Magazin Sălăjean, decembrie 2014 (Anul 19, nr. 226-240)

2014-12-03 / nr. 226

2 Miercuri, 3 Decembrie 2014 Magazin Sălăjean Editorial 1 Florin Negoiță Creatorii de profesii Cred că nu există cineva care să nu păstreze un suflet sau în memorie cel puțin, amintirea anilor de școală. Cineva care să nu își amintească într-un fel aparte, de educatorul, învățătorul sau profesorul care l-a privit zâmbind de la catedră și s-a înțeles fără nicio explicație, primele emoții mari din viața lui. Meseria acestor oameni care ne marchează în mod invariabil viețile, este una la fel de specială ca și ei. Oricine își poate dori să devină profesor, învățător sau educator, însă cei care reușesc să-și împlinească această dorință simt oameni înzestrați cu un harprä de care nu pot avea acest drum în viață. A fi dascăl necesită dincolo de voință și o muncă uriașă, vocație! Iar toate aceste lucruri eu le-am înțeles, ca mulți alții, mai târziu, când mi-am dat seama că nu pot deveni profesor doar dacă vreau asta și atât, îmi amintesc de învățătoarea mea, o femeie înaltă, frumoasă, o ființă în care aveam impresia că s-au adunat toate lucrurile bune din lumea asta. De multe ori îi pierdeam șiml cuvintelor și săream "gardul" lecției găndindu-mă cât sunt de norocos să primesc atenție, ajutor, căldură sau un zâmbet din partea ei. Mă credeam mnic, reușea să mă facă să simt că doar pentru mine se afla acolo. Niciodată lui mi-a iertat neatenția, lenea sau lipsa de concentrare. Pentru că dacă ar fi făcut-o, n-aș mai fi știut de ce trebuia să fiu mai harnic, mai atent și mai conștiincios. "Mestecă gumă în timpul orei și se uită pe pereți" - îi scria mamei mele în carnetul meu de note cu care eu in mod normal trebuia să mă prezint acasă, însoțit și de o explicație plauzibilă. Mama mă certa și îmi spunea mereu că atenția pe acord învățătoarei trebuie sa fie mereu trează, chiar și atunci când ea nu spunea lucruri pe placul meu, pentru că în acest fel ea simte că o iubesc și o respect. Și că asta contează în definitiv cel mai mult, poate mai mult decât o poezie învățată sau o problemă rezolvată perfect, din tema pentru acasă. Plecând de la învățătoarea mea și continuând cu dascălii pe care i-am avut de-a lungul timpului prin școli, astăzi realizez cât de valoroși, modești și demni sunt acești oameni. Cât sacrificiu fizic, psihic și sufletesc trebuie să împartă zi de zi și oră de oră, la zece, douăzeci sau o sută de suflete. Copil fiind, e greu să realizezi și să conștientizezi rolul și adevărata importanță a unui profesor, la fel cum firesc de greu de înțeles sunt atâtea alte lucruri importante. Astăzi, cu atât mai mult, într-o lume care încearcă să ne robotizeze și mintea și sufletul deopotrivă, parcă e și mai dificil pentru copilul tău să vadă comoara care se ascunde în glasul unuui profesor și s-o exploateze zi de zi, cu bucurie și curiozitate. Copiii noștri își mută parcă, încet dar sigur, curiozitățile în alte părți, lucru care îi ajută aparent pentru satisfacerea unor nevoi de moment sau care sunt în "trend", însă marile curiozități, cele care ar trebui să fie fi principale, e necesar să reapară în ochii lor atunci când au în față un profesor, un învățător sau un educator. Pentru că de această dorință de a ști, de a afla, de a acumula informație și cunoștințe, depinde nimic altceva decât viitorul lor dar și al nostru. Elevul trebuie să simtă din nou în profesor nu un stăpân ci un camarad de arme care va lupta alături de el în multe din bătăliile vieții. Să știe exact, din momentul în care e pregătit să știe, că pe lângă propria lui voință și sprijinul părinților sau al celor care îl cresc, im dascăl este cel care, contribuie, cu răbdarea și munca unei albine, la destinul lui, îi netezește drumul și îl prinde de mână chiar și atunci când "s-a făcut mare și trebuie să se descurce singur ". Irofesorii adevărați explică în cuvinte simple noțiuni complicate și fac ca lucrurile grele să pară mai ușoare. Ei pot să intuiască zilnic, în mersul evoluției, mintea și