Lupta, mai 1935 (Anul 14, nr. 4055-4079)

1935-05-01 / nr. 4055

AMOL XIV No. 4055 CONST. MILLE Feat director politic Dec. 1921 — Febr. 1927 Director EMIL D. FAGURE Redacţia şi adiţia: Bucureşti, str. Const. Miile 12 Un plan şi o sforţare eroică Importanţa deosebită a şedinţei Consiliului Apărării Naţionale de Sâmbătă Lucrările de Sâmbătă ale Consiliului Apărării Naţionale, întrunit sub preşidenţia Suve­ranului reprezintă un moment istoric pentru România şi pen­tru viaţa noastră politică. Cel mai înalt for de îndru­mare a politicii noastre milita­re a aprobat noul program de înzestrare a armatei, înfăţişat de d. prim ministru Gh. Tătă­­rescu după ce l-a elaborat cu o minuţioasă gri­je pentru toate amănuntele de care depind bu­na înfăptuire unei asemenea opere de mare Utilitate naţio­nală.­­ In aceiaş zi, negocierile duse de d. V. Antonescu, ministrul finanţelor, la Praga pentru so­luţionarea tuturor problemelor financiare în legătură cu exe­cutarea comenzilor de arma­ment făcute în Cehoslovacia au fost încununate de succes astfel încât d. Tătărescu a putut sem­na la București noul contract­­cu uzinele Skoda. In felul acesta guvernul Tă­tărescu a pus bazele și a trecut imediat la înfăptuirea unei va­ste opere de securitate naţio­nală. Asupra importanţei acestor fapte ne lămuresc, în mod,con­cludent, telegramele sosite din străinătate în timpul vacanţei. Pretutindeni naţiunile sunt preocupate cu punerea la punct a utilajului­­lor de apărare mi­litară pentru a putea face faţă in orice clipă, oricărei situaţii. Departe de a răspunde invi­taţiilor repetate ale celorlalte Mari Puteri, de a se alătura ac­ţiunei diplomatice internaţio­nale de consolidare a garanţii­lor de securitate şi de a respec­ta tratatele de pace, Germania sporeşte pe zi ce trece înarmă­rile sale, trecând, după ultimele informaţiuni, şi la înfăptuirea unor massive construcţii nava­le de război. In aceste împrejurări, este o datorie naţională pentru fiecare popor conştient de răspunderea sa în faţa istoriei şi a viitoare­lor generaţii de a nu cruţa nici un sacrificiu pentru a-şi asigu­ra autoritatea şi securitatea prin organizarea temeinică a mijloacelor sale de apărare mi­litară. Sensul acestei acţiuni, inau­gurată prin şedinţa de Sâmbă­tă a consiliului Apărării naţio­nale şi caracterizat de d. Mare­şal Presan prin cuvintele „un plan şi o sforţare eroică”, a fost definit de d. Gh. Tătărescu în­­tr’un discurs rostit cu prilejul intrării în vigoare a noilor con­­tribuţiuni pentru apărarea na­ţională. „Suntem — a declarat atunci primul ministru — un popor în­setat de pace. Destinul şi jertfe­le soldaţilor noştri ne-au aşezat în graniţele fireşti ale Neamu­lui Românesc. Idealul istoric a fost împllinit. Nu­ mai râvnim nimic altora şi nu mai a­­vem decât o singură dorinţă: sa fim lăsaţi ca în linişte şi prin muncă să aducem contribuţia geniului poporul nostru la ope­ra de civilizaţie a omenirii. Vroim să trăim în pace şi pen­tru pace... „Ca să rămânem o forţă rea­lă în slujba păcii, trebue să ră­mânem o forţă militară organi­zată şi de aceea azi, mai mult ca oricând, pregătirea noastră militară trebuie să fie cea din­­tâiu datorie a cetăţenilor şi cea dintâiu preocupare a conducă­torilor ! Azi mai mult decât oricând!” Iată semnificaţia actului de Sâmbătă al consiliului Apărării Naţionale. El are însă şi o importanţă politică evidentă. Programul în­făţişat de primul ministru a fost aprobat nu numai de Su­veran şi de factorii militari com­­petenţi. Prin noua , organizare dată consiliului