Lupta, august 1937 (Anul 16, nr. 4734-4759)

1937-08-01 / nr. 4734

1 AM 16 No. 4734 9N0.1921 — Febr. 1921 Director EMIL D. PAGUfiB Redacţia şi ad-ţia: snurtsfl, țti. Const. Mill» C ($a;lndart PAGINI TELEFOANE: Direcţia 343-08 * Secretariatul 343-00 # Administraţia 343-04 CONST. MILLS Fort d tractor gxdHIe nTMnaH_PATMLV In ce condiţiuni sar putea realiza Recentele rezultate ale alegerilor parţiale dobândite de partidul naţional-ţărănesc dovedesc că, din punctul de vedere electoral, acest partid nu numai că n'a perdut din cauza plecărei d-lor Vaida, Iunian ,etc., dar statistica electorală arată că faţă de alegerile dintrecut, popularitatea ţărăniştilor a crescut. Aşadar, din acest punct de vedere, nu se impune reîntregirea partidului ţărănesc. Sunt însă, desigur, alte consideraţiuni politice şi sufleteşti, ce ar fi în favoarea reconcilierei. Cu d. Vaida poate scă împăcarea n’ar întâmpina ’dificultăţi. Dar câţiva din partizanii d-sale constitue o mare piedică. Unii dintre ei, ca d-nii Mirto şi Tilea, au avut în chestia Skoda o atitudine care a provocat chestiuni personale, ce au determinat definitiva ifi iremediabila ruptură între partidul ţărănesc şi aceşti doi foştifruntaşi ai lui. Se atribuie d-lui Mihalache, în ce priveşte reîntregirea, formula aceasta: reîntoarcerea în partid se poate admite numai pe calea statutară. Cert că anumiţi partizani aid-lui Vaida, vor fi respinşi, pe cale statutară, dacă ei vor cere revenirea în partid. Cu d. Vaida, precum am spus, împăcarea e mai uşoară. Rechestia protecţiei muncei naţionale n’a existat, realmente, nici un dezacord principial între" d-sa' şi ţărănişti. Această protecţie, atât d. Vaida cât şi d. Mihalache sunt de acord că trebuie aplicată pe temeiul legiurilor existente, în primul loc pe temeiul constituţional. Tot pe acest temeiu va trebui sa se legifereze în viitor sau să se revizuiască legiuirile existente în materie de protecţie a muncii naţionale, dacă va fi nevoie. Iar pe chestia politicei externe d. Vaida a turnat de mult apă... în vin şi cum nu e indicat a fi viitorul titular al departamentului externelor, are să-i fie şi mai uşor să adopteacţiunea externă a partidului. Chestiunea aceasta a reintregirei partidului naţional-ţărănesc nu mai frământă însă acum partidul ţărănesc şi nu constitue nicio piedică pentru revenirea la cârmă a ţărăniştilor, aşa că chestiunea nu mai pasionează nici opinia publică. Necontestat însă că ar face o bună impresie, ar spori prestigiul partidului, dacă dl. Vaida s’ar întoarce la matcă. In al doilea rând, dar chiar cu oarecare nepăsare, se urmăreşte atitudinea d-lui Gr. Iunan care, dintr’un spirit de răzbunare, a împins ruptura încercând, tot în afacerea Skoda, în care avusese un rol ca avocat, să defăimeze pe unii dintre fruntaşii ţărănişti, făcându-se coadă de topor a autorilor unor înscenări contra ţărăniştilor, în comisia de anchetă parlamentară. E mult mai grea reconcilierea la ţărănişti un curent pentru a cu d. Gr. Iunian decât acea cu d. Vaida şi se prea poate ca, în cazul reconcilieri d-lui Vaida cu ţărăniştii, să devină imposibilă împăcarea şi cu d. Gr. Iunian, care câtă vreme a fost în guvern cu d. Vaida, l-a hărţuit sistematic, sabotând activitatea fostului prim-ministru, ceia ce se pare că pentru viitor exclude o colaborare între ei. In cazul însă în care dl. Gr. Iunian s’ar reîntoarce necondiţionat în partidul naţionalţărănesc, cert este că nu i se va oferi departamentul externelor, după cum a fost lansat svonul de către unii „iunianişti”, pentru motivul că la acest departament ţărăniştii cer ca titularul să fie însuşi şeful d. Mihalache, ale cării vederi în politica externă sunt o garanţie că acţiunea în străinătate se va desfăşura alături de aliaţii şi prietenii cu cari s’a înfăptuit unirea şi s’a consolidat România Nouă. Dacă însă d. Mihalache va refuza, există H. P. se stărui pe lângă d. G- G. Mironescu să revină la acest departament pe care l-a condus