Lupta, octombrie 1933 (Anul 12, nr. 3580-3605)
1933-10-01 / nr. 3580
ANUL XII No. 3580 CONST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 1927 ADnklAMCMTC Pe 12 luni 800 Pe 6 „ . ................... , , ,f, , , 400 3 „ 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Miile. 12 (Sărindar) 4 PAGINI LEI 3 Direcția 358-75 - Secretariatul 358-74 - Administrația 358-73 n $lP^5 ______________________________ Succesul politic era mai d in plină criză financiară de stat, România câştigă o marevictorie pe planul politicei generale de pace în centrul şi sudestul Europei, ■Occidentul urmărind cu o vie atenţie evenimentele de la Sinaia, unde cei doi Suverani ai României şi Iugoslaviei, împreună cu cei trei miniştri de externe ai Micei Înţelegeri au lucrat într’un acord deplin la care s’a asociat de mai înainte venerabilul preşedinte al Republicei Ceho-Slovace, dă dovadă că înţelege toată întinderea şi repercusiunea pe care o are asupra Europei centrale şi răsăritene acţiunea nouei forţe politice pe care o reprezintă comunitatea internaţională închiegată de cele trei state atât de solidare în acţiunea lor comună. Rareori un stat în dificultăţi financiare ca România şi-a afirmat cu mai multă putere importanţa sa ca factor politic general de cum a făcut-o statul nostru, cu prilejul Conferinţei de la Sinaia. Dificultatea de plată a României este, desigur, penibilă. Nimeni nu o consideră însă îngrijorătoare pentru viitorul ei. Din potrivă, Fermitatea cu care România face faţă dificultăţilor ei financiare şi marele ei prestigiu pe planul politic internaţional dovedesc resursele inepuizabile şi încrederea pe care ele le inspiră factorilor politici şi economici din Apus.. In momentul de faţă, din nou, iese în relief faptul că deşi economicul domină politicul în ordinea internă, în ordinea internaţională, politicul este acela care fortifică încrederea în refacerea economică şi financiară. Ea rămâne în funcţie de stabilitatea politică a statelor şi de situaţia la frontierele lor. Or, politica României în sânul Micei înţelegeri şi faţă de vecinii ei îi creiază în momentul de faţă o situaţiune care nu poate decît domoli orice aprehensiuni pe planul financiar. In jurul ei, atât spre frontiera de răsărit cât şi spre cea de apus, sunt indicii că pacea se consolidează în vederea unei colaborări din ce în ce mai recunoscută ca singura eficace pe planul economic şi comercial. Contopită într-un organism politic unitar, cu un plan de cooperare economică interdependentă, România vede, ca şi celelalte aliate ale ei, prestigiul ei considerabil sporit peste Ocean, în Anglia şi Franţa şi raporturile ei cu Italia din ce în ce mai strânse pe urma apropierei franco-italiene pe planul internaţional. Nu suntem numai noi cari o recunoaştem. „In cursul acestor din urmă luni, scrie „Le Temps”, s’a putut nota o sensibilă ameliorare a relaţiilor dintre Italia şi statele Micei înţelegeri. E un efect direct, se poate înţelege, al colaborării confiente care se desfăşură actualmente între Paris şi Roma, căci diplomaţia franceză are grija constantă de a risipi toate neîncrederile trezite în Europa Centrală şi orientală ,şi de a grupa toate bunele voinţe în vederea realizărei comune a unei opere de pace, durabilă şi fecundă. Din ce în ce mai mult lumea îşi dă seama că marea ameninţare care apasă asupra puterilor Europei centrale şi orientale se datoreşte Germaniei care se obstinează în voinţa sa de hegemonie, voind să realizeze în singurul ei folos „Mitteleuropa” şi reluând în socoteala ei vechea politică de „Drang nach Osten”. Afirmaţiunea brutală a naţional-socialismului, formă nouă a parigermanismului, a deschis ochii tuturora asupra acestui adevăr în Italia, în Austria şi în ţările Micei înţelegeri.” Conştienţa, fermitatea şi unitatea internă cu care s-a desfăşurat la Sinaia acţiunea politică şi economică a Micei înţelegeri pune România la adăpost de orice surprize pe terenul financiar. Nu mai departe decât acum două zile arătam că creditorii noştri din afară trebue să-şi dea bine seama că nu poate să existe guvern românesc mai doritor de a aplica o politică de respectare a angajamentelor externe ca guvernul actual. Se pare că de atunci acelaş lucru le-a fost amintit şi de factori politici apuseni direct interesaţi la apărarea intereselor creditorilor noştri. Cine cunoaşte situaţia politică reală a României pe planul internaţional, nu poate decât să privească cu deplină încredere acţiunea ei de dominare a dificultăţilor financiare de azi. Conferinţa de la Sinaia a arătat lumei întregi că România nu are nimic din ţările unde se pot experimenta aventuri, ■. • Niciodată o ţară în dificultăți de ordin mondial n’a inspirat mai multă încredere pentru ziua de rrtari's?* /■ -■ --■-■-■■rte? • _ EMIL D. FAGURE „Ziua saşilor” la Sibiu Mari frământări politice in sânul saşilor.—Duminecă se decide dacă e cazul unei noul orientări politice a saşilor — lupta intre cei doi şefi: Dr. Rudolf Brandsch şi dr. Hans Otto Roth.—Intervine al treilea „şef“, fascistul Fabriţius Duminică saşii au o zi importantă în viaţa lor naţională şi politică. Va fi ziua saşilor „Sachsentag” care egalează cu o mare adunare naţională. Saşii din toate centrele Ardealului, trimit delegaţii lor autorizaţi ca într’o mare conferinţă naţională să decidă, dacă e cazul să inaugureze o nouă politică, să se orienteze spre extrema dreapta, său să păstreze tradiţionala politică săsească. Hitleriştii saşi voiesc să profite de această „zi a saşilor”, spre a smulge conducerea politică de partea lor. Şeful hitleriştilor saşi e fostul funcţionar Fabriţius. Dar şi deputatul dr. Hans Otto Roth cochetează tot mai insistent cu hitlerismul şi d-sa aţâţă mereu lupta de nimicire contra fostului subsecretar de stat al minorităţilor dr. Rudolf Brandsch. împotriva acestui om eminamente cinstit şi ponderat se duce o campanie dintre cele mai vehemente, mai agresive, fiind acuzat de acte de trădare faţă de poporul sas, — că a trădat interesele naţiei săseşti. Or, ce a făcut d. dr. Rudolf Brandsch? El n’a spus că hitlerismul e rău, acolo în Germania, ci a accentuat numai că nu e aplicabil aci în România; că nu se potriveşte cu stările dela noi; că dacă saşii ar face făţiş practica hitlerismului în Ardeal, se mai poate ridica împotriva lor majoritatea populaţiei româneşti. Se scot pamflete, broşuri, foi volante contra d-lui Rudolf Brandsch. Lupta între cei doi şefi, Hans Otto Roth şi Rudolf Brandsch, durează de multă vreme. Dar niciodată n’a fost aşa de neînduplecată ca acum. D. Hans Otto Roth, şi-a propus să-l scoată pe d. Rudolf Brandsch din toate demnităţile. D. dr. Brandsch, a fost preşedintele grupului parlamentar german din România. L’a scos de acolo. A fost delegatul saşilor la congresul internaţional al minorităţilor. L’a scos şi de acolo. Acum d. dr. Hans Otto Roth -, vrea să-i smulgă şi mandatul de deputat al circumscripţiei Sibiului, — deşi saşii mai bătrâni, mai calmi, sunt de părere că d. dr. Brandsch, odată