Lupta, iunie 1934 (Anul 13, nr. 3778-3802)

1934-06-01 / nr. 3778

. A •w ANUL XIII No. 3778 Foit director politic Decembrie t92l - Februarie 1927 ABONAMENTE Instituţii ţi autorităţi . . , Lei 10OO *"e 12 luni .............................. . . „ 8QC ’• ® ...........................••••••« 4Co • 3 ...................................................... 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU CONST. MILLE 6 PAGINI CEI Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const Mille. 12 (Sărindar) Direcţia 343-08 — Secretariatul 343-06— Administraţia 343-04 Un semn bun Nu mai încape nici o îndoiala că s’a uneltit contra guvernului, pentru a se provoca o schimbare de regim în favoarea unor rataţi politici, că aceştia au pus înainte personalitatea mareşalului Averescu ce se considera, de mult, nedreptăţit. De câtva timp, cu deosebire de când avem o serie de grupuleţe cu pretenţii de partide de guvernământ, de când avem o serie de „şefi”, unii considerându-se oameni ai Regelui sau chiar martiri — aşa că zilele trecute cancelaria palatului a fost silită să dea un comunicat atrăgând atenţia lumei să se ferească de acei ce au inconştienta îndrăzneală de a vorbi în numele Regelui — politiciani fără nici un scrupul cari se cred mari bărbaţi de stat, fiindcă au linguşit pe actualul Rege atunci când a fost în exil, iar alţii exploatează anumite servicii ce nu înţeleg că nu se pot plăti cu demnităţi, ci cel mult cu un oarecare bacşiş regal, —această echipă de şarlatani şi otrăvitori ai vieţei noastre politice s’a agitat, din nou, zilele trecute,, şi a scos din căminul liniştit unde-şi petrece bătrâneţele, un mare ostaş, spre a porni cu el la un asalt. Şarlatanii spuneau iubi et orbi: ne trebuie un guvern de concentrare. Averescu merge d-rul Angelescu a aderat, George Brătianu e de acord, vine şi Vaida în combinaţie, vom avea şi pe Iorga, etc. Pentru această... concentrare lucra, în umbră, faimosul tehnician d. C. Argetoianu, al cărui faliment politic şi moral a fost consacrat sub guvernarea d-lui Iorga. Ceeace însă se punea, la cale era un conglomerat imposibil de înjghebat. In câteva zile s’a aflat, că d. dr. Angelescu nu aderă la astfel de înscenări, că d. Gh. Brătianu n’are intenţia să rupă toate punţile cu partidul liberal şi cel mult dacă va admite un cartel electoral sub eventuala guvernare averescană, că d. Vaida nu merge la aventură, că d. Iorga primeşte dar fără d. Argetoianu, — aşa că în cele din urmă concentrarea s’a redus la o combinaţie de guvern pur averescană, având în coadă pe d. Argetoianu, cunoscut partizan al dictaturei fiindcă altfel omul acesta nu mai poate guverna în această ţară, oricine ar prezida guvernul. Când lumea a aflat ce se pune la cale — şi prin ce anumite mijloace şi cu ce anumite concursuri — a început să murmure. Cu cât se prelungea criza, cu atât mai puternic se manifesta opinia publică pentru stabilitatea de guvernare. De astă dată nu s'a accentuat nici un curent pentru cutare sau contra cutăruia, ci indignarea s’a ridicat împotriva tuturor acelor ce ţin ţara într’o permanentă frământare politicianistă, prin manopere oculte şi acţiuni demagogice, încercând să saboteze activitatea tuturor guvernelor, înlături cu ei! — a fost strigătul ţării. S-a scandalizat lumea de manoperele politicianilor fără scrupule şi prin manifestările ce le-am înregistrat, i-a dat la o parte. —ă sperăm pentru multă vreme. Au crezut aceşti şarlatani că în urma loviturei de la Sofia, le-a venit apa la moară şi invocând cele