Lupta, aprilie 1937 (Anul 16, nr. 4636-4660)
1937-04-01 / nr. 4636
Mill 16 No. 4636 CONST. MILLS Fost director psihlotom. 1931 - Febr. 19** Director CUnr. FAGURB Redacţia şi adiţiaîiucereşti, str. Goss!, Milliffi (Sărindar) PAGINI TELEFOANE: Direcţia 348-08 + Secretariate Administratia 343-04 înainte de a inina întreagă, îmi hfile şi faptele, rsu trei şi-mi dau silinţa a mări părtinire.ă gândesc la toate vor* cu vederea "drept, fără SENEGA Cifrele $! demagogia extremista După totalizarea rezultatelor recensământului nr 64 din 71 de judeţe Aşadar, Institutul general de statistică, totalizând rezultatele recensământului asupra „şomajului intelectualilor” în 64 din 71 de judeţe ale ţării, arată că s-au înscris exact 6151 de şomeri. La o populaţie de 18—19 milioane de locuitori un asemenea procent ar face fericirea multor ţări cu standarduri de viaţă mult mai urcate ca ale noastre. Dar aceşti 6151 şomeri înscrişi sunt ei toţi şi „intelectuali”? Institutul general de statistică arată că în Oltenia, de pildă, din 184 de şomeri înscrişi, abia 8 sunt licenţiaţi, în Muntenia (inclusiv Bucureştii) din 1326 şomeri abia 240 sunt licenţiaţi, iar în Transilvania din 454 şomeri înscrişi abia 64 sunt licenţiaţi. Grosul şomerilor înscrişi au ori bacalaureat, ori mai puţin de opt clase liceale. S-au înscris ca „intelectuali” şomeri cu patru clase liceale. Totalizarea a mai dat indicaţia că pe întreaga ţară n’avem nici o sută de normalişti şomeri, iar medici şomeri avem cinci. In schimb, la o sumă de catedre de specialitate — cum e, de pildă, matematicele — cu multă greutate se găsesc titulari. Iar în ce priveşte uriaşa problemă a lipsei de medici la sate, evident că nu cu cei cinci medici şomeri va putea fi rezolvată. Aşa stau lucrurile când, în locul capetelor înfierbântate şi al platformelor pentru demagogia electorală, vorbesc cifrele Institutului general de statistica. De ani şi ani de zile se exploatează totuşi lipsa de posibilitate pentru „intelectuali” şi „titraţi” de a găsi de lucru şi a-şi câştiga existenţa. E o temă simpatică oraşelor şi când la ea se adaugă afirmaţia că „lifta străină” e cauza acestei lipse de lucru, cum să nu prindă aţâţarea ? Rezultatul e pescuirea câtorva mii de voturi. Dacă ar fi numai atâta, paguba n’ar fi prea mare. Din nefericire însă, rezultatele sunt mult mai grave şi mai deplorabile. S’a demoralizat o întreagă generaţie de studenţi, făcând-o să creadă că în zadar învaţă, căci nu-şi va găsi loc în viaţă şi că, deci, tot ce are mai bun de făcut e să lase cartea şi să se apuce de agitaţii politice spre a cuceri puterea care dă slujbe partizanilor. Ce fel de conducători ai statului ar putea ieşi din asemenea „intelectuali” neisprăviţi — aceasta nu preocupă demagogia extremistă. Treime totuşi să ne mângâiem că, prin excesul răului, am ajuns la cercetarea problemei şi la organizarea acestui recensământ, care a îngăduit obţinerea rezultatelor pe care le aduce la cunoştinţă Institutul general de statistică. Dacă ne-am fi referit la adevăruri şi deducţii teoretice, s’ar fi răspuns că batem câmpii, sau că „stângei” nu-i place ceea ce susţine „dreapta”. Cu toate acestea, oamenii cu puţine cunoştinţe sociologice asupra evoluţiei popoarelor şi statelor ştiu că ţările agricole — şi mai ales cele din Orientul european — sunt cele mai întârziate în dezvoltarea culturală. Că e deci, natural şi cu totul normal, să n’aibă nici proletariat intelectual propriu zis, adică economiceşte firesc, nici un număr considerabil de intelectuali şomeri. Problema funcţionarismului poate avea aspecte serioase şi îngrijorătoare în chiar ţările tinere, dar ea nu poate fi confundată cu