ce, timp de 8 legislaţii a reprezentat Sibiul în parlament, trebue să fie lăsat să împlinească încă 2 legislaţii, ca să fie ales apoi senator de drept. In lupta aceasta între cei doi şefi, a intervenit şi al treilea şef, d. Fabriţius, care ţine parte d-lui dr. Hans Otto Roth. Rămâne de văzut, la marea adunare naţională de Duminică, dacă totul se va reduce la lupte între persoane, sau dacă e şi o luptă de idei, şi se va proceda la fixarea unui nou program politic al saşilor. L. P. Granate intre cei cari se cunosc Relaţiile dintre „Liga*’ d-lui A. C. Cuza şi „Garda de fier” a d-lui Codreanu sânt de o tandreţă induioşetoare . . Astfel, revista gardistă „Axa”, somează întreaga familie Cuza săi spue dacă n’a fost multă vreme înscrisă în loji fracmasonice şi dacă şi azi nu practică anumite ritmuri masonice. La rândul său organul Ligii ii numeşte pe şefii gardişti „caţaoni pomădaţi” şi denunţă faptul senzaţional şi istoric că deputatul gardist Stelescu a făcut fiecare clasă câte doi ani — ca să înveţe băiatul mai bine ! — iar de 5 ani e student tot în anul I, ceea ce înseamnă că e un tânăr consecvent care nu înţelege1 să treacă dela un an la altul, ca atâţia studenţi uşurateci! n. Stelescu practică, probabil, mândra deviză:. — Sânt şi rămân ! Rămân, adică, in anul I, toată viaţa mea ! ■ In tot cazul, salvarea ţării nu poate veni decât dela „caţaonii pomădaţi”, dela cei cari fac studii atât de strălucite că nu se mai deslipesc de o bancă atunci când se instalează în ea şi dela cei cari înjurând pe masoni, sânt de fapt cei mai înverşunaţi masoni. Prosperitate, cultură, prestigiu, nu ne pot aduce decât asemenea elemente ! E cineva de altă părere ? DESCA am Creionul actualităţii „Greutăţile“ că sănătos!____________ ZSAREŞTII. — Auziţi, d-le prim - ministru. d. D.spune că se simte în stare să ,,stăpânească urările ceasului de azi“. O. VAIDA. — Alunei foarte bine, să le stăpâneas Surpriza delegatul Africei de Sud, ales preşedinte al Societăţii Naţiunilor. Rezultatul neaşteptat al scrutinului se explică prin votul Dominioanelor şi al ţărilor scandinave, care în ultimul timp au făcut propagandă pentru delegatul dominioanelor sud-africane. D. Duca a vorbit la Iaşi de spiritul de solidaritate care domneşte în sânul partidului liberal. „S-a născocit — a spus d. Duca — versiunea că partidul naţional liberal nu poate veni la guvern, fiindcă ar fi frământat de disensiuni interne. Repetatele şi impunătoarele manifestaţiuni de unitate şi de solidaritate ce s’au produs au obligat pe adversarii noştri să renunţe şi la această armă de luptă”. Mărturisim fără înconjur că nţ’am ştiut până acum, că supărările de astă vară ale d-lui dr. Angeleses, acţiunea d-lor Victor Antonescu şi N. Săveanu, cunoscutul comunicat de dezavuare a unor fruntaşi recentele eşiri ale d-lui Dinu Brătianu şi sforţările dela Sinaia de a împăca încă odată pe fostul ministru al instrucţiunii, care era gata-gata să-şi facă bagajele şi să treacă graniţa lăsând în plata Domnului toată violenta campanie de răsturnare — n’am ştiut spuneam că toate acestea au însemnat „repetatele şi impunătoarele manifestaţiuni de unitate şi solidaritate’’. Aşa e însă în viaţa noastră politică: cuvintele şi faptele îşi schimbă înţelesul peste noapte. Numai că nouă ne vine greu a înţelege pentru care motiv Un şef de partid socoate ca bună tactica de a ascunde cetăţenilor adevărurile cele mai evidente. Dacă d. Duca spune că în partidul liberal domneşte o desăvârşită unitate — când