi anumite feno­mene recente din America lasă să se prevadă, o dăinuire a crizei economice şi financiare, realiza­rea unei colaborări economice in­tre statele cu interese identice este o condiţie esenţială pentru, pro­gresul naţiunilor din Europa Centrală. In zadar oamenii politici din Ungaria s’au străduit să agite populaţia greu atinsă de criză, prin prezentarea tratatelor de pace, ca­ isvor al tuturor relelor. Agitaţia aceasta, sterilă nu a, putut, şi nu va­ putea niciodată, soluţiona marile probleme eco­nomice. Hotărindu-se odată, să pri­mească mâna prietenească ce li se întinde azi din nou, guvernan­ţii de la­ Budapesta, şi Viena, vor face gestul înţelept şi salvator pentru interesele vitale ale naţiu­nilor pe cari le conduc. În deosebi în Austria, ar trebui să "se înţeleagă necesitatea ace­stei­­colaborări, economice, pentru a ne reia Vienei " importanţa ei firească de centru de legătură al vieţii economice din Europa Cen­trală şi Occident. O asemenea colaborare sinceră şi­­ serioasă, căreia i se­ va ală­tura apoi desigur şi Ungaria, va folosi m­ai mult Republicei fede­rale decât combinaţiile politice oculte şi sterile pe care unele cencuri politice izolate le urmă­resc din când în când la Vienă, pentru a servi alte cauze şi alte interese decât acele ale paşnicu­lui şi blândului popor austriac. Ce a împiedecat până acum colaborarea cu vecinii, dorită de Mica înţelegere? In concepţia unora dintre oa­menii­ politici din Europa dăinu­­eşte încă iluzia posibilităţii unei răsturnări a ordinei crerată, de tratate de pace, printr’o acţiune războinică generală. Or, în ciuda aparenţelor, majo­rităţile covârşitoare ale popoare­lor europene nu doresc un război şi cu toate analogiile ce se in­­voacă în ultima, vreme, Europa de azi se deosebeşte profund de mentalitatea europeană din 1914. lată pentru ce, spiritul în care este conceput noul statut dl Micii ptdâ1~Pt~i­aza sui­au' u~ meri.­ream politici constructive în Europa Centrală, căreia vor trebui, în cele din urmă, să se ralieze toţi acei conducători politici cari ur­măresc intr’adevăr numai binele națiunilor lor. Rat. 6 maaate D. Goza pleacă la Berlin D. Cuza, a hotărât ca imediat du­pă alegerile germane de la 5 Martie, să plece la Berlin pentru a lua con­tact cu d. Hitler. Ştiţi prea bine, că interesele Ro­mâniei sânt exact aceleaşi cu ale Germaniei revanşarde şi de aceea e foarte firesc ca d. Cuza să aranjeze programul comun pentru ziua de mâine. Dacă Germania declară război Poloniei pentru coridorul din Prusia de Est,­­ România nu-şi poate lua obligaţia să ocupe Varşovia, ci, dat fiind că e aliată cu Polonia, poate cel mult înainta până la Lemberg. Bine­înţeles că avioanele noastre vor colabora la bombardarea capi­talei poloneze, dar de înaintat din­colo de Lemberg nu putem. Oarecare deosebire de vederi mai e între d-nii Cuza şi Hitler şi pe chestia retrocedării teritoriilor noa­stre către Ungaria. Pe când cance­larul german cere ca retrocedarea să meargă până la Predeal, d. Cu­za nu cedează decât până la Timi­şul de jos. E probabil insă că se va ajunge la o înţelegere întrucât che­stia nu e atât de gravă. Mai serios se prezintă situaţia cu Franţa. In latinismul său, d. Cuza nu poate aproba retrocedarea Alsa­ciei si Lorenei, către Germania fără o justă despăgubire pentru france­zi. D. Cuza în­ întrevederea pe care o va avea cu cancelarul german va stăruit ca acesta să fie cât mai larg, pentru că i-ar veni greu d-lui‘ Cu­za, în calitatea d-sale viitoare­ de prim ministru al României să ex­pulzeze în bloc pe toţi supuşii fran­cezi. In tot cazul, întrevederea de la Berlin va avea­ o deosebită impor­tanţă pentru România şi ea va fi urmărită cu o vie simpatie de opinia noastră publică. Dela Berlin, d. Cuza va pleca la B. Pesta, spre a se înţelege şi cu d. Goemboes. DESCA RazMmm civil în Germania Guvernul dictatorial al­ can­celarului Hitler a venit din nou în conflict cu Curtea su­premă de justiţie din Lipsea. Această instanţă, pe care, de­sigur, hitleriştii