Lupta, decembrie 1933 (Anul 12, nr. 3632-3656)
1933-12-01 / nr. 3632
r ANUL XII No. 3632 CONST. MILLS Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 192? ABONAMENTE Pe 12 luni ...... . ...... . 800 Pe o . ... ....... ... . . 400 Pe 3 ......................................................200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Mille. 12 (Sărindar) Evenimentul de la Gin) ___ !t — V§? ‘ ,JI ',MI"""*l ""'■■""W Toata ţara e sătulă de „politica” noastră internă. Mai ales că evenimentele externe sunt de aşa natură încât cele interne rămân pe ultimul plan. Iar în ce priveşte politica economică nu stă, cum pretind unii „specialişti” de la noi, în puterea noastră să soluţionăm criza, fiindcă soluţionarea ei e în funcţie, în mare parte, de soluţionarea crizei mondiale. Asta nu înseamnă ca să aşteptăm, cu braţele încrucişate desfăşurarea evenimentelor mondiale. Nu. Să muncim, cât mai intens, la noi acasă, dar să facem cât mai puţine prostii. — iată cu ce program ţara ar fi foarte mulţumită. Cu toate acestea s’a petrecut la Cluj un eveniment în politica internă care desigur că nu va fi ignorat nici la noi şi nici în afară, fiindcă are o deosebită semnificaţie pentru ţară şi pentru Coroană. După pace partidele din vechiul regat au comis o greşală, au ostracizat Ardealul sau mai bine zis pe cei mai de seamă exponenţi ai acestei provincii, adică istoricul partid naţional. Greşala aceasta s’a resimţit în acţiunea de consolidare a reintregirei Bornadesfăşura unei, acţiune ce se încet şi greu. Noul partid ţărănesc care cucerise repede massele din vechiul regat, înţelepţeşte condus de d. Mihalache, a văzut greşala celorlalte partide şi s’a hotărît să fuzioneze cu partidul naţional. Din acel moment partidul naţional ţărănesc a devenit organismul politic care a dominat şi va domina încă multă vreme situaţiunea, internă, căci acestui partid îi datoreşte ţara înfăptuirea "politică a reintregirei teritoriale, o faptă mare din toate punctele de vedere şi cu deosebire din acel al consolidării României noui. Iar din punctul de vedere de partid fuziunea naţionalţărănistă a dat Coroanei un instrument politic formidabil şi astfel se explică superioritatea partidului naţional-ţărănist faţă de celelalte partide: în vechiul regat dispune de forţe intelectuale şi muncitoreşti la oraşe, de massele ţărăneşti la sate, iar în Ardeal partidul naţional este, la oraşe ca şi la sate, unicul exponent autorizat al acestei provincii. S-a crezut, sub guvernările trecute, din cauza unor incidente petrecute sub regimul naţional-ţărănist şi a unor diverginţe între şefi şi Coroană, că fuziunea se va desface şi partidul naţional se va destrăma. Ne amintim de un sfat ce l-a dat Take Ionescu partizanilor săi când a lichidat partidul democrat: „Acelor ce-mi cer sfatul meu încotro s’apuce le spun: spre partidul naţional în jurul căruia se va forma un mare partid ce va consolida România nouă!” Sfatul acesta a fost ascultat de cei mai mulţi dintre takişti şi nu-l regretă nici unul. Partidul naţional-ţărănesc va rămânea pururea fuzionat şi nimeni şi nimic n’are să-l destrame, fiindcă massele şi cadrele acestui partid preţuesc puterea lui care constă tocmai în fuziunea pe veci realizată. S’a şi încercat multe intrigi spre a sfărâma această fuziune. Când a venit ca prim-ministru un ardelean, apoi un al doilea, când şefia partidului naţional-ţărănist a trecut la doi ardeleni, s’au auzit şoapte nesocotite din partea unor „regăţeni”, de-abia i-am desrobit şi iată-i stăpâni peste noi! .