Magazin, iulie-decembrie 2018 (Anul 61, nr. 27-52)

2018-11-22 / nr. 47

SERIE NOUĂ - 1427 • ANUL LXI • 22 NOIEMBRIE 2018 • 16 PAGINI • 2 SE Nr. 47 (3177) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SAPTAMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă Alimente pe care ar trebui sa le evitat! Dosarele frumuseții Fondul de ten cel mai util И SE PETRECE IN CREIERUL NOSTRU atunci când suntem invadați de un po­top de informații în fiecare clipă? Cum reacționează creierul pentru a ieși din criză și ce putem face noi ca să-l mena­jăm? Paradoxul progresului în ciuda impresiei generali­zate, progresul tehnologic a a­­tras mereu și critici nu doar aplauze. Când au apărut motoa­rele cu aburi, specialiștii anun­țau sfârșitul lumii. La fel, când au fost construite primele loco­motive. La fel, cu primele avi­oane, apoi la fel cu calculatoa­rele, internetul, telefoanele mo­bile. Toate aceste tehnologii e­­rau menite să ne facă viața mai ușoară, și ne-au făcut-o, deși ele au adus mereu și o sumedenie de complicații, unele de-a drep­tul majore. Acesta ar fi parado­xul progresului. Gloria Mark, cercetător în psihologie a Universității Cali­fornia, Irwing, a cercetat stresul informatic la angajații mai mul­tor companii: „O agenție ameri­cană a făcut un experiment pen­tru a determina care sunt efec­tele email-urilor asupra perso­nalului. Unui angajat i s-a blo­cat email-ul timp de 5 zile. Re­zultatul? S-a constatat o creștere a contactelor directe între anga­jați. Iar email-ul este primul res­ponsabil de stresul la birou. Am descoperit că, cu cât crește tim­pul dedicat schimburilor de email-uri, productivitatea scade, indiferent de domeniul de mun­că digitală”. Observațiile Gloriei Mark sunt valabile și la alte categorii care utilizează informația digi­tală: „Aceleași efecte și în cazul Generației 2000, cea care s-a născut în era digitală și s-a dez­voltat utilizând tehnologia digi­tală. Capacitatea lor de a rămâne concentrați asupra ecranului unui telefon este de 45 de se­cunde, în comparație cu anul 2005, când aceasta era de 3,5 minute în cazul angajaților din domeniul digital și care, oricum, ajunsese la 1,15 minute în 2015. Și multitasking-ul (acțiuni mul­tiple), са [UNK]е a devenit tot mai obiș­nuit în epoca noastră digitală, creează stres și bum-out. Ce șanse avem să facem față acestui flux de informații care crește fără încetare? Și cum face față creierul nostru acestei tor­turi digitale a picăturii chine­zești? Una sau mai multe acțiuni? Stephane Buffat, cercetător militar care studiază stresul pro­vocat piloților de factori digitali. Ideea este să se descopere dacă se înregistrează erori sau nu în pilotaj atunci când apar fluxuri de informații rapide. Concluzia: modul multitasking reduce per­formanțele chiar și la un pilot experimentat. Și atunci, ce se petrece în cre­ierul nostru când îndeplinim mai multe acțiuni în același timp? Și care este impactul multitasking asupra atenției noastre? Vorbim, deci, despre atenție, întrebarea sosim rețeaua de neuroni ai lim­bajului și cele două acțiuni su­praîncarcă rețeaua. Dacă se mai adaugă și conversațiile colegilor, sunetele muzicale, situația de­vine și mai critică. Toate acestea perturbă atenția. Noroc că cre­ierul poate să reducă, să inhibe volumul semnalelor neimpor­tante pentru a ne putea concentra pe o singură activitate. Așadar, inhibarea este indispensabilă. Or două sau mai multe acțiuni perturbă această inhi­bare. Ce putem face? Tre­buie să învățăm să rezis­tăm solicitărilor multi­­tasking-ului și asta de la vârste fragede, prin creș­terea nivelului de aten­ție. Asta se face prin ac­țiunea inversă, adică acțiuni derulate una du­pă alta, câte un obiectiv după altul. Atenția se educă și se antrenează ca un mușchi. Asta în ciuda faptului