Milcovul, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 222-297)

1970-05-26 / nr. 267

Marți 26 mai 1970 La Tulnici IMAGINI CUTREMURĂTOARE în zona de munte a Vrancei a aparut un alt pericol: alunecările de teren. Apele, care la șes au inundat, la munte au produs alte nenorociri: desprinderea unor mari volume de pămînt, cu tot ce au pe ele și deplasarea acestora către cotele mai joase. Imaginile pe care le prezentăm sînt din satul Păulești, a­­parținînd de comuna Tulnici. Din datele pe care le deținem, aici au fost distruse datori­tă alunecărilor de teren 12 case, iar alte 30 sunt avariate. Foto: N. MOLDOVEANU Copacul pe care-1 vedeți se afla, înainte de mișcarea pămîntului. In dreapta imaginii și cu... trei metri mai sus! Pelicula fotografică a surprins acest moment dramatic: casa se va prăbuși după cîteva clipe de la înregistrarea imaginii Crăpături în pămînt, crăpături în case! O altă imagine dureroasă la Păulești (Urmare din pag. 1) — Eu, ce să vă spun. Ați văzut și dumneavoastră doar. Am simțit și mi se rupe inima. — Știu că sarcinile de serviciu au devenit mai complexe, lucrați și du­minica. Nu vă e greu ? — Aș vrea să nu plec niciodată de la serviciu pînă nu știu că mi-am în­deplinit sarcina de plan și am dat toate lucrările de calitate. Celor de acolo le este cu mult mai greu decît nouă. Am eu dreptul să mă plîng ? Ce greu sună acest cuvînt, acolo ! Acolo este apa, acolo oamenii și-au improvizat corturi și își descoperă din amintiri, casele. Pentru asta s-a mun­cit duminică. Toți muncitorii acestei fabrici, pe care i-am întrebat fie și în treacăt, așa mi-au spus: Muncim pen­tru acolo.Nu poți să ai duminici cînd atîția oameni nu se mai au. — Dumneavoastră cum vă numiți ? — Vasi­le Crișan mă numesc, lucrez ca maistru. — Ce spuneți despre ceea ce se întîmplă în județele calamitate ? — Eu, tovarășe, am fost zilele aces­tea la Reghin. Acolo am părinții. Am văzut atîtea distrugeri cum n-am cre­zut să văd vreodată. Și știți ce e mai groaznic ? Oamenii nu mai zîmbesc parcă, se tot uită și muncesc îndrăciți. — Credeți că se poate să „uităm" vreodată această nefericire ? — Pentru asta trebuie să lucrăm mai bine și mai mult. Acum, muncim cite 10 ore, n­e- •*O nevoie să ni se plătească orele suplimentare, dar dacă trebuie, o să lucrăm cite 12 ore, o să ajutăm și mai mult... ...„Dar dacă trebuie...",....o să aju­tăm și mai mult...", aceste expresii le-am auzit pretutindeni. Spuse cu căldura inimii, neobișnuit de ome­nește. Se poate scrie altfel eroismul zilelor noastre, al conștiințelor noas­tre ? — Dar dumneata, Anton Marin, pen­tru ce ai lucrat duminică ? — Pentru că acolo, alți oameni n-au avut unde să lucreze. Am făcut noi in locul lor, cu încredințarea că așa trebuie, că așa este omenește. — Dar nu e greu, nu simți obo­seala acestor ore suplimentare ? — Cînd alții o duc mai greu, nu se mai simte în nici un fel oboseala Și apoi, la 26 de ani sunt atît de tinăr că nu munca mă sperie, ci faptul că în fața greutăților, a primejdiei, nu ești totdeauna in măsură pentru o în­fruntare dreaptă. In aceeași hală, la o secție alăturată, le-am întilnit și pe tinerele comuniste Zorea Baranga și Maria Covaci, lustru­itoare la sectorul retuș. Aceeași pă­rere, aceeași hotărîre nestrămutată de a învinge greutățile, de a munci cu toate energiile pentru îndeplinirea și depășirea planului. — Suntem­ gata să facem orice, să muncim cu­ este nevoie. Ne gîndim că alții acolo... Iarăși același obsedant acolo, neîn­chipuit de greu rostit în această hală unde se lucrează, unde contururile mobilei pentru export au dimensiunea vieții care pulsează. — Duminică, cînd ați lucrat schim­bul acesta de ore suplimentare, la ce v-ați gîndit? — Că e tare greu să știi pe alți oa­meni care nu mai au casă. Apoi, ne-am mai gîndit la toți tinerii de vîrsta noastră peste care duminica a trecut fără nici o bucurie... Duminică s-a in­trat într-un schimb de omenie. Duminică, apele n-au mai putut trece peste mîinile oamenilor și peste energiile lor și din nou s-au cioplit frumuseți și s-au construit fru­­museți, sau lucrurile au pătruns iarăși ritmul de cîntec al formelor lor finite. Dar apa rămîne mai departe un lait­motiv al acelor zile, ce ne impune restricții și ne limitează visările. Des­pre acestea discut acum, în drum spre ieșire, cu inginerul șef al C.E.IX.