Milcovul, aprilie-iunie 1969 (Anul 2, nr. 64-77)

1969-04-05 / nr. 64

MILCOVUL Cuvîntarea tovarășului DUMITRU POPESCU membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C al P.C.R. (Urmare ‘­din­ pagina I­­tinuă a relațiilor socialiste de produc­­­ție, a raporturilor dintre oameni, a­­­­ceasta reprezentînd unul din obiecti­­­vele actuale esențiale ale partidului ■'nostru în etapa desăvîrșirii construc­­­tiei socialiste. Aceasta se refera la o multitudine de aspecte pe care oame­nii sînt chemați să le înțeleagă, pen­tru că ei trebuie să participe nemijlo­cit, direct la realizarea acestor pro­cese calitative în societatea noastră. Iată, deci, un alt obiectiv important al muncii ideologico-politice de edu­cație a maselor. Nu mai vorbesc de necesitatea deo­sebită a explicării principiilor funda­mentale ale politicii externe a parti­dului nostru, politică care se bucură de un uriaș prestigiu internațional, a cărei esență este îmbrățișată pe toate meridianele de cercuri largi ale opi­niei publice, pentru că exprimă cerin­țele fundamentale ale epocii noastre, căile ce pot duce la consolidarea pă­cii, la crearea unei lumi în care răz­boiul să fie exclus cu desăvîrșire, la dezvoltarea încrederii și colaborării intre popoare, la triumful cauzei so­cialismului, progresului. Principiile care călăuzesc politica externă a par­tidului nostru se bucură de prestigiu In lumea întreagă, pentru că ele co­respund dorinței arzătoare a tuturor popoarelor de a-și croi o viață con­form dorinței și voinței lor de a fi li­bere și suverane în propria lor țară, de a-și călăuzi relațiile cu alte state pe baza egalității în drepturi, neames­tecului în treburile interne, avantaju­lui reciproc. Dar, tovarăși, nu numai pentru a ex­plica programul partidului este nevoie de a desfășura o amplă muncă de pro­pagandă ideologică, ci chiar pentru a asigura îmbogățirea și dezvoltarea a­­cestui program. După cum știți, parti­dul își elaborează programul nu în­­tr-un cerc îngust, ci prin consultarea amplă și nemijlocită cu masele, cu poporul, în cadrul democrației de par­tid, în cadrul democrației socialiste, care se adîncesc și se perfecționează necontenit. Munca ideologică este ne­cesară pentru a colecta sugestiile, pro­punerile, ideile care izvorăsc din gîn­­direa și experiența maselor oameni­lor muncii, pentru a permite cunoaș­terea opiniei largi cetățenești. Toate acestea ajută partidul să-și îmbogă­țească programul, să dezvolte politica privitoare la construcția socialistă, să o adapteze cerințelor obiective ale so­cietății noastre. Și din acest punct de vedere munca ideologică este o nece­sitate obiectivă. Sursele fundamentale ale elaborării programului politic al partidului nostru sunt principiile gene­rale ale învățăturii marxist-leniniste, pe de o parte, și pe de altă parte cu­noașterea necesităților obiective, spe­cifice ale societății în care trăim. Toc­­h­iar aplicarea creatoare a acestor prin­cipii­ generale, la condițiile noastre istorico-sociale concrete dă forță, via­bilitate și eficiență politicii Partidu­lui Comunist Român. Importanța activității ideologice este determinată și de necesitatea de a ex­plica maselor idealurile etice ale par­tidului, care au o importanță covîrși­­toare în procesul de transformare so­cialistă a societății. Fără crearea unui ideal etic bazat pe filozofia materia­list dialectică, pe umanismul socialist este imposibil să concepem crearea socialismului și comunismului la ni­velul care a fost visat de clasici, la nivelul spre care aspiră oamenii mun­cii din zilele noastre. Este evident că­­ socialismul nu se reduce în ultimă in­­­stanță numai la asigurarea unui spor de bunuri materiale, la dezvoltarea consumului material, nu înseamnă nu­mai satisfacerea în condiții tot mai bune a cerințelor fiziologice ale o­­mului. Un asemenea mod de a înțe­lege socialismul este simplist, rudi­mentar. Realizîndu-se astfel, el nu s-ar deosebi prea mult de societatea care l-a precedat. Conceptul