vor încerca în curând să o înlăture din ca­lea lor, a declarat ori ca arbi­trare toate confiscările şi su­primările de ziare făcute de noul regim. Toţi corespondenţii din Ber­lin ai ziarelor străine, sunt u­­nanim­i în a recunoaşte că Germania trece azi prin zile extraordinar de grele. E o ten­siune nervoasă, o nesiguranţă, care nu poate continua prea mult, cu toate ca hitleriştii s’au aruncat cu furie asupra posturilor administrative şi poliţieneşti, pe cari le-au luat în posesiune aproape pe toata. In special a creiat o atmos­feră de adevărat războiu civil circulara adresată tuturor po­liţiilor de ministrul de interne al Prusiei, hitleristul Goering. In care cere ca „duşmanii Na­ţiunii” să fie împuşcaţi, fără cruţare, iar contra exceselor batalioanelor de asalt naţio­nal socialiste să nu se ia nici o măsură. Aceasta a făcut ca aproape zilnic să cadă morţi şi răniţi, căci hitleriştii înarmaţi alături de poliţiştii cari vor să respec­te ordinele ministrului de in­terne, îşi vânează adversarii ca pe fiarele sălbatice. La ce rezultate duc aceste nesfârşite acte de violenţă ale hitleriştilor împotriva munci­torime! germane, s’a putut ve­dea aseară când un comunist, a pus foc monumentalului pa­lat al Reichstagului care a fost distrus în întregime. Populaţia, din care majori­tatea e contra regimului, a în­ceput să se întrebe, exact ca în timpul războiului, cât va mai dura? Nimeni nu-şi poa­te închipui că starea de azi poate fi socotită ca normală, că ea va putea continua şi după 5 Martie, ziua alegerilor, o dată care va rămâne in isto­ria Germaniei. Toate partide­le, toate sindicatele muncito­reşti, toate organizaţiile, toate aşteaptă cu o încordare ex­traordinară alegerile. Opozi­ţia speră ca regimul va fi do­borât. Operaţia însă va fi greu de realizat, căci e sigur că hit­­leriștii, ori care va fi rezul­tatul alegerilor, se vor cram­pona cu toate puterile de gu­vernare. Cine îi va putea dis­loca? Se vorbeşte în toată Germania de cele mai grave lucruri: de o eşire a Statelor de Sud din imperiu, de o gre­vă generală a muncitorimii, de o năvălire în stradă a co­muniştilor. E în conştiinţa, tuturor că muncitorimea, democraţii, toţi cei cari nu vor să fie sclavii lui Hitler, vor recurge la mă­suri extreme. Războiul civil german intră în domeniul posibilităţilor cele mai apropiate. — g — * ul 933 C. Miercuri Director EMIL. D. FAGUlp« J PUBLICITATE^­­4 Primește direct Administra^ $î toate agențiile de puBlici«Pi^^ fi* 3 Lei numărul in țora S Lei in str din f«ale Creionul actualităţii Centime $1 centime! D. TANCRED CONST­AM'» „ &’ESCU. — "Ai văzut, cetățene, ■ cum'. am ■ .scăzut veniturile naţionale 2, Ile­­vine alten-;■ 13­ centime de cap de locuitor. cetățeanul. — Tinde­am eu centimele d-tale ! Reglementarea comerţului de bancă Ce vrea să facă ministerul justiţiei.—Influ­enţa nenorocita a unora din oamenii politici. Cum ar putea fi înlăturat răul Ministerul de justiţie a întoc­mit un proiect de lege care să reglementeze amănunţit întrea­ga activitate bancară. Comerţul de bancă la noi, nu cepi ma'in,x.tă*.»niwâi •muu^iv tau­tot, a ajuns în scurt timp la o desvoltare remarcabilă, deve­nind, ceiace trebue să fie orga­nismul bancar într’o ţară, ani­matorul întregei vieţi economice. Şi această evoluţie s’a efectuat sub jocul liber al iniţiativei pri­vate, prin nimic stingherită, re­glementată doar de dispoziţiu­­nile generale ale codului de co­merţ. E drept că evenimentele cari s’au perindat în ultimul timp în aest domeniu, şi cari au dus la dezastrul bancar la care asistăm astăzi, ar justifica necesitatea li­nei legiferări speciale, insă nu o lege cu dispoziţiuni aşa de ri­guroase ca acelea pe cari le con­ţine proectul dat de curând pu­blicităţii. Căci, să nu ne înşelăm, nu li­bertatea de care s’au bucurat până acuma băncile, a dus la situaţiunea tristă de astăzi. Cau­zele sunt multiple şi mai com­plicate. Nu vom analiza cauzele gene­rale, cari au dus şi aiurea la de­căderea comerţului de bancă, şi nici