Şoaptele acestea pornite dela acei politiciani deprinşi într’adevăr a stăpâni ca pe vremea robiei, au încurajat pe unii să vorbească astfel chiar în gura mare. Dar le-au amuţit repede glasurile. Evenimentul de la Cluj unde d. Mihalache a fost sârbătorit de către partidul naţional, aşa cum partidul ţărănesc a sărbătorit la Bucureşti pe d-nii Maniu şi Vaida, a distrus legenda că ardelenii nu vor admite şef un „regăţean”. De altfel nici nu mai trebuia această dovadă căci d-nii Maniu şi Vaida au propus în repeţite rânduri atât d-lui Mihalache cât şi d-lui Titulescu şefia partidului şi au recomandat Regelui în două ocaziuni ca prim-ministru pe d-nii Mihalache şi Titulescu. Apoi ardelenii au fost în cabinetul prezidat de d. Mironescu şi niciodată, sub nici o formă, nu s’a manifestat din partea ardelenilor tendinţa de a predomina la conducerea partidului sau a guvernului. La Cluj, unde şefia d-lui Mihalache a fost consacrată cu atâta însufleţire, s’a pus deci capăt pentru totdeauna legendei că ardelenii nu vor accepta şefia unui „regăţean”. Acum în ce priveşte acţiunea, tactica de partid, programul, — reiese deasemenea un acord principial. Cuta partidul naţional-ţârânesc a plecat dela cârmă în condiţiuni neaşteptate, în mod bruscat, a plecat, cum s’a spus, „demis”, lumea se aştepta, cum e obiceiul la noi, la o răfuială cu Coroana. N’a fost nici o răfuială. A fost însă ceva mai mult, ceva cu totul neobicinuit la noi. S’a vorbit deschis Coroanei, ferm şi demn, cu acea condescendenţă ce o datoreşte Coroanei cel mai puternic partid monarhic şi constituţional. Cert că atunci când succesiunea la guvern se va declara deschisă, terenul pentru o perfectă înţelegere cu Coroana va fi curăţat de „influenţele oculte” împotriva cărora se plâng azi şi de cari Suveranul actual n’are nevoie, fiindcă toţi bărbaţii de stat cu cari a colaborat de la restaurare încoace sunt unanim a-i recunoaşte inteligenţa, pregătirea şi puterea sa de muncă pentru treburile obşteşti. Iar în ce priveşte programul d. Mihalache a expus, la Cluj, şi ideile ce călăuzesc partidul. Programe şi idei avem însă prea multe. Dar până acum n’am văzut un program şi o idee. Apoi în opoziţie e mai uşor să lansezi programe şi idei. D. Mihalache ca şi colaboratorii d-sale de la conducerea partidului naţional-ţărănesc, se vor feri desigur să se angajeze în directive pe care evenimentele în curs, mai ales cele , cu caracter economic sau financiar, le pot răsturna pe neaşteptate. Pentru ideologia partidului, da, pe acest teren sunt de dat îndrumări noui, sunt de întreprins acțiuni mari. Spiritul vremei le impune chiar. R. X. Granate Un mare export Am pus mâna pe un document arhisenzaţional. E vorba de o circulară adresată tuturor vămilor de Ministerul de finanţe, în care se spune următoarele: Vă facem cunoscut, că prin Deriziunea Ministerială Nr. 274697 din 23 Nov. 1933, întocmită în conformitate cu art. 5 din legea impozitului pe lux și cifra de afaceri, publicată în Monitorul Oficial Nr. 306 din 31 Dec. 1932, valoarea medie pentru exportul de sticleţi (art. 20 din tariful unitar), se fixează la 10 (zece) lei bucata. Această valoare intră în vigoare cu începere dela 25 Nov. 1933 şi o veţi lua în considerare până la viitoarea modificare. Aşadar noi facem export de... sticleţi?! Dacă nimeni nu ne mai cumpără grâul, porumbul şi cheresteaua, în schimb sticleţii noştrii au mare căutare pe pieţele europene! Probabil că in curând o să facem şi un intens export de gărgăuni! Dealtfel, oricâţi sticleţi o să exportăm, tot o să ne mai rămâie destui! Judecând numai după numărul reformatorilor pe cari ii întâlneşti la tot pasul, România trebue să poseadă miliarde de sticleţi! Circulara aceasta e un balsam pentru sufletele noastre: nu mai avem nici un motiv să mai desnădăjduim de viitorul nostru economic! DESCA Direcţia 343-08 — Secretariatul 343-06 — Administraţia 343-04 Abilităţile contelui Bethlen Ele previn statele Micii înţelegeri că trebue să facă, mai mult ca oricând, zid împotriva revizionismului litatea contelui Bethlen, acel categoric NU al d-lui John Simon, taie scurt ergotările şi supoziţiile propagandei maghiare. Mai mult, D. Baldwin, şeful conservatorilor cari domină situaţia politică în ţară şi în Camera Comunelor, a crezut de cu şi acum altă abilitate a contelui Bethlen. Intr’o a doua conferinţă ţinută tot îa Londra, în cerc privat, d-sa a afişat pretenţiuni teritoriale faţă de Cehoslovacia şi Iugoslavia, spunând că problema (?!) Transilvaniei ar prezenta pentru