Magazin, iulie-decembrie 2019 (Anul 62, nr. 27-52)

2019-09-12 / nr. 37

5 948427 000157 LA VENIREA LUI BARACK OBAMA LA CASA ALBĂ, Biroul pentru Respon­sabilitate Guverna­mentală a dat publici­tății un raport despre inabilitatea NASA de a estima costul pro­gramului Constellation. Obama a insistat ca programul să fie sis­tat, dându-și în schimb acordul pentru programul Space Launch System (SLS, Sistemul de Lan­sare Spațială), asta după ce NASA cheltuise deja 9 miliarde de dolari în cinci ani, construind și testând dispozitive destinate acestui program spațial cu echi­paj uman. SLS ar urma să fie un vehi­cul de lansare de mare capacita­te aflat încă în curs de dezvolta­re. Un vehicul de lansare desti­nat zborurilor viitoare selenare cu echipaj, în cadrul programu­lui Artemis și unei posibile mi­siuni umane pe Marte. Jocuri politice în anii care au urmat lui 2004 au dus, din păca­te, la abandonarea proiectului Constelația, la fel și a revenirii pe Lună. în 2016, președintele Do­nald Trump a menținut progra­mul privind SLS, dar a înlocuit obiectivul stabilit de Obama de a trimite astronauți pe un asteroid (?), cu unul mai realist: acela al misiunilor spre Lună și Marte. Așa că astăzi, când se sărbă­torește o jumătate de secol de la prima aselenizare a cosmonau­ților americani, avem doar o di­rectivă: președintele Donald Trump a pus NASA pe jăratec, cerându-i să pună la punct mi­siunea spre Lună în cinci ani, adică în 2024. Un termen-limită greu de îndeplinit după unii ex­perți. După anulări și redirecțio­­nări, NASA a aruncat pe fereas­tră 20 de miliarde de dolari din bugetul său, fiind nevoită la noi resetari. E drept că schimbările prio­rităților spațiale americane, s-au datorat administrațiilor care s-au succedat de-a lungul deceniilor, dar nici entuziasmul cetățenilor 37 SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT de Dosarele frumuseții Măști antirid SUA față de misiunile NASA spre Lună nu a fost mereu la co­te maxime. De pildă, chiar la apogeul programului Apollo, chiar după ce Armstrong și Aldrin au pus piciorul pe solul lunar, chiar și când au fost lansate în eterul planetar faimoasele cuvinte „un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru umanitate”, chiar și a­­tunci, „doar 53 la sută dintre americani susțineau oportunita­tea programului; în alte mo­mente, acordul americanilor pen­tru programul Apollo s-a aflat în mod semnificativ sub pragul de 50 la sută”, după cum transmite Agerpres. Pentru că, în prezent, „55 la sută dintre americani să fie de­­părere că NASA ar trebui să acorde interes revenirii pe Lună, deși doar un sfert dintre aceștia cred că ar trebui să fie o priori­tate”, cum arată unui sondaj rea­lizat de Pew Research Center în iunie 2018. în fine, „un procent de 44 la sută dintre cei intervie­vați sunt de părere că trimiterea unor astronauți pe Lună nu este spațiului pentru localizarea aste­­roizilor cu potențial distructiv este un lucru important”. Din nou, opinia cetățenilor este realistă: dincolo de călătoriile de ima­gine, supravegherea asteroizilor care ar putea provoca o Apoca­­lipsă, pare pentru NASA o misiu­ne mai concretă și mai utilă a fracția unei baze pe Lună. Se pare că asta e ideea hrănită de NASA, fiindcă același lucru es­te închipuit și pentru Marte (Hollywood a reacționat rapid cu filme de anticipație, vezi fil­mul Marțianul). Numai că a reveni pe Lună cu o misiune, fie ea și pentru 2024 (?), este o aventură care nu e de glumă și pe care nu trebuie să o subestimezi. Și asta din