ştiut este câte frământări au întreţinut şi întreţin curiozitatea opiniei publice — cum vrea d-sa ca lumea să-l mai creadă când îi anunţă apropiata venire la guvern? Cunoaştem doar cu toţii povestea ciobanului ■■■■ I. D. TE WATER Destindere în sud-estul Europei —----------—— Cum au evoluat ideile lui Take Ionescu asupra consolidării păcii în Balcani — Situaţia Bulgariei in actuala conjunctură politică internaţională Desfăşurarea evenimentelor politice din Balcani, aşa cum ele se desemnează după conferinţa Micii înţelegeri de la Sinaia, a surprins şi a prilejuit vii comentarii în opinia publică apuseană. Tendinţele de apropiere şi acţiunea urmărită de factorii hotărîtori ai politicii din sud-estul european, pentru consolidarea păcii în această regiune a continentului, coincid cu dificultăţile enorme ce se ivesc în politica Europei Centrale şi apusene, împiedecând în mod vădit o înţelegere între marile puteri, purtătoare ale tradiţiilor de civilizaţie şi progres ale omenirii. In felul acesta, Balcanii, vulcanul de odinioară, epicentrul de altă dată al marilor conflagrațiuni europene se transformă într’o rază a păcii, în timp ce Europa centrală și occidentală devin centrele nevralgice ale bătrânului continent. Evident că această schimbare în aspectul politicii europene se datoreste fericitei coincidente că în mai toate statele din sud-estul Europei s’au găsit după marele război oameni de stat cari au știut să pregătească opinia publică a patriei In fine trebuie constatat acum, în preajma evenimentelor politice însemnate ce se desfășoară actualmente în Rean', cât de important a fost rolul pe care l-a avut Mica Interfere în pregătirea acestei atmosfere de înţelegere şi apropiere între naţiunile din sudestul Europei. La începutul Micii înţelegeri s’au găsit sceptici şi adversari cari s’au îndoit de eficacitatea şi chiar de dăinuirea acestei alianţe. In ciuda tuturor, Mica Înţelegere nu numai că s’a mentinat dar ea a luat o desvoltare nebănuită, făcând deplina dovadă a utilităţii sale cât şi a importanţei pe care o are ca factor de pace şi progres într’una din cele mai expuse regiuni ale continentului. Pentru popoarele din sudestul Europei, evoluţia, consolidarea şi spiritul pacific al Micii înţelegeri au constituit exemple încurajatoare şi nu este o simplă coincidenţă faptul că primele manifestări ale unei apropieri între statele balcanice se produc în strânsă legătură cu acţiunea Micii înţelegeri. Vom aminti, în preajma importantelor întrevederi pe care regele Alexandru alIugoslaviei le va avea săptămâna viitoare cu regele Boris al BulDesigur că această mare operă pacifică s’ar fi putut realiza mai de mult dacă anumite particularităţi ale politicii bulgare n’ar fi sabotat în mod sistematic orice tendinţe lor într’un spirit de largă înţelegere a necesităţii unei colaborări pacifice cu celelalte naţiuni şi a consolidării situaţiei actuale, rezultat al unor mari jertfe şi al unei justiţii istorice. De altă parte, această destindere în Balcani a fost determinată de faptul că în ultimul deceniu statele din sudestul Europei au avut în fruntea lor conducători cari au isbutit să înalţe popoarele a căror soartă le este încredinţată la o adevărată conştiinţă naţională şi la un real progres pe toate tărâmurile. Mustafa Kemal în Turcia, Venizelos în Grecia, Regele Alexandru şi sfetnicii săi Pasici, Marincovici şi Jeftici în Iugoslavia, Regele Boris în Bulgaria, Regele Zogu în Albania şi, în fine, Regii Ferdinand şi Carol al