petrecute acum câţiva ani în Serbia, când regele Alexandru a recurs la dictatură, au dat busna la palat îndemnând pe regele Carol II să experimenteze niţel şi... dictatura. Şarlatanii aceştia ştiu bine că nu se pot invoca aceste două precedente: în Serbia eră atunci primejduită unitatea naţională şi regele Alexandru după ce a epuizat toate combinaţiile, in extremis, a remers la o dictatură pentru salvarea unităţei naţionale. Iar în Bulgaria lovitura n’a pornit dela rege, ci în contra voinţei sale, — acesta-i adevărul. Regele Carol II simţind ca dacă s’ar realiza ceea ce vor politicianii în afară de partide se primejdueşte chiar unitatea naţională şi că o dictatură a la Argetoianu ar fi considerată ca o aventură pe care (ara o spulbera în câteva zile, regele, singur, a tăiat scurte leitaţiie ’acestor politiciani, ţinând seama — ceea ce este un merit al Coroanei — de pulsul ţării, căci a fost vizibilă manifestarea dârză a opiniei publice contra acţiunei de sabotare şi a guvernărei actuale. Cine va putea tăgădui ea a fost o deşteptare conştientă cetăţenească ? L. T. A. Creionul actualității Puțintică dictatură! — Bine, contişule, dificu n'ti putut fiica dictatură în țară, vrei s’o faci cu nune, aici! Alegerile comunale din Capitală ori cetăţenii. Capitalei au fost chemaţi din nou la urne. De astă dată pentru a-şi alege gospodarii cari să ajute şi ei pentru cât timp îi vor lăsa evenimentele politice de cari din nefericire sunt legaţi la construirea acelei Capitale pe care o râvnim cu toţii. Trebue subliniat de la început, cu satisfacţie, că am avut o campanie, electorală civilizată. Zidurile Capitalei n’au mai fost infestate cu acele afişe şi manifeste de urâtă amintire: " * — Acuz pe Dobrescu! — Acuz pe Costinescu!—după care urma o serie întreagă de calomnii şi insulte. După 5 ani de primariat rodnic, d. Dem. Dobrescu şi-a câştigat dreptu de a fi tratat altfel şi iarăşi şi d-sa a înţeles că faţă de oameni ca d. Al. Donescu, un primar cu concepţii, un om de bună voinţă şi un temperament pe cât de combativ pe atât de civilizat, se impune aceeaşi decenţă care i s’a arătat şi d-sale. Afişele electorale au fost deci de ordin edilitar, unele destul de umoristice, dar nici unul jignitor. De altfel ar fi fost cu totul ciudat şi anormal, ca atunci când cele două mari partide au avut într’un moment grav politic, o atitudine asemănătoare şi au mers mână în mână pentru a înconjura o primejdie de moarte pentru viaţa publică şi libertăţile cetăţeneşti, cei cari conduceau campania electorală pentru locurile de la primării, să nu fi ţinut seama de acest lucru şi să se fi dedat la o luptă cu mijloace nepermise. Aşa dar, in privinţa felului cum s’a dus campania electorală, cei cari doresc o civilizare a moravurilor noastre politice, au de ce fi mulţumiţi. Rezultatul? Era, cel aşteptat, cu observaţia că el ar fi fost şi mai bun pentru liberali, dacă n’ar fi fost criza politică de zilele trecute care a influenţat, oricum, pe unii din alegători D-lui Dem. Dobrescu cetăţenii din Albastru, unde a candidat, i-au dat satisfacţia de a-l alege pe d-sa şi încă 5 colaboratori, ca un semn de recunoş- tinţă pentru tot ceea ce a făcut şi ca o indicaţie precisă, că-l mai aşteaptă la lucru, când îi va veni din nou rândul. Cetăţenii din Verde n’au uitat că d. dr. Lupu le-a mai fost odată primar — şi încă un bun primar — şi mulţi l-au votat şi acum. Odată cu d-sa intră în consiliu şi trei foşti primari naţionali-ţărănişti: d-nii G. Algiu, maior Anghelescu şi