nostru despre socialism depășește acest cadru, tinde spre crearea unei societăți în care să se împlinească cele mai nobile aspi­rații ale oamenilor luminați de tot­deauna, în care să domine dreptatea, egalitatea deplină între oameni, în care omul să aibă posibilitatea să se manifeste într-adevăr liber, in care toate valențele, talentul, capacitatea lui să se poată valorifica în folosul său și al societății în care trăiește, în folosul umanității. Trebuie să ex­plicăm acest ideal etic al partidului, această perspectivă morală spre care trebuie să se îndrepte omul ce trăiește în societatea socialistă. Să nu uităm că, pentru a atinge acest ideal, fiecare are de luptat cu moștenirea morală a trecutului, cu resturile con­cepțiilor sădite în om de milenii, de nedreptățile sociale. Am vrut să schițez în cîteva cu­vinte cît de amplă este sfera activi­tății politico-ideologice pe care tre­buie să o desfășoare partidul nostru, organele și organizațiile sale. Este un teren extrem de vast, de multila­teral ; sunt probleme extrem de impor­tante, care trebuie să facă obiectul activității ideologice a partidului. Dacă este vorba să milităm pentru a perfecționa organizarea societății, pentru a perfecționa modul de condu­cere, planificare și organizare a eco­nomiei, precum și a tuturor compar­timentelor societății, este în același timp necesar să asigurăm perfecțio­narea desfășurării acestei activități de propagare a ideilor partidului, de transmitere a lor în mințile oameni­lor, de modificare neîntreruptă a mo­dului de a gindi al oamenilor în con­formitate cu idealurile societății so­cialiste. Se pune întrebarea cum reușim să ducem la capăt aceste cerințe esen­țiale ale activității noastre. Așa cum s-a arătat în plenară, și așa cum cu­noaștem cu toții, partidul nostru a ob­ținut rezultate uriașe în munca ideo­­­­logică, în transformarea conștiinței oa­­­­menilor, în formarea gîndirii noi, ma­terialiste a maselor. Aceasta se dato­­rește vastei activități politico-ideolo­­gice a organelor și organizațiilor de partid, inclusiv din județul Vrancea. In plenară s-au subliniat succesele, lu­crurile bune pe care le-ați săvîrșit în această direcție. Trebuie să spunem însă, totodată, deschis, că avem de luptat încă cu o serie de reziduuri ale unor forme și metode de muncă ideologică anchilozate, scolastice, dog­matice, de care nu ne-am debarasat încă cu totul. Este știut că în trecut, în activitatea de propagandă ideolo­gică au existat multe elemente care frînau puterea de penetrație a ideilor, capacitatea lor de a ajunge la con­știința oamenilor și de a o transforma. Aceste forme într-o mare măsură au fost înlăturate, dar mai sunt unele re­ziduuri cu care avem încă de luptat. Și acum apare în sistemul de învăță­­mint, prin cursurile politice, tendința spre scolastic, spre reducerea modali­tăților de propagare a ideilor partidu­lui la forma elementară a școlii: pre­darea. Un tovarăș spunea aici că a în­locuit predarea prin expunere. De fapt, a înlocuit un cuvînt prin altul. Un tovarăș predă de la catedră o se­rie de cunoștințe, ascultătorii iși no­tează cîteva fraze generale și cu a­­ceasta se consumă actul de transmi­tere și aprofundare a ideologiei noas­tre. Fără îndoială că efectul este des­tul de scăzut. Există încă tendința de a folosi în munca de propagandă ideologică for­mulele prefabricate, extrase din anu­mite manuale mai vechi sau mai noi. Există propagandiști care reduc pro­paganda la o sumă de fraze stereo­­tipe, avînd apoi pretenția ca ascultă­torii să le rețină și să le reproducă mecanic. Chiar cînd se pun uneori în­trebări, se dau răspunsuri culese din cărți, din manuale. Problema esențială în munca ideologică este de a dezvolta capacitatea oamenilor de înțelegere și de interpretare a faptelor și eveni­mentelor, de pe pozițiile marxist-leni­niste ale partidului nostru, cu pro­priul lor cap. Ideile nu trebuie să le învețe oamenii pe de rost, ca niște ma­șinării, ca niște plăci de