Magazin, iulie-decembrie 2012 (Anul 55, nr. 27-52)

2012-11-22 / nr. 47

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ Dacă timpul ar­e avut frunze, ce toamnă! Nichita Stănescu ■ Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. G. Ibrăileanu computerizate Femina club Pentru dumneavoastră, doamna Sunteți meteo sensibilă? Dosarele frumuseții Fără efort, un ten ^ luminos teroarea aeriană a lui Hitler 4­7 0 lume ascunsă sub banchiza de gheață „Cascadele Sângelui” și Misterele din Antarctica Despre Antarctica se spune că este un loc cu peisaje nesfârșite, o întindere de gheață aparent imuabilă, un continent neprietenos pentru om și, din această cauză, neinvadat de civilizația distrugătoare. în ultimii ani, Antarctica este și locul pe care se bat multe națiuni pentru deținerea unei cote parte din imensele bogății care se bănuiește că s-ar afla sub platoșa groasă și înghețată. Există și cercetători care încearcă să înțeleagă acest continent, viața misterioasă pe care o ascunde, și care nu caută adrenalina, cum se laudă aventurierii de ocazie. J­ohn Prișcu, un cunoscut cer­cetător româno-american (din păcate, n-am găsit informații despre familia Prișcu, cea care a emigrat în SUA spre mijlocul secolului trecut) și profesor la Uni­versitatea Ecologică de Stat din Montana, caută ceva diferit: o rețea întinsă de râuri învolburate și lacuri enorme, un întreg sistem hidrologic care există, numai că e ascuns sub calota glaciară. Altfel spus, o întin­dere de apă aflată într-un loc în care puțini s-ar aștepta să o găsească. Cu ajutorul magiei oferite de radarele de scrutare a scoarței terestre, cercetă­torii au astăzi posibilitatea de a vedea, de a observa și cerce­ta tot ceea ce se află sub banchiza de gheață. O banchiză care poate atinge uneori o grosime chiar și de câteva mii de metri și care dezvăluie privirii, în acest fel, un peisaj dramatic cu vârfuri muntoase ascuțite și văi adânci acoperite de calota înghețată. Acolo, prins ca într-un sendviș, între platoșa de gheață și rocă, se află un sistem fluvial care rivalizează cu Amazonul ca în­tindere și care hrănește cu apă o mulțime de lacuri, alimentând o în­treagă biosferă ascunsă ochiului. Un subiect de cercetare a misterelor te­restre mult mai interesant decât efor­turile dedicate unor iluzorii și inexis­tente găuri, fie ele negre, din Uni­vers­ într-o prezentare făcută la Cen­trul pentru Investigarea Biosferei cu Energii Ascunse (Dark Energy Bio­sphere), John Prisou a atras atenția asupra existenței câtorva lacuri sub­­glaciare din Antarctica, pe care le-a studiat îndeaproape, locuri în care converg amestecuri chimice exotice cu realități fizice inedite pentru a crea arealuri bizare. La baza Gheța­rului Taylor, o cascadă de gheață de înălțimea unor blocuri cu mai multe etaje este brăzdată de benzi colorate în roșu și portocaliu, mr­­­v pentru care locul a primit numele de Casca­dele Sângelui. Ce ascunde ghețarul Taylor Ce sunt, practic, aceste Cascade ale Sângelui? „Ghețarul Taylor se află deasupra unei străvechi coaste stâncoase, explică Priscu, „și, în mo­mentul în care clima s-a schimbat, apa oceanului s-a retras, ghețarul a avansat, prinzând în capcana de gheață apa marină sărată”. Cu timpul, apa subglacia­­ră a pierdut oxigenul devenind și mai săra­tă, transformându-se într-o substanță lichi­dă vâscoasă, mult mai propice dezvoltării microbilor, la o tem­peratură de -10 grade Celsius. Apa care răz­bate de la baza ghe­țarului conține din abundență oxid de fier, asta datorită me­tabolismului anaerobic microbian. Atunci când lichidul vâscos iese la suprafață, se oxidează rapid, pictând practic cascada înghețată cu roșu, de la rugină. Explicația pare convingă­toare, dar are și o parte de mister, chiar pentru un cercetător atât de atent precum John Prisou. „Nu înțe­legem deocamdată de ce iese apa tocmai în acest loc?”, se întreabă cer­cetătorul, „și de unde vine tot acest fier? Ce fel de metabolism se petrece sub ghețar? Cu siguranță, conchide Priscu, undeva, acolo jos, se petrece ceva foarte interesant. Dincolo de cercetările sale, și ima­ginile satelitare arată semne ale unui ciclu hidrologic activ. In zona numită Adventurer Trench, gheața s-a depla­sat în sus și în jos și, ca urmare, lacu­rile subglaciare s-au umplut cu apă sau s-au golit. Fotografiile obținute la un interval de doi ani au scos la iveală o ridicare a nivelului gheții de 9 metri. Nivelul neted al suprafeței indică faptul că există un lac sub ca­lota glaciară („orice este sub unghiul de 10 grade de gheață indică un lac”, conform explicației lui John Priscu), iar faptul că nivelul gheții s-a ridicat demonstrează că nivelul lacului sub­­glacial a crescut în volum ca efect al unei enorme inundații. Antarctica de 29 de ani și poate să spună că azi gândește într-un alt mod despre cel mai înalt și cel mai rece continent din lume. „Odată cu trece­rea anilor, ești îndoctrinat ca cerce­tător să crezi că Antarctica este doar o bucată benignă de gheață”, declara de curând cercetătorul. „Trebuie să schimbăm această paradigmă, pentru că nu are sens. Avem o suprafață atât de mare de teren pe planeta noastră și atât de multă apă proaspătă și e imposibil să nu avem și viață acolo”. Lucru absolut real. Mult mai substanțial decât iluzo­riile și costisitoarele călătorii spre Marte. Până la Marte sau la îndepăr­tatele galaxii spre care se uită teles­copul Hubble, există atât de multe lucruri și locuri necunoscute chiar sub nasul nostru, pe Pământ. Vârful aisbergului Conform teoriei sale, detectarea microbilor în râurile subglaciare și primele foraje prin gheață pentru a ajunge la nivelul lacurilor este doar vârful proverbialului aisberg. „Fundul calotei de gheață a Antarcticii este lichid. Este cea mai mare mlaștină terestră și adăpostește o întreagă bio­­geochimie asociată acestei realități”, este de părere cercetătorul. Ideea că o întreagă lume există acolo unde nimeni nu bănuiește este mai tulbu­rătoare decât galaxiile despre care astrofizicienii spun că se ciocnesc, fără ca nimeni să-i poată contrazice. O întreagă lume aflată sub mii de metri de gheață așteaptă să fie stu­diată pentru a înțelege viața pe Pă­mânt. Ca să nu mai vorbim despre viața care există încastrată în ghețarii din Antarctica, trăind în nișe mi­croscopice între cristalele de apă în­ghețată în care persistă filme ultra­­subțiri de lichid. O lume misterioasă și fenomene care așteaptă să fie des­coperite și cercetate în cea mai mare suprafață de gheață din lume. John Priscu conduce aceste cercetări în SUDOK jocul săptămânii:# 47

Next