Magazin, iulie-decembrie 2022 (Anul 65, nr. 27-52)

2022-09-22 / nr. 38

trasparentă și integritate Echipa de studiu a agenției va fi condusă de astrofizicianul David Spergel, care este președintele Fundației Simons din New York City și anterior a fost președintele departamentului de astrofizica de la Universitatea Princeton din New Jersey. Daniel Evans, admi­nistratorul asociat adjunct pentru cer­cetare la Direcția Misiune Științifică a NASA, va servi ca oficial responsabil pentru orchestrarea studiului și reali­­zarea„unui raport, „în conformitate cu principiile NASA de deschidere, transparență și integritate științifică, acest raport va fi distribuit public”, a spus Evans. „Toate datele NASA sunt disponibile publicu­lui - luăm această obligație în serios - și le vom face ușor accesibile pentru ca oricine să le poată vedea sau studia.” „NASA consideră că instrumentele de descoperire științifică sunt puternice și se aplică și aici”, a spus și adminis­tratorul asociat pentru știință la sediul NASA din Washington, Thomas Zurbuchen, în discursul său de anun­țare a inițiativei. „Avem acces la o ga­mă largă de observații ale Pământului din spațiu - și acesta este sângele vital al cercetării științifice. Avem instru­mentele și echipa care ne pot ajuta să ne îmbunătățim înțelegerea necunos­cutului. Aceasta este însăși definiția a Nr. 38 (3368) din 22 septembrie 2022 NASA va studia Numărul limitat de filme, înregistrări și mărturii ale fenomenelor aerospațiale neidentificate (UAP/OZN) existente în prezent face dificilă elaborarea de concluzii științifice despre natura unor astfel de evenimente. F­­enomenele neidenti­ficate prezintă interes­e atât pentru securita­tea națională, cât și pentru siguranța ae­riană. Nu există dovezi că UAP-urile ar fi de origine extraterestră dar chiar și delimitarea acelor eveni­mente OZN care sunt naturale ar oferi un prim pas important pentru identifi­carea și înțelegerea unor astfel de feno­mene. Și iată că, la o săptămână după ce, în luna mai, Congresul Statelor Unite a ținut prima sesiune după 50 de ani pe tema OZN-urilor, NASA a anunțat crea­rea unei echipe de studiu care să în­ceapă, la începutul toamnei, să exami­neze, dintr-o perspectivă științifică, fe­nomenele aeriene neidentificate (UAP), adică acele evenimente de pe cer care nu pot fi identificate ca aeronave sau fenomene naturale cunoscute. Studiul se va concentra pe identificarea datelor disponibile, pe modul cel mai bun de a colecta date pe viitor și modul în care NASA ar putea folosi aceste date pentru a face progrese în înțelegerea științifică a UAP-urilor. între altele, inițiativa se ali­niază cu unul dintre obiectivele NASA, cea de a asigura siguranța aeronavelor. Acțiunea NASA nu face parte din Grupul operativ de fenomene aeriene neidentificate al Departamentului Apă­rării sau din succesorul său, Grupul de identificare și sincronizare a manage­mentului obiectelor aeropurtate. Cu toate acestea, NASA va rămâne să co­ordoneze la nivelul guvernului modul de aplicare a instrumentelor științei pentru a face lumină asupra naturii și originii fenomenelor aeriene neidentificate, fenomenul ceea ce este știința. Asta facem.” „Având în vedere puținătatea observați­ilor, prima noastră sarcină este pur și simplu să adunăm cel mai solid set de date posibil”, a spus Spergel. „Vom identifica ce date există, de la civili, gu­vern, organizații non-profit și compa­nii, și orice altceva ar trebui să încer­căm să colectăm și vom determina cum să le analizăm cel mai bine.” Oricum, NASA are acces la o mulțime de ob­servații adunate atât privind în sus, de pe Pământ, cât și în jos, din spațiu. Remarcabil este și faptul că, încă din 2014, NASA a început să lucreze cu experți religioși din întreaga lume pen­tru a investiga ce consecințe ar declan­șa în rândul oamenilor o întâlnire cu extratereștri și ce s-ar putea face în a­­cest sens. Acest program, finanțat de NASA, se desfășoară la Centrul de In­vestigare Teologică (CTI) al Princeton College din New Jersey și face parte din pregătirile pentru contactul cu o civilizație extraterestră superioară și cel mai probabil colonizatoare - așa cum s-a exprimat oficial NASA încă de la primul său raport, din 1960, privind efectele descoperirii extratereștrilor asupra activităților umane. NASA nu spune că extratereștrii există. Dar spune, pentru