aceea a proletariatului intelectual sau a intelectualilor şomeri, oricât titlurile academice ar fi cerute pentru ocuparea unui mare număr de funcţiuni publice. In România nouă a tuturor ţinuturilor româneşti realipite economia naţională depăşeşte în aşa măsură domeniul birocratic şi bugetar al statului încât pentru lungă vreme dezvoltarea ei cere generaţiuni de tineri pentru atâtea şi atâtea compartimente. Balanţa comercială a ţării noastre arată încotro trebue îndreptate tinerele generaţiuni şi în ce direcţie trebue refăcut învăţământul nostru pentru a le înlesni accesul în întreprinderile private cari le pot asigura şi o salarizare mai bună , decât aceea pe care o poate garanta statul, faţă de exagerarea numărului funcţionarilor şi faţă de mânuirea plină de cusururi a banului public. Deocamdată, rezultatele anunţate de Institutul general de statistică cu privire la recensământul intelectualilor şomeri vor contribui la luminarea şi trezirea opiniei publice, smulgând demagogiei extremiste aţâţările in scopuri electorale. ALFA „DILIGENTA”? Trecând peste toate sforţările d-lui Pisanu de a epura scrisul nostru de neologisme, Ministerul de Finanţe va da un aviz prin care va conchide la suspendarea Consiliului de Administraţie al Soc. de Radiodifuziune, pentru lipsă de ...„diligenţă” Nu înţelegem cum se poate imputa unei Societăţi de viteză ca Radiodifuziunea, că nu se primbla cu diligenţa... Se primbla cu limuzina, cu avionul... PORCUL Pe Bulevardul Carol e expus într’o cuşcă motorizată, un porc de 690 kilograme, care face admiraţia tuturor celor ce-l vizitează. •— E cel mai mare porc din lume, spune proprietara, recomandându-l vizitatorilor. •— Cunosc eu mai mart, a răspuns unul din ei. RECE D. Dinu Brătianu continuă a rămâne rece la intenţia şefului guvernului de a face ministru pe d. Ghiaţă. — Ar fi destul, pare-se c’a spus acesta, ca şeful partidului să îmbrăţişeze cu căldură intrarea mea, în guvern, ca ministeriatul meu să se topească. Păstrându-şi răceala, d. Dinu Brătianu ar înlesni realizarea piesei: „Miniştri ...pe un sloiu de Ghiaţă’7 RIGOLO Creionul actualităţii «SITUATH .,Să ne situăm la centru” Un „centrist” naţional-ţărănist CETĂŢEANUL. — Din partea mea, situaţia va unde vreţi dar cu atâtea „situări”, nu prea văd să aveţi o situaţie bună * Plătică şi inortiere D. Tătâraşcu nu scapă ulei un prilej, să nu arate ce a făcut dumnealui pentru înarmarea ţării. Şi se pare că a făcut ceva. Cum asupra chestiunilor de înarmare, presa n’are voe — şi nici nu trebue — sa dea amănunte, căci e o materie de ordin secret, lumea nu ştie exact ce s’a realizat, dar, din toată ambianţa rezultă că s’a făcut treabă. Foarte bine. Dar se pare că meritul nu e al şefului guvernului. Meritul e al administraţiei pescăriilor Statului, al faimosului — înjurat azi de toată populaţia! — „Parid”! Acum, veţi întreba, ce-are atace scripca cu epurele, sau peştele cu avioanele şi mitralierele? .Are! Ce! puţin aşa se laudă „Paridul”. In răspunsul pe care l-a dat criticelor formulate de întreaga presă, cei de la „Parid”, după ce fac o savantă teorie a chibritului, ca să arate că e foarte firesc să plătim bibanul cu 80 de lei kgr., încheie cu mândrie spunând că „Paridul” a dat anul trecut 25 de milioane pentru opera de înarmare naţională! Aşa stă chestia? De aceea numai miliardarii se pot apropia de o coadă de caracudă, pentru că „Paridul” are grija... armamentului?! Dar atunci de ce nu s’ar face acelaşi lucru cu pâinea şi cu carnea, cu zarzavaturile, cu toată alimentaţia populaţiei? Să plătim carnea de vacă cu 60 de iei kgr., pâinea cu 20 de tei, cartofii cu 40 şi să ne mângâem cu asigurarea că toţi