Ungaria o situaţie „aparte”, — ceea ce presupune că d-sa ar voi să lanseze ideia „autonomiei” Ardealului. Nu cumva abilitatea contelui Bethlen speră să provoace schimbări de atitudine la unii din membrii Micei înţelegeri? Dac’o crede, aşteptarea va fi tot aşa de dezamăgită ca şi cu prilejul depunerei moţiunei din Camera Comunelor. Jocul de a divide Mica înţelegere a mai fost încercat şi de alţii. Rezultatul a fost transformarea ei într-un organism internaţional cu direcţie şi acţiune unitară de un tip necunoscut până azi în viaţa diplomatică. Reluat de contele Bethlen, jocul acesta devine şi mai clar. Se urmăreşte revizuirea tratatului de la Trianon şi se întrebuinţează sistemul campaniilor în rate — atacându-se când pe frontul românesc, când pe acela al celorlalţi membri ai Mile! înţelegeri. Ungaria se va convinge că oricare ar fi frontul atacat, îndărătul lui va trebui să dea piept cu toţi aliaţii conştienţi ai intangibilităţii tratatelor. EMIL D. FAGURE Se cheltuiesc pe aceste vreunulul englez provocat de altimuri de criză financiară a statelor, multe milioane de „pengő” pentru poveştile cu cari contele Bethlen îtttreţine cercul de familie al nobilimei anglo-maghiarofile din Londra. Rezultatele se văd. Guvernul britanic nu s’ar fi văzut nevoit a face acum declaraţiuni cu privire la stabilitatea tratatelor. Propaganda contelui Bethlen a reuşit a strânge cele 168 semnături pe moţiunea care cerea Camerei Comunelor să pună în discuţie revizuirea tratatului de la Trianon. Care a fost rezultatul? A doua zi guvernul britanic, fără a aştepta acţiuni de propagandă contrarie, a găsit că un incident ca cel din Camera Comunelor trebue imediat clarificat în interesul însuşi al politicei britanice şi la întrebarea unui deputat a răspuns cu un NU categoric, scurt şi incisiv, în ce priveşte ideia revizuirii tratatelor. Ce dovedeşte aceasta — dacă nu faptul că purtătorul de cuvânt al Ungariei la Londra se înşală fundamental asupra politicei reale şi oficiale a Angliei, sau îşi induce în eroare propria-i ţară. Căci înainte de depunerea moţiunei provocată de propaganda contelui Bethlen, propagandiştii maghiari puteau ergota şi lansa supoziţiuni asupra politicei engleze faţă de respectul tratatelor, pe când, acum, după răspunsul guver-CONTELE BETHLEN invită, intr’un mare discurs, să stăruie asupra politicei externe a guvernului britanic. Discursul acesta a fost urmat de un vot, în care încrederea în guvern a întrunit 454 de voturi, fiind numai 53 contra. Afirmatu-s’au cei 168 de subscriitori ai tracţiune! care cerea revizuirea tratatului de la Trianon?! Un salariu scandalos Curtea de casaţie, contenciosul administativ, a dat ori o sentinţă prin care reintegrează pe d. Nasta în postul de guvernator al Creditului ipotecar agricol. Desigur că înalta Instanţă va fi avut motive juridice temeinice care să-i dicteze această sentinţa, aşa că nu despre sentinţa în siie vrem să spunem câteva cuvinte. Ne amintim ca în j.Tul postului de guvernator al Creditului ipotecar agricol s’au făcut discutiuni si destăinuiri ti'n cari reieşea că guvernatorul acestei institujiunii — institui,mne care n'a lucrat, n'a realizat absolut nimic de la înfiinţare până acum — e plătit cu sume fantastice, vreo două milioane pe an, aproape de patru ori mai mult la primul ministru al ţării! Iată un lucru intolerabil. Asemenea lefuri — adevărate liste civile — constitue, mai ales la vremurile acestea de suferinţă şi mizerie, un scandal şi o sfidare. Am cerut şi fostului guvern şi-i cerem şi celui actual să intervin cu toată energia pentru reducerea acelui salariu de milioane, la o cifră decentă. Indiferent de persoana care stă în fruntea Creditului ipotecar şi până se va vedea dacă această creațiune mai an* sau nu vre-un rost, nu se pot plăti lefuri cari constitue o batjocură pentru spiritul public. — g — LORD IRWIN fost vice-rege al Indiei, care a fost ales cancelar al Universității din Oxford în tegii lordului Grey of Foltodon, decedat Nu sânt prea mulţi? Nouî consilieri