D. Radulescu, cari, fiecare, a făcut câte ceva pentru sectorul pe care l-au gospodărit. La Galben, autoritatea şi personalitatea d-lui G. G. Mironescu, n’au putut salva lista naţional-ţărănistă, prea puţin fericit întocmită, afară de puţine excepţiunî şi care mai avea de luptat cu puternica organizaţie liberală a d-luui Costinescu. Tot aşa şi la Negru, unde organizaţia liberală a d-lui Al. Donescu, s’a arătat imbatabilă, deşi a avut de luptat cu alte şase liste, între cari una dizident liberală. Nu putem trece cu vederea nici faptul că din toate celelalte grupări de opoziţie, numai georgiştii şi-au afirmat, destul de onorabil, existenţa. La Galben i-a ajutat mult popularitatea d-lui Jean Th. Florescu, cu care au mers în cartel, iar la Albastru organizata strâns ţinută în mână de şefii m ei local de avocat G. Slama. Aşadar, opoziţia naţional- ţărănistă intră în consiliul general cu 11 membri, puţini pe lângă cei 61 de liberali, dar cei mai mulţi elemente combative. D. Al. Donescu are un vast program de realizări, pe care, judecând după faptele de până acum, vrea cu tot dinadinsul să-l înfăptuiască. D. Dem. Dobrescu va fi prezent. Din această ciocnire, care poate fi, totuşi, o colaborare, din această emulaţie, Capitala nu poate decât câştiga. Şi atunci e singurul punct de vedere, superior, care interesează pe cetăţeni, cari au tot dreptul să ceară celor cari se perindă la conducerea primăriilor, să lucreze, să muncească, să creieze, spre a da României mari Capitala pe care o merită. Ghici, ghicitoarea mea! In numărul de aseară al „Neamului Românesc”, d. Iorga publică acest articolaş: „In epoca noastră de democraţie, de parlamentarism, de democraţie şi de demagogie, omul politic, adesea un simplu politician cu gura mare sau cu spiritul elastic, poate deveni în complicatul joc al schimbărilor de guvern o jucărie. El trebue să primească şi acest rol. Face parte din riscurile meseriei. Şi apoi toată făptura rotundă, lunecoasă, vîscoasă a animalului de politică e potrivită pentru această manifestare. Sunt însă, ici şi colo, ca nişte stânci rămase după prăbuşirea argilelor capabile de a lua orice formă, oameni care supravieţueisc altei epoca. Sunt oameni cari prin fapta lor pentru ţară şi prin caracterul dintr’o bucată nu pot fi întrebuinţaţi in această dare de-a dura a jucăriilor politicei de un ban. Şi, când ei reprezintă şi tot ce reprezintă ca legătură cu nobilul corp din care a făcut parte mareşalul Averescu, cu atât mai puţin. Fiindcă e o ofensă pe care o simte cu dânsul orice conştiinţă mândră”. N. IORGA Partea finală a articolului e impede: d. Iorga vrea să se apropie de mareşalul Averescu. Dar partea primă? Cine e ,,politicianul cu gura mare sau cu spiritul elastic”, cu „figură rotundă, lunecoasă, vâscoasă”? Ar părea, după toate aceste identificări fizice şi morale, că e d. Argetoianu! Şi totuşi trăgătorul acesta de sfori conta, pare-sirin ultima-i Combinaţie atât de lamentabil ratată, şi pe d. Iorga? Sau insuccesul a reaprins toate duşmăniile şi d. Iorga reîncepe să-şi trateze fostul „prieten până moarte”, ca înainte de plănuirea ultimei aventuri? Pentru că dacă nu e d. Argetoianu cel vizat în articolaşul d-lui Iorga, se poate spune întradevăr, ghici, ghicitoarea mea! Dar e vorba de d. Argetoianu, de ce să ne înşelăm! D. Iorga bate, galopant, în retragere! DRAMATE , foarte logic! Se ştie că ,,Universul” duce o susţinută campanie in chestiunea felului cum generalul Dumitrescu a cam administrat fondările jandarmeriei. Azi, intrediere, confratele