Milcovul, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 92-147)

1969-11-21 / nr. 113

Anul II — Nr. 113 Vineri 21 noiembrie 1969 4 pagini 30 bani Pentru a consemna cum se cuvine cuvântul slat de constructori, ca și de beneficiari, subliniind realizările planului de investiții pe județ, acum la încheierea hotărâtorului an IV al Cincinalului, ziarul nostru a trimis pe șantiere o brigadă de reporteri, care transmite mersul lucrărilor, îndeplinirea zilnică a planului și a angajamentelor luate în aceste sec­toare importante ale economiei. Pînă la intrarea în f­uncțiune a obiec­tivului de industrie focșăneană, Centrul de depozitare și con­diționare a vinului mai sînt: Bani aruncați pe „f­ereastr neglijenței! Ne aflăm la primul nivel al obiectivului de pe care transmitem. Coridoarele primesc ultimele îngrijiri. Se curăță faianța și rigolele, se fac ultimele probe la stuțuri pentru a se vedea etanșeitatea cisternelor în care vinul se va revărsa din belșug. Se apropie ziua cînd pulsul acestui nou obiectiv industrial se va face simțit cu intensitatea unei împliniri autentice. Păcat însă că această minunată perspectivă este handicapată de o nouă carență care și-a făcut apariția de abia acum, cînd peste numai cîteva zile se așteaptă revelația intrării în primele probe tehnologice, cînd se apropie tăierea panglicii inaugurale. Să începem cu proiectul care nu a prevăzut orificiile prin care sticlele de nivel ale cisternelor — indicator fără de care nu se pot de­termina cantitățile depozitate — urmau să fie instalate. Acum, după ce planșeele dintre cele patru nivele au fost turnate pe toată lungimea halelor s-a constatat că rigolele trebuie străpunse. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că această greșeală inadmisibilă de proiect necesită consu­marea unui volum mare de timp și cheltuieli suplimentare. Dar nu numai atît. Oare proiectul nu este cel care prevede sincronizarea lucră­rilor de construcții cu instalațiile ? în cazul de față această interferare lipsește. Din acest motiv, punem sub semnul întrebării respectarea ter­menului de punere în funcțiune a acestui important obiectiv. Din spusele inginerului Cică Butunoiu, șeful lotului de construc­ții, rezultă că, pe lângă dificultățile de perforare a planșeelor de beton armat, execuția străpungerii nu este posibilă fără demontarea întregii instalații de conducte. Așadar, nu este vorba de o simplă greșeală a proiectului, consecințele acesteia sunt mult mai mari. Pe lângă volumul de muncă solicitat la instalarea sticlelor de nivel pentru cele 160 cis­terne, demontarea și remontarea conductelor presupune timp pierdut și bani aruncați pe „fereastra" neglijenței. Cine se face vinovat de această clasă lipsă de răspundere ? Cine va garanta că această problemă ivită acum nu va afecta termenul de punere în funcțiune a acestui obiectiv ? Așteptăm fapte deoarece promisiunile, fiind multe la număr, nu mai constituie o certitudine. .fi. LADARU D. KELMER zile Resursele pădurilor, mai bine valorificate! Finisaj la um nou bloc de locuințe ANCHETA O ANCHETA • ANCHETA • ANCHETA • ANCHETA • ANCHETA # Lupul nu va păzi niciodată oile • Este greșită credința că unii au datoria să producă, iar alții să păzească. Trebuie să păzim cu toții ceea ce cu toții am produs • Comisiile de judecată — puternice organe de influențare obștească. Să le facem să activeze corespunzător ! Galliumai cîteva zile în urmă a fost judecat, la fața locului, Dobre Tîlvăr din Lacu lui Baban care a sustras, pe data de 28 octombrie a.c. din tarlaua IAS Focșani — fer­ma nr. 6 Armeni, cantitatea de circa 400 kg. de porumb știuleți. Om în toată firea, cu gospodărie și copii, în loc să trăiască și să muncească cinstit, cum