patefon. Lor trebuie să li se dezvolte puterea de înțelegere, elasticitatea­­ minții, capa­citatea de pătrundere a realității de pe pozițiile principiilor marxiste. A­­cesta este lucrul esențial pe care tre­buie să-l determinăm în tot sistemul nostru de propagandă ideologică. Să ajutăm pe fiecare om să-și îmbogă­țească în așa fel mintea cu ideile par­tidului nostru, încît fiecare, cu capul lui, să poată judeca liber lucrurile, să poată ajunge la concluziile pozitive pe baza cărora să poată acționa in viață în spiritul cerințelor progresu­lui socialist. Aici s-a spus că există încă multă rigiditate în școală, în formarea elevi­lor, că dăinuie forme de îngrădire a posibilității adaptării educației la ce­rințele colectivului de elevi, din cauza unor circulare și instrucțiuni de la Ministerul învățămintului și de la In­spectoratul școlar județean. Asemenea lucruri trebuie înlăturate, pentru a da posibilitatea adaptării elastice a tutu­­ror formelor de educație — inclusiv în ora de diriginție — la cerințele vie­ții, ținîndu-se seama de faptul ca e­­levii reprezintă un material sensibil, în plină plămădire a personalității și a modului de gîndire. Există apoi fe­nomene de paralelism. Aici s-a vorbit de faptul că se resimte monotonie și plictiseală la unele manifestări ideolo­gice cu tineretul din U.T.C. Aceasta se datorește pe de o parte faptului că subiectul este uneori banal, nein­teresant, dar și faptului că tinerii aud același lucru și în altă parte, în alt cerc, în alt for, în altă adunare, sim­pozion sau curs, și se izbesc de ace­lași bagaj sumar de cunoștințe, ajun­­gînd la saturație. Asemenea lucruri sînt determinate de exces de zel, de dorința de a îmbogăți și mai mult cu­noștințele tinerilor, dar pînă la urm­ă acțiunea astfel gîndită se transformă în contrariul ei și anihilează efectul activității ideologice. Mai este un fenomen : unii propa­gandiști fug de problemele complexe, dificile ridicate de auditori. Există ten­dința unor activiști ca, atunci cînd se ivește o problemă neobișnuită, cind ci­neva pune o întrebare care reflectă o nedumerire, să le ocolească. Omul ce izbește de multe ori de lipsa de re­ceptivitate, nu numai din lipsă de competență. Pe vremuri — lucru aspru combătut de partidul nostru — se a­­jungea chiar la etichetarea unuia care îndrăznea să pună o întrebare deose­bită. Dar este firesc, normal ca cineva să nu înțeleagă ceva și să întrebe. Da­că toți am înțelege la fel toate lucru­rile nu ar mai fi nevoie nici de cursuri, nici de conferințe, nici de propaganda ideologică. Desigur, asemenea prac­tici nu se mai întimplă acum, dar ceva din timorarea unor tovarăși cred că se mai menține. Nu întîmplător un ca­dru didactic spunea aici să se facă anchete sociologice în școli, punîn­­du-se întrebări la care elevii să răs­pundă anonim. Este deosebit de necesar, tovarăși, să asigurăm introducerea în întreaga noastră activitate de propagandă ideo­logică a spiritului dezbaterii deschise, pentru elucidarea oricărei probleme care se ridică de cetățeni, de membri de partid, de nemembri, de tineri sau vîrstnici. Numai astfel putem reuși să aprofundăm ideile. Nu avem nevoie în propaganda ideologică de formule abstracte, de noțiuni vagi, ci de în­fruntarea deschisă de idei, de ciocni­rea de puncte de vedere — desigur de pe platforma ideologiei noastre mar­xist-leniniste. In ciocnirea de idei, a­­devărul ce iese la iveală prin contribu­ția tuturor, pătrunde și rămîne adinc întipărit în conștiința omului. O ase­menea idee însușită prin lupta de o­­pinii, prin efortul reciproc de convin­gere al preopinenților, conturata desi­gur limpede, d­ar, în concluzii, rămîne înfiptă adine in memorie, în conști­ință, se transformă în convingere, intră în întregul sistem de gîndire și de viață al­ omului. Această metodă trebuie să devină o metodă fundamen­tală în formarea ideologică a oame­nilor. Acest lucru cere, desigur, în primul rînd competență din partea ce­lor ce conduc discuțiile, o