Milcovul, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 222-297)

1970-05-30 / nr. 271

V Un punct de atracție — parcul zoologic al Muzeului de științele naturii Focșani Localnicul în căutare de citeva clipe de destindere, turistul venit să cunoască frumusețile naturii vrîn­­cene, elevul dornic să-și Întregeas­că cunoștințele teoretice, pot găsi, chiar în centrul orașului, un frumos parc zoologic cuprinzând păsări și animale de pe tot cuprinsul jude­țului nostru. Constituind o firească legătură între cele două clădiri ale muzeului, parcul zoologic înmănuunchiază pe cca. 5000 mp. peste 60 exemplare faunistice, cărora li s-au creat con­diții optime de adăpostire, igienă și hrană. In_­rolierele cu o­ suprafață de 1460 mp. sunt adăpostite păsări de pradă, unele rare ca: acvila țipătoa­re (Aquila clanga), corbul (Corvus corax), mamifere ca: bursucul (Me­les meles), rîsul (Felis lynx) această felină a Carpaților, o familie de urși carpatini (Ursus arctos), mis­treți (Sus scrofa), gingașa căprioară (Capreolus capreolus) și temutul ei dușman lupul (Canis lupus), cerbul lopătar (Dama dama). Pot fi urmărite ca o curiozitate, frumoasele nutrii (Myocaster coy­­pus) cu blana atât de apreciată, a­­nimale înrudite cu castanul, origina­re din America de Sud și intrate de curînd în fauna țării noastre. De o deosebită atenție se bucură gigantica volieră cu un volum de 2800 mc, cea mai mare din țară și printre primele din Europa, in care frumusețea fazanilor comuni (Phasi­­anus colchicus), argintii (Euploco­­mus nycthemienes), aurii (Thymalea picta), a porumbeilor, a broaștelor țestoase de apă și de uscat, se îm­bină cu zburdălnicia roșcatelor ve­­verițe (Sciurus vulgaris). Vizitatorii pot asculta explicații­le date de ghid, urmărind în același timp obiceiurile și comportamentul animalelor. Trebuie amintit că pe­­ngă faptul că întregește prezentarea iaumi ju­dețului făcută în cele două localuri ale muzeului, parcul zoologic consti­tuie o prețioasă sursă de observa­ții științifice, de cercetări, pe care personalul muzeului le efectuează permanent. Împreună cu toate frumusețile muzeului, parcul zoologic își așteap­tă vizitatorii. Prof. Mihai MIHALCIUC Medicina primitivă nu este doar șarlatanie. Aceasta este concluzia la care a ajuns medicul Patrik Brown în timpul călătoriilor sale prin bazinul fluviului Amazoanelor, unde a cunos­cut în amănunt practica „colegilor" săi —­ vracii triburilor indiene. Un asemenea vraci este un adevă­­rt botanist. El tratează frecventele Fitoterapie în pádurea tropicală mușcături de șerpi veninoși cu un pre­parat obținut din frunzele și rădăci­nile plantei „maipoan" ; contra dure­rilor de cap recomandă un medi­cament extras dintr-o plantă care are mirosul aspirinei. Dacă vine la el un pacient înțepat de insecte, vraciul freacă locul inflamat cu frunze de „metakulu", iar dacă cineva este rănit în timpul unei vînători, el ti freacă rana cu planta medicinală­­„taia". La 7 mai, cu 137 de ani în urmă, s-a născut compozitorul german Johannes Brahms, al a­­ cărui aproape 300 lieduri și nu­meroase melodii vocale, compo­ziții pentru muzica de cameră, lucrări pentru pian și simfonii, de un lirism emoționant, au îm­bogățit tezaurul muzicii univer­sale; în creația sa, el a reluat tradiția clasică, ca și Mendel­ssohn, însă cu o personalitate mult mai originală. Brahms a abordat aproape toate genurile, cu excepția o­­perei. Creația sa capitală răm­î­­ne „Recviemul german“ pentru soprană, bariton, cor și orches­tră, la care trebuie­­ adăugate celebrele sale „Dansuri ungare" pentru orchestră, cai noi „Au trecut ani, zece la număr, de cînd mi-am făcut ultima oară cunos­cute părerile mele în acest domeniu al căilor noi, atit de bogate in amin­ Compozitor la 9 ani La sfirșitul spectacolului de balet „Potcoava de argint“ a cărui premi­eră a avut loc la Sverdlovsk, specta­torii au chemat la rampă pe autor. Pe scenă s-a urcat un copil de nouă ani. Dima Krivițki, elev în clasa a II-a a Școlii de muzică este un nume cunos­cut în lumea muzicală din Sverdlovsk, încă de acum șase ani compozițiile sale erau executate de orchestra Con­servatorului din localitate. In prezent, tînărul compozitor scrie muzica pentru baletul „Soldatul de plumb" după po­vestirea lui Andersen. tit). M-am simțit deseori atras spre el; au apărut talente noi, însemnate : o nouă forță a muzicii părea să se anunțe, așa cum o dovedesc mulți din artiștii cu înalte aspirații din tim­pul cel mai recent, chiar dacă lucrările timpului, cineva care să ne ofere mă­iestria — nu treptat, ci năvalnic. Și iată că s-a ivit ființa cu singe tânăr,­ la al cărei leagăn au vegheat grațiile și eroii. Se numește Johannes Brahms... Mi-a fost prezentat recent tea se adăugau Interpretarea sa geni­ală, care transforma pianul într-o or­chestră de sunete, ingi­ii­are sau entuziaste de bucurie“... Acesta este portretul entuziast făcut de un alt mare muzician al timpului, Un portret pe săptămînă JOHANNES BRAHMS lor sunt cunoscute unui cerc mai re­­st­­ins. Urmărind cu cea mai mare sim­patie lăgașurile acestor aleși, mă gîn­­­deam că ar putea și ar trebui să se ivească totuși, pe neașteptate, cineva care să fie chemat să dea grai în mo­dul ideal cele mai înalte expresii a de un cunoscut și respectat maestru. Ei trădu, chiar prin­­ exteriorul său, toate indiciile care vesteau .