procedează consătenii lui,­ D. T. s-a pus pe că­pătuială pe seama roadelor muncii celorlalți. Desigur, pentru fapta lui și-a primit pedeapsa binemeritată. Tovarășul Ionică Dănăilă, procu­ror șef la procuratura locală din Focșani, cu care „disecăm” acest caz, aduce însă în convorbire o primă remarcă. — Se constată, ne spune dum­nealui, că asemenea acte sunt co­mise, îndeosebi, de elemente care sunt, în general, certate cu legile statului nostru și nu se află la pri­ma abatere de acest fel ori de altă natură. Apoi, trebuie spus că D. T. a fost prins de paznicul de cîmp Crețu Ghinea. Iată, ne-am zis, un paznic care și-a făcut datoria, un om care, înțe­­legîndu-șî­ în mod just menirea, a acționat prompt cînd un hoț a în­cercat să se înfrupte din avutul poporului. Pentru că trebuie spus, există și cazuri cînd paznicul se află printre cei care dijmuiesc re­colta, avutul obștei sau care ini­țiază chiar acțiuni de furt. Oprin­­du-ne în raza T.A.S. Focșani, pro­fităm de amabilitatea procurorului șef adjunct al județului, tovarășul Ion Țigănaș, care ne relatează un alt caz, unde atitudinea paznicului a fost de data aceasta contrarie ati­­tiudinii paznicului despre care am relatat la începutul acestor rîn­­duri. Despre ce este vorba ? Con­ducerea IAS Focșani a angajat ca paznic pe Isac Jechel nu și i-a dat bineînțeles, să păzească ceva, o tarla cu porumb situată în fața stației C.F.R. Cotești. Paznicului nostru atît i-a trebuit. Fiind un fel de lup pus să se îngrijească de­ să­nătatea mioarelor, n-a pregetat să-și dea arama pe față. A luat astfel legătura cu frații Scăunaș (Grigore și Mihalache), cu încă un hoț" (Ion Cotîrlan) din comuna Co­­tești și a trecut la acțiune furînd, în mai multe rînduri, porumb, cu carul, din tarlaua pe care trebuia­u să apere de ... hoți. Și un al doi­lea caz. Aurel Chiroiu era, de ase­menea, paznic la C.A.P. Ciorăști. Avea și el antecedente penale. Și... paznic, noapte de noapte căra acasă sacul cu porumb, cu struguri, cu arpagic. Nu ierta nimic din ceea ce avea de păzit. Pînă într-o zi cînd a fost prins de cîțiva oameni din consiliul de conducere al coo­perativei. Și atunci a preferat să uzeze de înțelepciunea proverbu­lui care spune că fuga e ruși­noasă... Firește, organele judecătorești au acționat și de data aceasta așa cum indică legile țării noastre. — Dar, ne spune tovarășul Ți­­gănaș, un fapt ne atrage atenția totuși. Pe cine punem să aibă gri­jă de avutul obștesc? Cui încre­dințăm imense valori materiale, valori create prin munca și sudoa­rea oamenilor cinstiți? Am amin­tit că atît Iecheanu cît și Chiroiu aveau antecedente penale. Oare a­­cest lucru nu s-a știut? Și dacă admitem că nu, era atît de greu să se afle? Este clar ca bună ziua că conducătorii unităților respec­tive au încălcat dispoziții clare existente în această privință și nu ne îndoim nici o clipă că pe viitor vor trage concluziile cuvenite. I. B. MOSCU (Continuare în pag. a II -a) Ceasul rău al infracțiunii ■>. Obligațiile contractuale nu sunt simple formalități! Creșterea animalelor este una din­tre ramurile cele mai rentabile de­oarece, ea aduce cooperativelor a­­gricole de producție, cât și gospodă­riilor țărănești, însemnate venituri pe tot parcursul anului. Contractele pentru livrarea de produse animaliere înregistrează din acest motiv, an de an, o linie ascen­dentă, deoarece unitățile, cât și ță­ranii care încheie cu statul astfel de contracte, beneficiază de prețuri ferme pe toată perioada anului având avantajul să li se acorde credite și furaje la prețuri avantajoase. Față de aceste condiții optime ofe­rite de către stat pentru buna desfă­șurare a procesului de producție, unitățile agricole cât și contractanții