cunoaștere solidă, aprofundată a principiilor fun­damentale ale partidului nostru, o cul­tură largă, marxist-leninistă, menține­rea la curent cu tot ceea ce este nou în viață, in societatea noastră, în viața internațională. Se cere o informare ideologică complexă a aceluia care intră într-o asemenea confruntare, în­­tr-un asemenea dialog, pentru că alt­fel, neputincios să răspundă, va com­promite confruntarea de idei, sau va proceda diplomatic considerind că pro­blema respectivă nu face obiectul dis­cuției, că, cu alt prilej, se va reveni asupra ei, iar problema va rămân­e ne­clarificată pentru oameni, iar oamenii vor încerca să și-o explice singuri, fără ajutorul propagandistului, al ac­tivistului de partid, al comunistului. In același timp, o cerință esențială a muncii de propagandă este spiritul de combativitate. Acest spirit de com­bativitate nu este o lozincă, nu este o dogmă, ci o necesitate obiectivă. E­­xistă în cadrul societății, inclusiv a societății noastre socialiste, o puter­nică întrepătrundere de idei. Sigur că marxism-leninismul reprezintă la ora actuală ideologia dominantă in socie­tatea noastră, prin aceea că ea este impregnată în programul partidului, care este însușit de întreaga societate. Dar marxism-leninismul nu acționează în vid, nu se propagă într-o zonă în care s-au eliminat toate ideile străine, adverse, opuse socialismului. Dimpo­trivă, trăim într-o epocă istorică în care asupra gîndirii oamenilor se e­­xercită într-un fel sau altul și in­fluențe provenite din societăți de altă structură existente pe plan mondial. Societatea capitalistă acționează chiar dirijat pentru a propaga ideile sale pe toate meridianele, în special în zo­nele în care se construiește noua so­cietate, societatea socialistă. Dar nu este vorba numai de ideile care vin din afară, care circulă prin tot felul de publicații, radio, televiziune și alte canale și pe care trebuie să le comba­tem neîncetat; este vorba și de re­miniscențele în gîndirea membrilor propriei noastre societăți, în gîndirea noastră a tuturor, pentru că toți mai păstrăm ceva în mintea noastră din mentalitățile vechi, împotriva cărora trebuie să luptăm fără cruțare. De a­­ceea este necesară în mod obiectiv combativitatea ideologică. Aceasta nu dispare, ea își menține necesitatea chiar în condițiile in care avansăm în opera de desăvîrșire a construcției so­cialismului. Ea se va menține probabil în continuare, chiar cînd vom ajunge să construim comunismul, pentru că și atunci — în cazul în care nu se va crea revoluția socialistă pe plan mon­dial — vor exista influențe din afară și vor mai continua să existe reminis­cențe negative în propria noastră con­știință. Ceea ce au sădit mileniile* 1 * * * V nu­ pot lichida deceniile. De aceea, acti­vitatea noastră ideologică trebuie să se desfășoare cu putere in sensul for­mării concepției despre viață a omu­lui, despre modul în care se inte­grează în societatea în care trăiește. Aceasta este o chestiune fundamen­tală, în aceeași ordine de idei, este vorba de a acționa pentru închegarea con­cepției despre natură a oamenilor. Destul de mulți oameni mai cred în puteri supranaturale. Aceasta nu nu­mai pentru că așa au moștenit de la străbuni, ci pentru că continuă să se propage un anumit sistem de gîndire, de interpretare a naturii cu caracter mistic. Cultele fac eforturi serioase pe plan mondial pentru a se adapta si­tuației nou create­ în lume, marilor progrese survenite în domeniul cu­noașterii științifice. Ele se folosesc de marile mișcări sociale, de dorința ar­zătoare a oamenilor de a avea pace, încercind să integreze in aceste miș­cări doctrinele lor. Este vorba de a acționa pentru formarea concepției materialiste de gîndire a oamenilor, pentru interpretarea universului în baza uriașelor date ale științei con­temporane care demonstrează fără pu­tință de tăgadă materialitatea lumii. Desigur, la noi în țară libertatea conștiinței este garantată de Consti­tuție, deci