apărării naţio­nale, fac parte din acest înalt for de îndrumare a politicii mi­litare şi foştii preşedinţi de con­siliu. Trei foşti prim-miniştri ai ţării au asistat la şedinţa în care a fost aprobat noul plan de înzestrare a armatei. In felul acesta se asigură u­­nui act, care nu mai aparţine guvernului ei ţării întregi, uni­tatea şi continuitatea în execu­tare, menite să-i asigure eficaci­­tatea şi o normală înfăptuire, cari sunt condiţiunile de bază ale unei sănătoase politici în ma­terie de armament L. A. DESCHISE Negustorii şi funcţionarii co­merciali s’au luptat între ei pe chestiunea dacă a treia zi de Paşti prăvăliile să fie închise sau deschise. Nu se in­grase porcul la Ignat, sau — dacă vreţi ceva mai poe­tic — cu o floare nu se face pri­măvară. O­ri, închise sau deschise prăvă­liile, lucru n’are importanţă. Ce poate strica comerţului, d. Strunga cu „regimurile” sale de import-export, nu se poate drege într’un secol, chiar dacă prăvă­liile ar fi deschise ziua şi noap­tea . ATACURI Naţional-ţărăniştii au hotărît să-l cruţe pe d. Vaida, dar să răspundă cu vârf şi îndesat la toate atacurile celor din jurul d-sale. Hotărirea aceasta nu e justă. După ce că prietenii d-lui Vaida, văzând ce fiasco au dat, sânt a­­mărăţi că numai unul Dumne­zeu îi ştie şi pe ei, să mai supor­te şi porţia de atacuri ce s’ar cuveni şefului. Rugăm pe naţional-ţărănişti să-şi revizuiască tactica. CU ARIPI Un aviator rus a izbutit să zboare fără avion şi fără para­şută, legându-şi doar nişte aripi de mâini şi de picioare. Bravo! De-acum pacea la feri­cirea omenirii au fost asigurate! LA ŢARĂ După reuşita minunată a congresului naţional-ţărănesc, d. Mihalache a plecat la Topo­­lovenii, iar d. Maniu la Bădă­­cin, ca să petreacă Paştele în linişte şi mulţumire. Se pare­ că retragerea vaidiş­­tilor nu le-a slăbit naţional-ţă­­răniştilor nici mielul pascal, ni­ci nu le-a decolorat ouăle roşii! RIGOLO Programele —Citesc aici că partidul naţional-ţă­rănesc va porni acum după sărbă­tori, o mare campanie de lămurire a masselor asupra noului­ program. — Numai să nu le spue oameni­lor că o să-l aplice în întregime, că n’o să-l creadă nimeni. Să le vor­­t­easc numai de o cotă de 19 la sută! De doua ori! Inchipuiţi-vă că vi se serveşte la masă câteva feluri de bucate, nu din cele mai gustoase şi nu din cele cari fac slăbiciunea dvs. gastronomi­ci n’aţi apucat bine să terminaţi ultimul fel şi vi se servesc iarăşi toate dela început! In această situaţie, cu adevărat jalnică, se găsesc generalii-m­agîs­­traţi cari judecă procesul neregule­­lor de la jandarmerie. Procesul, in a­­fară de câteva momente interesante, era cumplit de plicticos. Dar în sfâr­şit, târâş-grăpiş, se apropia de sfâr­­şit, şi cei cinci generali abia aştep­tau să se cureţe de atâtea interoga­torii, depoziţii, mărturii, incidente şi pledoarii — mai ales pledoarii cari vor să dovedească că acuzaţii sunt elementele cele mai de elită ale corpului jandarmeriei şi cei mai jertfelnici cetăţeni ai României Mari. Şi iată, un judecător se îmbolnă­veşte şi totul trebue reluat de la în­ceput! Cunosc eu o anecdotă foarte populară şi foarte pipărată, în care e vorba de un preot vânjos, care încurcându-se la socoteală cu... par­tenera, a spus, sigur de sine: „Hai s’o luăm de la început!” — dar acolo era vorba de o operaţiune ceva mai plăcută decât aceea de a judeca de două ori un proces arid. Dar nici statul nu va mai vedea trei, de cinci ori, dacă am avea con­vingerea şi mângâierea că măcar o parte din milioanele Statului, subti­lizate, vor reveni iarăşi în cassa pu­blică, sau că, din punct de vedere moral, asemenea procese ar servi de pildă şi terorizare altora. Dar nici statul nu vor mai vedea un ban, nici cei cu mâna puţin mai lungă nu vor fi opriţi în opera­­ţiile lor. Lungirea procesului înseam­nă o cheltuială în plus şi o dublă plictiseală atroce pentru judecători şi gazetari. Şi un asemenea rezultat te face să regreţi şi mai mult îmbolnăvirea ofiţerului distins, care e generalul Moruzzi. DESC nmiHm^Tm­­fi ........ Creionul actualităţii Strada nu urlă dar şopteşte intriga In line iată-l şi pe d. Iorga câştigat pentru sistemul a­­doptat şi menţinut de Coroană de­ a guverna prin formaţiuni politice serioase, pe bază constituţională şi dând putinţa guvernelor, prin stabilitate, ca activitatea lor să fie cât mai rodnică. D. Iorga este şi din acest punct de vedere în contrazice­re cu ceia ce a susţinut mai­eri şi cu cazanul Satanei in care ferbea intriga. Atunci a greşit, acum, vede mai clar situaţia. Acum s’a încredinţat că „schimbările din an în an nu per­mit nici unui gu­vern, să arate capacitatea sa”. Dar aceasta nu se poate aplica fostului guvern de tehnicieni fiindcă nu­­mai în câteva luni acel guvern dovedit că țara n’a mai avut o cârmuire mai incapabilă şi mai dezastroasă. Cine a contri­buit mai mult la rezultatele acelei guvernări. D. Iorga sau d. Argetoianu, tehnicianul de la domenii sau cel dela industrie, — aceasta e indiferent. Cert este că nu se mai putea prelungi o zi acea guvernai© fără a expune ţara la adânci zvârcoliri, p. Iorga ar dori acum ca guvernele să nu se mai schim­be fiindcă ,,ar urla strada sau ar şopti intriga” şi mai ales să nu se schimbe, când va suna ceasul, în favoarea poliţi­anilor fără altă ocupaţie ce se svârcolesc, în permanenţă,­­ ci schimbarea să se opereze in linişte, ca pe vremea lui Ca­rol I. Carol II se află azi pe linia celor doi mari suverani şi de­sigur că trebue să fie mulţumit că partidele serioase nu-i zădărnicesc străduinţele de­ a reinstaura stabilitatea de gu­vernare. Strada nu urlă, încercările turbulenţilor extremişti se iz­besc nu numai de fermitatea guvernului, dar cu deosebire de rezistenţa dârză a opiniei publice şi a masselor. Ultimele alegeri parţiale au dovedit că predomină bunul simţ. Intriga însă n’a fost încă pe deplin înlăturată. Dacă s’a stins jarul şi nu mai fierbe cazanul Satanei este că şi d. Ior­ga a suflat la stingerea lui, ca nu cumva din intriga altora cel mai păcălit să iasă iarăşi d. Iorga. Iar ceiace se petrece în partidul dela cârmă, adică „duşmănia care izbucneşte din când în când, între noul preşedinte al consiliului care nu poate fi şef al partidului şi şeful partidului care nu poate fi preşedinte al consiliului” n’a împedecat până acum to­­tuşi cabinetul Tătărescu să guverneze... Dacă d. Iorga cre­de că d. Dinu Brătianu deşi şef al unui mare partid istoric nu poate fi preşedinte de consiliu, de ce crede că şeful guvernu­lui, dacă va mai menţine partidul liberal la cârm, nu va pu­­tea deveni, la ceasul său, şi şef al partidului? Deocamdată constatăm că d. Iorga a intrat în faza despo­­liticianizărei. Cât va dura oare această transformare? L. T. A. Mor copiii! Institutul central de statistică ne-a­­trimis un bogat material in­ legătu­ră ,cu mişcarea populaţiei. Sunt cifre întristătoare cari fac dovada că preocupările de ordin so­cial nu tulbură somnul liniştit al polit­icianilor noştri. Nu­ avem nimic altceva organizat temeinic decât de­magogia care se­ practică, pe scară întinsă, la­ sate şi oraşe.’ Este destul, credem, să arătăm că în cursul anului 1934, au­ murit 111.520 copii mai mici de un an. Ce înseamnă această cifră? Că nu a­­vem asistenţă medicală la sate, unde, în special, enterita face ravagii. Mor copiii cu zile în timp ce medicii stau şomeuri la oraşe. Mor copiii la ţară în timp ce, la oraşe, se cere „nume­rus valahicus”, pentru că tinerii ab­solvenţi ai facultăţilor de medicină în loc să se ducă acolo unde îi chea­mă datoria de români şi interesele profesionale, stau în centrele popu­lare ca să solicite un post la stat sau la Casa centrală a asigurărilor so­ciale, plătit cu 2 sau 3 mii lei pe lună! Mor copiii fără asistenţă medicală. Şi acum ne răsună în urechi decla­raţia senzaţională făcută de d. dr. I. Costicrescu, de la înălţimea băncii mi­nisteriale.. Nu a complectat d. .mini­stru locurile libere de medici de circumscripţie, înscrise în buget, pen­tru ca medicii români de origină nu au voit să se deplaseze ca medici de circumscripţie. Citiţi datele statistice şi vă veţi îngrozi. Numărul morţilor sporeşte din an în an. Seceră rugeola, di­zenteria, tuberculoza, sifilisul.. Lip­sesc spitale, acolo unde sunt, nu­­sunt medicamente; lipsesc medici; nu sunt destule farmacii la sate... Care este oare politica sanitară a guvernelor? Sau, mai precis, există o politică sanitară? Răspund negativ cele 111.520 cruci premature înfipte la căpătâiul mor­mintelor copiilor cari au închis pe veci ochii din cauza lipsei de orga­nizare a celor mai utile servicii pu­blice. Avem un minister al sănătă­ţii? Noi refuzăm să credem că da. RADU MATEI Q. Miercuri 1 Ignorant» costa pe Stat mai mult decât Tar costa cultura pe care ar da-o p&$3prului. LUBBOCK Trei generaţii Anglia se află în preajma unor zile mari: popula­ţia se pregăteşte să serbeze jubileul de 25 ani de domnie al Regelui George şi Reginei Mary. Din toate colţurile marelui imperiu sosesc delegaţi pentru a aduce omagiul lor Suveranilor atât de iubiţi. Iată un tablou istoric datând din anul 1008. In primul plan, regele Eduard al Vll-lea, în dreapta lui prinicipele de Walles (actualul Suveran), iar în stânga moștenitorul de astăzi al Tronului. In col­țul clișeului se poate vedea marca jubiliară care va fi lansată cu ocazia serbărilor. Asia veşnică O dinastie care durează de 2600 ani La Tokio a luat flintă un comitet pentru organizarea ceremoniilor ce vor avea foc in 1940 Un ziarist cehoslovac a luat, zilele trecute, un interview unei personalităţi importante de la le­gaţia japoneză din Praga. Prima întrebare a ziaristului ceh a fost următoarea : Puteţi să-mi spuneţi ceva despre marile serbări ale Japoniei şi să-mi daţi câteva lămuriri asupra familiei imperiale a Japoniei ? Evident, în comparaţie cu acelea al Rom­a­­novilor şi Habsburgilor. Diplomatul japonez a răspuns: Numele serveşte pentru ca oa­­m­enii sa se distingă ultat de al­tul. Familia imperială japoneză n’are nume, căci a fost şi va fi numai una­ singură. Ziaristul : 2600 ani e numai un simbol sau o indicaţie istorică ? Diplomatul : Cei 26­00 ani for­mează istoria Japoniei. Nu vă pot spune mai mult decât această carte. Şi gazetarul primi volumul ,’Histoire du Japan” scrisă de profesorul H. Q. Gowen. Din cartea aceasta se poate vedea cum la tronul Japoniei n’a urmat totdeauna fiul­­ împăratului aşa cum se întâmplă de obiceiu pe continentul nostru. Ci lanţul îm­păraţilor în linie descendentă, a fost întărit cu ui­ nepot, o nepoa­tă, sau un văr de-al împăratului care pleca spre câmpiile Elizee. Astfel, sângele vechei