Magazin, iulie-decembrie 2014 (Anul 57, nr. 27-52)

2014-09-11 / nr. 37

у [UNK] #agazh Ш [UNK]ЯЛ MAIESTĂTILE LOR, cele cu sânge verde vorbind despre copacii de pe teritoriul României, mulți ar fi poate tentați să amintească masacrul barbar al pădurilor carpatine, care a îmbogățit mulți cetățeni români, inclusiv politicieni, dar și venetici veniți de peste mări și țări. Totuși, astăzi ne vom opri la un subiect pe cât de sensibil, pe atât de frumos: arbori celebri din țara noastră. Firește, notorietatea le vine de la asocierea existenței lor cu personalități ale istoriei și culturii naționale ori cu evenimente istorice marcante, dar și propriei lor „prestanțe”. Teiul lui Eminescu este, foarte posibil, cea mai cunoscută asemenea „personalitate” vegetală de la noi. Se află în Parcul Copou din Iași, iar specialiștii i-au stabilit oficial vârsta: ținând cont și de înscrisuri istorice, se crede că a fost plantat în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, în 1556. Parcul a fost realizat abia în 1833, iar teiul a fost „iertat” de proiectantul acestuia, Gheorghe Asachi, pentru că avea o ținută impresionantă și impunătoare. Se spune că sub coroana sa generoasă Eminescu stătea ore în șir, iar un fel de legendă îl identifică în poezia „Dorința” cu binecunoscutul tei al îndrăgostiților. Totuși, în treacăt fie spus, mai trăiesc în zonă tei și mai bătrâni, veteranul, aflat în curtea Mânăstirii Bârnova, având nu mai puțin de 674 de ani! Gorunul lui Horea grăiește despre vremuri de mare restriște. Este un stejar de deal vechi de circa 400 de ani, cu circumferința de 9 metri, aflat în locul numit „Panteonul Moților” din satul hunedorean. Sub coroana sa, în anul 1784, i-a chemat la luptă pe moții adunați, îndemnându-i la răscoală. In apropierea gorunului aflat în cimitirul satului, la vreo 30 de metri mai la nord, odihnește „crăișorul”. Pentru a fi protejat de distrugere, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oțel și cimentat în interior, iar trunchiul a fost retezat la înălțimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală. Coroana gorunului a fost doborâtă de o furtună puternică, în vara anului 2005. „Părul meșterului Nicu ” este situat la marginea comunei Pitaru, locul nașterii lui Nicolae Grigorescu. Demult, aici se afla casa părinților marelui pictor, dar a dispărut, nemaifiind restaurată. A rezistat timpului doar un păr bătrân, singuratic și scorburos, ale cărui roade erau foarte iubite de Nicu - viitorul pictor. Se spune că de sub ramurile lui, copilul privea care cu boi trecând pe uliță, ciobanii cu turme de oi, țărănci aducând apă de la izvor, imagini ce i-au inspirat creația de mai târziu. Ulmul lui Tudor se află în satul gorjean Vladimiri din apropierea râului Gilor. Printre arborii de pe dealul Hurezanilor s-a păstrat acest arbore despre care bătrânii spun că a fost martorul unui moment important al istoriei noastre: aici, Tudor Vladimirescu și-a adunat prima ceată de panduri, în anul revoluționar 1821. Ne oprim deocamdată aici cu evocarea respectabililor noștri „frați” cu sânge verde, sperând că, atâta timp cât pe meleagurile românești vor mai exista și păduri, nici istoria noastră nu se va sfârși în nămolul unor vremuri vitrege. Din/dintre De multe ori auzim în jurul nostru spunându-se, cea mai talentată din surorile ei” sau „E cel mai înțelept din bărbații familiei”. Cu toate că am mai scris despre acest gen de greșeli ne-am simțit obligați să revenim, pentru că nu am observat corectări în sensul respectiv. De fapt, greșeala este cauzată de confuzia din/dintre. Regula de folosire a acestora este foarte simplă: din se utilizează cu singularul iar dintre cu pluralul. Spunem „Este cea mai frumoasă din clasă”și „Este cea mai frumoasă dintre fetele clasei”. Așadar, în exemplele noastre prepoziția care trebuia folosită era „dintre”și nu”,din”. (I.S.) . Nr. 37 (2961) din 11 septembrie 2014 CEnsidoscop întâlniri fatale Cubomeduzele, cunoscute și sub denumirea de meduzecutie, sugerată de „umbrela” în formă de cub care le împodobește corpul, este cea mai veninoasă creatură gelatinoasă dintre toate speciile de meduze care au proliferat alarmant în ultimii ani. Veninul acestei specii, unul dintre cele mai periculoase din regnul animal, în contact cu omul, pătrunde în vasele sangvine și limfatice provocând paralizia mușchilor aparatului respirator și a celor cardiaci. Se estimează ca înțepăturile provoacă anual în lume decesul a aproximativ 50 de persoane. Meduzele frecventează apele calde din Filipine, Thailanda, Noua Guinee și Malayzia. Ultimul caz letal a fost semnalat la sfârșitul lunii august în apele insulei thailandeze Koh Phangan, victima fiind un copil — francez — de 5 ani, nesupravegheat, care a atins o astfel de meduză la câțiva metri de mal. Marea migrație Din celebra și vasta rezervație Kruger din Africa de Sud, aflată la frontiera cu Mozambic, țara principală „furnizoare” de braconieri, vor fi evacuați sute de rinoceri pentru a fi salvați de acești exterminatori. Cu toate că au fost desfășurate periodic forțe militare, anihilarea acestora nu a fost posibilă întrucât