particulari au datoria să respecte clauzele prevăzute în contract. Dacă, însă, comparăm realizările de pînă acum cu cifrele prevăzute în contracte, vom vedea că pe total județ, la bovine adulte, sunt posibili­tăți să se achite sarcinile contrac­tuale. în schimb, la tineret taurin, se înregistrează o restanță de 1282 capete, iar la porcine realizările nu depășesc 60 la sută din cele 9600 capete contractate. Analizînd felul în care unitățile agricole au căutat să-și onoreze o­­bligațiile pe care le au față de stat, rezultă că în timp ce unele coope­rative se vor înscrie la 31 decembrie cu depășiri substanțiale, altele vor rămîne în restanță. Astfel, printre unitățile care au în­țeles să-și respecte obligațiile se nu­mără și cooperativa agricolă din Mărtinești. Ea a livrat 62 bovine a­­dulte cu o greutate de 26,8 tone, față de 40 capete care erau planificate pe întreg anul. La fel au procedat și cooperatorii din Mihălceni Livrînd 120 capete bovine adulte, cu o greu­tate totală de 41,5 tone, ei și-au de­pășit cu mult sarcinile stabilite pen­tru acest an. La tineret taurin, C.A.P. Pădureni și Ciorăști și-au depășit sarcinile con­tractuale, iar cele din Băiești și Mi­hălceni, unde sunt organizate ingră­șătorii, sunt pe punctul de a-și în­deplini planul de livrare. Cu rezultate bune se înscriu și coo­peratorii din Tătăranu, care au con­tractat cu statul în acest an 550 ca­pete porcine. Pînă acum ei au livrat 511 capete, avînd posibilitatea să-și îndeplinească și chiar să-și depă­șească prevederile contractuale. Dacă în toate unitățile agricole consiliile de conducere ar fi urmărit cu atenție activitatea ce se desfă­șoară în sectorul zootehnic, rezulta­tele ar fi fost cu mult mai bune. Așa însă o serie de unități înregistrează restanțe care cu greu vor putea fi recuperate în timpul scurt care a mai rămas pînă la sfirșitul anului. Neîndeplinirea obligațiilor denotă faptul că aceste unități consideră contractele doar ca niște hîrtii ștam­pilate și semnate. Un exemplu de a­­cest fel ni-1 oferă C.A.P. Gugești care din 22 capete bovine adulte contrac­tate nu a livrat decit 4, iar la por­cine, din 400, a predat doar 154 ca­pete. Dar cazul acesta nu este singular. Cooperativele agricole din Prisecani, Corbița, Boghești nu și-au achitat decit în proporție de 30 la sută sar­cinile prevăzute la carne de porc, iar la C.A.P. Ruginești, din cei 200 de porci, care trebuiau să fie livrați pînă la sfirșitul anului, nu au fost valorificați decit 42. Aici, consiliul de conducere, în loc să se preocupe de asigurarea efectivului pentru în­­grășare, a înlesnit vinderea, re i drept cu forme legale, a peste 150 de pur­cei, ignorînd pur și simplu contrac­tul încheiat pentru care primiseră importante avansuri bănești. Cantități însemnate de carne tre­buiau livrate și de către cooperati­vele agricole din Pufești, Suraia și Obilești unde sunt organizate ingră­­șătorii pentru tineret taurin. C.A.P. Suraia a livrat, din planul anual de 500 capete, abia 27 (?), Obilești — 74 din 600, iar Pufești — 131 din 500. In unele unități s-a înregistrat scoaterea din efective prin mortali­tăți a unui număr însemnat de a­­nimale. Pierderi de acest gen s-au înregistrat la cooperativele agricole din Gugești Corbița, Ruginești, fără ca să se ia măsuri urgente pentru completarea efectivului. Față de această situație, consiliile de conducere trebuie să reflecte în mod serios. Dacă se vor lua măsuri de ordin tehnic și organizatoric care să ducă la îmbunătățirea sporului mediu zilnic, în greutate, o bună parte din restanțele care există mai pot fi recuperate. . In această privință o sarcină de­osebită revine serviciului de valori­ficări din cadrul Direcției agricole județene, care are