la Casaţie Se vorbeşte despre o nouă sporire a numărului membrilor înaltei Curţi de Casaţie prin numirea a patru noui consilieri. Faptul a şi fost înregistrat de unele ziare cari dau precizări asupra persoanelor cari ar urma să fie numite in acest for suprem al justiţiei ţării. Nimic de obiectat asupra eminenţilor magistraţi citaţi in ziare ca eventuali titulari ai noilor scaune de consilieri la înalta Curte de Casaţie. Nu este însă mai puţin adevărat că perspectiva unei noui sporiri a numărului consilierilor înaltei Curţi de Casaţie redeschide o problemă importantă care merită toată atenţia din partea d-lui ministru al justiţiei. Curtea noastră de Casaţie are, după cum se ştie, cel mai mare număr de consilieri dintre toate instanţele similare din lumea întreagă. Avem peste 60. Completurile acestei instanţe sunt extrem de numeroase, deşi toţi consilieri sunt jurişti distinşi şi cu o serioasă pregătire, astfel încât şi cu un număr mai redus de consilieri s’ar putea realiza o justă rezolvare a cauzelor ce vin în discuţia înaltului for. In consecinţă, este evident nu numai că o nouă sporire a numărului consilierilor Curţii de Casaţie este absolut inutilă, dar, dimpotrivă, s-ar impune o reformă a organizării justiţiei în sensul unei simţitoare reduceri sau mai bine zis la fixarea unei limite a numărului membrilor înaltei Curţi. Şi pentru că veni vorba de o reformă a justiţiei, nu putem trece cu vederea situaţia îngrijorătoare de la instanţele noastre judiciare. In adevăr, în timp ce, după cum arătam mai sus, numărul consilierilor Curţii de Casaţie este prea mare, judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel suferă din cauza aglomerării îngrijorătoare a proceselor. Magistraţii de la aceste instanţe au de judecat câte 50 — 60 de procese pe zi, ceia ce e o imposibilitate materială şi dăunează în mod inevitabil unei serioase examinări şi aprecieri a cauzelor ce vin spre judecare. Avem prea puţini magistraţi şi prea puţine secţii, insă nu la înalta Curte de Casaţie ci la celelalte instanţe, care necesită de multă vreme o profundă şi curagioasă reformă, menită sa satisfacă atât justele revendicări ale magistraturii, cât şi nevoile urgente ale justiţiei. D. Victor Antonescu, noul ministru al justiţiei, este un cunoscător excelent al vieţii juridice moderne de la noi şi din străinătate. In consecinţă, d-sa e cu totul in măsură să cunoască nevoile magistraturii româneşti şi reformele cerute de realităţile actuale ale vieţii noastre juridice. Aşadar putem spera că în locul măsurii inutile care ar constitui o sporire a numărului membrilor Curţii de Casaţie, noul ministru de justiţie ne va aduce o reformă mai adâncă şi mai practică a justiţiei, în genere. R. D.FAGURE Primeşte^d^ect Administraţia ziarului :V.:'ş|'fqt^te agenţiile de publicitate! Creionul actualităţii Pe două fronturi! CETĂŢEANUL. — Bravo, şefule, tare eşti-' ataci in acelaş timp şi pe liberali şi pe nafianul-țărăniştit, O. GOGA. — Lasă că nu fine mult: numai cât fierbe mustul! Administraţia locală Circulă versiunea că, guvernul neputând dizolva consiliile comunale de la Municipiu, ar intenţiona să modifice legea administrativă, în sensul ca şi ministerul de interne să poată dizolva aceste consilii. Independent de culoarea politică a celor din consilii, credem că s’ar face o mare greşeală, dacă în adevăr s’ar modifica legea administrativă, în sensul de mai sus. In adevăr, nu e numai o chestiune de persoane, ci şi o gravă chestiune de principii: mâine poate să fie ales un primar liberal şi dacă voim să arătăm necesitatea ca administraţia locală să nu mai fie iară pusă sub influenţa politicianismului, nu facem aceasta pentru a susţine interesele de moment ale vreunui partid. Este evident însă că, legea actuală prezintă un progres, faţă de trecut, deoarece limitând cazurile de dizolvare a consiliilor şi împuternicind cu dizolvarea un comitet central de revizie, legiuitorul a voit anume ca să scoată administraţia locală de sub influenţa politicei. Se ştie din