II-lea cu cei doi mari făuritori ai politicei externe moderne a României, Take Ionescu şi N. Titulescu, au pregătit în mod temeinic ridicarea şi progresul civilizaţiei ţărilor respective, pregătind în acelaş timp şi calea unei consolidări a păcii în acest sector al continentului Igariei, cu Gazi Mustafa Kemal şi cu preşedintele de consiliu al Greciei5., că încă din 1918, Take»îojes‘*u a urmărit din primele momente ale pregătirii Micii înţelegeri o alianţă mai largă care să cuprindă teritoriul vast dela Marea Baltică până la Marea Egee. „Intr’un spirit de înţelegere şi de grije pentru viitor — scria Take Ionescu într’un articol— au început în toamna anului 1918 negocieri între Beneş, Venizelos, Pasici şi cu mine la Paris şi Londra. Odată, Venizelos, Pasici şi cu mine am discutat ordinea viitoare în peninsula balcanică, altă dată, Beneş, Pasici şi cu mine am examinat relaţiile noastre viitoare, în calitate de succesori ai Imperiului habsburgic”. Iar în acelaş articol, Take Ionescu precizează: „Am vorbit despre necesitatea lărgirei alianţei noastre în aşa fel încât ea să se întindă de la Marea Baltică până la Marea Egee şi în consecinţă să cuprindă şi Grecia şi Polonia”. Iată cum după 15 ani ideia apropierii între Statele Micii înţelegeri şi ţările din Balcani reapare acum, deşi sub o altă formă, mai adecvată situaţiei din sud-estul european însă în urmărirea aceluiaşi ideal, al consolidării păcii, de înţelegere ale guvernelor bulgare, cu vecinii români şi iugoslavi. De câte ori nu s’a ajuns, în decursul ultimilor 10 ani la începuturi îmbucurătoare de apropiere între România-Bulgaria şi Jugoslavia-Bulgaria. In totdeauna aceste tendinţe s’au lovit fie de o bruscă revenire a guvernanţilor bulgari la vechea nehotărîre a politi- cii externe bulgare, care a făcut ca această ţară să se găsească azi, în concertul european, tot atât de izolată ca şi după semnarea păcii de la Neuilly. Nu vom face o recapitulare a acestor momente bizare ale politicii externe bulgare ci ne vom mărgini numai a sublinia două fapte. In Decembrie 1924, d. Tsankoff, primul ministru al Bulgariei, a vizitat Belgradul și Bucureștii, unde a avut întrevederi cu principalii factori politici ai celor două state aliate, în vederea unei apropieri. Imediat după aceea, Bulgaria a procedat însă la sporirea efectivelor sale militare, pentru a renunţa în cele din urmă din cauza opunerii Micii înţelegeri la o măsură care era în contrazicere cu stipulaţiunile tratatelor de pace. In 1927, speranţele unei apropieri între Sofia şi Belgrad au fost din nou reînviate de mesajul regal al regelui Boris la deschiderea sesiunei extraordinare a Sobraniei şi de atitudinea amicală a Iugoslaviei însă înţelegerea a fost zădărnicită de incidentele de frontieră provocate de comitagiii bulgari şi de asasinarea generalului Kovacevitci. Am putea cita şi alte exemple cari dovedesc nehotărîrea oamenilor de stat bulgari şi imixtiunea unor forţe oculte din Bulgaria în momentele hotărîtoare cari pot duce la o destindere în Balcani. In momentele când înţelegerea statelor din sud-estul Europei este pe cale de rea, Bulgaria va trebui să adopte în fine o atitudine precisă faţă de dorinţa generală de apropiere şi consolidare a păcii. A venit vremea ca după mai bine de un deceniu de ezitare între perspectivele sigure ale muncii constructive în pace şi himera unei acţiuni revizioniste infructuoase şi sterile, Bulgaria să-şi precizeze poziţia în mijlocul naţiunilor cari o înconjură şi cari