nostru publică o savuroasă scrisoare a liniii gradat— probabil vre-un plutonier major — care, comandând o... companie de pui de găină ai generalului, in ferma acestuia, Dom baniul, arată că i-a murit o parte din efectiv și „spre a nu se face de ruşine faţă de d. general", cere căpitanului lui să-i oprească SOO de lei din soliţă cil cari să cumpere o parte din puii cari au murit! Mai e vorba, in acea scrisoare, şi de prezenţa unui colonel de jandarmerie la solemnitatea intrării in coteţ a puilor d-lui general. Mă rog, ce găseşte „Universul’ nepotrivit in Undă această chestiune? Nu spune el că multe din milioanele jandarmeriei au fost făcute... pui de gini de patronul fermei din Dorobanţul şi că toate aceste operaţiimi au fost posibile numai fiindcă era un... Pui la mijloc? Oare n’au toate un rost și o logică pe lumea asta? DESCA om — Un timesit hotărâtor pentru pacea lumii Punctul de vedere al Franţei raliază toate conştiinţele Sesiunea comisiunei generale a conferinţei dezarmării, considerată ca un eveniment hotărâtor pentru pacea internaţională, a căpătat un caracter neaşteptat de senzaţional, prin discursurile ce s’au rostit şi mai ales prin propunerile ce s’au făcut chiar în prima zi a reuniunei dela Geneva. Şedinţa comisiunei generale a fost considerată cu anticipaţie drept un cântec de lebădă al diplomaţiei pacifiste. Un cântec de lebădă? Este drept că foarte puţini au fost — Şi sunt încă — acei cari mai cred intr’o salvare miraculoasă a conferinţei de la Geneva şi mai puţin încă, a ideii de pace, aşa cum ea a fost urmărită în lucrările prezidate timp de doi ani de d. Henderson. Indiferent însă de modul cum se va termina această hotărâtoare sesiune a comisiunei generale a conferinţei dezarmării, ea se înscrie de pe acum în istoria politică modernă, ca un moment important, în precizarea poziţiilor la răscrucea drumurilor păcii şi războiului. Fără ca reprezentantul Franţei, d. Barthou să fi luat încă cuvântul, in prima şedinţă a comisiunei generale, punctul de vedere clasic al Franţei in privinţa asigurării păcii internaţionale, a apărut în primul plan al discuţiile Cel puţin în două din cele trei discursuri rostite — ale d-lor Hendreson şi Litvinov,—problema garanţiilor de securitate a fost pusă în evidenţă cu toată hotărârea. D. Henderson, preşedintele conferinţei a amintit comisiunii că „articolul 8 al pactului fundamental al Ligii a creiat o legătură indisolubilă între securitate, reducerea şi limitarea înarmărilor”. Iar d. Litvinov care nu e la prima intervenţie senzaţională a sa la conferinţa dezarmării a venit şi de astă dată cu o neaşteptată propunere de concretizare a garanţiilor de securitate în cadrul unui sistem de definiţie a agresorului şi de asistenţă mutuală in caz de agresiune. Aceste propuneri ale comisarului sovietic au culminat în sugestia transformării conferinţei dezarmării într-un organ permanent de străjuire a securităţii tuturor statelor. Telegramele sosite din diferitele centre ale lumii redau surprinderea pe care desfăşurarea evenimentelor de la Geneva le-au provocat în opinia publică intercrescând Reacţiunea opiniei publice internaţionale este deosebit de caracteristică. Ea dovedeşte, in primul rând, că mijloacele de asigurare a unei păci durabile şi reale sunt încă departe de a fi epuizate. Voinţa sincer pacifică a popoarelor ar găsi, cu uşurinţă, o formă căt mai perfectă de exprimare într’o convenţie minuţios pregătită de comisiunea întrunită la Geneva. Deasemenea este demn de reevat faptul că sesiunea de