-ului, Vasile Dascălu. — Duminică s-a lucrat cu îndîrjire parcă împotriva neputinței noastre de a limita calamitățile, distrugerile. Pen­tru că oamenii știu că fiecare întîrzie­­re afectează de fapt planul. Aș vrea să vă spun că fiecare întîrziere doare. Noi, luptăm acum să ne realizăm sar­cinile, pentru că suntem­ afectați la ex­ploatări. Trebuie, prin ceea ce lucrăm noi aici, să acoperim nerealizările la mobilă ale altor fabrici ce au avut de suferit de pe urma imenselor inundații. De aceea am și hotărît suplimentarea angajamentului inițial de depășire a planului cu încă 600 000 lei. încolo, muncim, nu va exista o zi fără mun­că... Vîntul mătură firele de praf cu în­dărătnicie. S-ar putea ca mîine să fie mai mult soare?, mă întreb, dar iarăși determinant aici este numai ritmul muncii și tăria oamenilor. Aici, la a­­cest mare combinat s-ar putea să mi mai fie cîtva timp duminici libere, dar cu siguranță vor fi duminici frumoa­se, aureolate de demnitatea omeniei. Duminică s-a lucrat La Suraia Primare din pag. î) se va trece la­ pregătirea lucrărilor de reînsămînțare. Dacă va fi posi­bil, reînsămînțarea se va face tot cu aceeași cultură iar dacă nu, atunci vom­ recurge la utilizarea unor so­iuri d le semințe de plante foarte tim­purii, în special cu porumb. Datorită faptului că în această su­prafață inundată de apele Putnei, avem cultivare și sfeclă de zahăr și porumb, se va urmări posibilitatea completă­rii golurlor formate in cazul cînd pierderile vor fi mai mici.­­ Se pare că apele Siretului au acoperit suprafețe mai mari de tră­suri s-au stabilit pentru ca aceste terenuri sa poată da in toamnă ro­dul obișnuit ? — Siretul prin revărsarea sa, a acoperit aproape 800 hectare. O su­prafață destul de mare pe care, după toate aparențele, au fost compromise: culturile de grîu, orz, sfeclă de za­hăr și floarea-soarelui. Pe măsură însă ce apele Siretului se vor re­trage, fenomen generat de scăderea debitului de apa al rîului în dreptul acestei zone, noi vom avea posibi­litatea să intervenim cu motopompe­­le și celelalte instalații de irigații pentru a grăbi eliberarea terenului de aceste ape. — Pe lingă suprafețele întinse ca­lamitate de revărsările celor două rî­­uri, Siret și Putna, au mai rămas anu­mite suprafețe de sfeclă, floarea-soa­­relui, cartofi, neacoperite de ape. Umi­ditatea ridicată din ultimele zile a fă­cut ca pe aceste terenuri dezvoltarea buruienilor să capete un ritm rapid. Ca urmare, o parte din brațele de muncă, riguros planificate au trecut la executarea prășitului mecanic și ma­nual. Pînă în prezent s-au prășit me­canic 100 ha de sfeclă, 60 ha de floa­­rea-soarelui iar 10 ha de cartofi s-au prășit manual Încetarea ploilor favo­rizează grăbirea acestei lucrări pe toată suprafața neinundată, în urmă­toarele zile continuîndu-se prăsirea la porumb și floarea-soarelui. Sunt semnificative eforturile lucră­torilor ogoarelor din Sur­aia pentru a diminua la maximum pagubele pro­duse de inundațiile provocate de re­vărsarea celor două rîuri — Siret și Putna. „Aveți tot spri­jinul nostru“ (Urmare d­in pag. 1) Este rindul lui Ion Coman, preșe­dintele C.A.P. Ciorcișli să ne comu­nice ajutorul pe care acești harnici cooperatori, fruntași ai agriculturii județului nostru tin sa-I acorde ce­lor loviti in dramatica încleștare cu apa. 184 COP lei din donația membri­lor cooperatori, 150 000 din landul de acumulare, 15 000 kg de grîu, 25 000 kg de porumb, 10 scrotite de prăsilă, 10 juninci din cele mai pro­ductive rase. Continuăm sa înregistrăm sume