cu un deosebit tact şi cu mult prestigiu şi mai au ţărăniştii o rezervă pentru acest minister, anume pe d. Gusti, fostul ministru al instrucției din guvernul naţional-ţărănist, actualul comisar general al pavilionului român de la expoziţia din Paris. Natural că toate aceste comentarii şi informaţii le înregistrăm sub rezerva cuvenită, căci nu le avem dintr-o sursă autorizată. Dealtfel chestiunea aceasta a reîntregim partidului naţional-ţărănesc, o recunoaştem, este oarecum o chestie de familie în acest partid şi orice amestec străin pare deplasat. Dacă am comentat diferite versiuni şi am înregistrat altele, este tocmai pentru a feri opinia publică de ştiri tendențioase sau cu totul false. Creionul actualităţii viitor! noi PARTIZANUL» — Bine, şefule suprem, wăsi că i n’avem nici o şansă să venim cânâva la putere! D. CUZA, — ia exemplu dela mines de 60 de ani sânt in opoziţie şi mai pot suporta 60* MAI RĂMÂNE! E lucru stabilit: guvernul Tătărescu rămâne până in Octombrie. Ei, şi să plece omul în toamnă, pe ploae, să răcească? Par’că văd că mai iese din cutie o etăpioară! Chiar când voiu citi că alţi miniştri ai depus jurământul şi încă îmi va veni greu să cred că d. Guţă a plecat! Par’că e inamovibil, domnule, ca statuia lui Mihai Viteazul, de pe bulevard! ERARHIZARE D. AL Lapedatu, vorbind la Braşov, a declarat: ,Dupâ alegerile judeţene, lupta electorală la alegerile complimentare de la judeţ s’a dat în condiţii cari au erarhizat forţele politice angajate în luptă, năzuind a domina şi viaţa publică din judeţ.” Am spus-o noi de mult: când vrea guvernul e „erarhizare”, dar când i se abate să sprijine cu orice preţ elementele extremiste de dreapta, o mai dă puţintel şi prin anarhizare! ÎMPRUMUT Anglia a acordat acum Chinei un împrumut de 3 miliarde lei, „pentru căi ferate". Şi dacă China o să cumpere tunuri şi avioane cu lirele engleze ? Biata Londră o să se resemneze — oricât îi simpatizează pe japanezi! ÎMPĂCARE Se afirmă că ex-regele Alfons se împacă cu soţia sa de care era despărţit de şapte ani. Tot e bun războiul civil la ceva! Dacă, bine ’nţeles, o împăcare între doi soţi despărţiţi de atâta vreme, mai e o fericire! MOŞTENIRE O fată săracă din Arad ar fi moştenit 300 de milioane de la un unchi din Anglia. Deobicei, asemenea unchi amabili mureau numai ln America. Oare nu se mai respectă de loc clasicismul, nici în materie de moşteniri? RIGOLO Polemici Preotul Const Granca, din Ffiloru, publică un articol în „Dreptatea”, in care îşi exprimă indignarea faţă da atacurile sălbatece cari se aduc d-lui dr. Lupu. Sfinţia sa nu-şi prea tratează adversarii politici după cuvântul lui Christos: iartă-le lor, Doamne, că nu ştiu ce fac” ci-i cam numeşte, pardon, „dobitoci” şi „incomplecţi”! Acum, până să se ducă Înapoi aceşti adversari şi să revi o complecţi, să vedem ce mai spune părintele Grancea despre d-rul Lupu: „Uită se vede aceşti incorigibili ignoranţi, că în jurul acestui ales creştin stau legate prieteniile unui buchet din cei mai distinşi episcopi mari şi aleşi prelaţi ai ţării. Pentru ce? Pentru că este comunist? Pentru că este ateu? Dar din 80 preoţi din judeţul Fălciu, peste cincizeci — aproape toţi cu înalte titluri academice — sunt în organizaţia partidului naţionalţărănesc ca luptători în jurul d-lui dr. N. Lupu şi a statului său major. Pentru că este comunist şi ateu!!... Pentru aceasta munceşte el de peste zece ani să-şi clădească voevodală ctitorie, în sat — pe lângă celelalte îmbunătăţiri , pentru închinare dragilor lui ţărani şi spre veşnica pomenire a vrednicului preot Lupu iubitul său părinte? Pentru că este comunist munceşte acum simultan la construirea mai multor biserici în judeţ? Şi patima pentru lăcaşul Domnului o avea de mult, înaintea vremii când au început născocirile de comunist la adresa sa”. Foarte bine, părinte. D. dr. Lupu nu e nici comunist, nici aton. Dar Cadrilaterul l-a vândut? Pentru că aici nu mai e vorba de învinuirile