prima dată în aproape o jumătate de secol, că merită să acordăm atenție fenomenului OZN. Rezultatele de până acum au fost dez­amăgitoare, fenomenele neidentificate rămân în mare parte tot neidentificate. Tocmai de aceea, intrarea NASA în luptă, fie și cu un studiu modest de 100.000 de dolari, programat să înceapă în această toamnă și să dureze aproximativ nouă luni, este atât de binevenită. Investigația se va dovedi în mod evident utilă dacă NASA sau oricine altcineva vor descoperi că extratereștrii există într-adevăr. Dar va fi utilă și dacă cercetătorii vor găsi o altă explicație pentru UAP-uri și chiar dacă nu vor găsi nicio explicație. Comentariile n-au întârziat. Robert Powell, membru al consiliului executiv al Coaliției Științifice pentru Studii UAP a declarat că NASA ar trebui să fie felicitată pentru disponibilitatea de a investiga UAP. „în timpul conferinței lor de presă, a fost clar că vor oferi o abor­dare exemplară a subiectului, combi­nând rigoarea științifică, transparența și o curiozitate fundamentală cu privire la acest mister de lungă durată”, a mai spus Powell. „Toți oamenii de știință interesați de studiul acestor fenomene ar trebui să salute intrarea NASA în are­nă ca un indiciu că a venit timpul ca lu­mea științifică să examineze domeniul în mod deschis și se speră că Congresul îi va aloca finanțarea necesară pentru a începe studiul acestui subiect - enigmă pentru toată lumea academică". Noul studiu al NASA a fost salutat și de Avi Loeb, șeful proiectului Galileo de la Universitatea Harvard, o căutare științifică sistematică pentru dovezi ale artefactelor tehnologice extraterestre. Loeb a etichetat această căutare drept o „expediție de pescuit”, una care va sfârși cu un amestec de obiecte na­turale și create de om. „Dar chiar dacă avem date de înaltă calitate doar pentru un singur obiect care demonstrează altceva, cum ar fi o tehnologie de origi­ne extraterestră, aceasta ar reprezenta cea mai importantă descoperire din is­toria omenirii”. Implicare semnificativă Mark Rodeghier, directorul științific al Centrului de Studii OZN din Chicago, a subliniat că armata are capacități avan­sate de senzori, iar acest lucru poate fi crucial pentru culegerea de date critice despre fenomen. „Dar sunt îngrijorat că rezultatele nu vor fi împărtășite publi­cului. Aceia dintre noi care susțin de ani de zile ca să fie dedicate mai multe resurse studierii UAP au recomandat întotdeauna ca acest lucru să se facă în mod deschis și transparent", cu trimi­tere la activitatea NASA. „Cred că implicarea NASA este ex­trem de semnificativă”, a spus jurnalis­tul de investigație Leslie Kean, autoa­rea bestseller-ului New York Times „OZN-uri: Generali, Piloți și Oficiali Guvernamen­tali depun mărturie” (Harmony Books, 2010, publicată și în limba română). „Trebuie să ne amintim că, atunci când Jimmy Carter era președinte, el a cerut ca NASA să efectu­eze exact tipul de evaluare pe care agenția o întreprinde acum. NASA a spus atunci NU președintelui Statelor Unite. Acum, NASA a inițiat singură colectarea de date; în mod clar, stigmatul a dispărut. Trăim într-o lume diferită în ceea ce privește UAP”, a spus Kean; în această etapă, sarcina NASA es­te pur și simplu să adune date, a adău­gat ea, pentru a afla ce date au cerce­tătorii, ce ar mai trebui să colecteze și apoi să vadă cum să le analizeze. „Deci s-ar putea să nu ni se ofere nicio reve­lație majoră pe termen scurt”, a adău­gat ea. „Totuși, acesta este în mod clar primul pas. Și ceea ce este cu adevărat important este că ei caută date de la civili, precum și de la guvern. Ei nu vor lucra cu date clasificate și vor face totul transparent pentru public. Acest lucru ar trebui să stimuleze suplimentar investigația științifică și va ajuta foarte mult la ridicarea stigmatului în comu­nitatea științifică”. Kevin Knuth, profesor asociat de fizică la Universitatea din Albany (Uni­versitatea de Stat din New York) și cer­cetător activ UAP a salutat și el inițiati­va, scriind: „Având în vedere că piloții au fost și sunt încă reticenți în a se pre­zenta cu privire la întâlnirile cu feno­mene aeriene neidentificate, trebuie să ne întrebăm serios dacă astronauții NASA au văzut fenomene semnificative neidentificate în spațiu... Aș spera ca investigația UAP a NASA să intervieve­ze astronauții NASA pentru a determina ce s-ar fi