Magazin, ianuarie-iunie 2017 (Anul 60, nr. 1-26)

2017-01-26 / nr. 4

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT îmbălsămaților Anul care s-a încheiat a adus pentru umanitate un număr de tehnologii ale căror prime aplicații sunt așteptate să-și facă simțită prezența în viitorul apropiat, începând chiar din acest an. S­itul Scientific American, preluat de Agerpres, a prezentat un clasament al celor mai spectacu­loase tehnologii ale vi­itorului, de la automobilele au­tonome (despre care am scris și noi în câteva rânduri anul tre­cut) și progresele optogeneticii în domeniul neurologiei, până la dezvoltarea sistemelor de inteli­gență artificială (AI). Iată câteva exemple. Mașinile fără șofer Despre dezvoltarea acestei tehnologii scriam că e promiță­toare, dar problemele sunt deo­camdată mai mari și mai nume­roase decât soluțiile de depășire a lor. Testele mașinilor fără șo­fer, sau „vehicule autonome” cum sunt ele numite mai pom­pos, se fac doar în poligoane speciale, nu sunt pregătite pen­tru ieșirea în traficul „adevărat” și asta din cauza milioanelor de variabile, cărora o mașină fără șofer ar trebui să le facă față, in­clusiv a hazardului. Primul de­ces petrecut chiar cu un aseme­nea vehicul ieșit pe o autostradă n-a întârziat să apară. Probabil că, după entuziasmul exagerat al testelor de început, acum ve­hiculele autonome se îndreaptă spre ceea ce se numește „sigu­ranța crescută în trafic”. Cu alte cuvinte, automobile­le autonome renunța la visele spectaculoase și se concentrează pe o siguranță a conducerii în trafic în care șoferul nu dispare, ci este înlocuit de un fel de pilot automat (asemănător cu cel din cazul avioanelor) pe unele sec­toare ale drumului. Cum în această industrie a automobilului, nu s-au produs revoluții specta­culoase, conceptul de „vehicul autonom” este numit de promo­tori un fel de „revoluție 2.0”, adică trecerea de la vehicule conduse de oameni la vehicule care se conduc singure. Impactul pe termen lung pe care această nouă categorie de ve­hicule îl va avea asupra societă­ții în ansamblul său rămâne greu de prevăzut, așa cum e greu de prevăzut da­că proiectul mașinii fără șofer este u­­nul fezabil și va prinde contur vreo­dată în vari­anta în care este gândit azi. Și asta în primul rând din cauză că el face apel la folosirea Inteligen­ței Artificiale și a Internetului care deocamdată nu sunt prote­jate de o siguranță cibernetică, existând oricând pericolul ca întregul control asupra sistemu­lui să fie preluat de terțe persoa­ne chiar în timpul condusului. Tehnologic, putem vorbi de re­zultate încurajatoare, Google, dar nu numai această companie, testând prototipuri de vehicule fără șofer de mai mulți ani. Aceste vehicule sunt capabi­le să proceseze volume mari de date culese de sistemele radar de la bord, de camerele video cu care sunt dotate, de sistemele cu ultrasunete pentru păstrarea dis­tanței, sistemele GPS și hărțile actualizate online pentru a navi­ga și pentru a răspunde adecvat și în timp real la situațiile mereu în schimbare din trafic, fără a fi necesară implicarea umană. Numai că trecerea la auto­mobilele care se conduc singure va fi (sau nu) făcută prin imple­mentarea constantă a unor dis­pozitive și subansambluri din ce în ce mai inteligente pe automo­bilele obișnuite. Unii producă­tori au dotat deja ultimele gene­rații de automobile cu sisteme de parcare automată, de menține­re automată a benzii de mers, frâ­nă de urgență sau cu sisteme se­­mi-autonome de control al croa­zierei. In octombrie trecut, spre exemplu, Tesla Motors a pus la dispoziția clienților care și-au cumpărat automobile Tesla un pachet software a cărui instalare permite o formă limitată de pilot automat. Dar să nu uităm: când vorbim de software implemen­tat trebuie să avem în vedere că el poate fi piratat, adică controlat de alte persoane care pot prelua comenzile vehiculului! Nano-obiecte inteligente în acest