Magazin, iulie-decembrie 2021 (Anul 64, nr. 26-52)

2021-09-16 / nr. 37

­Nr. 37 (3316) din 16 septembrie 2021- :spect­acolul с [UNK] [UNK]а [UNK]се [UNK]й Expunerea la soare în timpul sarcinii Unul dintre pericolele legate de sarcină este cel al nașterii premature - fenomen tot mai frecvent întâlnit în lumea modernă. Dar cercetătorii de la Universitatea Edinburgh au descoperit că unul dintre motivele nașterii premature este expunerea insuficientă la soare, pe perioada gestației.­ xpunerea la soare, afirmă ei, reprezintă „o importantă varia­bilă de mediu”, având riscuri sau beneficii pentru sănătatea umană, iar rolul luminii solare pare să fie mai important, pentru o femeie gravidă, decât s-a crezut până în prezent. Datele statistice au relevat că în zonele din nordul Marii Britanii, unde numărul de zile însorite este mult mai scăzut decât în sud, riscul de naștere prematură era cu 10% mai ridicat decât aici. Deși nu au pus în evidența o cauză certificată a acestei diferențe, specia­liștii scoțieni au e­­mis teoria că lumi­na solară provoacă, la nivelul pielii u­­mane, secreția unor substanțe care rela­xează vasele de sânge, ceea ce ajută formarea și dezvol­tarea unui fetus să­nătos. „Studiile e­­fectuate la adulți au dovedit că expune­rea la lumina soa­relui reduce presiu­nea sangvină, ca urmare a secreției de către piele a monoxidului de azot”, spune dr Sarah Stock, de la Centrul de Sănătate Reproductiva din cadrul Uni­versității Edinburgh. Desigur, expunerea excesivă și fără luarea unor măsuri de protecție adecvate poate afecta pielea, dar echipa de cercetă­tori scoțieni susține că beneficiile în reducerea presiunii sangvine depășesc cu mult riscul dezvoltării de cancer al pielii, în altă ordine de idei, se pare că esențială ar fi expunerea la soare în primele luni de sarcină, când se formează fătul, expu­nerea în trimestrele doi și trei având un impact mai redus asupra dezvoltării acestuia. E Strămoșul necunoscut al balenelor Fosilele unei specii de ba­lenă cu patru picioare, necu­noscută până acum, au fost scoase la iveală în Egipt. Creatura, care a trăit acum 43 de milioane de ani, este consi­derată de paleontologi primul strămoș cunoscut al actualelor balene și evidențiază tranziția lor de la mediul terestru la cel marin, care a avut loc acum a­­proximativ 10 milioane de ani. Numită Phiomicetus anubis, balena avea patru picioare, o lungime de circa 3,5 m și o greutate de doar 650 kg - di­mensiuni infime față de ur­mașele ei din zilele noastre. Echipa de paleontologi de la Universitatea Mansoura a identificat rămășițele fosilizate în stâncile depresiunii Fayum, formațiuni datând din perioada Eocenă­­ când regiunea res­pectivă, din Deșertul Vestic egiptean, era acoperită de mări. Acest strămoș ne­cunoscut al balenei avea un aspect dife­rit de cel al cetace­­elor actuale - un bot mult mai alungit, mușchi puternici pe craniu, care mișcau astfel maxilarul și oase parietale mai lungi. „Trăsăturile unice ale cra­niului și mandibulei sugerea­ză capacitatea pentru o proce­sare orală mecanică mai efici­entă decât la cetaceele tipice, permițând animalului un stil de hrânire specific prădători­lor”, spune Abdullah Gohar, principalul autor al raportului privind descoperirea, publicat în Proceedings of the Royal Society. „Terapia canină efecte benefice asupra creierului U­n experiment interesant, rea­lizat la Universitatea British Columbia din Canada, relevă că apropierea de „cel mai bun prieten al omului” poate aduce beneficii chiar și când e vorba de examene. Astfel, îngrijirea și rasfățarea unui câine - mai ales a unuia de talie mică sau pui - pot avea un impact puternic asupra stă­rii de bine și a capacității de concentrare a studenților aflați în sesiune. Savanții canadieni au împărțit 284 de studenți voluntari în trei grupuri: cei din primul grup puteau interacționa cu un câine terapeutic, dar nu li se permitea să îl mângâie, cei din al doilea puteau inte­racționa și mângâia câinele, iar cei din al