influenţele crizei generale, de care fatal trebuiau să se re­simtă băncile, mai mult decât oricare alt soiu de întreprinderi. Acestea nu se pot remedia nu­mai prin legi. Dar pe lângă toate acestea, la noi au fost şi cauze specifice stă­rii de la noi. Nu mică a fost influenţa ce a avut-o asupra băncilor politica pe care ie-a dictat-o, în unele m­o­mente, statul — şi încă pe cale de presiune directă, nu prin operă de legiferare, ceia ce este cu to­tul primejdios. Şi iarăşi un mare rău pentru mai funeste ca în alte părţi -C a fost politica. Nu că instituţiile de bancă ar fi făcut ele vişite — ca persoane juridice — politică, sau că ar fi­ cheltuit sume enorme cu politi­ca, ori că şi-ar fi îndrumat acti­vitatea lor în scopuri pur politi­ce. Nu despre aceasta este vor­ba. Ci. Că fiecare bancă mai în­semnată a ştiut să atragă în sfe­ra ei de influenţă, oamenii poli­,­tici mai de seamă, pe acei cari jucau, sau aveau să joace, un rol în conducerea ţării. Şi îi atră­geau în consiliile lor de admini­straţie, nu cu intenţia de a utili­za priceperea lor pentru bunul mers al Întreprinderii, dar cu gândul ascuns, că prin acest mij­loc sunt atotputernice şi puse la adăpost pentru tot ce-ar face ele. Cu această siguranţă, şi-au permis să se abată de la normele unei politici bancare corecte şi, din abatere, au ajuns să nenoro­cească o lume întreagă, care o­­dată cu încrederea pe care le-a acordat-o, le-au predat şi avu­tul spre păstrare. Şi atunci noi am pricepe o lege care să caute să remedieze acest rău pe deoparte, — şi aceasta s’ar putea face fixându-se o răs­pundere efectivă — care să se poată traduce imediat în fapt, şi cu sancţiuni severe — pentru o­­rice persoană ce figurează, sub orice fonna sau denumire, în conducerea utiei banei.­­Cititi continuarea in norm­­­al Conflictul chino-japonez Jehol, oraşul imperial Sub bombardamentul avioanelor japoneze Cetatea-frontieră a Chi­nei, pe care ofensiva japone­ză a făcut-o celebră, Jehol, o­­raşul imperial, îl găsim pito­resc şi documentat descris de d. Parcheron în „Le Journal’’. Jehol, oraş al Chinei.... Ezit când scriu ultimul cu­vânt.. Oraşul populat­ de chi­nezi — şi încă în mare majo­ritate — în urma ultimelor e­­venimente nu e decât un punct de frontieră disputat de canonada japoneză şi poziţiile de apărare chineze. In curând poate între cuvintele Jehol şi China va fi o incompatibili­tate. Şi de câtă splendoare se bu­cura altădată acest oraş im­unei provincii întregi! Situat pe Lwang-Ho, fluviu tumul­tos care descinde din munţii Kinghan, el a fost un fel de Versailles al Fiilor Cerului. Renaşterea dinastiei maneju­ri­ene lui i se datoreşte. Nu Chen în 1644 i-a cucerit inde­pendenţa față­ de­ chinezi­­şi,­­după trei secole de vasalitate, a supus la rându-i întreaga Chină. In 1280, imperiul aurului — se numea atunci Manciuria — stăpân al Asiei până în Ten­­kin, a trebuit să cedeze în fața uraganului mongol, care adu­cea pe unul din fii lui Gengis Khan, anume Kulilai. Acesta a pus bazele dinastiei Gueni­­lor cari, timp de 88 de ani au perial care a dat numele său apăsat China sub una din cele mai despotice domnii. A ur­mat o redeşteptare naţională condusă de cavalerii mongoli, cari au urcat pe tron dinăstia chineză a Mingilor. Două sute şeaizeci şi ’şease de ani a dom­nit, aceasta la Peking.­­ O mişcare de independenţă a cuprins întregul Canton în 1911. S’a realizat atunci o efe­meră uniune naţionalistă a în­tregei Chine contra uzurpato­rilor manciurieni. Revoluţia a slăbit tronul marei împărăte­­se Tssen Hi şi doctorul Sun Wat Sen a proclamat­ republi­ca. China nu mai era n­um­ai K­­­h­airă. Manciuria şi Moimora însă au devenit chineze. Un a­­dolescent, descendent al dina­stiei Ta Ch’ing (marea puri­tate) rămăsese în viaţă. El a devenit sir Henry Pu Yi, re­gent al Man-Tehu-Kuo gata să-și recapete numele său res­pectabil de Ch’ing Huan Tung, împărat al Manciuriei, Fiu al Cerului împăratul Chinei, etc., După căderea Minerilor. Nu (Continuarea în pagina II*a)

Next