Lupta, aprilie 1937 (Anul 16, nr. 4636-4660)

1937-04-01 / nr. 4636

Mill 16 No. 4636 CONST. MILLS Fost director psihlo­tom­. 1931 - Febr. 19** Director CUn­r. FAGURB Redacţia şi adiţiaî­iucereşti, str. Goss!, Milliffi (Sărindar) PAGINI TELEFOANE: Direcţia 348-08 + Secretariate Administratia 343-04 înainte de a inin­a întreagă, îmi hfile şi faptele, rsu trei şi-mi dau silinţa a mă­ri părtinire.­ă gândesc la toate vor* cu vederea "drept, fără SENEGA Cifrele $! demagogia extremista După totalizarea rezultatelor recensământului nr 64 din 71 de judeţe Aşa­dar, Institutul general de statistică, totalizând rezul­tatele recensământului asupra „şomajului intelectualilor” în 64 din 71 de judeţe ale ţării, arată că s-au înscris exact 6151 de şomeri. La o populaţie de 18—19 milioane de locuitori un ase­menea procent ar face ferici­rea multor ţări cu standarduri de viaţă mult mai urcate ca ale noastre. Dar aceşti 6151 şomeri în­scrişi sunt ei toţi şi „intelec­tuali”? Institutul general de statis­tică arată că în Oltenia, de pildă, din 184 de şomeri în­scrişi, abia 8 sunt licenţiaţi, în Muntenia (inclusiv Bucureştii) din 1326 şomeri abia 240 sunt licenţiaţi, iar în Transilvania din 454 şomeri înscrişi abia 64 sunt licenţiaţi. Grosul şomerilor înscrişi au ori bacalaureat, ori mai puţin de opt clase liceale. S-au în­scris ca „intelectuali” şomeri cu patru clase liceale. Totalizarea a mai dat indi­caţia că pe întreaga ţară n’a­­vem nici o sută de normalişti şomeri, iar medici şomeri a­­vem cinci. In schimb, la o sumă de cate­dre de specialitate — cum e, d­e pildă, matematicele — cu multă greutate se găsesc titu­lari. Iar în ce priveşte uriaşa problemă a lipsei de medici la sate, evident că nu cu cei cinci medici şomeri va putea fi re­zolvată. Aşa stau lucrurile când, în locul capetelor înfierbântate şi al platformelor pentru dema­gogia electorală, vorbesc cifre­le­ Institutului general de sta­tistica. De ani şi ani de zile se ex­ploatează totuşi lipsa de posi­bilitate pentru „intelectuali” şi „titraţi” de a găsi de lucru şi a-şi câştiga existenţa. E o temă simpatică oraşelor şi când la ea se adaugă afirma­ţia că „lifta străină” e cauza acestei lipse de lucru, cum să nu prindă aţâţarea ? Rezulta­tul e pescuirea câtorva mii de voturi. Dacă ar fi numai atâta, pa­guba n’ar fi prea mare. Din nefericire însă, rezulta­tele sunt mult mai grave şi mai deplorabile. S’a demoralizat o întreagă generaţie de studenţi, făcând-o să creadă că în zadar învaţă, căci nu-şi va găsi loc în viaţă şi că, deci, tot ce are mai bun de făcut e să lase cartea şi să se apuce de agitaţii politice spre a cuceri puterea care dă slujbe partizanilor. Ce fel de conducători ai sta­tului ar putea ieşi din ase­menea „intelectuali” neispră­viţi — aceasta nu preocupă demagogia extremistă. Treime totuşi să ne mân­­gâiem că, prin excesul răului, am ajuns la cercetarea proble­mei şi la organizarea acestui recensământ, care a îngăduit obţinerea rezultatelor pe care le aduce la cunoştinţă Institu­tul general de statistică. Dacă ne-am fi referit la ade­văruri şi deducţii teoretice, s’ar fi răspuns că batem câm­pii, sau că „stângei” nu-i pla­ce ceea ce susţine „dreapta”. Cu toate acestea, oamenii cu puţine cunoştinţe sociologice asupra evoluţiei popoarelor şi statelor ştiu că ţările agricole — şi mai ales cele din Orien­tul european — sunt cele mai întârziate în dezvoltarea cul­turală. Că e deci, natural şi cu totul normal, să n’aibă nici proletariat intelectual propriu zis, adică economiceşte firesc, nici un număr considerabil de intelectuali şomeri. Problema funcţionarismului poate avea aspecte serioase şi îngrijorătoare în chiar ţările tinere, dar ea nu poate fi con­fundată cu