la Geneva a înregistrat o viguroasă afirmare a solidarităţii unui mare număr de puteri, hotărâte să ducă la un bun sfârşit acţiunea de consolidare a păcii existente, pe baza tratatelor şi angajamentelor internaţionale în vigoare. Aceste puteri vor găsi desigur mijlocul pentru a da şi o formă concretă hotărârii lor de apărare a păcii. Rămâne de văzut cam şi câte sunt statele hotărâte să-şi fixeze poziţiile lor dincolo de acest front al păcii. Indiferent de modul cum se vor sfârşi lucrările comisiunei generale a conferinţei dezarmării, sesiunea de la Geneva va însemna o încurajare pentru propovăduitori ideii de pace prin securitate şi-i va determina desigur să-şi continue cu încredere sporită acţiunea lor de adâncire a solidarităţii şi de perfecţionare a mijloacelor de garantare a ordinei şi păcii internaţionale. L. A naţională şi interesul crescana . mniP(14 acord cu mostramul ce se arată pretutindeni proble- complect acoraju programul agamei securităţii, noului guver’s Evenimentele din Bulgaria MUSANOFF fostul prim-ministru al Bulgariei care s’a declarat de ector ia»FAGURE PUBLICITATE primeşte direct Administraţia ziarului toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul in far si 6 Lei In străinătate Un raport secret asupra aviaţiei germane — Cea mai formidabila armată a aerului Asupra marilor fabricaţii şi inovaţii germane în materie de războiu, presa franceză continuă să dea la iveală detalii senzaţionale, despre cari Europa e cu totul străină. D. Pierre Hamp, trimisul special al ziarului „L’Intransigeant” publică un important reportaj asupra acţiunei febrile pe care Herman Goering, faimosul locotenent al lui Hitler, a reuşit s’o imprime aviaţiei Porchiului, pe cale de a deveni o adevărată armată a aerului. Redăm în traducere amănuntele publicate în marele cotidian francez, asupra organizării şi cohesiunii armatei de acrobaţi a Germaniei Hitlerite. Germania e împărţită în 15 districte corespunzând formaţiilor aviaţiei germane. De remarcat că Danzigul figurează în acastă nomenclatură. Sarre şi Rhenania la fel. Numai Alsacia nu e menţionată. Antrenamentul naţional al aviaţiei, are loc, deobicei, pe teritoriu trăin. Avioanele germane ale companiei Lufthansa au câte doi piloţi şi un telegrafist. Scopul Luftsportverband - ului şi Uniunii generale sportive e atins ,de vreme ce piloţii sunt antrenaţi cotidian în ce priveşte teritoriile statelor vecine. Iată câtva detalii asupra ministerului aviaţiei, care e deodată cu totul recentă. A fost creiat la 30 Ianuarie 1933 cu titlul de comisariat şi transformat în minister la 25 Aprilie printr'un decret semnat de mareşalul von Hindenburg. Secţia Oficiului de înarmări a fost încorporată noului minister şi încredinţată lui Herman Goering, asistat de Milch, subsecretar de stat. Sunte interesante detaliile acestei administraţii, pe care Germania contează că va deveni în curând o mare putere militară. Sunt în total şase direcţii, dintre cari vom analiza patru mai importante: tehnică, sport, protecţie şi înarmări. Cele şase birouri ale direcţiei tehnice sunt: 1. Recunoaşteri; 2. Studii de avioane; 3. Hidroavioane; 4. fabrici; 5. procurări de material; 4. dirijabile. De al şaselea birou depind uzinele Zeppelin şi Maybach. Germania hitleristă pare să nu acorde dirijabilelor importanţa pe care le-o rezervau Hohenzollernii. Ele au acum o raţiune, mai mult de prestigiu. Toată activitatea e consacrată aviaţiei. Direcţiunea patra contează ca cea mai întinsă activitate aeriană germană, nu numai pentru