datoria să urmă­rească și să îndrume cu mai multă competență și promptitudine sectoa­rele zootehnice din cooperativele a­­gricole pentru îndeplinirea sarcinilor contractuale. De asemenea, o legă­tură mai strînsă se impune a exista între Industria cărnii și unități de­oarece, prin natura lor, contractele implică îndatoriri reciproce. Nicolae POPOVICI Dacă vreți, „semnalul“ este chiar o... propunere Biblioteca școlară, laborator de titluri și epoci Culturale, ocupă un loc esențial în viața școlii. Ea este un dublu izvor spiritual. Sar­cina sa este, pe de o parte, de a oferi elevilor surse de completare a cunoștințelor, iar pe de alta, de a oferi cadrului­ didactic „repere“. Cu ajutorul ei, învățătorul și pro­fesorul formează priceperi și de­prinderi în conturarea studiului individual la elevi, trezind,­ toto­dată, respectul pentru litera ti­părită, și, în mod nemijlocit, o invitație la necesitatea constituirii, iar apoi a­ lărgirii, bibliotecilor personale ale acelora care se află la începutul de drum al studiului. Din dorința reliefării acestor aspecte, și a „exemplificării“ lor, un raid întreprins prin cîteva școli ale județului nostru, cu un itine­­rariu arbitrar, avînd caracter de sondaj, ne-a oferit situația­ „tran­scrisă“. Școala generală Tănăsoaia . Bi­blioteca școlii, cu un fond de 1500 de volume, este compartimentată pe cicluri de învățămînt , un fond de cărți pentru clasele I—IV, altul pentru V—VIII. Profesorul Constantin Apostol, directorul școlii ne relatează: „Pentru cu­noașterea exactă a fondului de cărți, cadrele didactice și-au extras, pe specialități, titlurile Pe marginea activității unor biblioteci școlare lucrărilor, pentru a le recomanda, apoi, lecturii elevilor. Recomandă­rile se fac în două moduri. ?Se indică mai întîi o bibliografie generală, la începutul anului șco­lar, apoi una „specială“, în funcție de cerințele la zi ale desfășurării procesului instructiv. Greutatea pe care o întîmpinăm este aceea a neexistenței unor titluri­ indispen­sabile unei biblioteci­­ școlare, sau a numărului lor redus.“ Gustul­­ elevilor pentru citit îl formăm încă din clasele I—IV — intervine în dialog tovarășa învă­țătoare Valeria Nicolau. La noi in școală biblioteca nu­­ este ne­glijată total, ci parțial, pentru că noi, cadrele didactice, impulsio­năm continuu această muncă. Totuși nu s-au făcut în­că niște acțiuni particulare. De­­ fapt și fondul de cărți este destul de redus... Punem unui grup­ de elevi, din clase diferite, întrebarea : Ce cărți ați dori să le citiți, și nu le-ați întîlnit în biblioteca școlii ? Răspunsurile, pe care le tran­scriem cu exactitate, par incredi­bile... „La noi în școală nu există „Pă­durea spînzuraților“ a lui Re­­breanu...“ (Constantin Tudorache, clasa a VIII-a); „N-am găsit „Neamul Șoimărești­­lor” de­­ Sadoveanu“ (Ion , Neagu, clasa a­­ VII-a); „Aș fi vrut atît de mult să­­ citesc „Făt-Frumos din lacrimă“... (Ovidiu Nicolau, clasa a IV-a). Bibliotecara­ școlii, profesoara Anica Mierlușcă „scandează” : „Prezint întotdeauna cărțile exis­tente în bibliotecă, prin profesorii de specialitate, elevilor...“ în mod firesc, ar trebui să in­tervină, în text, din partea re­porterului, niște comentarii Florin MUSCALU (Continuare în pag. a II-a) VITICULTORII Calendarul impune încheierea lucrărilor actuale Acum,­ cînd viticultorii au încheiat cea mai importantă lucrare din vie, recolta­rea­ strugurilor,­ este și firesc ca ei să acorde o mai mare atenție lucrărilor care asigură bogăția re­coltei viitoare. C.A.P. Odobești. Din carnetul cu însemnări zilnice al specialistului — inginerul Nicolae Pavelescu, — ne-am notat cîteva date pe care le consemnăm aici. Suprafața totală ocupată cu viță de vie­­­umără 