banii merg la tunuri şi care de asalt! Observaţi, de câte ori surprinzi pe cineva un flagrant delict de incapacitate sau turpitudine, cum se drapează imediat in faldurile tricolorului şi-ţi arde o declaraţie că el luptă şi moare pentru Patriei „Paridul” n’a fost înfiinţat ca să aibă el grija armamentului, ci a crapului, ştiuse! şi cafasului. El să ne explice, dacă poate, de ce a adoptat principiul, puţin şi scump, când cu bogăţiile sale naturale România ar putea oferi populaţiei mult şi efren? Dacă „Paridul" vrea să amestece plătica cu mortierele, atunci rugăm pe d. prim ministru să trimeată să conducă pescăriile Statului câţiva ofiţeri de la Subsecretariatul armamentului! Icre negre pot mânca şi aceştia, iar treabă cu siguranţă că vor face mai multă decât cei cari II concurează ned. Tătărăscu ia tancuri! DESCJI Solidaritatea Micii înţelegeri D. Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine, a plecat azi dimineaţă la Belgrad unde se întruneşte consiliul permanent al Micii înţelegeri într-o sesiune care, în urma recentelor evenimente diplomatice din Europa centrală şi din Balcani, prezintă o deosebită importanţă Este semnificativ pentru atmosfera în care se vor desfăşura discuţiunile dintre miniştrii celor trei state aliate, faptul că în ajunul conferinţei de la Belgrad, d. dr. Kamil Krofta, ministrul de externe al Cehoslovaciei, a ţinut să afirme în modul cel mai categoric că „niciodată n’a existat o slăbire a amiciţiei statelor Micii înţelegeri şi a strânsei comunităţi de interese care le leagă”. „Mica Intettere”, —a declarat d. Krolla într’un interview acordat ori unui ziar parizian — „este o necesitate pentru toţi membrii săi”. Şi pentru a preciza şi mai bine gândul său în actualitatea imediată, d. Krofta a continuat: „Iată ca pildă recentul acord încheiat între Iugoslavia şi Italia. N’am fost de loc puşi prin el în faţa unui fapt împlinit. Dimpotrivă am fost ţinuţi, in curent in mod foarte real cu mersul negocierilor. Ca şi România, ţara noastră este încântată de rezultatul obţinut. In realitate, colaborarea ţărilor dunărene departe de a se slăbi, tinde actualmente să se lărgească”. Declaraţiile d-lui Krofta concordă în toiul cu declaraţia comună a d-lor Gh. Tătărescu şi Milan Bodza, după recenta conferinţă de la Praga a preşedinţilor de consiliu ai României şi Cehoslovaciei, în cadrul căreia a fost examinat şi acordul italo-iugoslav de la Belgrad. Ţinând seama de faptul că după încheierea acestui pact, d. Stoiadinovici a repetat în mod insistent afirmaţia că noul instrument diplomatic este destinat desvoltării colaborării pacifice în această regiune a continentului, opinia publică românească este îndreptăţită să aştepte ca reuniunea de la Belgrad să aducă la rândul ei, rezultate concrete în sensul acelei lărgiri a colaborării statelor dunărene despre care vorbeşte d. Krofta în ultimul său interview. In asemenea împrejurări, conferinţa de la Belgrad are, înainte de toate, o dublă semnificaţie, bine precizată în aşteptările opiniei publice din cele trei state aliate şi din toate ţările dornice de pace şi înţelegere, închegarea cât mai strânsă a solidarităţii Statelor Micii înţelegeri, înlăturându-se tot ce ar putea aduce „apă la moară” adversarilor ordine actuale din Europa Centrală şi iniţierea unei acţiuni pozitive de organizare a colaborării statelor din bazinul dunărean, cu excluderea tendinţelor particulariste şi a hegemoniei uneia sau alteia dintre puterile interesate în această regiune a continentului. Să sperăm deci, că aceste aşteptări vor fi împlinite prin discuţiunile de la Belgrad, inspirate azi ca şi în trecut de frumoasele tradiţii de realitate