trecut, ce dezastre a adus lipsa de continuitate la comună, cauzată de schimbarea primarilor şi a consiliilor, după interesele politicianiste. Independent dacă primarul va fi de astă dată un naţional-ţărănist sau un liberal, modificarea legii, pentru a se reveni la aservirea administraţiei locale, faţă de politică, faţă de agentura electorală, va fi un regres, fiindcă, sub ameninţarea că oricând va putea fi dizolvat de ministerul de interne, un primar sau un consiliu, va fi nevoit să execute toate turpitudinele ce-i va dicta politicianismul, va trebui să dea administraţia locală pe mâna paraziţilor politici, să creeze o mare inflaţie de sinecure, ca să mulţumească clubul, să admită toate nelegiuirile, toate trucajele de licitaţii, toate intervenţiile politicianilor. Şi iară nu se va mai putea lucra constructiv la primărie, pe un plan mare, cu largi perspective de viitor. De aceea credem că guvernul va renunţa până la urmă la ideea nefastă de a modifica legea administrativă, ceea ce ar însemna un regres dezastruos pentru comună. Oricât de avid ar fi acest politicianism, sunt lucruri, desigur, cari n’ar trebui să-i fie îngăduite. Bdn. Anglia se teme de un atac aerian — Ce va fi viitorul război — Comentând rezultatul plebiscitului aranjat de naţionalii socialişti, ziarul Daily Mail subliniază faptul că generalul Quering, actualmente şeful aviaţiei germane şi primul locotenent al lui Hitler ,a servit în timpul războiului în escadrila asului german Richthofen şi că datorită programului său, forţele aeriene ale Reichului au luat o expansiune atât de rapidă. „In toate statele de pe continent, aviaţia e considerată din ce în ce mai mult ca o armă decisivă a viitorului”. Şi pentru a convinge şi mai mult pe cititori. Daily Mail publică acest sezisant articol cu privire la viitorul război. , Securitatea Marei Britanii în aceste momente, constă pur şi simplu în bunăvoinţa celorlalte naţiuni. Armata noastră profesională, care n’a fost niciodată decât un corp al poliţiei imperiale, a fost redusă. Am pierdut până şi supremaţia maritimă, care odinioară era un titlu de onoare pentru noi. Ceea ce e mai grav însă, e faptul că forţele aeriene engleze, cari constituiau actualmere"upărarea principală nu numai a insulelor noastre, dar şi a marinei comerciale de care depinde însăşi existenţa noastră, au fost slăbite în aşa măsură încât în caz de război, abia mai pot conta cât ale unui mic stat balcanic. Publicul britanic e indiferent faţă de acest pericol, deoarece consideră apărarea naţională drept o afacere tehnică pe care o lasă pe seama experţilor militari. Or, istoria dovedeşte cu prisosinţă că această încredere nu e întemeiată. Un lucru e sigur. Că viitorul război va fi cu totul diferit de ultimul război mondial. Invenţiile ştiinţifice progresează în aşa măsură încât arta militară trebue radical transformată pentru a se ţine în pas cu ele. Cine nu ţine seama de toate astea, va primi lecţii grave în ceasul viitoarelor ostilităţi. Care e situaţia Marei Britanii? O mărturisim cu convingere absolută că, daca neglijăm să ne înarmăm imediat cu o aeronautică suficientă, ţara noastră nu numai că va fi atacată la prima isbucnire a unui conflict european, dar e ameninţată să fie virtualmente distrusă. Campaniile trecute începeau prin mobilizări, concentrări şi înaintări progresive ale armatelor. In 1914, abia după trei săptămâni de la declararea războiului, un soldat englez a tras primul foc de armă în Franţa. Nu ne vom maiîntâlni cu timpurile astea. In viitorul război, imediat după declararea lui, comandantul suprem al armatei inamice n’are decât să apese pe un buton, pentru a lansa 20 sau 50.000 de avioane, încărcate cu bombe şi gaze, cari zburând la300 de km. pe oră, ar ruina Marea Britanie. Dacă nu suntem pregătiţi pentru un asemenea atac, s’a sfârşit cu existenţa Angliei ca mare putere. • Armata aeriană de invazii va avea obietive precise: marile oraşe, pe cari bombele, focul, nourii gazelor otrăvitoare le vor transforma în câteva minute în QUERING