capacitatea fiecărui copil, să le simtă potențialul, să le încurajeze talentul și alegerile și să nu le expună plenar nereușitele sau greșelile firești dealtfel, ci doar să le șoptească la urechea fiecăruia. Prin încrederea lor în elev, ei sădesc și cresc încrederea elevului în propriile capacități și resurse. Un dascăl dedicat nu va descuraja niciodată copiii mai puțin dotați sau pe cei mai timizi; va trata fiecare elev ca pe un om cu personalitate imică, diferită, pe care o va integra cu răbdare și tact în întregul grup care formează clasa. Profesorii știu astfel să fie unici pentru fiecare elev în parte, iar aceasta este marea lar măiestrie! Pe lângă toate aceste calități, dăscălii au și o eleganță a gesturilor, a hainelor pe care le poartă, un rafinament aparte în cuvânt. Pentru toate acestea și pentru nenumărate alte motive pentru care un om a fost sau este profesorul nostru, noi, elevii lor, trebuie să le fim recunoscători nu doar cât îi avem iiața noastră, ci mereu. Iar când ne gândim că prin ceea ce suntem sau ceea ce avem, suntem datori unor oameni, un loc la rândul întâi, aproape de fereastra sufletului, trebuie să fie mereu al unui dascăl, pentru că el este omul care, pe lângă litere, cifre, actori sau note muzicale, ne învață că ralodarea, delicatețea și aliajul sunt cheile care deschid orice poartă întâlnită în drumul vieții. N-ar strica să le reamintim acest lucru, din când in când, și copiilor noștri dar și "copilului" din noi înșine. Tare mult aș vrea să mă așez și astăzi într-o bancă, să ascult și să privesc spre catedră, să ma las învățat și să mai simt cum îi pasă cuiva de viitorul meu. Să mai primesc puțină "hrană" în bagajul vieții, încă o cale potrivită către reușită, încă o șansă să pot să aleg. Astăzi realitatea arată la fel de trist pentru profesori, ca și în anii trecuți. La "împărțeala banilor" dascălii noștri sunt aproape mereu lăsați la margine. Cel mult, din an în Paște, primesc câte o "mărire", un bonus meschin, sau arme și recentul "cadou"generos dat de Guvern, ceva bani pentru cărți, anunțați cu surle și trâmbițe. între timp,aflăm că o mare parte din profesori riscă să rămână fără salarii în prag de Sărbători. Așa văd unii normalitatea. Pentru că respectul și considerația sunt noțiuni desuete și pentru că mereu au existat alte priorități, ai siguranța mult mai "importante" decât o investiție sută la sută profitabilă, în viitorul acestei nații. Profesorii nu sunt singurii loviți sistematic, firește, însă fără ei nu există nici profesii și nici profesioniști, nicăieri în lumea asta! Aș fi bucuros dacă alegerea mea recentă, pentru cel care va conduce România - dascăl la rândul lui va fi una capabilă să le redea profesorilor, învățătorilor, educatorilor și pedagogilor, respectul, aprecierea noastră, concretizate și în altceva decât în eternele mulțumiri și promisiuni iar cei ajunnși să decidă și pentru ei, să nu uite că și datorită profesorilor, sunt astăzi acolo unde sunt și ai certitudine traiul lor e mai lipsit de griji decât cel al unui slujitor al catedrei. Procesul privind schimbarea viceprimarului Zalăului, Daniela Cota, amânat până în ianuarie Augusta Teșinschi Dosarul Prefectura versus Consiliul Local (CL) Zalău privind schimbarea viceprimarului Daniela Cota, aflat pe rolul instanței sălăjene, având ca termen de judecată data de 28 noiembrie, a fost amânat. Următorul termen a fost stabilit în data de 9 ianuarie 2015, ceea ce înseamnă că Daniela Coja va rămâne în continuare viceprimarul municipiului Zalău, până la data precizată. Reamintim că disputa dintre Prefectura Sălaj și Consiliul Local Zalău a început în cursul lunii august, când consilierii locali, în cadrul unei ședințe extraordinare din data de 6 august, au votat două proiecte de hotărâre cu privire "la schimbarea din funcția de viceprimar al Municipiului Zalău a doamnei Coța Daniela" și cel cu privire la "alegerea unui viceprimar al Municipiului Zalău". Astfel, consilierii au decis prin vot secret, desigur, și alegerea unui nou viceprimar