Magazin Sălăjean, septembrie 2019 (Anul 24, nr. 159-179)

2019-09-16 / nr. 169

rie 2019 ^"Wighfitim­bri' Editorial Florin Negoiță Ce cauți în poză? Mulți dintre voi vă amintiți cu nostalgie și amuzament de pozele din anii ‘70 și '80, celebrele cadre cu "ursul”. La Sovata, la Felix, Govora sau la Vatra Dornei, toată lumea, de la ăl cu barba sură păn' la ăl cu țăra­n gură, tot românul se poza lângă un urs, cândva viu, la momentul tragerii în chip fiind o biată blană umplută cu cărți, țeapănă și de cele mai multe ori urât mirositoare. Maimuța este o apariție relative recentă, de prin anii ’90, biata ființă tropicală fiind târâtă prin caniculă și nisipul fierbinte în special pe Litoral, tot în același scop. Au mai fost și pozele cu căprioara, lupul, egreta sau părșul de alun. Aminitirile din stațiuni, pozele cu ursul și cu maimuța ori alte vietăți... împăiate, par să fie reeeditate astăzi și de unele personalități sau oficialități care țin morțiș să se tragă în chip cu orice întâlnesc în cale, chiar dacă legătura lor cu obiectul sau momentul respectiv e la fel de strânsă ca cea dintre o babă și acceleratorul de particule de la Măgurele. O bucată de fier beton, o hală, o mărgică găsită pe stradă, un tobogan, o vitrină, o personalitate dintr-un domeniu diametral opus celui în care activează doritorul musaj de poză - orice e bun și gata oricând pentru a face parte dintr-o fotogramă în care să apari și tu,dacă se poate în prim-plan, oficial fiind. Am văzut zilele trecute cum o pleiadă de oficialități, foarte puține dintre ele având legătură directă și dovedită cu obiectul respectiv, s-au tras în niște seturi de poze cu elicopterul SMURD. Cadre peste cadre, mai ceva ca Madonna în Vogue, alinieri în fața prețiosului și așteptatului obiect salvator de vieți, poze peste fotografii au curs prin comunicatele de presă sau postările auto-laudative pe rețelele de socializare, poze în care vedeai pe lângă prețiosul aparat de zbor și câțiva oameni care chiar aveau legătură cu subiectul, dar și secretari de stat mai mici, parlamentari, directori de instituții și alte personalități care nu aveau nici în plin, nici în mânecă cu această valoroasă investiție dată, în sfârșit, în folosință. Adresez întrebarea simplă, concretă: ce cauți în poză? îl scot din discuție pe Raed Arafat din motive lesne de înțeles, îl scot din grupul căruia îi adresez această întrebare și pe președintele Consiliului Județean, un om care a avut o contribuție decisivă la finalizarea și darea în folosință a bazei, cu tot cu pistă și elicopter. Fără Tiberiu Marc, place sau nu unora, această investiție s-ar fi aflat și astăzi pe post de muzeu, în eterna așteptare, îl scot din discuție și pe comandantul ISU Sălaj, Adrian Chichișan, un om de toată isprava și care de fiecare dată chiar a făcut ceea ce a spus, evitând să-și mediatizeze meritele (reale!) și care care a depus, la rândul său, eforturi aproape inimaginabile ca această bază de care depinde viața a sute de pacienți din șase județe, să fie dată în folosință. Cel puțin acestor două persoane, șase județe le datorează faptul că baza de la Jibou este astăzi funcțională iar elicopterul zboară zi și noapte salvând adulți și copii pentru care viața atârnă de cele mai multe ori de un fir subțire de ață, iar granița dintre viață și moarte se trasează literalmente în secunde. Revin însă la titlul editorialului meu. Fără răutate gratuită, fără malițiozitate, fără dorința de a lua "la mișto” sau de a pune într-o lumină proastă anumite persoane,întreb din nou: ce cauți în poză? Dumneata, cel care nu ai nicio legătură cu această investiție, cu munca depusă în ducerea ei la îndeplinire și fireasca funcționare sau cu multe alte obiective în care apari, drept, falnic, zâmbitor, de parcă sălăjenii ț­­­ar datora ceva sau obiectivul în sine ar fi rămas cu buricul netăiat dacă tu nu erai în cadrul respectiv. Unde sunt pompierii? Unde sunt piloții? Unde sunt muncitorii cați au lucrat zi și noapte la această bază? Unde sunt medicii, maiștri militari care vor întreține acest elicopter și care vor răspunde cu capul de funcționarea lui în condiții de siguranță? Unde sunt acești oameni, că nu-I văd în nicio poza?! Ce cauți în poze de la evenimente organizate pentru investiții și rezultate la care nu ai avut nici cea mai mică contribuție? De ce vrei ca oamenii să strâmbe mereu din nas, iar eu, ca jurnalist ori alții ca mine, să refuz sistematic să public astfel de fotografii tocmai pentru a nu cădea eu și ziarul la la care lucrez în penibil, dar și pentru a te feri pe dumneata de un ridicol iminent? Desigur, fiecare e liber să se tragă în poze unde și cum dorește. Instagramul și Facebook-ul suportă orice și e loc pentru toți sub soare. Poți să te pozezi până te ia apoplexia în oglindă, uităndu-te în sus, uităndu-te în jos, cu farfuria în față, cu pisica în poală sau lângă vreun obiectiv turstic. Dar atunci când în mod conștient decizi să te așezi țanțoș, ca un stâlp inutil lângă un obiectiv sau o investiție pentru care nu ai făcut chiar nimic și să te erijezi vizual, fie și doar aluziv, în cineva care a contribuit nemijlocit la acel lucru, este de departe un soi de voo­doo prin care te rogi insistent ca omul de rând care știe ce și cât poți, să te urască. Deci, ce cauți în poză? Magazin Sălăjean Înaintări in grad și activități organizate de ISU Sălaj de Ziua Pompierilor Florin Negoiță "Ziua de 13 Septembrie a fost și va rămâne un reper major pentru pompierii români