domeniu vorbim inevitabil despre ceea ce se nu­mește Internetul Lucrurilor (IL), acele tehnologii care vor să transforme toate dispozitivele casnice în tehnologii inteligente, controlate prin Internet. Acest lucru nu poate fi posibil fără existența senzorilor nano, senzo­rii la scară nanometrică, sufici­ent de mici pentru a circula prin fluxul sanguin sau pentru a fi integrați direct în materialele de construcție. Aceștia pot condu­ce medicina, domeniul energe­tic, dar și multe alte domenii și sectoare, spre o dimensiune cu totul nouă în viitor. Internetul lucrurilor, construit din micro­­senzori ieftini și microprocesoa­re cuplate la mici surse de ener­gie și la antene wireless, extinde a cancerului cu rapiditate universul online în afara calculatoarelor și dispo­zitivelor mobile, spre obiecte de multe ori prozaice cum ar fi ter­­mostate, automobile, sisteme de închidere a ușilor și ferestrelor sau chiar sisteme de monitori­zare a animalelor de casă. Noi dispozitive din IL sunt anunțate aproape zilnic, iar ana­liștii se așteaptă ca până în 2020 nu mai puțin de 30 de miliarde de astfel de obiecte inteligente să fie funcționale. Uneori, lu­crurile sunt mult mai spectacu­loase: unii dintre cei mai perfor­manți nanosenzori din prezent au fost realizați cu instrumente­le biologiei sintetice pentru a modifica organisme unicelulare, așa cum sunt bacteriile. Obiectivul în acest domeniu este de a concepe biocomputere simple care să folosească ADN- ul și anumite proteine. Compa­nia Synlogic din Cambridge, Massachusetts (SUA), comer­cializează deja lanțuri de bacte­rii probiotice cu capacități com­putaționale simple ce pot fi fo­losite împotriva unor afecțiuni metabolice rare. Dincolo de me­dicină, astfel de nanosenzori ce­lulari pot fi folosiți și în agricul­tura sau în industria farmaceu­tică. Numeroși nanosenzori au fost realizați din materiale non­­biologice, așa cum sunt nanotu­­burile din carbon. Pentru că sunt extrem de mici, nanosenzorii pot colecta informații din milioane de puncte diferite. Controlul wifi al nervilor Susținută și îmbunătățită continuu prin dezvoltarea mi­­crocipurilor wireless, optogene­­tica poate oferi noi căi de trata­«Sufletul e ca fierul.­­ Nu poți lucra cu el până nu l-ai încălzit» Nicolae Parga­ment pentru maladii precum Parkinson sau împotriva de­presiei. Apariția domeniului op­togeneticii a accelerat substan­țial ritmul progresului înregis­trat în neurologie. Experimentele au fost însă limitate de problema introduce­rii luminii adânc în țesutul ce­rebral. Insă în prezent, o nouă generație de microcipuri ultra­­subțiri și foarte flexibile, fiecare dintre ele nu mai mare de un neuron, este testată prin injecta­re pentru a trece nervii sub con­trol wireless. Astfel de micro­cipuri minim-invazive pot fi in­troduse adânc în țesutul cere­bral. Domeniul optogeneticii a deschis deja noi uși pentru tra­tarea unor afecțiuni neurologice precum maladia Parkinson, du­rerile cronice, cecitate și depre­sie. Neurochimia creierului este importantă pentru anumite afec­țiuni neurologice, motiv pentru care medicamentele pot amelio­ra simptomele până la un anu­mit punct. Acolo unde este afec­tat circuitul electric neuronal de mare viteză, optogenetica pro­pune noi căi de tratament. Spre exemplu, studii recente susțin că, în unele cazuri, terapia non­­invazivă cu lumină care blo­chează anumiți neuroni poate trata durerile cronice, oferind o alternativă binevenită la pericu­loasele medicamente bazate pe opiacee. Maladiile și disfuncțiile neu­rologice afectează 1 din 4 oa­meni la nivel global, iar afecțiu­nile psihiatrice reprezintă prin­cipala sursă de dizabilitate pen­tru oameni, condiții în care pro­misiunile aduse de noul dome­niu al optogeneticii par mai mult decât fascinante. Femina club­ ule Dosarele frumuseții „Ritual" de iarnă LEGIUNEA SECRETA Noi tehnologii pentru 2 Pentru dumneavoastră, doamnă După 50 de ani...

Next