și libertatea credinței, cu excepția acelor culte care au un ca­racter deosebit de nociv pentru inte­resele generale ale construcției socia­lismului. De asemenea, este cunoscut faptul că biserica și-a exprimat și își exprimă adeziunea la politica Parti­dului Comunist Român, la programul construcției socialismului. Totodată, insă, fără a provoca lezarea sentimen­tului religios al unor credincioși, con­cepția noastră despre lume și viață ne obligă să desfășurăm o neîn­treruptă activitate împotriva prejude­căților de orice fel, a viziunilor mis­tice asupra existenței, pentru propa­garea gindirii materialist-dialectice, în sfera creațiilor spirituale există tot felul de tendințe, in sfera cultu­rală se întrepătrund manifestări rea­liste cu altele nerealiste, care înde­părtează efortul creator al artistului de problematica umană, de problema­tica socială, de frămîntările generale ale poporului. în structura politică a poporului nos­tru, talentul este viguros, țîșnește cu mare forță. Condițiile noi permit tine­retului de astăzi să-și poată pune mai bine în valoare talentele. Directoarea Liceului „Al. I. Cuza" spunea că există o umbră de melancolie în poeziile u­­nor­ tineri. Nu asta cred că ar trebui să obiectăm tinerilor care fac exerci­țiul poeziei, ci să urmărim măsura în care se apropie de problematica omu­lui contemporan sau se lasă furați de tendințele artistice ce se depărtează de realism, ce închid ochii de la reali­tatea înconjurătoare. Aș vrea, în încheiere, să atrag a­­tenția asupra următoarei chestiuni. Există în practica lucrurilor ca acti­vitatea ideologică propriu-zisă să se desfășoare mai mult „la ocazii". Cu o­­cazia cursului politic, cu ocazia ședin­ței de partid, de sindicat sau U.T.C., cu ocazia simpozioanelor, cu ocazia a o serie de concursuri de întrebări și răspunsuri și așa mai departe. Este de­sigur necesar să avem forme organi­zatorice de propagandă ideologică pe care să le perfecționăm continuu, să le facem tot mai interesante. Dar dincolo de aceste „ocazii“ este necesară des­fășurarea muncii de propagare a ideilor partidului nostru neîntrerupt, 21 de zi și ceas de ceas, în fiecare moment, în orice împrejurare, oriunde ne-am găsi. Aceasta este în ultimă instanță forța reală a activității ideologice de trans­formare a conștiinței omului. Dacă to­tul s-ar rezuma la ocazii festive, la manifestări special consacrate, nu am putea realiza prea mult. Din neferi­cire, mulți propagandiști, mulți acti­viști uită de acest lucru. Aceasta este pînă la urmă concluzia pe care tre­buie să o tragem, că munca ideolo­gică, activitatea de propagandă mar­xist-leninistă trebuie să se desfășoare neîntrerupt. Iată o rezervă incomen­surabilă de sporire a forței transfor­matoare a ideologiei noastre. Dacă vom ști să folosim această forță, ma­rea noastră armată de comuniști, care numără peste 1.800.000 de oameni, a­­cest potențial uriaș, pe care-l transfor­­măm într-un factor activ de propagare neîntreruptă a ideilor partidului, fără îndoială că vom asigura promovarea deplină a ideologiei comuniste a par­tidului în întreaga societate, că vom determina victoria acestor idei în min­tea fiecăruia, că vom face ca aceste idei să devină — ceea ce spuneau cla­sicii — o forță materială gigantică in marea operă de construcție a socie­tății socialiste și comuniste. Su­ruhățiîi 5 rmeSIU 196ft La stația de îm­­buteliere de la întreprinderea de vinuri pen­tru export. kimarom----------­-CITITORII Scrisoarea unei locuitoare din Tulnici, Stanca Tudorache, căreia i s-a mărit familia cu încă un copil (al 11-lea), ne-a emoționat profund. Deschidem deci, rubrica cu ea, urîn­­du-i sincere felicitări Un răspuns la întrebarea dînsei , potrivit decretului 957/1967 și de data aceasta aveți dreptul la o in­demnizație în valoare de 1.000 lei. C. Georgescu — Obrejița. Vă re­feriți la văduva Vasilica Simion, ar fi putut să beneficieze de pensie de urmaș, numai dacă soțul dînsei, cînd se afla în viață, ar fi fost în aseme­nea drepturi. N. Chiriac — Paltin. Amenda dată de formațiunea de pompieri n-a fost justificată. Drept pentru care s-a a­­nulat Constantin Balaban — Panciu. Nu vă putem oferi alt răspuns decit unul asemănător dat în ziarul apă­rut la 22 februarie a.c. Tratați problema direct cu I.M.T.