Magazin, iulie-decembrie 2018 (Anul 61, nr. 27-52)
2018-11-22 / nr. 47
SERIE NOUĂ - 1427 • ANUL LXI • 22 NOIEMBRIE 2018 • 16 PAGINI • 2 SE Nr. 47 (3177) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SAPTAMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă Alimente pe care ar trebui sa le evitat! Dosarele frumuseții Fondul de ten cel mai util И SE PETRECE IN CREIERUL NOSTRU atunci când suntem invadați de un potop de informații în fiecare clipă? Cum reacționează creierul pentru a ieși din criză și ce putem face noi ca să-l menajăm? Paradoxul progresului în ciuda impresiei generalizate, progresul tehnologic a atras mereu și critici nu doar aplauze. Când au apărut motoarele cu aburi, specialiștii anunțau sfârșitul lumii. La fel, când au fost construite primele locomotive. La fel, cu primele avioane, apoi la fel cu calculatoarele, internetul, telefoanele mobile. Toate aceste tehnologii erau menite să ne facă viața mai ușoară, și ne-au făcut-o, deși ele au adus mereu și o sumedenie de complicații, unele de-a dreptul majore. Acesta ar fi paradoxul progresului. Gloria Mark, cercetător în psihologie a Universității California, Irwing, a cercetat stresul informatic la angajații mai multor companii: „O agenție americană a făcut un experiment pentru a determina care sunt efectele email-urilor asupra personalului. Unui angajat i s-a blocat email-ul timp de 5 zile. Rezultatul? S-a constatat o creștere a contactelor directe între angajați. Iar email-ul este primul responsabil de stresul la birou. Am descoperit că, cu cât crește timpul dedicat schimburilor de email-uri, productivitatea scade, indiferent de domeniul de muncă digitală”. Observațiile Gloriei Mark sunt valabile și la alte categorii care utilizează informația digitală: „Aceleași efecte și în cazul Generației 2000, cea care s-a născut în era digitală și s-a dezvoltat utilizând tehnologia digitală. Capacitatea lor de a rămâne concentrați asupra ecranului unui telefon este de 45 de secunde, în comparație cu anul 2005, când aceasta era de 3,5 minute în cazul angajaților din domeniul digital și care, oricum, ajunsese la 1,15 minute în 2015. Și multitasking-ul (acțiuni multiple), са [UNK]е a devenit tot mai obișnuit în epoca noastră digitală, creează stres și bum-out. Ce șanse avem să facem față acestui flux de informații care crește fără încetare? Și cum face față creierul nostru acestei torturi digitale a picăturii chinezești? Una sau mai multe acțiuni? Stephane Buffat, cercetător militar care studiază stresul provocat piloților de factori digitali. Ideea este să se descopere dacă se înregistrează erori sau nu în pilotaj atunci când apar fluxuri de informații rapide. Concluzia: modul multitasking reduce performanțele chiar și la un pilot experimentat. Și atunci, ce se petrece în creierul nostru când îndeplinim mai multe acțiuni în același timp? Și care este impactul multitasking asupra atenției noastre? Vorbim, deci, despre atenție, întrebarea sosim rețeaua de neuroni ai limbajului și cele două acțiuni supraîncarcă rețeaua. Dacă se mai adaugă și conversațiile colegilor, sunetele muzicale, situația devine și mai critică. Toate acestea perturbă atenția. Noroc că creierul poate să reducă, să inhibe volumul semnalelor neimportante pentru a ne putea concentra pe o singură activitate. Așadar, inhibarea este indispensabilă. Or două sau mai multe acțiuni perturbă această inhibare. Ce putem face? Trebuie să învățăm să rezistăm solicitărilor multitasking-ului și asta de la vârste fragede, prin creșterea nivelului de atenție. Asta se face prin acțiunea inversă, adică acțiuni derulate una după alta, câte un obiectiv după altul. Atenția se educă și se antrenează ca un mușchi. Asta în ciuda faptului că