păcătoase ale unor „neisprăviţi", ci de „dovezile” furnizate de oficiosul marelui partid liberal, „Viitorul”. Poate că părintele era prea tinerel pe atunci — sânt vreo 15 ani — şi nu-şi aduce aminte. Dar ii putem spune noi datele principele: preţul: 20 de mii de leve (din cari jumătate a luat d. L Mihalache I), iar cumpărătorul era d. Stambolisky, premierul bulgar pe care compatrioţii lui l-au făcut tocană, un an după autentificarea actului de cumpărare a Cadrilaterului ! E bine, părinte, să ne facem o imagine complectă a atmosferei în care se desfăşură la noi politica: d-ta, cinstită faţă cuvioasă, care plesneşti pe adversar — in scris—cu cădelniţa in cap, ceeace nu prea presupune duh evangelic, iar dincolo oficiosul unui mare partid care acuză pe doi fruntaşi ai ţării c’au vândut o provincie întreagă, de par’că ar fi fost o iapă de furat! încolo, faceţi cum vă luminează Dumnezeu, dacă credeţi că e bine. «Deşi luminarea nare c’o face raai mult dracull DESCA . Statisticile oficiale mint! Constatările oficiiului guvernului Am ajuns la o răspântie în organizarea vieţii de Stat la care guvernanţii nu se pot suspensa de statisticile întocmite de „specialişti”. Statul a înţeles, acum după război, să intervie în toate ramurile de activitate, daă toate iniţiativele, să conducă prin directivele întocmite de guvernele, cari se succed la cârmă, viaţa colectivităţii numai această enunţare, scoate în evidenţă nevoia ca guvernul sa aibă în fiecare clipă situaţia exactă în toate driteriile, pentru ca măsurile ordonate să corespundă, in mod real, nevoilor momentului. Cum s’ar putea, de pildă, reglementa importul materiilor prime necesare industriei naţionale dacă departamentul industriei şi comerţului, nu ar avea la dispoziţie datele statistice referitoare la nevoile fabricilor? Şi cum s’ar putea ajunge la o dreaptă contingentare a importului diferitelor articole, dacă nu s’ar pune la dispoziţia celor chemaţi să ia măsuricifrele importului efectuat la zi şi statistica disponibilităţilor de plată pe ţări? O politică economică, o politică financiară se bazează, aproape exclusiv, pe statistică. Falimentul multor sistem© bune se datoreşte faptului că organizarea practică s’a bazat pe date false. Cari au indus în eroare pe conducători, i-a compromis în octiui opiniei publice şi a adus pagube enorme economiei generale . Se poate uşor imagina ce dezastru ar fi dacă — de exemplu ministerul agriculturii , domeniilor, bazat pe datele statistice asupra producţiei agricole, ar angaja exportul de grâu peste cantităţile realmente disponibile şi ar lăsa populaţia flămândă în interior Din nenorocire nici un departament nu s® poate bizui pe statisticile oficiale. Căci toate se bazează pe date false inventate de funcţionari lipsiţi de Conştiinţă profesională... în această privinţă, oficiosul guvernului, „Viitorul”, dă alarma cerând să se ia urgente masuri de îndreptare. „Statistica a ajuns azi elementul fundamental în viaţa economică. „Nu e posibilă o reformă, nm se poate ajunge la o soluţie, până nu ai în faţă cifrele cari va vedea realitatea la un anumit moment. . . „Dacă se pune problema valorificării cerealelor, trebue să s© ştie cât s’a însămânţat din fiecare fel de cereale, cari sunt necesităţile consumului intern şi care este recolta probabilă. „Niciodată nu poţi pune temei pe o lucrare de cifre privitoare la economia rurală. „Condiţiunile in care se întocmesc astfel de statistici la sate sunt dintre cele mai detestabile. „Din indolenţă, nepricepere ş iresponsabilitate, funcţionara administraţiilor rurale, însărcinaţi sa răspundă dresărilor agricole, alcatuese tablouri din propria lor fantezie, iar cifrele pe cari le trec sunt întotdeauna alături de realitate. „Cin® a asistat întâmplător la întocmirea unor asemenea tablouri, nu a putut să nu fie revoltat de procedeele întrebuinţate de aceste elemente care nu-şi dau seama de importanţa pa care o au când li se cer să înfăţişeze adevărurile asupra economei agricole. „Din lipsă de vigilenţă, fac apel la sentimentele lor de aproxunaţie aşa că într'un sat în care nu sunt însămânţate decât 100 hectare grâu, foarte uşor poate reeşi 400—500 „Din aproximaţie în aproximaţie se ajunge la situaţii false, iar conducători Statului sunt obligaţi să judece stările de lucruri în astfel de condiţiuni.