aceea a proleta­riatului intelectual sau a in­telectualilor şomeri, oricât tit­lurile academice ar fi cerute pentru ocuparea unui mare număr de funcţiuni publice. In România nouă a tuturor ţinuturilor româneşti realipite economia naţională depăşeş­te în aşa măsură domeniul bi­rocratic şi bugetar al statu­lui încât pentru lungă vreme dezvoltarea ei cere generaţiuni de tineri pentru atâtea şi atâ­tea compartimente. Balanţa comercială a ţării noastre arată încotro trebue îndreptate tinerele genera­ţiuni şi în ce direcţie trebue refăcut învăţământul nostru pentru a le înlesni accesul în întreprinderile private cari le pot asigura şi o salarizare mai bună , decât aceea pe care o poate garanta statul, faţă de exagerarea numărului func­ţionarilor şi faţă de mânuirea plină de cusururi a banului public. Deocamdată, rezultatele a­­nunţate de Institutul general de statistică cu privire la re­censământ­ul intelectualilor şomeri vor contribui la lumi­narea şi trezirea opiniei pu­blice, smulgând demagogiei extremiste aţâţările in sco­puri electorale. ALFA „DILIGENTA”? Trecând peste toate sforţările d-lui Pisanu­ de a epura scrisul nostru de neologisme, Ministe­rul de Finanţe va da un aviz prin care va conchide la suspen­darea Consiliului de Admini­straţie al Soc. de Radiodifuziu­ne, pentru lipsă de ...„diligenţă” Nu înţelegem cum se poate imputa unei Societăţi de viteză ca Radiodifuziunea, că nu se primbla cu diligenţa... Se primbla cu limuzina, cu avionul... PORCUL Pe Bulevardul Carol e expus într’o cuşcă motorizată, un porc de 690 kilograme, care face ad­miraţia tuturor celor ce-l vizi­tează. •— E cel mai mare porc din lume, spune proprietara, reco­­mandându-l vizitatorilor. •— Cunosc eu mai mart, a răs­puns unul din ei. RECE D. Dinu Brătianu continuă a rămâne rece la intenţia şefului guvernului de a face ministru pe d. Ghiaţă. — Ar fi destul, pare-se c’a spus acesta, ca şeful partidului să îmbrăţişeze cu căldură intra­rea mea, în guvern, ca ministe­riatul meu să se topească. Păstrându-şi răceala, d. Dinu Brătianu ar înlesni realizarea piesei: „Miniştri ...pe un sloiu de Ghiaţă’7 RIGOLO Creionul actualităţii «SITUATH .,Să ne situăm la centru” Un „centrist” naţional-ţărănist CETĂŢEANUL. — Din partea mea, situaţi­a va unde vreţi dar cu atâtea „situări”, nu prea văd să aveţi o situaţie bună * Plătică şi in­ortiere D. Tătâraşcu nu scapă ulei un prilej, să nu arate ce a făcut dum­nealui pentru înarmarea ţării. Şi se pare că a făcut ceva. Cum asupra chestiunilor de înarmare, presa n’are voe — şi nici nu trebue — sa dea amănunte, căci e o materie de ordin secret, lumea nu ştie exact ce s’a realizat, dar, din toată ambianţa rezultă că s’a făcut treabă. Foarte bine. Dar se pare că meritul nu e al şe­­fului guvernului. Meritul e al admi­nistraţiei pescăriilor Statului, al fai­­mosului — înjurat azi de toată populaţia! — „Parid”! Acum, veţi întreba, ce-are atace scripca cu epurele, sau peştele cu avioanele şi mitralierele? .Are! Ce! puţin aşa se laudă „Paridul”. In răspunsul pe care l-a dat cri­ticelor formulate de întreaga presă, cei de la „Parid”, după ce fac o sa­vantă teorie a chibritului, ca să ara­te că e foarte firesc să plătim biba­nul cu 80 de lei kgr., încheie cu mândrie spunând că „Paridul” a dat anul trecut 25 de milioane pentru opera de înarmare naţională! Aşa stă chestia? De­ aceea numai miliardarii se pot apropia de o coa­dă de caracudă, pentru că „Paridul” are grija... armamentului?! Dar atunci de ce nu s’ar face acelaşi lu­cru cu pâinea şi cu carnea, cu zar­zavaturile, cu toată alimentaţia populaţiei? Să plătim carnea de va­că cu 60 de iei kgr., pâinea cu 20 de tei, cartofii cu 40 şi să ne mângâem cu asigurarea că toţi banii