că instrumentele digitale ne invadează viața și so­licită la maximum aten­ția noastră. Antrenarea atenției poate face față invaziei digitale. Dar cât poate creierul rezista în acțiunea de respingere a fluxului de informații digitale externe? Pentru Francis Eustache de la Inferm, Caen, Franța lucrurile par simple: „Este important să acordăm creierului nostru posi­bilitatea de a se deconecta. So­licitările dispozitivelor digitale permanente împiedică creierul de a face pauze atunci când are nevoie. Există totuși o rețea de neuroni pentru care aceste pau­ze sunt indispensabile. E vorba de rețeaua numită par default, o rețea care se activează atunci când creierul este în repaus, când creierul nu trebuie să facă față unor acțiuni stringente. Când aparent nu suntem prea activi, creierul nostru acționea­ză, dar într-un mod diferit. Re­țeaua par default face toată trea­ba atunci când nu suntem con­centrați pe o acțiune precisă, cum ar fi să calculăm sau să citim un mail. Această rețea ocupă mai multe regiuni ale creierului”. în lucrările lui Francis Eus­tache, rețeaua par default joacă un rol fundamental atât pentru memorie, cât și pentru integra­rea în societate. Pentru asta este important să facem pauze în ac­tivitatea noastră digitală, susține cercetătorul, este aceasta: putem face două activități în același timp? Și cu ce preț? Rezultatele cercetărilor arată că, atunci când facem două ac­tivități concomitente, atenția noastră scade. Asta se întâmplă în cazul în care, de pildă, vor­bim la telefon și citim sau scri­em un email în același timp. F6­99 AZI TRĂIM ÎNTR O ERĂ PARADOXALA, ÎN CARE INSTRUMENTELE DIGITALE CARE AR FI TREBUIT SĂ NE FACĂ VIATA MAI UȘOARĂ NE PUN LA ÎNCERCARE CREIERUL, MAI MULT CA NICIODATĂ, OBLIGAT SĂ FACĂ FAȚĂ UNEI SUPRAÎNCĂRCĂRI INFORMAȚIONALE. ' / fovniAi-nnuwt Invazia dispozitivelor digi­tale este o dependență căreia noi nu îi putem face față, chiar dacă creierul vrea să facă o pauză din când în când. Și atunci, de unde vine dorința de a ne conecta la internet? De a dori să accesăm informațiile cu orice preț? Mecanismele sunt exact ca în cazul dependenței de alcool sau de droguri? Memoria trebuie menajată Explicația cercetătorului Fran­cis Eustache ar fi aceasta: „Avem în creier neuroni numiți circuite ale recompensei a căror menire este de a memoriza ceea ce ne face plăcere. De fiecare dată când ne face plăcere când bem, când și ce mâncăm, ei memorează. Circuitele reacționează și la alte lucruri fără a ajunge la depen­dență, de pildă, reacționează la ceea ce e nou, cum ar fi informa­ția. Și cum telefonul oferă infor­mații noi în fiecare clipă, atunci sunt stimulate circuitele recom­pensei. Aceste aparate sunt su­ficient de puternice pentru a sti­mula circuitele recompensei. Ca și drogurile, dispozitivele digitale activează circuitele recompensei, dar cu excepția unor afecțiuni, nu putem vorbi despre dependența în sensul medical al termenului putem vorbi, mai degrabă, de un comportament excesiv.” Alți cercetători încearcă ex­perimentarea unor programe care să rezolve problema supra­încărcării memoriei. Când creie­rul nostru este încărcat, am pu­tea primi, de exemplu, doar re­zumatul succint al unui mail, iar atunci când creierul este mai pu­țin ocupat, să primim mailul in­tegral. In acest fel ne-am putea menaja creierul în perioadele „de vârf’. Pe de altă parte, asta înseamnă o invazie digitală su­plimentară în intimitatea creie­rului nostru, spun alți cercetă­tori. Ar trebui, dimpotrivă, ca tehnologia digitală se se adapte­ze la modul nostru nativ de gân­dire, spune Gloria Mark. In concluzie: Ar trebui să li­mităm invazia nefastă a infor­mațiilor digitale, să nu lăsăm atenția să fie afectată de tehno­logie și să inventăm dreptul de deconectare. GEORGE CUȘNARENCU

Next