treilea grup puteau intra în contact doar cu dresorul câinelui. înaintea experimentului, participanții au completat un formular implicând starea lor generală de bine — inclusiv aspecte precum atașamentul social, fericirea per­sonală, integrarea în comunitatea din cam­pusul universitar, stresul, dorul de casă, singurătatea, afecțiunea pozitivă sau nega­tivă și percepția privind dezvoltarea per­sonală. Dintre toate categoriile, notele cele mai mari la examene le-au luat cei din al doilea grup, savanții ajungând la conclu­zia că petrecerea timpului alături de un câine „terapeutic” are efecte benefice asupra creierului, prin reducerea consi­derabila a nivelului de stres (relevat prin măsurarea hormonilor de stres), crește­rea capacității de concentrare și sporirea nivelului de fericire și energie. Mângâierea și jocul cu un cățel au redus, totodată, inerenta anxietate de di­nainte de examen și au îmbunătățit, relevă specialiștii canadieni, abilitățile de gân­dire creativă ale studenților, acestea ră­mânând crescute până la patru săptămâni după încheierea experimentului. Pistolul acustic Cercetătorii Marinei SUA au soli­citat recent un brevet de invenție pen­tru o armă поп-letală cu totul neobiș­nuită. Numit AHAD (Acoustic Hailing and Disruption - Apelare și perturbare acustică), sistemul înregistrează vocea unui subiect cu ajutorul unui microfon cu rază lungă, o amplifică și o redifuzează pe două piste audio distincte, una aproape simultan cu originalul, iar a doua cu o foarte ușoară întârziere­­ de câteva sute de milisecunde. Folosind un difuzor parametric, pistolul acustic redirecționează apoi sunetul către persoana care vorbește, ecoul rezultat dezorientând-o pe aceasta și afectându-i capacitatea de vorbire. „Din cauza efectului de feedback auditiv întârziat, concentrația vorbitorului este puternic perturbată, iar acesta nu mai poate vorbi decât cu mare greutate”, se arată în aplicația pentru obținerea brevetului de invenție. Și cercetătorii de la Institutul Națio­nal pentru Știință și Tehnologie Industrială Avansată din Tokyo au testat un dispozitiv similar, numit „încurcător de limbaj”. „Efectul poate perturba oamenii, fără să le provoace un disconfort fizic și dispare imediat ce aceștia încetează să mai vorbească. Nicio altă persoană în afara vorbitorului nu este afectată” explică savanții japonezi. SEDENTARISMUL risc crescut de AVC Dacă sunteți un împă­timit al serialelor sau e­­misiunilor de televiziune și petreceți zilnic ore în șir în fața ecranului, ar trebui poate să vă schim­bați obiceiul: potrivit unui studiu realizat la Univer­sitatea Calgary, în aceste condiții sunteți expus u­­nui risc imens de a suferi un accident vascular ce­rebral (AVC). Pentru a ajunge la a­­ceastă concluzie, savanții au monitorizat sănătatea și stilul de viață ale 143.000 de adulți canadieni care nu aveau probleme grave de sănătate (boli cardiace, cancere, AVC etc) timp de aproape zece ani. Ei au stabilit că în a­­ceasta perioadă s-au pro­dus 2.965 de accidente vasculare cerebrale, cele mai ridicate rate - de șapte ori mai mari decât la persoanele care practi­cau regulat antrenamente fizice - întâlnindu-se la cei care petreceau mai mult timp practicând ac­tivități recreative seden­tare, în special privitul la televizor sau joaca pe computer. Potrivit unei statistici recente, date publicității de Asociația Americană a Inimii, adulții americani petrec în medie 10 ore pe zi uitându-se la televizor, computere, tablete sau te­lefoane inteligente - peri­oada de timp fiind și mai mare pentru cei cu vârste între 50 și 65 de ani. „Este important să înțelegem că perioade mai mari de activitate sedentară pot provoca AVC chiar și la indivizii tineri, care au un risc tot mai ridicat de deces pre­matur. Și, cum tot mai mulți tineri preferă să-și petreacă timpul urmărind ore în șir seriale de tele­viziune, este de înțeles că riscul la care se expun este enorm”, susține prin­cipalul autor al studiului, neurologul dr. Raed Joundi.

Next