merg la tunuri şi care de asalt! Observaţi, de câte ori surprinzi pe cineva un flagrant­ delict de incapa­citate sau turpitudine, cum se dra­pează imediat in faldurile tricolo­rului şi-ţi arde o declaraţie că el luptă şi moare pentru Patriei „Paridul” n’a fost înfiinţat ca să aibă el grija armamentului, ci a cra­pului, ştiuse! şi cafasului. El să ne explice, dacă poate, de ce a adoptat principiul, puţin şi scump, când cu bogăţiile sale naturale România ar putea oferi populaţiei mult şi efren? Dacă „Paridul" vrea să amestece plătica cu mortierele, atunci rugăm pe d. prim ministru să trimeată să conducă pescăriile Statului câţi­va ofiţeri de la Subsecretariatul arma­mentului! Icre negre pot mânca şi aceştia, iar treabă cu siguranţă că vor face mai multă decât cei cari II concu­rează ne­d. Tătărăscu ia tancuri! DESCJI Solidaritatea Micii înţelegeri D. Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine, a ple­cat azi dimineaţă la Belgrad unde se întruneşte consiliul permanent al Micii înţelegeri într-o sesiune care, în urma recentelor evenimente diplomatice din Europa centrală şi din Balcani, prezintă o deosebită importanţă­­­­ Este semnificativ pentru atmosfera în care se vor des­făşura discuţiunile dintre miniştrii celor trei state aliate, faptul că în ajunul conferinţei de la Belgrad, d. dr. Kamil Krofta, ministrul de externe al Cehoslovaciei, a ţinut să afir­me în modul cel mai categoric că „nici­odată n’a existat o slăbire a amiciţiei statelor Micii înţelegeri şi a strânsei co­munităţi de interese care le leagă”. „Mica Inte­ttere”, —a declarat d. Krolla într’un interview acordat ori unui ziar parizian — „este o necesitate pentru toţi membrii săi”. Şi pentru a preciza şi mai bine gândul său în actuali­tatea imediată, d. Krofta a continuat: „Iată ca pildă recentul acord încheiat între Iugoslavia şi Italia. N’am fost de loc puşi prin el în faţa unui fapt împlinit. Dimpotrivă am fost ţinuţi, in curent in mod foarte real cu mersul negocierilor. Ca şi România, ţara noastră este încântată de rezultatul obţinut. In realitate, colaborarea ţărilor dunărene departe de a se slăbi, tinde actualmen­te să se lărgească”. Declaraţiile d-lui Krofta concordă în toiul cu declara­ţia comună a d-lor Gh. Tătărescu şi Milan Bodza, după re­centa conferinţă de la Praga a preşedinţilor de consiliu ai României şi Cehoslovaciei, în­ cadrul căreia a fost examinat şi acordul italo-iugoslav de la Belgrad. Ţinând seama de faptul că după încheierea acestui pact, d. Stoiadinovici a repetat în mod insistent afirmaţia că noul instrument diplomatic este destinat desvoltării colabo­rării pacifice în această regiune a continentului, opinia pu­blică românească este îndreptăţită să aştepte ca reuniunea de la Belgrad să aducă la rândul ei, rezultate concrete în sensul acelei lărgiri a colaborării statelor dunărene despre care vorbeşte d. Krofta în ultimul său interview. In asemenea împrejurări, conferinţa de la Belgrad are, înainte de toate, o dublă semnificaţie, bine precizată în aş­teptările opiniei publice din cele trei state aliate şi din toa­te ţările dornice de pace şi înţelegere, închegarea cât mai strânsă a solidarităţii Statelor Micii înţelegeri, înlăturându-se tot ce ar putea aduce „apă la moară” adversarilor ordine­ actuale din Europa Centrală şi iniţierea unei acţiuni pozitive de organizare a colaborării statelor din bazinul dunărean, cu excluderea tendinţelor particulariste şi a hegemoniei uneia sau alteia dintre pute­rile interesate în această regiune a continentului. Să sperăm deci, că aceste aşteptări vor fi împlinite prin discuţiunile de la Belgrad, inspirate azi ca şi în trecut de frumoasele tradiţii de realitate şi armonie care au stat