mai mute motive: suprafața satelitu­lui nostru natural este presărată cu cratere și bolovani care pun în pericol siguranța aselenizări­lor. O altă mare problemă ar fi și prafului lunar, creat de-a lungul miliardelor de ani de impactul meteoriților. Un inginer aeronautic de la Universitatea din California de Sud, puncta în 2014 că Luna este acoperită „cu un înveliș fin de praf lunar, asemănător talcu­lui, cu o grosime de câțiva zeci de centimetri în anumite re­giuni, încărcat electrostatic în urma interacțiunii cu vântul so­lar, fiind foarte abraziv și lipi­cios, care deteriorează foarte ra­pid costumele astronauților, ve­hiculele și sistemele”. Observa­ția pare interesantă, dar ridică o nedumerire: dacă azi acest peri­col e așa cum spune specialistul, atunci misiunea Apollo 11 nu știa asta și s-a aruncat pur și simplu în necunoscut? Și cum au supraviețuit? încă o întrebare pentru cel care contesta aseleni­zarea din 1969. Una din femeile-astronaut care a petrecut în spațiu, în total, 665 de zile, Peggy Whitson, spunea și ea că misiunile Apollo „au avut numeroase probleme cu praful. Dacă vrem să pe­trecem un timp mai îndelungat și să construim baze permanen­te, trebuie să ne dăm seama cum putem rezolva asta”, spunea ea. O problemă mai e și cu lu­mina solară. 14 zile la rând, suprafața selenară se transformă într-un iad fierbinte, expus în mod direct razelor Soarelui întru­cât Luna nu este învelită într-o atmosferă protectoare. Urmă­toarele 14 zile, satelitul natural al Terrei este cuprins de un în­tuneric total, iar suprafața se­lenară devine un univers înghe­țat. Cum au rezistat cosmonauții care au aselenizat din 1969 până în 1972? Să nu uităm că acele costume lunare speciale pe care le-au purtat cosmonauții călă­tori pe Lună erau confecționate de o companie care produce su­tiene­ Bun pentru Lună, bun și pentru Marte, și de ce nu și ori­unde în Galaxie, ar fi un mic re­actor nuclear construit de NASA, numit Kilopower, cu care ar pu­tea fi dotate viitoarele colonii și care le-ar putea furniza astro­nauților electricitatea de care ar avea nevoie pentru a se încălzi în nopțile înghețate sau în zilele toride. NASA a proiectat vehicule selenare dar și costume spațiale rezistente la razele solare și la praful lunar, deși nu se știe cu siguranță cât de durabile urmau să fie, chiar dacă ele au fost lua­te în discuție și pentru defunctul program Constellation. Și cu toate că aceste costume speciale nu sunt încă pregătite pentru viitoarele colonii selena­re, astronauții de pe Apollo 11 (și următoarele), n-au avut nicio problemă cu cele vechi din anii 1969-1972! GEORGE CUȘNARENCU un lucru important și nu ar tre­bui realizat”. Nu se știe de ce, dar con­form acestui sondaj, sprijinul popular pentru explorarea cu echipaj uman a planetei Marte este mai puternic: „63 la sută dintre cei intervievați au răspuns că ar trebui să fie o prioritate a NASA. TOtodată, 91% dintre persoanele care au participat la sondaj au spus că monitorizarea 99IN 2004, ADMINISTRAȚIA BUSH A CERUT NASA UN PROGRAM SPAȚIAL MENIT SA DUCĂ ALȚI COSMONAUȚI AMERICANI PE LUNĂ. NASA A CONCEPUT PROIECTUL­­­­ CONSTELLATION (CONSTELAȚIA) CARE PREVEDEA TRIMITEREA PE LUNĂ A TREI ASTRONAUȚI AMERICANI, UTILIZÂND O RACHETĂ ARES ȘI O NAVETĂ­ SPAȚIALĂ BOTEZATĂ ORION. Provocări selenare Entuziaștii intere­sați de domeniul spațial și mai ales de o misiune lunară ceva mai complexă visează cu ochii deschiși la cons­­ o­LE TOPEST Antarctică? Femina club Broccoli, cel mai bun detoxifiant al Beatului \

Next