prin aducerea aminte a faptelor de arme săvârșite de pompierii militari, comandați de căpitanul Pavel Zăgănescu care, cu propriul lor sânge au făcut dovada incontestabilă a curajului și atașamentului lor nestrămutat pentru apărarea idealurilor revoluției, în bătălia din Dealul Spirii", se arată într­­un comunicat remis presei vineri de către conducerea ISU Sălaj, în această zi de sărbătoare pentru pompierii români, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Porolissum al județului Sălaj a organizat câteva activități menite să marcheze această importantă zi pentru salvatorii de vieți, pompierii. La sediul unității, în cadrul unui ceremonial festiv la care au fost prezenți prefectul județului, Florin Florian, dar și reprezentanți M.A.I. și ai structurilor teritoriale, au fost înaintate în gradul următor, înaintea expirării stagiului minim în grad: șase cadre (un ofițer și cinci subofițeri), de la gradul de căpitan la cel de maior Pop Ionuț, de la gradul de plutonier major la cel de plutonier adjutant Fărcaș Adrian, Ghiuruțan Gabriel, Negrean Andrei, Rad Călin și Vescan Dan Vasile. De asemenea pompierii sălăjeni au parcurs prin vizionarea unui film, file de istorie de la crearea primelor structuri de intervenție și până în prezent, fiind prezentate și mesajele de felicitare adresate acestora. Pe Platoul Central din fața Prefecturii Sălaj copiii dar și cei dornici să vadă tehnica ISU au participat, de asemenea, la o serie de activități organizate de instituție cu prilejul zilei de 13 Septembrie, Ziua Pompierilor. Conflictul dintre angajații DSVSA Sălaj și director arde mocnit în instituție Conflictul iscat între o parte dintre angajații Direcției Sanitare Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Sălaj și directorul executive Mircea Martin continuă să-și facă simțite efectele în birourile și laboratoarele instituției. Angajații care au declanșat, joia trecuta, o grevă spontană în fața sediului DSVSA din Zalău au spus la sfârșitul săptămânii trecute că situația este departe de a fi una clară, deși speră ca în cel mai scurt timp lucrurile să intre pe un făgaș normal, drepturile să le fie respectate iar hotărârea definitivă a instanței privind acordarea sporurilor pentru condiții speciale de muncă să le fie acordate și celor care nu beneficiază încă de ele. Nu în ultimul rând, oamenii așteaptă banii pe care instituția este datoare să o plătească. Angajații s-au plâns că deciziile emise joi nu sunt clare, simt stufoase și nu precizează cu claritate faptul că aceste sporuri vor fi acordate. Au trecut cinci luni și jumătate până la punerea în aplicare a acestei sentințe definitive prin care instituția este obligată să ne acorde sporul de 30 la sută. Timp în care a trebuit să facem nenumărate demersuri pentru a-l determina pe directorul instituției să solicite banii de la ANS VSA și să emită deciziile aferente în baza cărora noi să primim acest spor care nu se cuvine prin lege. In momentul de față avem promisiunea că vom primi banii, însă calea parcursă până aici a fost una lungă și anevoioasă. Noi am cerut simplu să se emită o decizie clară, asemănătoare cu cea emisă în cazul celor care și-au luat deja banii", a spus Flavius Țap, liderul Sindicatului Liber al personalului din rețeaua sanitară veterinară Sălaj. Angajatele care lucrează în condiții speciale, cu substanțe speciale, precursori ai acestora, substanțe, compuși și reactivi care prin natura lor le pot pune în pericol sănătatea prin expunerea în fața lor pe termen lung, spun că lucrează andi zile pe săptămână cu substanțe toxice, unele dintre ele cancerigene și că acest drept conferit prin lege trebuie respectat și pus în aplicare cât mai urgent de către conducerea instituției. Oamenii nu înțeleg de ce nici până acum acest lucru nu a fost rezolvat și de ce este nevoie ca ei să recurgă la mijloace și acțiuni extreme doar pentru ca legea să fie respectată, atât de structura sălăjeană cât și de Autoritatea de la București care trebuie să trimită cât mai repede banii necesari acordării acestui drept legitim. Directorul Mircea Martin spune, pe de altă parte, că a făcut toate demersurile necesare, solicitând în cursul zilei de joi, printr-o adresă, Autorității Naționale Sanitare veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, de la București, fondurile (constituirea bugetului) aferente plăților pe care le va efectua imediat ce banii vor veni de la București. Situația tensionată din instituție nu are însă, la origini, această cauză unică. Angajații se plâng că directorul le face "zile amare" și că încearcă să- i șicaneze la tot pasul, fie cu solicitări și acțiuni intenționate, fie cu refuzuri, spun ei, în aprobarea efectuării concediilor de odihnă sau le îngreunează desfășurarea activității prin diverse atitudine considerate de ei a fi "șicanați". Cert este că relația dintre angajații - cea mai mare parte a lor - și conducerea instituției sălăjene rămâne una tensionată, nefirească, fiind afectată în acest fel nu doar starea psihică a angajaților, climatul de lucru în birouri, laboratoare ori în teren, dar și bunul mers și rezultatele activității acestor angajați de care depinde în final situația în ansamblu și bunul mers al activității pe acest segment de importanță deosebită, la nivel județean. L-am contactat telefonic pe directorul executiv al DSVSA pentru un punct de vedere legat de aceste aspecte însă demersul nostru nu s-a concretizat în cele din urmă. ■ F. N.

Next