şi armonie care au stat întotdeauna la baza politicii Micii înţelegeri, L. T. A. Cu birja la şose a.. Chiar şi în Bucureşti sunt ceasuri de primăvară, când miroase o salcie tânără. Intre monştri de piatră tot mai sunt pitite grădini, iar când pomii se înspumează în graţioasa şi aeriana dantelă a frunzelor mici şi proaspete, tot iţi dai seama nu numai că a trecut iarna, dar că a venit cea mai frumoasa dintre primăveri, aceia pe care o trăim acum. Aşa e făcut omul să se bucure, — oricât de blasat ar fi sau ar părea că este —, tot mai mult de clipa prezentă, decât de cea mai frumoasă amintire din trecut. Zarzării şi cireşii şi perii sunt mirese încântătoare. Iar bucureştenii es la Şosea şi în Cişmigiu. Nu am văzut până acum niciun alt oraş mare primăvara. Probabil că e peste tot la fel. Arcul înalt şi albastru al cerului, tot una este pre-utindeni. Dar ceea ce rămâne nu ■ mai caracteristica Bucureştiului şi în pofida tuturor modernismeim; şi modernizărilor —, e birja. Birja’ aproape anacronică şi care totuşi în răstimpul scurt al lunilor Martie Aprilie şi Mai, cunoaşte o viaţă nouă. Răsar pe piaţă caretele largi, cu postavul bine întins pe droturile moi cu arcurile perfect elastice şi silueta tutelară a birjarului îmbră- cat în falduri de catifea, pe capră. Acum e vremea lor. Acum bucureşteanul se mai gândeşte la o plimbare cu trăsura. Numai acum nu-i mai enervează mersul încet al cailor slabi, înaintea maşinii, cu care vrea să alerge cât mai repede pe străzi." Uitaţi-vă niţel la birjari, într’o după amiază frumoasă de primăvară. Au altă faţă. Zâmbesc, glumesc între ei, îşi privesc cu mai mult drag caii. Ce diferenţă între zilele de iarnă când înghiaţă în staţii sau vara, când şi ei şi animalele sunt o tristeţe şi o povară ale străzii bucureştene. Desigur că tracţiunea mecanică le va lua încet, dar iremediabil, locul. Poate încă generaţiei noastre îi va fi dat să mai apuce ziua aceia. Totuşi până atunci mai sunt câţiva romantici, care să mai găsească o plăcere şi o desfătare, într’o plimbare cu birja la şosea, în zilele de fermecătoare primăvară, când chiar şi pe străzile Bucureştiului, miroase uşor a salcie tânără. OTILIA GHIBU-SILVIU Noui turburări politice in India Ov.pa doi ani de urăşi frământată de Mahima Gandhi, multă vreme, a ieşiri, apostolici „rt respondentului agenţiei „ legătură cu ultimele crize ministeriale din Indii. „In Indii va domni de aci înainte sabia, şi nu pana, dacă nu se tine semna de voinţa majorităţii populaţiei. „Criza constituţională actuală nu provine din faptul că parlamentul ar voi să amendeze constituţia ci pentru că se urmăreşte înlăturarea acestei constituţii pe care nimeni nu o aprobă Greutăţile trecerei Atlanticului în avion Unul dintre cei mai mari piloţi ai lumii dă un serios avertisment Piedici in calea unui trafic aerian regulat Am reprodus în ultima vreme ştirile cari anunţau că marile societăţi aviatice americane şi engleze se pregătesc să inaugureze în acest an linia regulată Anglia-Statele Unite. In marile uzine engleze au fost construite avioane gigantice, menite acestui trafic şi carie reprezintă totodată ultima perfecţie în materie de construcţii în avioane. Se pare însă că perfecţiunea tehnică nu este încă atât de mare pe cât li se pare conducătorilor societăţilor de navigaţie aeriană, căci un pilot care a traversat Atlanticul de Nord în trei rânduri, celebrul Mollisson, dă un serios avertisment temerarilor. Jim Mollisson este împotriva liniei aeriene regulate Anglia-Statele Unite. Motivele le-a arătat pe larg în interviewurile acordate diverselor ziare din străinătate şi este foarte puţin probabil ca acest om, bogat şi