impresionante pe care, cei ce le ofe­­ră, le consideră doar o modestă con­t­tribuție. Astfel cooperatorii din Cir­­ligele participă la ajutorarea familii­­lor sinistrate cu sume de 330 000 lei, 5 juninci si 20 de oi, cei din Bolo­ Iești cu 237 000 lei la care se adaugă 35 000 lei de la fondul de acumulare; cooperatorii din Găgești cu 282 000 lei, 5000 kg de porumb, 5 luninci, 100 kg de caș și 80 000 lei de la fandul de acumulare; cooperativa agricolă din Str­ toane cu­­ o valoare totală de 290 000 lei și produse; coo­perativele din Halești, Cindești și Dumbrăveni cu 112 000 lei, 285 000 lei și respectiv 170 000 lei. Spațiul nu ne permite stî reprodu­­cem­ în întregime toate aceste emo­ționante donații făcute de oamenii din agricultura județului nostru în folosul celor năpăstuiți de furia oar­bă a naturii O cifră reieșită din primele calcu­le, indică suma de 5 732 000 lei din contravaloarea normelor convențio­nale oferite de către cooperatori, la care se adaugă aproape 000 000 lei din fondul de acumulare al coo­perativelor planificat pentru acest an, plus zeci de mii de kilograme de cereale, zeci de capete de anima­te pentru prăsilă etc. Toate acestea confirmă înaltul spirit de solidaritate umană al coo­peratorilor din județul nostru care-și îndreaptă toate gîndurile spre cei care, în aceste funeste zile și-au pierdut avutul în lupta cu apele. Iar gîndurile, însoțite de aceste do­nații completează — cum ne-a spus Ilie Pădineanu, inginerul șef al C.A.P. Mihălceni — filele istoriei frăției dintre oameni. PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE (Urmare din pag. 1) Așezate pe niște pachete, îmi atrag atenția cîteva hîrtii, pe fața cărora se disting caracterele unor litere ce trădează profesiuni și virste diferite. Emopa mi-a spus că aceste rînduri trebuie citite împreună. Așadar să as­cultăm acele Scrisori dramatice: „Pe tăticul meu îl cheamă Turcu Costel și sunt în clasa a II-a la Școala generală nr. 2 din Focșani. Eu am adus o cămășuță și un maieu, precum și alte lucruri de îmbrăcat pentru copiii din zona în care s-au întâmplat a­­t­tea inundații“. Sinceritatea și maturitatea acestui copil, se transfor­­mă, apoi, în reflex de reporter care înregistrează: Un alt copil, o fetiță de la aceeași școală, pe nume Ardeleanu Liliana, a adus pentru prietenele ei necunoscute din zona caiamflată o fustiță, două maieuri, o bluză și o pereche de pantofi. O altă colegă, Manea Tamara, donează trei rochițe, două căciulițe, un tular și o pereche de șoșeri ,,pentru a ajuta copiii de-o vîrstă cu noi care se găsesc între ape“. Pe unul dintre pachete un scris bătrînesc destăinuie o vîrstă, un exemplu, un suflet: „Vasiliu Făr­ica, Strada Mare nr. 370. Casnică. Mamă eroină. Am 12 copii. Donez pentru sinistrați îmbrăcăminte de dragul oamenilor, palton și diferite hăinuțe, în total 45 de obiecte, pentru­­ ajutorul celor fără adăpost. Dacă va mai fi nevoie, voi ajuta din tot sufletul"". Intr-o „Notă informativă“, întocmită de către un de­putat municipal, se spune: „Am colectat obiecte de pe strada Democrației de la numerele 10—84 și, respectiv, 11—79. Numărul obiectelor este de 258. Vasiliu Marin în etate de 75 de ani ne-a chemat și ne-a dat rochire și un taier pentru cei amărâți de valurile apelor care au distrus toate în drumul lor...“ Sinceritatea profundă, solidaritatea nemărginită a tu­­turor oamenilor, confirmă încă o dată înțelepciunea pro­verbului românesc. Prietenul la nevoie se cunoaște! Această propoziție nu putea apare decit în România. O purtăm din străbuni și vom lăsa-o urmașilor noștri, pe cînd noi ne vom numi străbuni. In aceste ore și zile țara întreagă a demonstrat din străfundurile tantei sale că suntem un popor de prieteni. Entuziasmul dramatic al intr­ajutorării oamenilor a spus acest lucru. Iată de ce acest reportaj nu are nevoie de personaje. Fiindcă o singură Umil există acum, care citează sau zu de la un loc: poporul român.

Next