în persoana lui Claudiu Bîrsan. "Noul ales" nu a reușit să ocupe fotoliul de viceprimar, numirea acestuia fiind tergiversată, timp în care Instituția Prefectului, respectiv prefectul, a atacat în contencios administrativ decizia CS Zalău la Tribunalul Sălaj, în data de 13 august. Primul termen de judecată stabilit pentru vineri, 28 noiembrie, a fost amânat până în data de 9 ianuarie 2015. Referitor la decizia instanței, Claudiu Bîrsan a precizat că: "Singurul scop urmărit de inițiatorii acestui demers este cel de a tergiversa cât de mult posibil schimbarea viceprimarului PSD. Cred că nu surprinde pe nimeni faptul că printr-o cerere de intervenție în nume propriu a viceprimarului PSD s-a amânat judecarea cauzei. Eu cred că este important să existe cât de repede o soluție în această cauză, și cred că și cei de la PSD ar trebui să fie foarte interesați de acest lucru, pentru că această cramponare de funcții începe să se repercuteze și asupra rezultatelor electorale", a menționat Bîrsan. Ziua Națională a României, sărbătorită la Zalău Augusta Teșinschi Ziua Națională a României a fost sărbătorită și în municipiul Zalău, pe platoul din centrul orașului, unde zălăuanii de toate vârstele, alături de oficialitățile publice și județene au luat parte la o serie de manifestări. Acestea au fost organizate Instituția Prefectului cu sprijinul Consiliului Județean (CJ) Sălaj, Primăriei Municipiului Zalău și a structurilor județene ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne și au debutat cu un ceremonial militar și religios desfășurat pe platoul din fața Prefecturii. Nelipsite au fost: alocuțiunile cu privire la însemnătatea Zilei de 1 Decembrie, susținute de autoritățile publice și locale, parada militară, Hora Unirii care a adunat publicul numeros prezent la manifestări, concertul în aer liber susținut de Fanfara Promenada și spectacolul muzical coregrafic, cu intrare liberă pentru zălăuani care a avut loc la Casa de Cultură a Sindicatelor. Din programul Zilei Naționale a României desfășurat la Zalău nu au lipsit nici evenimentele culturale - lansarea suplimentului revistei "Caiete Silvane" - "Eroii Sălăjeni și faptele lor", eveniment care s-a desfășurat în sala "Porolissum" a CJ Sălaj și "tradiționala" retragere cu torțe. Nimeni nu vrea șefia Spitalului din Șimleu Silvaniei Flavia Pintea Nicio candidatură pentru postul de manager al Spitalului Orășenesc "Prof. Dr. Ioan Pușcaș" din Șimleu Silvaniei, scos la concurs de Consiliul de Administrație al unității, nu a fost depusă până la expirarea termenului pentru înscrieri. Potrivit directorului unității spitalicești, Dorel Cherecheș, concursul se va reprograma, urmând să fie stabilită data în care va avea loc. La concursul de selecție s-au putut înscrie candidații care întrunesc cumulativ o serie de condiții, precum: sunt absolvenți de învățământ universitar de lungă durată cu diplomă de licență sau echivalență, sunt absolvenți ai unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului Sănătății, ori sunt absolvenți ai unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrativ, organizat într-o instituție de învățământ superior acreditată, potrivit legii. De asemenea, trebuie să aibă cel puțin doi ani vechime în posturi prevăzute cu studii universitare de lungă durată, conform legii, nu sunt condamnați penal sau în curs de urmărire penală, sunt apți din punct de vedere medical (fizic și neuropsihic) și nu au vârsta de pensionare, conform legii. Concursul trebuia să se desfășoare în perioada 9-10 decembrie, candidații urmând să susțină un test grilă de verificare a cunoștințelor, o probă de susținere a proiectului de management și un interviu. Postul a fost scos la concurs după ce mandatul actualului manager a expirat: "Se organizează concurs întrucât mandatul meu de manager interimar expiră. Normal, interimatul se va încheia în luna ianuarie", a explicat Cherecheș. Conform spuselor sale, acesta a preluat conducerea spitalului șimletian în luna februarie a anului în curs.