renumit, să fi primit să fie numai o unealtă a marilor societăţi de navigaţie maritimă, care ar fi lovite în caz când linia aeriană ar putea să funcţioneze normal. LINIA DREAPTĂ Un trafic aerian regulat între cele două continente nu poate fi pus în funcţiune, după Mollisson, deoarece socie- t tăţile de navigaţie aeriană nu dispun încă de aparate destul de puternice care să poată înfrânge dificultăţile rutei în Atlanticul de Nord. Distanţa între Irlanda, punctul de pornire al liniei, şi Terra Nova punctul ei final, este de 1900 mile marine. Avioanele destinate rutei au o rază de acţiune de 3000 de mile marine, ceea ce se pare că este cu totul insuficient în condiţiunile speciale ale acestui drum. Distanţa între cele două capete de linie este socotită în linie dreaptă. Or, este cunoscut că avionul trebue să şerpuiască în jurul acestei linii, acoperind o distanţă cu mult mai mare, pentru a evita obstacolele create de furtunile şi vânturile puternice care bântuesc fără încetare această parte a Atlanticului. Afară de aceasta, viteza medie a marilor avioane de transport nu poate trece die 250 kilometri şi contând că sborul s-ar efectua la 1600 metri înălţime, avionul ar ajunge în dreptul punctului final cu rezerva de benzină epuizată. Pilotul va fi nevoit în acest caz să efectueze o riscată aterizare forţată, punând în joc viaţa pasagerilor SIGURANȚA DEPLINĂ Este foarte greu de spus dacă se poate ajunge la o sigurContinuare în pagina ÎI*a) JIM MOLLISSON Citiți in pagia S-a Frământări in partidul feral O operaţie senzaţională Chimrgia a izbutit sa realizeze o adevărată minune Se ştie că marii chirurgi au de mult posibilitatea să grefeze pe corpul omenesc fragmente de carne, de piele sau de oase. Se pot închide în modul acesta răni mari, se poate reconstitui o parte din corp, se realizează adevărate minuni. O singură sudură era foarte greu, aproape imposibil de obţinut: sudura nervilor. Se ştie ca, nervii joacă un rol capital în organismul nostru, transmiţând senzaţii efeeruluî şi cducând apoi muşchilor ordinele motrice, pe care acesta le dă. Un om căruia i s’au secţionat nervii braţului, de exemplu, are un braţ paralizat, insensibil. S’au făcut experienţe de laborator pentru a descoperi ceva, care să poată fi grefat în corpul sau în membrele omului, în locul unui nerv distrus. S’a recurs astfel la măduva extrasă din şira spinării unui iepure. S’a secţionat unui câine nervul motrice al labelor dinapoi. Animalul, pe jumătate paralizat, se târa cu greutate prin laborator. I s’a grefat apoi un fragment de măduvă de iepure, care restabilea continuitatea nervului. După câtva timp, câinele a început să facă din nou tumbe. Corpul nefericitului pacient, a fost redeschis din nou şi s’a constatat că măduva epurelui se transformase complect. Devenise nerv de câine, printr’una dintre acele minuni ale vieţii pe cari ştim să le utilizăm câteodată, chiar dacă nu le putem explica. Pe baza acestei experienţe s’a mers mai departe şi s’a reparat braţul unui om, căruia ii lipseau 12 cm. de nervi, cu măduva pisică. Antebraţul, care era paralizat, a devenit din nou mobil în timp de două luni. Se semnalează deasemenea progrese foarte mari în domeniul chirurgiei inimei. Acest muşchiu cărnos, neobosit, care are datoria să pompeze necontenit sângele, sub pedeapsa de moarte, este unul din organele cele mai dificile de operat. La o operaţie de inimă, principalul este să lucrezi cât mai repede,să începi şi să tarnici opieraţia între două pulse.M. Bolnavului i se accatrazâ mai întâi un niculimt, care încetinește ile inimei, apoi i se dește pieptul, pentru a ajunge jună, in timp ce strânge ntrunare în pagina lu-a)