318 hectare. .Dintre acestea 180 hectare au fost descurca­te, pe 150 hectare s-au efectuat ară­turile, iar 80 de hectare au fost îngropate. In plus, din planul de 40 000 corzi altoi din soiul Aligoté pe care cooperatorii din Odobești le au de recoltat în baza contractu­lui încheiat cu Agrosem, s-a realizat mai mult de jumătate. Am notat, de asemenea, participarea zilnică la muncă a peste 300 de cooperatori care descurcă și îngroapă vila, iar la arat lucrează 4 tractoare și 20­ de atelaje. Ritmul intens de lucru ne încredințează că aceste lucrări vor fi terminate în timpul optim. La I.A.S. Odobești, avem o scurtă convorbire cu tovarășul inginer Nicolae Suditu, directorul acestei unități. Rep.: Știm că recoltatul struguri­lor a fost terminat de mai bine de două săptămîni. De atunci, credem că, ați putut urgenta executarea celorlalte lucrări. Ce s-a întreprins pînă acum ? Ing. Nicolae Suditu : Să recurgem la cîteva cifre­­ din suprafața viti­colă de 2150 hectare s-au făcut ară­turi în vie pe 1350 hectare și pe 1000 de hectare vița a fost îngropată. Rep.: Există un decalaj între ferme ? Ing. Nicolae Suditu: Totul a de­pins de felul cum șefii de fermă au știut să-și organizeze munca. Cu rezultate bune puteți nota fermele conduse de Ion Șerban, Tudorei Breazu, Viorel Tătaru, unde munca a fost foarte bine organizată. De exemplu, la ferma 4, condusă de inginerul Tudorei Breazu, din suprafața de 150 hectare cu planta­ții tinere, 44 hectare au fost mușu­­roite, iar restul îngropate. Arăturile în vie s-au efectuat în proporție de 55 la sută, în plus, pe cele 70 hecta­re cu vie de anul al III-lea a fost făcută fertilizarea solului. In schimb, la ferma numărul 8, condusă de inginerul Nicolae­ Po­­pescu, îngropatul s-a făcut numai pe 30 la suta din suprafață, iar aratul nici nu a început. De aseme­nea, la­ ferma numărul 13, au fost îngropate doar 15 hectare din supra­fața de 149 hectare. Eep. , în acest caz, vor reuși fermele rămase în urmă să execute la timp toate lucrările . Ing. Nicolae Suditu : Da. Pentru aceasta, însă, comitetul de adminis­trație a și luat măsuri pentru a ur­mări mai îndeaproape stadiul lu­crărilor în fermele rămase în­­r­mă. La cooperativa agricolă de pro­ducție Vîrteșcoiu, nu ne trebuie mult timp pentru a ne da seama că semnalul de începere a lucrărilor de întreținere abia s-a declanșat la plus, se pot vedea spalieri dărîm­ați, butuci distruși. Despre această stare de fapte am discutat cu tovarășul Simion Bratosin, contabilul șef al coopera­tivei. N. PANCIULESCU (Continuare în pag. a II-a) NU-I NICI O... ALUZIE DIRECTORUL : Citesc pe fețele dv­­că sînteți întrutotul de acord cu mine. 8 *8­4­8­48 * 8 CARE ESTE BLOCUL H2? Zilele trecute un cetă­țean, nou sosit în orașul nostru, căuta un prieten. — Caut de 10 minute blocul H2. Nimeni nu-mi poate da o indicație. Ați putea dumneavoastră să-mi spuneți care-i blo­cul ? Drept să spun, nici eu, care locuiesc în această parte a orașului de 5 ani, nu mă descarc prea ușor. Pentru a-i cert în ajutor am încercat să stabilesc prin deducție care ar pu­tea fi blocul cu pricina, dar degeaba. Etortul meu a rămas fără rezultat. Se pare că pînă la ur­mă oaspetele s-a descur­cat singur sau a renunțat căci nu l-am mai căzut rătăcind printre blocuri. M-am gîndit atunci că n-ar fi rău ca. Administra­ția blocurilor să ia mă­sura ca la fiecare bloc, pe partea cea mai vizibilă, să fie amplasată o mică tă­bliță care să indice litera blocului respectiv. Ne-am orienta chiar și noi local­nicii. Sau poate că ar fi bine ca blocurile să fie nu­mer­otate, căci numărul se reține cu mai multă ușu­rință, decit H1, H2, H3... etc. etc. S. GHEORGHE — .­x.■­* -Vi —.I* ~1. 48­4­8­4­8­4­8 ac*-o ®

Next