braconierii recurg la strategii foarte bine puse la punct, la informatori. Pe de altă parte, dispun de elicoptere, mașini puternice și rapide și de armament. Noile destinații vor fi rezervații mai mici și mai ușor de supravegheat din țară și străinătate. Ultimul recensământ realizat anul trecut indica un număr cuprins între 8400 și 9600 de rinoceri, în primele luni ale acestui an au fost ucise 920 de exemplare din Africa de Sud dintre care 370 se aflau în rezervația Kruger. DORIN MĂRAN Ce poate fi mai important, pentru populația unei țări acoperite în proporție de 95% de nisipuri și bântuite de seceta aducătoare de foame și de moarte, decât apa? Ne referim, concret și departe de orice conexiune politică „periculoasă”, la mult-încercata națiune libiană, până nu demult condusă de un lider declarat brusc dictator de către marii conducători ai lumii occidentale, cei care nu cu mult timp înainte îi erau aproape prieteni, gata să-i onoreze ospitalitatea adăptând în bizarul lui cort: nu un beduin oarecare, ci fostul președinte, cel sortit unui omor ritualic atroce, cu valoare de exemplu și în fond meritat, cel puțin din perspectiva nenumăratelor victime, de ambele sexe, ale fanteziilor lui sexuale maladive până la demență... „Nilul” subteran Niciodată în mass-media din România (și, se pare, insignifiant de puțin prin Vest) nu s-a vorbit însă despre ceea ce specialiștii recunosc a fi cea mai mare magistrală acvatică artificială de pe planetă — de altfel, supranumită „A 8-a minune a lumii” — finalizată în 2010 de Libia, cu finanțare exclusiv libiană! „Necunoscutul" proiect menit să dea viață unei părți din nordul Saharei, realizat cu specialiști sud-coreeni, se bazează pe rezerve subterane de apă imense, captate în peste 480 de puțuri de mare adâncime (500-800 metri). Rețeaua de conducte îngropate în pământ, cu diametrul de 4 metri, ar avea în final circa 4.000 de kilometri și ar asigura apă pentru întreaga țară. Toate echipamentele „marelui râu artificial” (Great Manmade River— GMR) au fost realizate în Libia. Costul total al lucrării a fost unul imens— 25 miliarde de dolari— acoperit fără împrumuturi la FMI și Banca Mondială, dar prețul apei „sahariene” este de numai 0,35 $/mc, comparativ cu cei 3,75$/mc cât ar fi costat apa de mare desalinizată, idee încurajată de mari grupuri financiare mondiale. Cum „incomod", nu? (Alte) victime colaterale S-a estimat că Libia depinde în proporție de 98% de apele subterane, ceea ce înseamnă că GMR asigură practic viața populației acestei țări. Dar, oare, pentru cei ce conduc și decid destinul lumii, cei circa 6,5 milioane de oameni mai contează altfel decât ca eventuale victime colaterale într-o conflagrație economică globalizată? Nu e o întrebare lipsită de sens. Kaddafi, spuneam, a primit o răsplată pentru crime de care, altfel, se fac vinovați și mulți alți potentați ai zilelor noastre. Totuși, sub regimul său s-a construit „marele râu’ ce ar putea transforma nisipurile nord-africane în grădini, în stadiul său final, proiectul a fost inaugurat pe 1 septembrie 2010. Pe 19 martie 2011, o coaliție multistatală a NATO a demarat o amplă acțiune militară împotriva Libiei. Invocându-se protecția civililor (sici), bombardamentele aviatice au distrus segmente importante din conductele GMR, precum și uzina Maria El Brega, cea în care se construiau și se reparau tuburile „râului subteran”. Spunea cineva că în prezent, dar mai ales în viitorul apropiat, nu petrolul va fi mai valoros decât aurul, ci apa, un adevăr cutremurător, dar de necontestat. Se mai zice că puterea o deține cu adevărat cel care deține informația: un alt adevăr terifiant pentru omenire, dacă observăm cine gestionează informațiile reale. Și, ca să rămânem aproape de sfera subiectului de față, să recunoaștem că tuturor ne este sete. De câteva ori pe zi! Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU Și nouă ne este sete!... Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 140/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața ^esent^^^^Acod^013701^^ CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BĂTRÂNEANUPreședintă GEORGE CUȘNARENCU - Administrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.64 Paul Ioan, Dorin Mâran, Irina Stoica, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu ECHIPA DE SERVICIU: Responsabil de număr: Dorin Maran Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel/Fax: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel/Fax: 021.317.8965 Nicușor Dincă (director) 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont: R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Țiriac Bank SA - Sucursala Panduri Cont R024 BNCB 0072 M96 8985 0001 B.GR. - Secto 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel Fax: 021.317.89.66 GEORGE CUȘNARENCU Redactor șef DOREL DORIAN, ADRIAN HOAJĂ, PAUL IOAN Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin” S.R.L. Piața Fiemei Libere nr.1, sector 1, București, România Fax: 021.317.89.66 Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: =4 „MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul, INTACT S.A.