­ Focșnid. Ștefan Tarbă — Bolotești. Dv. sa puteti beneficia de spor de șantier întrucît nu aveți viză de flotant în Focșani. Indemnizația lunară pentru copii se acordă după 3 luni de la angajare și cu condiția ca salariatul să nu aibă, în luna respectivă, mai mult de 3 absente nemotivate. într-o epistolă a sa, Vasile Trifan din Țifești ne relatează că din­­ ma­gazinele satului lipsesc finele’sorti­mente de mărfuri’ solicitate de cum­­parători. O situație similară reclamă ■și muncitorii forestieri din bazinul Tulnici Starea de fapt dovedește comodita­tea merceologilor. Aviz U.J.C C.-ului Vrancea­­ Grigore Ștefan — Focșani. Des­prindem din scrisoarea dv. mulțumi­rile calde pe care le­ adresați doc­toriței Eugenia Vintea și sorei șefe, Teodora Georgescu, de la Spitalul de pediatrie­, care s-au îngrijit de copilul dumneavoastră, însănăto­­șindu-i. Firește că aceste cuvinte consti­tuie o încurajare prețioasă în mun­ca nobilă a cadrelor sanitare notata mai sus. Petre Panaite — Lacu lui Baban. Nu putem lua în seamă comunică­rile dv. Sunt tendențioase. Mai reflectați­­.„ Niculina Macovei — Lepșa. Mit< îi­­ cercetează cazul cu obiectul dis­părut In mod fantomatic. Țineți le­gătura cu ee. Ion Tigoianu — Cotești. Articolul „Mercedesul" se referea la mașina cu nr. de circulație 1 — VN — 824. S. E. „Plasa“ neregulilor (Urmare din pagina I) elementare reguli de igienă dacă dum­nealui își „împletește" activitatea pro­fesională cu afaceri personale ? Vizi­­tînd „magazia" adăpostită în propria-i curte (ce om de treabă!) am putut să ne lămurim încă o dată asupra preocupărilor sale. Aici am găsit o mașină pentru con­fecționat plasă care era în... exerci­țiul funcțiunii. Materia primă : 70 ki­lograme sîrmă așezată în agregat pen­tru confecționare. — Știți, de astă toamnă stă aici. M-a rugat fostul meu învățător să-i fac și dînsului niște plasă... Dar eu nu iau bani pentru această. Sunt alții, tova­rășe, care­ lucrează de’’ ani de zile și nu-i mai întreabă nimeni de nimic. — Puteți să ne spuneți vreun nume ? — Nu ! pentru că eu nu sunt învă­țat „să torn". Am­ fost curioși să vedem și depo­zitul de’ produse.’., finito. Acesta eră improvizat pe terasă. Cantitatea: 54 kilograme,sîrmă transformată în plasă (după propriile lui afirmații)­. * ’ — Mai cîștig și eu un ban, am greu­tăți. — Ziceai că dumneata nu ie­ bani. — Cît mă înțeleg și eu cu omul. I se atrage atenția (de către inspec­tor) că este un procedeu ilegal. Dar... lovitură de teatru. Intervine Dumitru Sinescu, merceologul U.J.C.G. care tocmai atunci venise în comună. — Nu te speria! Ce, ai omorît vreun om ? Ești criminal ? Apoi adre­­sîndu-se nouă (pe un ton de bloc po­trivit) : — Ce tot speriați omul. Stați de cî­teva ore aici și vreți să-i găsiți... noci în papură ? ! Și apoi, către semnatarul acestor rînduri: — Și dumneata ce tot scrii în car­net ? (și continuă pe un ton ce sea­mănă mai degrabă o amenințare) vreau să știu și eu ce ai scris a­­colo ! Discuția a fost în realitate mult mai lungă și presărată cu multe epitete la adresa noastră. Dar din lipsă de spațiu ne oprim aici. Incorectitudine? Incompetentă? Ia­tă ce le revine de stabilit organe­lor de resort ,care se ocupă de aceste cazuri. Nu de alta dar un merceolog apărînd pe un­ gestionar incorect (pen­tru că demascarea lui e o „palmă“ pentru A­.C.C.) care comite o­ ilega­litate, lasă să se creadă că intențio­nează să abată o impresie ce se în­cheagă fără voia nimănui. Noi punem punct. Rămîne ca orga­nele competente să-și facă datoria, în primul rînd U.J.C.C. dar și miliția. Dosarul nr. 11 (Urmare din pag. l-a­ trimis pe mine să-l rog , pe director să se aprobe discutarea inovației in cabinetul