îi întind acum mâna pentru o colaborare pacifică. Bulgaria care a pierdut atâtea ocazii bune pentru a intra în ritmul firesc al politicii sale externe va greşi oare şi de astă dată? Iată o întrebare la care conducătorii poporului bulgar vor răspunde printr’un verdict asupra soartei propriei lor ţări. De acest răspuns nu depinde înţelegerea popoarelor din sud estul Europei ci izolarea sau încadrarea Bulgariei în mare operă de definitivă pacificare, actualmente în curs de realizare. L. ARTEMIS începuturile Micii înţelegeri Ce face Bulgaria Frenezia, femeii americane Saloane, cluburi, golf — Hollywood, vai! editează filme fără nici un pic de varietate. Din cauza asta toate eroinele de cinema nu vor reuşi să ne dea o idee justă a femeii americane, scrie Marthe Oulie în „l’Europeen”. Importanţa organizaţiilor lor e atât de considerabilă în St. Unite încât, în momentul în care trebuia să fie pus în aplicare planul de redresare naţională, preşedintele Roosevelt a trimis pe generalul Johnson în persoană, pentru a cere sprijinul Federaţiei cluburilor feminine, o adevărată armată de peste două milioane de membre care are ca inareşală în fruntea ei pe încântătoarea mrs. Morrison-Poole. — Nu e vorba de rouge şi PU dră, i s-a adresat generalul, ci e o chestiune care interesează refacerea naţională. — Perfect! i-a răspuns preşedinta. Femeile mele vor sprijini politica preşedintelui Republicei, cu condiţia să nu se urce costul vieţii, să nu se augmenteze absolut nimic decât în proporţia augumentarii salariilor. Şi în aceeaşi zi mrs. Morrison- Poole scrise sute de mii de telegrame şi alte câteva sute de mii dele scrisori, prin care cerea cimntirilor femenine din Statele Unite să sprijine, „Vulturul albastru”, lansat de preşedintele Roosevelt. Cum e înfăţişată femeia americană în filmele editate la Hollywood. Tocmai invers. Iată-ne de exemplu la Radio-City, cel mai mare cinema din lume — şase mii două sute de locuri. Un cămin acajou din stejar, un plaprid iluminat în cele mai indescriptibile culori, două orgi cari în imensitatea sălii par două cutiuţe cu jucării muzicale. Cea mai splendidă regisate de music hall, o întreagă orchestră simfonică cocoţată de un platou în fonna unui serviciu de ceai. Şi toate astea pentru a încadra un film poliţienesc stupid care ar indispune pe cea mai modestă americană, capabilă să termine cu un bărbat la cel dintâi pretext ce se iveşte. De altfel „crima pasională” nici nu există, în Statele Unite, unde libertatea individuală e atât de-respectată. Femeile americane sunt de admirat în ce priveşte etalonulaur, sau programele politicepe care le cunosc la perfecţie,, mai ales femeia de afaceri. Cât priveşte chestiunile sentimentale, rece, ca şi cum ,ar ţine-o în mâini şi dispune de ea după plac. Divorţurile şi căsătoriile aci sunt rapide. Fiul mai mare al preşedintelui Roosevelt a divorţat Luni, iar Sâmbătă s-a recăsătorit. Deci, chestiune de patru zile. Când are o situație bună şi nu e presată să se căsătorească, femeia americană nu are nici un motiv să contracteze o căsătorie, cu atât mai mult cu cât motive sentimentale imperioase nu există. Pe criza asta, sunt atâţia „out of job”, cari trăesc pe spinarea soţiilor, în unele cercuri americane, în ■familiile catolice mai ales — există aproximativ douăzeci de milioane de catolici în Statele Unite-— divorţul nu se admite decât în condiţiunile europene. .. „Tatăl meu ar prefera să mă vadă mai curând moartă! declara o tânără americană divorţată. " ; \