familii îm­părăteşti a fost reînoit prin ele­mentele tinere, copiii adoptaţi şi legitimaţi aparţinând ,,celei de-a doua femei”. Insă totdeauna s a păstrat legătura de sânge. Două mii şase sute de anii...! Se spunea despre împărăteasa E­­lisabeta a Austriei că a refuzat să ia în căsătorie un membru al familiei. Franz Josef era mândru că aparţine uneia din cele mai vechi familii domnitoare. Soco­tind şi anii de domnie ai familiei de Lothringia putem spune că în Austria dinastia Habsburgilor a domnit 645 ani ,adică cu 141 ani mai mult decât Hohenzollernii. Dinastia Japoniei are altă sem­nificaţie. Ea nu ajută la deslega­­rea problemei dacă monarhismul e necesar sau nu. Familia impe­rială de la Tokio ne desvălueşte Asia despre care se ştie atât de puţin. Asia va fi nu cum vroim noi ,ci aşa cum o doresc Asiaticii şi stă în faţa noastră pentru ca să învăţam ceva de la dânsa : istoria ne poate fi învăţătoare, căci Asia de azi şi de mâine se numeşte : Japonia. Constituţia de azi. — Artic. 1­­din Constituţia Japoniei spune : „împărăţia Japoniei va fi condu­să de împăraţi din familia care a stăpânit această ţară de la înce­putul veacurilor. ÎNCEPUTUL VEACURILOR Prinţul legendar „Flacăra stin­să” a avut patru feciori, dintre care cel mai tânăr se numia Ja­­mato Iwaro, a devenit la 11 Fe­bruarie anul 660 în. Chr. împăra­tul Japoniei. A fost cel dintâi îm­părat. In istorie a intrat sub nu­mele de Djimin Ten-no. (In japo­neză ten-no înseamnă împărat). Nici de cum mi-ka-do. Cuvântul acesta înseamnă „poartă înaltă” șî este o denumire poetică apli­cată guvernului. (Spune oare ci­neva preşedintelui Statelor Uni­te : „Domnule Casă Albă ?). ŢARA DULCE Pe timpul domniei împăratului (Continuare în pag. II-a) Citiți în pag. 6: Pericolul submarin german Printre laponi şi vestit tor Fărâmiţarea ultimelor triburi de mmm In extremitatea de Nord a Scandinaviei se întinde ţara laponilor. Munţi stâncoşi, acoperiţi de gheţari, înaintează în largul mării Arctice, ale cărei ape se insinuiază adânc în conti­nent prin fiorduri înguste. Văile precipitate şi strâmte nu sunt decât o prelungire a mării. Cursurile râurilor se asvârl vertiginoase din înăl­ţimi, luând cu asalt potecile abia perceptibile. De aci se zoresc pistele se­culare ale laponilor nomazi, căutând melancolice spre ţă­rile fericite ale soarelui cald. Ochiuri de­ păşuni se întâl­nesc rare, presărate cu rami­ficaţiile capricioase şi proe­minente ale coarnelor de reni. Iată cum descrie d-rul Hugo Adolf Bernatzik în „Miroir du Mond.” această feerie din ţa­ra soarelui de amiază, înălţimile albastre ale mun­ţilor, se confundă cu per­deaua de azur a cerului. Co­linele mai scunde sunt acope­rite cu pomi rari, asemeni u­­nor cirezi de reni ce descind­­pe ţărmurile mării, sau pe­ maluri de râuri. E regiunea pe care o străbat laponii în migraţiunile lor din fiecare primăvară. Intre înălţimile munţilor şi ţara păşunilor, se întind sumbre păduri de brazi. Ele adăpostesc fermele sărăcăcioase ale ţăranilor din Nord, cari reuşesc să-şi scoa­tă cu mare greutate hrana din pământul avar. Aci ier­nează laponii şi renii lor, pro­tejaţi de coroanele rezistente ale brazilor împotriva vântu­rilor îngheţate. Dealungul mileniilor, viaţa laponilor nu s’a schimbat în­tru nimic în munţi. O pace profundă, o grandioasă soli­tudine domneşte în acest colţ de lume. In ţinuturile acoperite de brazi însă, viaţa modernă a izbutit să pătrundă. Vapoare şi bărci cu motor străbat la­curile, trenuri exprese gonesc cu ritmul lor sgomotos mile­nara pace