tehnic. Să vă spun drept, pînă la cerere, a mers cum a mers, dar după ea, a început o adevărată sarabandă hirtiilor. Hop I și-mi sare in fată a încă un memoriu, care derulează a­­ceeași poveste. Hop ! și sare, zveltă, O adresă (nr. 11/13.897 din 30 iulie 1968) trimisă, spune ea de cabine­tul tehnic tovarășului Gheorghe E­­nach­e (unul din inovatori) prin care i se cere o caracterizare mai amplă asupra modului de comportare a i­­novației­, și tot așa — până noaptea tirziu, mi s-au perindat prin iată tot felul de hîrtii — adrese, cereri, pro­cese verbale, declarații etc., care mi-au povestit, cu lux de amănun­te, cum au călătorit prim mai toate serviciile întreprinderii — pe la contabilitate, serviciul producție vi­nuri, mecanic-șef, cum s-au întors la cabinetul termic și, moarte de o­­boseală, și-au făcut culcușul în do­­­­sarul­ care poartă nr.­ 11­67. ...Și"au stat în dosarul cu pricina mai bine de doi ani. Și cînd­ s'-au adunat toate,' au aliat, cu amără­ciune, pă multe din ele și-au pierdut , tim­pul de pomartă, că toată birocra­ția de­­ la cabinetul tehnic al între­prinderii a încurcat ițele și că la Vinexport... nu s-au cunoscut noile apte normative cu privire la inova­­ții ,și raționalizări. "—.Și.panii? întreb eu. ■ «j . :—Care bani? > ji -5- Păi,. recompensa bănească.. . f fj — Au primit-o, tovarășe, cum să n-o primească !­­ — După 2 ani de la aplicarea i­­novatiei... ■— Da, după 2 ani. — Și... vinovatul ? N-am primit nici un răspuns. Au șușotit ceva hirtiile intre ele si s-au retras grăbite in dosar. Cine o fi vinovatul ? E un mister. E misterul dosarului nr. 11 /67. P. S. — Îmi spunea cineva că, de vreme ce inovatorii și-au primit răsplata cuvenită, n-ar mai fi cazul să scormdnd cu hirtiile în căutarea vinovatului. Că principalul este a­­­cum ca alții să tragă concluziile, pentru ca povestea de la Vinexport­ să nu se mai repete. (­­ Să consemnez și această­ părere t,j Munca ideologică în dezbaterea plenarei Comitetului județean Vrancea al P.C.R. (Urmare din pagina I) masă și activitatea educativă, tre­buie să se exprime preocupările practice actuale ale partidului în cadrul diverselor sectoare de acti­vitate, să se fixeze în centrul aten­ției sarcinile concrete ale colective­lor de muncă, deoarece numai în contactul direct cu problemele con­crete ale vieții, eficiența propagan­dei de partid va crește în mod deo­sebit. Combătînd tendințele de for­malism și de superficialitate care se mai mențin în cadrul muncii de pro­pagandă, lipsa de combativitate față de manifestările retrograde, neglija­rea unor probleme de conținut din acest sector, vorbitorii au subliniat necesitatea perfecționării continue , a muncii ideologice, adoptării de noi forme și mijloace care să o facă mai interesantă și mai operativă. De asemenea, în stabilirea activită­ților ce urmează a se desfășura, să se aibă în vedere particularitățile specifice categoriilor de oameni că­rora li se adresează. Problematica activităților organizate, să izvoras­că din­tr-o temeinică cunoaștere realităților din localitatea și unita­a­tea respectivă, să urmărească un scop precis contribuind la înlătu­rarea unor deficiențe, la generaliza­rea experienței pozitive, mobiliza­rea colectivelor de muncă la reali­zarea sarcinilor ce le revin, cît și a angajamentelor luate, înlăturarea din conștiința oamenilor a concep­țiilor înapoiate. A luat apoi cuvîntul tovarășul DUMITRU POPESCU, membru su­pleant al Comitetului Executiv, secretar al C. C. al P. C. R. — care a făcut o amplă expu­nere asupra conținutului muncii ideologice ce trebuie să se desfă­șoare în momentul actual, asupra sarcinilor și trăsăturilor sale. în încheiere a luat cuvîntul tova­rășul SIMION DOBROVICI — prim­­secretar al Comitetului județean Vrancea al P.C.R., care, apreciind felul în care s-au desfășurat lucră­rile plenarei, a arătat că aceasta a reușit să sublinieze cu pregnantă faptul că esențial în întreaga acti­vitate ce se desfășoară pe tărîm i­­deologic, este