întot­deauna la baza politicii Micii înţelegeri, L. T. A. Cu birja la şose a.. Chiar şi în Bucureşti sunt cea­suri de primăvară, când miroase o salcie tânără. Intre monştri de piatră tot mai sunt pitite grădini, iar când pomii se înspumează în gra­ţioasa şi aeriana dantelă a frunze­lor mici şi proaspete, tot iţi dai seama nu numai că a trecut iarna, dar că a venit cea mai frumoasa dintre primăveri, aceia pe care o trăim acum. Aşa e făcut omul să se bucure, — oricât de blasat ar fi sau ar părea că este —, tot mai mult de clipa prezentă, decât de cea mai frumoasă amintire din tre­cut. Zarzării şi­ cireşii şi perii sunt mirese încântătoare. Iar bucureşte­­nii es la Şosea şi în Cişmigiu. Nu am văzut până acum niciun­­ alt oraş mare primăvara. Probabil că e peste tot la fel. Arcul înalt şi albastru al cerului, tot una este pre-­­­­utindeni. Dar ceea ce rămâne nu­ ■ mai caracteristica Bucureştiului ş­i în pofida tuturor modernismeim; şi­ modernizărilor —, e birja. Birja’ aproape anacronică şi care totuşi în răstimpul scurt al lunilor Martie Aprilie şi Mai, cunoaşte o viaţă nouă. Răsar pe piaţă caretele largi,­ cu postavul bine întins pe droturile moi cu arcurile perfect elastice şi­ silueta tutelară a birjarului îmbră-­­ cat în falduri de catifea, pe capră.­ Acum e vremea lor. Acum bucure­­şteanul se mai gândeşte la o plim­bare cu trăsura. Numai acum nu-i mai enervează mersul încet al cailor slabi, înain­tea maşinii, cu care vrea să alerge cât mai repede pe străzi." Uitaţi-vă niţel la birjari, într’o după amiază frumoasă de primăvară. Au altă fa­ţă. Zâmbesc, glumesc între ei, îşi privesc cu mai mult drag caii. Ce diferenţă între zilele de iarnă când îngh­iaţă în staţii sau vara, când şi ei şi animalele sunt o tristeţe şi o povară ale străzii bucureştene. Desigur că tracţiunea mecanică le va lua încet, dar iremediabil, lo­cul. Poate încă generaţiei noastre îi va fi dat să mai apuce ziua aceia. Totuşi până atunci mai sunt câţi­va romantici, care să mai găsească o plăcere şi o desfătare, într’o plim­bare cu birja la şosea, în zilele de fermecătoare primăvară, când chiar şi pe străzile Bucureştiului, miroase uşor a salcie tânără. OTILIA GHIBU-SILVIU Noui turburări politice in India Ov.pa doi ani de u­răşi frământată de­­ Mah­­ima Gandhi, multă vreme, a ieşi­­ri, apostolici „rt respondentului agenţiei „ legătură cu ultimele crize ministeriale din Indii. „In Indii va domni de aci înainte sabia, şi nu pana, dacă nu se tine semna de voinţa majori­tăţii populaţiei. „Criza constituţională actuală nu provine din f­aptul că parlamentul ar voi să amendeze constitu­ţia ci pentru că se urmăreşte înlăturarea acestei constituţii pe care nimeni nu o aprobă Greutăţile trecerei Atlanticului în avion Unul dintre cei mai mari piloţi ai lumii dă un serios avertisment Piedici in calea unui trafic aerian regulat Am reprodus în ultima vre­me ştirile cari anunţau că ma­rile societăţi aviatice ameri­cane şi engleze se pregătesc să inaugureze în acest an linia regulată Anglia-Statele Unite. In marile uzine engleze au fost construite avioane gigan­tice, menite acestui trafic şi carie reprezintă totodată ulti­ma perfecţie în materie de construcţii în avioane. Se pa­re însă că perfecţiunea tehni­că nu este încă atât de mare pe cât li se pare conducători­lor societăţilor de navigaţie aeriană, căci un pilot care a traversat Atlanticul de Nord în trei rânduri, celebrul Mol­­lisson, dă un serios avertis­ment temerarilor. Jim Mollisson este împotri­va liniei aeriene regulate An­glia-Statele Unite. Motivele le-a arătat pe larg în interview­urile acordate diverselor zia­re din străinătate şi este foar­te puţin probabil ca acest om, bogat şi renumit, să fi primit să