Magazin, iulie-decembrie 2013 (Anul 56, nr. 27-52)
2013-09-12 / nr. 37
MISTERUL VI. I V % Щ mătăsii naturale Numită regina țesăturilor, mătasea a cucerit prin eleganța sa oameni de tot felul, de la familiile regale până la oamenii de rând Designerul de modă al reginei britanice, Norman Hortnell, a creat rochiile de nuntă din mătase atât pentru Elisabeta а П а cât și pentru sora sa, prințesa Margaret Legendă și istorie Potrivit lui Confucius, istoria mătăsii naturale începe pe la 2640 Î.Hr. Una din legendele vremii spune că împărăteasa Li-Ling-Shi ar fi descoperit, din întâmplare că, puși în apă clocotită, coconii viermilor de mătase se desfăceau în fire. Ea ar fi introdus pentru prima oară creșterea viermilor de mătase, cultivarea duzilor și depănarea mătăsii pe mosoare. O altă legendă ne aduce în prim-plan o prințesă care ar fi observat viața viermilor de mătase, iar din acel moment, chinezii ar fi descoperit ritmul de viață al acestora și, pentru 3000 de ani, au păstrat cu strășnicie secretul. Monopolul chinezilor a fost atât de bine protejat încât romanii ignorau complet originea animală a mătăsii. Cercetătorii istorici au descoperit articole confecționate din mătase naturală cărora li se atribuie o vechime de peste 4700 de ani. După părerea dr. Ing. Paul Rochas, mătasea naturală a existat înaintea apariției omului și chiar a oilor. Această ipoteză a omului de știință amintit se bazează pe faptul că fluturele de mătase de dud, din specia Bombyx mori, face parte din marea clasă a insectelor се și au originea în timpuri preistorice. în Antichitate, grecii și romanii foloseau mătasea naturală, mai ales pentru articole de îmbrăcăminte destinate împăraților și nobililor, însă aceasta provenea tot din țările Asiei și era plătită cu greutatea ei în aur, fără a i se cunoaște originea. Treptat, secretul s-a răspândit, la început în Japonia, India, Persia și ceva mai târziu în Imperiul Roman: în secolul al Xll-lea, creșterea viermelui de mătase a fost introdusă în Palermo, apoi în Provence (secolul al XVI-lea). Obținerea firului de borangic Viermele de mătase (Bombyx mori) spre sfârșitul vieții se închide într-o construcție numită gogoașă iar firul de mătase (borangicul) este secretat de acesta prin cavitatea bucală și depus fără întrerupere în mai multe straturi. Cu cât învelișul este mai dens, cu atât gogoașa conține mai multă mătase. Firul produs în două zile și două nopți de viermele de mătase are lungimea de 1500 m. Depănarea firului de pe gogoașă este astăzi o operațiune automatizată. Culoarea mătăsii crude variază de la alb, la galben sau verzui auriu, fiind cea mai lucioasă fibră textilă naturală. Luciul său poate fi accentuat prin prelucrare. Firul de borangic^ poate fi vopsit și înainte și după ce a fost țesut, în secolul al Vll-lea, arabii, cucerindu-i pe persani, au pus mâna pe industria lor de mătase, ceea ce a dus la răspândirea sericiculturii (creșterea viermilor de mătase) și a țesăturilor de mătase în Africa, Sicilia și Spania. O adevărată revoluție în tehnica țesătoriei s-a produs când, în 1804, Jacquard a perfecționat metoda producerii țesăturilor cu model, folosind cartele perforate. Deși cea mai mare parte a mătăsurilor se obțin în China și India, creatorii de modă din Italia și Franța încă dețin supremația prin creațiile din mătase. Primul fir sintetic a fost brevetat de Hilaire Bernigaund de Chardonnet în 1884: mătasea artificială sau mătasea Chardonnet. Cercetările omului de știință au început atunci când în urma unei epidemii, creșterea viermilor de mătase nu mai era posibilă. Cum aceștia își creează coconul din celuloza aflată în frunzele de dud, Chardonnet avut ideea de a folosi o soluție de nitroceluloză, recent descoperită. Hainele confecționate din această țesătură artificială erau ușor inflamabile, drept care, a fost denumită, cu umor malițios, „mătasea soacrei”. Cu toate aceste descoperiri, mătasea naturală nu are rival. După cum preciza și custodele Muzeului Mătăsii din Yokohama (Japonia), „în pofida progreselor științifice de azi, mătasea nu a putut fi sintetizată. Cunoaștem totul despre ea, de la formula ei moleculară la structură. Totuși nu o putem copia. Asta numesc eu misterul mătăsii”. Fascinația acestei țesături rămâne o atracție până în zilele noastre. IOANA FLORIA Mătasea nu are rival î l)în0i]L л j „Aparent situația (clădirii) pare să fie...”