netulburată până azi. Pe şosele şi drumuri noui, se aventurează automo­bile până în apropiere de pi­cioarele munţilor. Mulţime de trunchiuri de copaci plutesc la vale de cursul apelor. Ta­cerea profundă a pădurii e străbătută de detunături pu­ternice. Din loc în loc s’au săpat mine adânci, în cari mâna omului modern scor­moneşte zi şi noapte. Ritmul vieţii însă n’a putut fi modificat în traiul laponi­lor nomazi. Aceleaşi migra­­ţiuni de totdeauna între pă­duri şi munţi, între munţi şi păduri. Era fatal însă ca şi acest mic popor, ca atâtea alte po­poare, să fie devorat de civili­zaţie. L-a împins din zi în zi mai spre nord, i-a redus teri­toriul în fiecare an mai mult, i-a diminuat numărul locuito­rilor. Azi nu există mai mult de douăzeci de n­ii de laponi, împrăştiaţi în Norvegia, Sue­dia şi Finlanda. Mulţi dintre ei au devenit sedentari, s-au confundat cu populaţiile din împrejurimi. Guvernul suedez face azi toate eforturile să protejeze pe laponi şi pe renii lor. Sunt­­ temeri însă că e prea târziu. Civilizaţia, care pentru oame­nii simpli se reduce la o viaţă comodă, tentează din ce în ce mai mult pe laponi, pe aceşti nomazi a căror existenţă e o permanentă şi penibilă luptă împotriva elementelor natu­rii. A cultiva un petec de pă­mânt, a te odihni într’o casă ca lumea, nu e oare un ade­vărat paraclis, pentru viaţa a­­cestor oameni înfrăţiţi cu vis­colul şi moartea? Visul unei femei lapone a devenit azi o sobă, car­e să în­locuiască focul din lemne ude întreţinut cu atâta trudă. Incet-încet, majoritatea no­mazilor au abandonat Nordul cu toate asprimile lui, deve­nind săteni stabili şi serioşi. Numai că, cu­­timpul, această transformare funestă, a avut repercusiuni! Laponii fixaţi în sate şi orăşele au început să moară de tuberculoză. Orga­­nizmul lor acomodat timp de secole cu viaţa nomadă, nu poate rezista unei existenţe sedentare. Comoditatea civili­zaţiei ucide fiinţele primitive. Ele adoptă mai curând vi­ciile. Alcoolul şi cinematograful interesează mult mai mult pe laponi decât toate turmele lor de reni împrăştiaţi prin pă­duri şi ţinuturi sălbatice. Statul suedez sesizându-se, a constatat că nu poate .jjsJpr cui prin nici un fel c vatori, triburile făr|^s$jj$.te laponilor. *" Nu se poat­e epremen­ta A nimic, pierderile"cauzate,prin abandonarea creşterii ce ni­lor, branşă extrem de in^splantă pentru economia naflorală, şi' toate acestea într’o regiuntf în care climatul şi natura solu­lui fac imposibilă orice an­ ocupaţie. In asemenea împrejură,­­” guvernul a hotărât o serie de măsuri pentru oprirea exodu­lui laponilor spre Sud. Li­ s’a acordat dreptul de păşunat, au fost scutiţi de im­pozite, s’au înfiinţat şcoli no­made adaptabile nevoilor la­ponilor, unde copiii primesc nu numai o instrucţie elemen­tară, ci învaţă tot ceia ce e ab­solut necesar pentru creşte­rea şi exploatarea raţională a renilor. Se evaluiază actualmente la două sute cincizeci de mii nu­mărul renilor numai în Sue­dia. Sunt un produs excelent. Carnea lor constitue un pre­tins export, pielea şi coarnele ramificate la fel, iar laptele constitue hrana laponilor. Visam de mult să studiez condiţiunile sociale ale aces­tei rase peregrine. Graţie spri­jinului guvernului suedez am put­ut trăi luni de zile în mij­­ocu­l tribului lapon Jokkmok, iii comunitatea celor câteva mii de renMixe piscurile an­cestrale sppratate de ghe­ţuri, pe ţărmurile,,, de cleştor a­le,, „mări Iov. Orgîktismul nos­tru­ civilizat nu a spijgatc ad ap ta vieţii arcagiyJpgp tot mira­jul tei »rjuJVu

Next