« Dăm şi noi alarma în credinţa că se vor lua măsurile necesare cat mai urgent cu putinţă. I». T. A. kToMAdhxJEL „Ce nu le place Un ziar francez se ocupă, într’un spiritual articol, de „ceiace nu le place străinilor, la Paris” Expoziţia strânge astăzi sute şi sute de mii de vizitatori, şi desigur că „Marianne” face un real serviciu Franţei arătând ceiace poate să contrarieze pe oaspeţii veniţi din toate ţările lumii. Bacşişul indispune pe cei mai mulţi dintre consumatori. Cutiile de scrisori sunt prea puţine la număr şi trebuesc căutate cu băgare de seamă, deoarece sunt de o culoare prea ştearsă. Pe urmă, absenţa aproape totală , a ceiace englezi? numesc „ladies—room” .. Şi,in fineîmprejurarea că tăbliţele indicând numele străzilor sunt plasate prea sus, în locuri improprii, şi astfel ce devin ilizibile, ori indescifrabile... Iată câteva inconveniente, în aparenţă mici. Mai sunt şi altele, de pildă felul cum sunt întocmite menu-urile, şi în special „micul dejun”. Omul care a venit la Paris vrea să se simtă cel puţin tot atât de bine ca acasă la el, — dacă nu chiar ceva mai bine! Observaţiunile hebdomadarului parizian ne face să ne gândim şi la ţara noastră. Propaganda Oficiului Naţional de Turism invită publicul de pretutindeni să vie să ne viziteze munţii, să ne admire marea, să ne cerceteze pitorescul ţinuturilor din deltă. Afişe mari, în culori, — aşa cum ne stă bine să avem şi noi, ca şi alte ţări europene. — Îndeamnă turistul de peste hotare să ia drumul României: ţara vânatului, a primăverii, a toamnelor lungi şi frumoase, a apelor de munte şi a albastrului de cobalt care arcueşte argintul Balcicului. Ne-am întrebat insă, vreodată, ce putem oferi, din punctul de vedere al confortului străinilor cari ne vizitează? Iar dacă ar fi să înşirăm ceia ce ar putea să le displacă, — ce s’ar mai face cu tot optimismul de la O. N. T.?„. Sunt oar atâtea şi atâtea de schimbat şi de îmbunătăţit, — de la moravuri şi metehne autohtone, până la ceiace mimim „lipsă de confort” amnci când hotelurile cu ,munt pompoase oferă camere neaerisite, şternuturi peticite, rufe utilizate de mai multe zile, iar resturantele mâncare şi un serviciu incalificabile. „Ce que Ies etrangers n’aiment pas à Paris” poate fi un subiect de reflecţii serioase pentru autorităţile chemate să vegheze ca eforturile Oficiului Naţional de Turism s nu fie anihilate de incura hangiului şi de reaua voinţă a birtaşuui Când avem atâtea minunăţii naturale, atâtea daruri ale naturii care ne-a înzestrat ţara cu tot ce ştie ea să facă mai frumos şi mai măreţ, de păcat să nu se pună şi puţină ordine între oamenii cari trebuie să ştie că pentru banul turistului au şi îndatorirea de a Ie pune la dispozie serviciile lor, în condiţiuni cât mai civilizatei - GEORGE SILVIU . C. Duminică ^August 1937 „Ar fi lucru pericul^K daca sar răspândi în lume impresia Sft oot ce s ar întâmpla, guvernul britani^NfiHakltrece la acțiune. Guvernul nu a nimic în acest settz. Din coOR^Hnspus exact contrariul”. eri, Camera Comunelor In ultima vreme presa străină s’a ocupat mult de politicianul spaniol cu acest nume. Fost prim ministru, conducătorul unor partide de dreapta, lui Gill Robles i-ar fi încredinţat generalul Franco misiunea grea de a-i câştiga simpatia guvernului englez. Ştiri contradictorii arătau că Robies ar fi fost la Londra, unde ar fi avut întrevederi secrete cu personalităţi cu răspundere. Nimic precis însă nu te ştie. Un fapt însă e sigur: Gill Robles, care trăeşte la Lisabona, de când a izbucnit războiul civvil, l-a sfătuit pe Franco să fiu joace