. Este o exprimare pe care am auzit-o de multe ori — din nefericire chiar pe unele posturi tv — fie că era vorba despre o construcție, un câmp de rapiță, o piață de flori, o școală, o mașină sau orice altceva. Greșeala, un pleonasm dintre cele mai evidente, este cauzată atât de slăbirea autocontrolului cât și de cunoașterea mai puțin corectă a celor două cuvinte. Adjectivul „aparent” este definit în dicționar drept: „Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată”, în dreptul verbului „a părea”, dicționarul menționează: „A da impresia, a crea iluzia, a avea aparența de...”. Așadar în exemplul citat exprimarea corectă ar fi fost, fie eliminând cuvântul aparent, fie spunând ceva mai simplu „Aparent, situația clădirii , este...”. (I.S.) Nr. 37 (2010) din 12 septembrie 2013 Insulele Ш [UNK] [UNK]&Ш [UNK]с [UNK] [UNK] Pacificului Protest se scufundă vehement Populațiile din insulele amenințate de ridicarea nivelului oceanelor sunt disperate. Soluția identificării de pământuri unde și-ar putea găsi refugiul cei evacuați în cazuri extreme se izbește de nenumărate bariere. Cei de Scut în acest context? Pot fi convinse țările lumii să reducă emisiile de gaze cu efect de seră care accentuează încălzirea climatică, unul dintre efecte fiind ridicarea nivelului oceanelor? Statele insulare din Pacific au făcut recent acest demers în cadrul unui forum care a avut loc în Majuro, capitala arhipelagului Marshall. Autoritățile insulelor sosite în pirogi au fost întâmpinate de localnici înarmați cu sulițe și săbii care dansau pe ritmuri tradiționale. După mai multe dezbateri care au avut loc a fost redactată o moțiune adresată ONU pentru a „remobiliza comunitatea internațională” în lupta împotriva poluării. O problemă mondială care, probabil, nu se va rezolva niciodată. Insularii sunt conștienți de acest lucru, dar singura lor consolare este speranța... Intr-un recent comunicat, o organizație Greenpeace a luat atitudine împotriva forajelor petroliere executate de ruși în largul coastelor de nord ale țării din Arctica după ce o navă spărgător de gheață a fost împiedicată să înainteze spre zona maritimă unde se efectuau, legal, forajele. Autoritățile ruse locale au devenit agresive în momentul în care ecologiștii au încercat să se apropie în bărci pneumatice pentru a filma și fotografia instalațiile de foraj. Rezervele de petrol și gaz din această zonă arctică reprezintă pentru Rusia o axă prioritară de relansare a economice, miza fiind, așadar, uriașă. In protestul înaintat guvernului rus, Greenpeace a evocat, dincolo de modul „inospitalier” în care au fost abordați membrii aflați în misiune, faptul că forajele bulversează ecosistemele oceanice, amenință viața urșilor polari, a narvalilor, mai ales în cazul unei foarte posibile maree negre care va fi imposibil de înlăturat. Conducerea organizației a menționat totodată că va trimite o flotă în zonă și că toate agențiile Greenpeace din lume vor face demersuri pe lângă guvernele lumii, în speranța că vor interzice acest tip de activități în Arctica. DORIN MĂRAN Ziua de 20 august 2013 ar trebui marcată cu negru în calendar, deoarece ea indică momentul în care noi, toți locuitorii planetei Pământ am epuizat resursele naturale pe care le poate produce Terra pentru întregul an, medie, ar fi nevoie cam de... un Pământ și jumătat slăbite pentru a răspunde nevoilor celor vreo 7 miliard_1 eLleLlde de oameni, iar „datoria”, pe care niciodată nu o vom putea plăti, crește după binecunoscutele