armată ,dar pentru întreaga populaţie. Din ea fac parte Uniunea generală sportivă aeronautică (Deutscher Luftsportsverband) ,care subînţelege toate asociaţiile aeronautice, Luftsportsverband, corpul de aviatori naţional-socialişti şi Societatea Rhon-Rossiten. Misiunea ei principală e de a onda în toată Germania şcoli de piloţi. Nu exsită festivitate în cel mai umil sat ,unde să nu evolueze un avion. Aviaţia a devenit marele sport naţional al Germaniei. ■ Germania se ocupă însă şi de apărarea ei. Agenţii protecţiei anti-aeriene depind de direcţia cincea. Ea se ocupă de explozi- C imtinuare în pag. II-a GOLRING Fraude „din ordin“ Ancheta ce se face în legătură cu acuzaţiunile aduse generalului Dumitrescu, fostul inspector general al jandarmeriei rurale, se ocupă, — între altele, — de unele operaţiuni frauduloase ce s’ar fi săvârşit la capitolul ,,reparaţiunilor de echipament”. Un fond de peste nouă milioane de lei a fost „justificat” prin acte întocmite ad-hoc de către câţiva ofiţeri superiori, de la depozitul de materiale al jandarmeriei, — iar suma ar fi intrat în mâinile celui aflat astăzi sub anchetă. Nu ne vom ocupa de deturnarea acestei importante sume, — după cum nu vom cerceta, deocamdată, nici fondul întregei afaceri. Ancheta fiind în curs, aşteptăm rezultatele la care vor ajunge organele chemate să lămurească felul cum au fost administraţi banii publici şi cine poartă răspunderea fraudelor comise. Cum însă, cu ocazia arderii celor 6 ofiţeri, —trei colonei, un maior de intendenţă şi doi căpitani, — aceştia au recunoscut neregularitatea operaţiunilor făcute şi confecţionarea facturilor fictive, — afirmând că au lucrat „din ordinul generalului Dumitrescu”, problema capătă un aspect cu totul nou, care Ridică Ju rându-i importanta 3^||ţiiuî®a a controlului $su|h|mwt '.cu privire la mertElire^^^erii obștești. Intr’adevăr, nu s’au sustras câteva mii de lei, pe temeiul cine știe cărui a’ct fals întocmit de circumstanță, — ci s’au săvârșit fraude de peste 9 milioane de lei, adunându-se de pe la negustori zeci şi sutede facturi fictive, pregâtinduse acte „justificative” şi procese verbale de recepţie pentru materiale fanteziste. Cum de s’a putut, lucra, — şi aceasta numai în două luni de zile, „în Ianuarie şi Februarie 1934” cum glăsuesc declaraţiile ofiţerilor anchetaţi, — fără ca organele de control să nu se fi sesizat ? Şi, în afară de chestiunea supravegherei operaţiunilor gestionarilor de bani publici, — cum se pot pune autorii neregulilor la adăpostul formulei după care fraudele s’ar fi săvârşit „din ordin”? Legile ţării nu numai că nu obligă pe subalterni de a executa ordinele ilegale date de către superiorii lor, dar le impun să refuze îndeplinirea oricărui act necinstit. Şeful ierarhic nu poate impune săvârşirea fraudelor, iar dacă o face, subalterii au datoria de a denunţa neregulile şi a se pune la adăpostul oricărei răspunderi personale. Prin urmare, — în cazul care ne preocupă, — cei şase ofiţeri s’au făcut vinovaţi cel puţin ■ de greşala de a fi tăinuit ordinul ilegal primit dela comandantul lor. Anchetă, — pe care nădăjduim că autorităţile în Lenţo vor desăvârşi, lămurind rolul tuturor celor implicați, -- va avea sa ne arate dacă întrucât s’a lucrat din ordinul generalului Dumitrescu, sub care depozitul de materiale al jandarmeriei a fost înzestrat cu o bogata, arhivă de facturi fictive. Răspunderea fraudelor săvârșite cade, ,deopotrivă, asupra tuturor autorilor și complicilor acestei "....... recte. afaceri" inco.m s.