fie numai o unealtă a ma­rilor societăţi de navigaţie ma­ritimă, care ar fi lovite în caz când linia aeriană ar putea să funcţioneze normal. LINIA DREAPTĂ Un trafic aerian regulat în­tre cele două continente nu poate fi pus în funcţiune, du­pă Mollisson, d­eoarece socie- t tăţile de navigaţie aeriană nu dispun încă de aparate destul de puternice care să poată în­frânge dificultăţile rutei în Atlanticul de Nord. Distanţa între Irlanda, punc­tul de pornire al liniei, şi Terra Nova punctul ei final, este de 1900 mile marine. A­­vioanele destinate rutei au o rază d­e acţiune de 3000 de mi­le marine, ceea ce se pare că este cu totul insuficient în condiţiunile speciale ale a­­cestui drum. Distanţa între ce­le două capete de linie este socotită în linie dreaptă. Or, este cunoscut că avionul tre­bue să şerpuiască în jurul a­­cestei linii, acoperind o dis­tanţă cu mult mai mare, pen­tru a evita obstacolele create de furtunile şi vânturile pu­ternice care bântuesc fără în­cetare această parte­ a Atlanti­cului. Afară de aceasta, viteza me­die a marilor avioane de tran­sport nu poate trece die 250 kilometri şi contând că sborul s-ar efectua la 1600 metri înăl­ţime, avionul ar ajunge în dreptul punctului final cu re­zerva de benzină epuizată. Pi­lotul va fi nevoit în acest caz să efectueze o riscată ateriza­re forţată, punând în joc via­ţa pasagerilor SIGURANȚA DEPLINĂ Este foarte greu de spus da­că se poate ajunge la o sigu­rContinuare în pagina ÎI*a) JIM MOLLISSON Citiți in pag­ia S-a Frământări in partidul feral O operaţie senzaţională Chimrgia a izbutit sa realizeze o adevărată minune Se ştie că marii chirurgi au de mult posibilitatea să grefe­ze pe corpul omenesc frag­mente de carne, de piele sau de oase. Se pot închide în mo­dul acesta răni mari, se poate reconstitui o parte din corp, se realizează adevărate mi­nuni. O singură sudură era foarte greu, aproape imposibil de ob­ţinut: sudura nervilor. Se ştie ca, nervii joacă un rol capital în organismul nostru, trans­miţând senzaţii efeeruluî şi cducând apoi muşchilor ordi­nele motrice, pe care acesta le dă. Un om căruia i s’au sec­ţionat nervii braţului, de e­­xemplu, are un braţ paralizat, insensibil. S’au făcut experienţe de la­borator pentru a descoperi ceva, care să poată fi grefat în corpul sau în membrele omu­lui, în locul unui nerv distrus. S’a recurs astfel la măduva extrasă din şira spinării unui iepure. S’a secţionat unui câi­ne nervul motrice al labelor dinapoi. Animalul, pe jumăta­te paralizat, se târa cu greuta­te prin laborator. I s’a grefat apoi un fragment de măduvă de iepure, care restabilea con­tinuitatea nervului. După cât­va timp, câinele a început să facă din nou tumbe. Corpul nefericitului pacient, a fost redeschis din nou şi s’a constatat că măduva epurelui se transformase complect. De­venise nerv de câine, printr’u­­na dintre acele minuni ale vieţii pe cari ştim să le utili­zăm câteodată, chiar dacă nu le putem explica. Pe baza a­­cestei experienţe s’a mers mai departe şi s’a reparat braţul­ unui om, căruia ii lipseau 12 cm. de nervi, cu măduva pisică. Antebraţul, care era paralizat, a devenit din nou mobil în timp de două luni. Se semnalează deasemenea progrese foarte mari în dome­niul chirurgiei inimei. Acest muşchiu cărnos, neobosit, ca­re are datoria să pompeze ne­contenit sângele, sub pedeap­sa de moarte, este unul din or­ganele cele mai dificile de o­­perat. La o operaţie de inimă, prin­cipalul este să lucrezi cât mai repede,să începi şi să tarnici opieraţia între două pulse.M. Bolnavului i se accatrazâ mai întâi un niculimt, care încetinește ile inimei, apoi i se deș­te pieptul, pentru a ajunge jună, in timp ce strânge ntrunare în pagina lu-a)

Next