tertipuri bancare de îndatorare a clientului. Acest lucru reiese clar din raportul anual al ONG-ului Global Footprint Network, care își concentrează calculele pe problemele legate de alimentație, materiile prime sau absorbția de deșeuri și de bioxid de carbon. Momentul amintit este numit „Overshoot Day”, deci ziua din an când omenirea depășește prin consum ceea ce natura este capabilă să regenereze fără a rămâne în pagubă, cum s-ar spune. De acum, până la sfârșitul anului, consumăm „pe credit”, în detrimentul planetei. Altfel spus, de pildă, tot peștele pescuit în cele peste 4 luni din an rămase și întreaga poluare ce vine din partea „civilizației” umane nu vor putea fi înlocuite sau absorbite de Terra. Din păcate, în fiecare an această zi neagră vine din ce în ce mai devreme: în anii ’80, ea se situa la mijlocul lunii noiembrie; în anii ’90 - în octombrie; în 2000 - în septembrie, iar în 2012 deja se ajunsese la 23 august. Și iată, anul acesta am mai dat înapoi cu 3 zile. Organizația amintită și o parte din mass-media occidentală denunță nivelul de trai general tot mai prost al populației mondiale și din ce în ce mai slab susținut de cei puțini, dar foarte puternici, care decid soarta celor foarte mulți și sărăciți. Potrivit studiilor realizate în acest sens de-a lungul ultimelor decenii, dacă fiecare locuitor al planetei ar trăi la fel ca un cetățean american obișnuit, din pătura medie, ar fi necesare 4 planete Pământ pentru a le acoperi consumul, iar dacă s-ar trăi ca în China, pretențiile ar scădea la 1,2 Terre, în momentul de față, 80% din populația planetei trăiește în țări care consumă mai mult decât pot reînnoi propriile lor ecosisteme. în acest sens, exemplul cel mai edificator este Japonia, care, dacă nu ar depinde decât de propriile sale resurse, ar avea nevoie în total de... 7 Japonii, pentru a se asigura un consum durabil. La nivel global ne aflăm pe o traiectorie ce va face ca, înainte de mijlocul secolului XXI, omenirea să aibă nevoie de resursele a două planete Pământ, dar și atunci datoriile vor fi în creștere accelerată. Pe scurt, analiștii mai lucizi ai fenomenului pun degetul pe rană: „Deficitele ecologice și financiare sunt cele două fețe ale uneia și aceleiași monede. Pe termen lung, nicio țară nu va face față uneia dintre cele două, fără să țină cont și de cealaltă.” Din păcate, asemenea concluzii realiste nu sunt niciodată auzite în turnurile de fildeș ori în buncărele antiatomice ale bogaților lumii. ADRIAN NICOLAE POPESCU PĂMÂNTENII trăiesc pe datorie! . Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. Г [UNK]ЕПТ [UNK] [UNK]'М! înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1/40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața sei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU - Președintă GEORGE CUȘNARENCUAdministrator NICUȘOR DINCĂ - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.64 Paul Ioan, Dorin Măran, Irina Stoica, Ioana Floria, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu ECHIPA DE SERVICIU: Responsabil de număr: Dorin Măran Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel/Fax: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel/Fax: 021.317.89.65 Nicușor Dincă (director) 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont: R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Țiriac Bank SA - Sucursala Panduri Cont R 024 BNCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R - Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: » ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel Fax: 021.317.89.66 GEORGE CUȘNARENCU Redactor șef DOREL DORIAN, ADRIAN HORJA, PAUL IOAN Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editoriala „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, București, România Fax: 021.317.89.66 TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: .MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. Tiparul: INTACT S.A.J