mimai pe carta italo-germană. Și se pare că generalul de la Salamanca ar fi dispus să-l asculte pe GILL ROBLES se luptă . Acasă, japonezele, se luptă cu... servitoarele! o problemă specifică „ţării crizantemelor“ In timp ce japonezii se bat pe câmpiile de luptă chineze, japonezele se luptă, la ele acasă, cu... sevitoarele. In adevăr, atât la Tokio cât şi în celelalte oraşe mari ale Japoniei domneşte de câtăva vreme o criză acută de servitoare. Servitoarele devin din ce în ce mai rare iar cele puţine care se găsesc, sunt sau proaste sau obraznice. Se pare că această problemă a servitoarelor a luat în Japonia proporţiile unei adevărate calamităţi, căci marele hebdomadar londonez „Observer” consacră acestui subiect un lung articol, scris de corespondentul său din Tokio. In ţara crisantemelor, problema servitoarelor are însă un aspect cu totul original, căci în Japonia există tradiţia ca fetele din familiile mai sărace să se angajeze în familiile bogate din marile oraşe pentru a servi câtva timp ca servitoare, pregătindu-se în felul acesta pentru căsnicie. Până acum câţiva ani, era o favoare pentru o fată de la ţară să fie acceptată in casa unui orăşean înstărit pentru a servi, căci servitoarele erau, în cazul acesta considerate ca un membru al familiei, mâncau la masă cu stăpânii, luau parte la petrecerile familiei, primeau pe lângă leafă şi numeroase cadouri iar la plecare, adică atunci când se măritau, erau înzestrate de foştii stăpâni. Acest obiceiu patriarhal a dispărut aproape cu desăvârşire ,din cauză că cele mai multe familii japoneze sunt azi sărace şi nu mai pot suporta cheltuelile pe care le implică adoptarea unei servitoare. In schimb s’a generalizat sistemul servitorilor existent în Europa şi în America, adică al servitorilor profesionişti. , Dar atât gospodinele japoneze cât şi cele occidentale, care trăesc în oraşele japoneze, sunt nemulţumite cu servitoarele pe care le găsesc. In adevăr, în Japonia sunt două feluri de servitoare: unele care au mai servit, iar altele care n’au mai servit în case occidentale. Fetele care n’au mai slujit niciodată, sunt ca şi în Europa, fete dela ţară, simple şi harnice, cari, instruite, sunt foarte devotate şi utile gospodinei europene. Dar instruirea lor este un adevărat chin pentru gospodine, fiindcă obiceiurile japoneze sunt, natural, complect diferite de cele europene. De pildă, o servitoare japoneză nu știe nici măcar cum (Continuare în pagina II-a) Citiți in pagina 6-a: Anglia acordă un împrumut Chinei MOARTEA ALBA Consiliul de stat din Berna a interzis ascensiunile Drama alpiniştilor continuă să-şi desfăşoare lugubrele episoade pe lespezile congelate ale crestelor albe. După ce acum câţiva ani o expediţie întreagă dispărut pe Himalaya, alte suflete mânate de aceiaşi beţie albă, evadate din cercul strâmt al civilizaţiei şi-au găsit moartea pe aceleaşi înălţimi. Cinci cadavre au fost descoperite abia acum câtva timp sub avalanşa care îi acoperise, iar de rest nu se ştie încă nimic. Dincoace, în centrul Europei, căţăraţi spre înălţimile liberatoare, alte caravane dispar în vuitoare. Nu mai departe de joi seara, echipa de ajutor din Grindelwald a izbutit să-l readucă cu greu în simţiri pe salzbourghezul Franz Primas. In ochi i se citea nebunia şi groaza clipelor petrecute în înălţimea morţii albe, din vârtejul căreia fusese salvat cu câteva ore mai înainte. Acolo sus, lăsase corpul camaradului său Goldacker, încremenit pe ghiaţa lividă peste care zăpada aşternuse linţoliul fin, încă o victimă a versantului de Nord al Eigerului. Atâtea şi atâtea tragedii repetate, care au determinat în cel din urmă consiliul federal din Berna să interzică ascensiunile pe Eiger in faţa dinspre Nord. Consiliul de stat, faţă de evidenţa pericolului ce ameninţă caravanele de ajutor, a mai luat şi alte deciziuni. In primul rând, şefii de staţii de ajutor au latitudinea să hotărască în cazuride acciden(Centinuare InV 1 0- H-a)