putut observa în spațiu. Poate că vor exista și interviuri cu foști sau actuali cosmonauți?” Pagină realizată de DAN D. FARCAȘ Nayu Marca - „Poarta zeilor" In America de Sud, într-o regiune muntoasă din sudul actualului stat Peru, aflată la aproximativ 35 de kilometri de orașul Puno, lângă lacul Titicaca, se găsesc structuri de piatră asemănătoare unor clădiri, unor elemente create de om, dar și a unor animale preistorice. Ciudatul complex a fost venerat de localnici drept „oraș al zeilor”, dar nu a fost explorat niciodată decât ocazional și fragmentar, din cauza accesului dificil pro­vocat de terenul montan ac­cidentat. In anul 1996, ghidul pe­ruan Jose Luis Delgado Marani a descoperit Poarta Zeilor în timp ce explora zona din împrejurimi. Șocul a fost cauzat și de ceea ce avea aievea în fața ochilor, dar mai ales de faptul că, în­­tr-un fel, portalul imens cio­plit direct în stânca muntelui nu-i era chiar străin. După cum a declarat ul­terior presei, bărbatul visase exact acel loc cu mult timp înainte să-l găsească în reali­tate: „Am visat de mai multe ori o astfel de construcție, de-a lungul anilor, dar în vis poteca spre poartă era pava­tă cu marmură roz, cu statui de marmură roz de fiecare parte a potecii. In vis, am văzut și că ușa mai mică era deschisă și că venea o lumină albastră strălucitoare dinspre ceea ce părea un tunel stră­lucitor. Am împărtășit aces­te vise cu familia mea dese­ori, așa că, atunci când am văzut locul, a fost ca o reve­lație de la Dumnezeu. Cum poate să cunoască cineva dinainte o apariție atât de ciudată?”. Majoritatea legendelor asociate formațiunii numite Puerto de Hayu Marca („Poar­ta zeilor”) relatează despre un portal energetic prin care muritorii și zeii pot trece dintr-o dimensiune în alta. Potrivit incașilor, lacul Titicaca a fost locul de naș­tere al lumii; totul a început de aici și aici se întorc sufle­tele după ce oamenii mor. Cel mai tranșant element îl reprezintă evidența că nu avem de-a face cu o lucrare a naturii, oricât de impre­vizibilă ar putea fi aceasta. Hagu Marca a fost sculptată cu bună știință de oameni sau de alte ființe inteligente, posesoare a unor tehnologii și unelte de lucru avansate. Neobișnuita structură măsoară 7 metri înălțime și aproape tot atâția în lățime. Are forma unei uși, dar mai interesant este că în mijloc se află o altă ușă, mai mică, la rândul ei aceasta având un mic orificiu, despre care populațiile locale cred că ar fi locașul unei chei pentru deschiderea portalului. Potrivit tradițiilor orale, în viitor, această ușă se va deschide mult mai larg decât dimensiunea ei normală și, prin ea, zeii vor veni pe pă­mânt și vor ajuta oamenii. In Peru, descendenții incașilor numesc acest eveniment fa­bulos Pachakuti, „întoarce­rea luminii” după 500 de ani de întuneric. Se spune că Peru este „dimineața noului soare” - portalul prin care razele noii lumini vor începe să trezeas­că omenirea la o nouă conș­tiință. Potrivit legendelor, pe vremea incașilor, un preot urmărit de conchistadorii spanioli a ajuns în fața Porții Zeilor, care era păzită de un grup de șamani. Preotul avea la el un disc de aur, iar el și șamanii au fost surprinși să constate că acesta se potri­vea perfect în „lacătul” ușii mai mici, deschizând porta­lul. Se povestește că locul era scăldat într-o lumină strălucitoare de un albastru pal. Preotul a intrat prin ușa deschisă pentru a scăpa de conchistadorii care înaintau și a trecut într-o altă dimen­siune, misterioasa, încă ne­cunoscută omului. Unele persoane care și-au băgat mâna în ușa mică au raportat o senzație de curgere a energiei precum și experi­ențe ciudate, cum ar fi vizi­uni de stele, stâlpi de foc și sunete de muzică ritmică neobișnuita. Alții au afirmat că au perceput tunelurile din interiorul structurii, deși ni­meni nu a găsit până acum o gaură care să confirme așa ceva. Dimpotrivă, opinia cer­cetătorilor e că nu există o ușă adevărată, deoarece tocul, intrarea și orificiul sunt toate sculptate din același bloc de piatră. Totodată, este intere­sant de remarcat că structura seamănă izbitor cu Puerta del Sol din Tiwanaku (Tiahuanaco) și cu alte cinci situri arheolo­gice, formând împreună o cruce, prin linii drepte imagi­nare, ce se intersectează exact în punctul unde se află platoul și Lacul Titicaca. ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Next