Magazin, iulie-decembrie 2012 (Anul 55, nr. 27-52)
2012-11-22 / nr. 47
SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ Dacă timpul are avut frunze, ce toamnă! Nichita Stănescu ■ Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. G. Ibrăileanu computerizate Femina club Pentru dumneavoastră, doamna Sunteți meteo sensibilă? Dosarele frumuseții Fără efort, un ten ^ luminos teroarea aeriană a lui Hitler 47 0 lume ascunsă sub banchiza de gheață „Cascadele Sângelui” și Misterele din Antarctica Despre Antarctica se spune că este un loc cu peisaje nesfârșite, o întindere de gheață aparent imuabilă, un continent neprietenos pentru om și, din această cauză, neinvadat de civilizația distrugătoare. în ultimii ani, Antarctica este și locul pe care se bat multe națiuni pentru deținerea unei cote parte din imensele bogății care se bănuiește că s-ar afla sub platoșa groasă și înghețată. Există și cercetători care încearcă să înțeleagă acest continent, viața misterioasă pe care o ascunde, și care nu caută adrenalina, cum se laudă aventurierii de ocazie. John Prișcu, un cunoscut cercetător româno-american (din păcate, n-am găsit informații despre familia Prișcu, cea care a emigrat în SUA spre mijlocul secolului trecut) și profesor la Universitatea Ecologică de Stat din Montana, caută ceva diferit: o rețea întinsă de râuri învolburate și lacuri enorme, un întreg sistem hidrologic care există, numai că e ascuns sub calota glaciară. Altfel spus, o întindere de apă aflată într-un loc în care puțini s-ar aștepta să o găsească. Cu ajutorul magiei oferite de radarele de scrutare a scoarței terestre, cercetătorii au astăzi posibilitatea de a vedea, de a observa și cerceta tot ceea ce se află sub banchiza de gheață. O banchiză care poate atinge uneori o grosime chiar și de câteva mii de metri și care dezvăluie privirii, în acest fel, un peisaj dramatic cu vârfuri muntoase ascuțite și văi adânci acoperite de calota înghețată. Acolo, prins ca într-un sendviș, între platoșa de gheață și rocă, se află un sistem fluvial care rivalizează cu Amazonul ca întindere și care hrănește cu apă o mulțime de lacuri, alimentând o întreagă biosferă ascunsă ochiului. Un subiect de cercetare a misterelor terestre mult mai interesant decât eforturile dedicate unor iluzorii și inexistente găuri, fie ele negre, din Univers într-o prezentare făcută la Centrul pentru Investigarea Biosferei cu Energii Ascunse (Dark Energy Biosphere), John Prisou a atras atenția asupra existenței câtorva lacuri subglaciare din Antarctica, pe care le-a studiat îndeaproape, locuri în care converg amestecuri chimice exotice cu realități fizice inedite pentru a crea arealuri bizare. La baza Ghețarului Taylor, o cascadă de gheață de înălțimea unor blocuri cu mai multe etaje este brăzdată de benzi colorate în roșu și portocaliu, mrv pentru care locul a primit numele de Cascadele Sângelui. Ce ascunde ghețarul Taylor Ce sunt, practic, aceste Cascade ale Sângelui? „Ghețarul Taylor se află deasupra unei străvechi coaste stâncoase, explică Priscu, „și, în momentul în care clima s-a schimbat, apa oceanului s-a retras, ghețarul a avansat, prinzând în capcana de gheață apa marină sărată”. Cu timpul, apa subglaciară a pierdut oxigenul devenind și mai sărată, transformându-se într-o substanță lichidă vâscoasă, mult mai propice dezvoltării microbilor, la o temperatură de -10 grade Celsius. Apa care răzbate de la baza ghețarului conține din abundență oxid de fier, asta datorită metabolismului anaerobic microbian. Atunci când lichidul vâscos iese la suprafață, se oxidează rapid, pictând practic cascada înghețată cu roșu, de la rugină. Explicația pare convingătoare, dar are și o parte de mister, chiar pentru un cercetător atât de atent precum John Prisou. „Nu înțelegem deocamdată de ce iese apa tocmai în acest loc?”, se întreabă cercetătorul, „și de unde vine tot acest fier? Ce fel de metabolism se petrece sub ghețar? Cu siguranță, conchide Priscu, undeva, acolo jos, se petrece ceva foarte interesant. Dincolo de cercetările sale, și imaginile satelitare arată semne ale unui ciclu hidrologic activ. In zona numită Adventurer Trench, gheața s-a deplasat în sus și în jos și, ca urmare, lacurile subglaciare s-au umplut cu apă sau s-au golit. Fotografiile obținute la un interval de doi ani au scos la iveală o ridicare a nivelului gheții de 9 metri. Nivelul neted al suprafeței indică faptul că există un lac sub calota glaciară („orice este sub unghiul de 10 grade de gheață indică un lac”, conform explicației lui John Priscu), iar faptul că nivelul gheții s-a ridicat demonstrează că nivelul lacului subglacial a crescut în volum ca efect al unei enorme inundații. Antarctica de 29 de ani și poate să spună că azi gândește într-un alt mod despre cel mai înalt și cel mai rece continent din lume. „Odată cu trecerea anilor, ești îndoctrinat ca cercetător să crezi că Antarctica este doar o bucată benignă de gheață”, declara de curând cercetătorul. „Trebuie să schimbăm această paradigmă, pentru că nu are sens. Avem o suprafață atât de mare de teren pe planeta noastră și atât de multă apă proaspătă și e imposibil să nu avem și viață acolo”. Lucru absolut real. Mult mai substanțial decât iluzoriile și costisitoarele călătorii spre Marte. Până la Marte sau la îndepărtatele galaxii spre care se uită telescopul Hubble, există atât de multe lucruri și locuri necunoscute chiar sub nasul nostru, pe Pământ. Vârful aisbergului Conform teoriei sale, detectarea microbilor în râurile subglaciare și primele foraje prin gheață pentru a ajunge la nivelul lacurilor este doar vârful proverbialului aisberg. „Fundul calotei de gheață a Antarcticii este lichid. Este cea mai mare mlaștină terestră și adăpostește o întreagă biogeochimie asociată acestei realități”, este de părere cercetătorul. Ideea că o întreagă lume există acolo unde nimeni nu bănuiește este mai tulburătoare decât galaxiile despre care astrofizicienii spun că se ciocnesc, fără ca nimeni să-i poată contrazice. O întreagă lume aflată sub mii de metri de gheață așteaptă să fie studiată pentru a înțelege viața pe Pământ. Ca să nu mai vorbim despre viața care există încastrată în ghețarii din Antarctica, trăind în nișe microscopice între cristalele de apă înghețată în care persistă filme ultrasubțiri de lichid. O lume misterioasă și fenomene care așteaptă să fie descoperite și cercetate în cea mai mare suprafață de gheață din lume. John Priscu conduce aceste cercetări în SUDOK jocul săptămânii:# 47