grija continuă ce trebuie manifestată pentru îmbună­tățirea conținutului acesteia. Propaganda de partid, a afirmat în continuare vorbitorul — are da­toria să sesizeze noul și printr-o acțiune convergentă a tuturor facto­rilor și mijloacelor specifice, să-l dezvolte, să facă din el un bun co­mun al tuturor. Datorită faptului că activitatea i­­deologică se adresează conștiinței o­­mului, rezultatele acestei activități se vor oglindi în comportarea oa­menilor în producție, în familie, în societate și, de aceea, procesul de in­fluențare a omului începe încă de pe băncile școlii; în cadrul acestei instituții, viitorii constructori ai co­munismului pot și trebuie să ca­pete sentimente și convingeri pro­fund materialiste despre lume și via­ță. De aceea, sublinierile ce s-au făcut în cadrul plenarei despre ne­cesitatea îmbunătățirii activității e­­ducative în școli, grija pentru pu­ritatea ideologică a procesului in­­structiv-educativ, trebuie conside­rate ca sarcini majore, imperative ale organelor și organizațiilor de partid, ale întregului corp didactic. Vorbind apoi despre activitățile ce se desfășoară în cadrul muzicii culturale de masă, tovarășul Si­mion Dobrovici a arătat că și aces­tea trebuie să cunoască o perma­nentă perfe­cționare atît sub aspec­tul formelor și mijloacelor cît și al conținutului. La aceasta obligă atît sarcinile complexe care ne stau în față, cit și faptul că sîntem locuitorii unui județ în care există o puternică zonă fol­clorică ale cărei valori reprezintă virturi ale creației spirituale româ­nești. Deși avem în numeroase lo­calități formații artistice puternice, cunoscute In întreaga țară, se mai manifestă încă în domeniul vieții artistice multă superficialitate, for­malism, puțină grijă față de valoa­rea educativă a acțiunilor ce se or­ganizează. Să se urmărească ca munca culturală să valorifice la un grad mai înalt tradițiile sănătoase ce există, conținutul acesteia să fie o reflectare a preocupării oamenilor, puternic ancorate în realitățile loca­lității respective, să stimuleze dra­gostea și prețuirea față de frumos, pentru tot ceea ce este înaintat și slujește intereselor socialismului. O problemă deosebit de importan­tă este și aceea a grijii deosebite ce trebuie să o aibă organele și or­ganizațiile de partid pentru educa­­­rea membrilor săi. în această direcție, organele și organizațiile de partid au la înde­­mînă un mijloc eficient — învăță­­mîntul de partid. Trebuie însă să spunem că învățămîntul de partid, datorită unor lipsuri ce se mai mențin încă, cum sunit formalismul, rutina și conservato­rismul, insuficienta grijă față de conținut nu-și aduce întreaga con­tribuție la realizarea acestui de­ziderat. Adeseori au loc în cercuri și cursuri lecții și dezbateri neinte­resante, plate, care nu aduc nimic nou, care plutesc în generalități și considerații de suprafață, nelegate de problemele concrete ale locului de muncă. Desigur, în aceste con­diții învățămîntul de partid nu-și poate pune în valoare toate paten­tele sale, nu contribuie la înarma­rea­ comuniștilor cu politica parti­dului nostru, nu face din fiecare comunist un om conștient de marile răspunderi ce-i revin în societatea noastră socialistă. Este necesar ca organele și organizațiile de partid să manifeste o mai mare exigență­ față de învățămîntul de partid, față de conținutul său, să nu facă nici o concesie cît de mică calității aces­tuia, purității sale ideologice, în încheiere, tovarășul Simion Do­brovici și-a exprimat convingerea că, Comitetul județean de partid, toți comuniștii din județul Vrancea nu vor precupeți nici un efort pentru a găsi formele și mijloacele cele mai bune în vederea îmbunătățirii muncii ideologice. Plenara a adoptat, în încheierea lucrărilor sale, un plan de măsuri menit să contribuie la îmbunătăți­rea activității ideologice, la for­marea și dezvoltarea conștiinței so­cialiste a oamenilor muncii, la rea­lizarea­­ mărețelor sarcini puse de partid.

Next