instrumentele digitale ne invadează viața și solicită la maximum atenția noastră. Antrenarea atenției poate face față invaziei digitale. Dar cât poate creierul rezista în acțiunea de respingere a fluxului de informații digitale externe? Pentru Francis Eustache de la Inferm, Caen, Franța lucrurile par simple: „Este important să acordăm creierului nostru posibilitatea de a se deconecta. Solicitările dispozitivelor digitale permanente împiedică creierul de a face pauze atunci când are nevoie. Există totuși o rețea de neuroni pentru care aceste pauze sunt indispensabile. E vorba de rețeaua numită par default, o rețea care se activează atunci când creierul este în repaus, când creierul nu trebuie să facă față unor acțiuni stringente. Când aparent nu suntem prea activi, creierul nostru acționează, dar într-un mod diferit. Rețeaua par default face toată treaba atunci când nu suntem concentrați pe o acțiune precisă, cum ar fi să calculăm sau să citim un mail. Această rețea ocupă mai multe regiuni ale creierului”. în lucrările lui Francis Eustache, rețeaua par default joacă un rol fundamental atât pentru memorie, cât și pentru integrarea în societate. Pentru asta este important să facem pauze în activitatea noastră digitală, susține cercetătorul, este aceasta: putem face două activități în același timp? Și cu ce preț? Rezultatele cercetărilor arată că, atunci când facem două activități concomitente, atenția noastră scade. Asta se întâmplă în cazul în care, de pildă, vorbim la telefon și citim sau scriem un email în același timp. F699 AZI TRĂIM ÎNTR O ERĂ PARADOXALA, ÎN CARE INSTRUMENTELE DIGITALE CARE AR FI TREBUIT SĂ NE FACĂ VIATA MAI UȘOARĂ NE PUN LA ÎNCERCARE CREIERUL, MAI MULT CA NICIODATĂ, OBLIGAT SĂ FACĂ FAȚĂ UNEI SUPRAÎNCĂRCĂRI INFORMAȚIONALE. ' / fovniAi-nnuwt Invazia dispozitivelor digitale este o dependență căreia noi nu îi putem face față, chiar dacă creierul vrea să facă o pauză din când în când. Și atunci, de unde vine dorința de a ne conecta la internet? De a dori să accesăm informațiile cu orice preț? Mecanismele sunt exact ca în cazul dependenței de alcool sau de droguri? Memoria trebuie menajată Explicația cercetătorului Francis Eustache ar fi aceasta: „Avem în creier neuroni numiți circuite ale recompensei a căror menire este de a memoriza ceea ce ne face plăcere. De fiecare dată când ne face plăcere când bem, când și ce mâncăm, ei memorează. Circuitele reacționează și la alte lucruri fără a ajunge la dependență, de pildă, reacționează la ceea ce e nou, cum ar fi informația. Și cum telefonul oferă informații noi în fiecare clipă, atunci sunt stimulate circuitele recompensei. Aceste aparate sunt suficient de puternice pentru a stimula circuitele recompensei. Ca și drogurile, dispozitivele digitale activează circuitele recompensei, dar cu excepția unor afecțiuni, nu putem vorbi despre dependența în sensul medical al termenului putem vorbi, mai degrabă, de un comportament excesiv.” Alți cercetători încearcă experimentarea unor programe care să rezolve problema supraîncărcării memoriei. Când creierul nostru este încărcat, am putea primi, de exemplu, doar rezumatul succint al unui mail, iar atunci când creierul este mai puțin ocupat, să primim mailul integral. In acest fel ne-am putea menaja creierul în perioadele „de vârf’. Pe de altă parte, asta înseamnă o invazie digitală suplimentară în intimitatea creierului nostru, spun alți cercetători. Ar trebui, dimpotrivă, ca tehnologia digitală se se adapteze la modul nostru nativ de gândire, spune Gloria Mark. In concluzie: Ar trebui să limităm invazia nefastă a informațiilor digitale, să nu lăsăm atenția să fie afectată de tehnologie și să inventăm dreptul de deconectare. GEORGE CUȘNARENCU