­ iată-l pe cel așteptat ! tn fața claviaturii pia­nului, începu să dezvăluie tărîmuri minunate. Am fost atrași în profun­zimi tot mai fermecate. La toate acest Robert Schumann, în revista „Neue Zeitschrift­ f­it Musik,“ sub titlul „Căi noi", in 1853 — anul in care i-a fost prezentat Brahms, pe atunci în vîrsta de numai 20 de ani. „Cînd îmi lustruiam cizmele...“ Johannes Brahms s-a născut din pă­rinți săraci, la Hamburg, la 7 mai 1833, într-o căsuță roasă de vremuri Strămoșii săi au fost țărani sau me­serioși. Tatăl său, ani îndelungați con­trabasist la Pavilionul Alster și în orchestra Teatrului orășenesc, este autorul unui dicton devenit clasic: „Un ton curat la contrabas este o pură intîmplare“. El l-a inițiat­­ pe „Hannes“ in tehnica cornului viorii și violon­celului. yrîy Dar pasiunea muzicală a lui Johan­nes s-a îndreptat spre pian, astfel Incit tatăl său l-a încredințat reputa­tului pianist Cosset. Acesta l-a încu­rajat pe toate căile, dar a împiedicat trimiterea lui Johannes pe atunci în vîrstă de zece ani, în America, în chip de copil minune, in schimb, l-a recomandat celui mai bun pedagog de teorie muzicală din Hamburg, Edu­ard Marxen, care s-a ocupat de el pînă în 1848 Lui i-a dedicat Brahms, mai tîrziu­. Concertul nr. 2 pentru pi­an și orchestră încă de la vîrsta d­e 14 ani Johan­nes Brahms începu să predea lecții de pian, pentru a-și ajuta familia, iar serile cînțin prin tel de lei de birturi din portul hamburghez, contra unor remunerații derizorii. Pasiunea compoziției o simțea ca o forță a naturii, inspirația sa artis­tică era permanentă, necondiționată, „Cele mai frumoase lieduri, s-a des­tăinuit el odată unui prieten, îmi ve­neau în minte dimineața, chid îmi lustruiam cizmele“. (va urma) Al. ALCALAY C­uriozitățile u­nei pasiuni Un doctor din Tokyo, Tashimitsu Odawara, declară cu candoare : „cra­bii sunt pasiunea mea“. O spune însă nu în sensul unui gurmand neînfrî­­nat, ci ca un pasionat colecționar. Doc­torul tokyoez colecționează crabi, în­­deletnicire pe care a început s-o prac­tice încă de pe vremea cînd era doar un băiețaș și aduna de pe nisipul pla­jei crustacei de tot felul. Astăzi, acest original colecționar este posesorul unei expoziții cu 500 exemplare ra­­rissime de crabi, languste, hormoni, stridii etc. Acest „hobby“ al multor oameni de pe toate meridianele îmbracă ne­numărate înfățișări, din care unele sunt de domeniul științei, altele vi­zează doar curiozitatea, după cum nu puține sunt de-a dreptul bizare. Ade­sea se vorbește despre colecții rare de tablouri, insectare sau ierbare for­mate în urma unei îndelungate preo­cupări în acest sens, rod al unor stră­danii demne de admirat. Nu de mult, revista „Les nouvelles de Moscou“, relata despre asemenea colecții, sub­liniind, de exemplu, pe cea a lui Fi­­odor Volkanski, din Hrelebvo, care a început în 1911 printr-un timbru pri­mit cadou de la Maxim Gorki. S-a consacrat strîngerii mărcilor cu te­matică etnografică, reușind să-și alcă­tuiască o colecție ce cuprinde 50 de volume, o interesantă imagine a po­­­­poarelor globului, a costumelor și us­tensilelor lor, a instrumentelor muzi­cale etc. Demnă de relevat este și co­lecția profesorului Gheorghi Demen­tiev, expusă la Muzeul zoologic al U­­niversității din Moscova. Ea este re­zultatul unei trude de zeci de ani, timp în care a adunat sculpturi, tablouri, fotografii, cărți, lucrări de știință, șoimi împăiați, reviste consacrate dre­sării acestor răpitoare și vînatului cu ajutorul lor. ■ Dar asemenea pasiune izvorăște dintr-o­­ nepotolită curiozitate pen­tru favoarea unui domeniu sau altul al­­ cunoașterii umane și fo­losește mijloace adesea științifice, se înțelege că efectul ei nu poate fi altcumva decît­ util, și în folosul al­tora, nu numai al colecționarului. Sînt, însă, foarte dese cazurile cînd întîl­­nim colecționari și colecții din cele mai bizare. Un ziarist american, An­drew Miller, și-a propus la rîndul său să devină un colecționar cu totul a­­parte. El a alcătuit o „colecție"... de colecționari ciudați. Nu-i lipsit de în­­­teres să reținem citeva din „piesele“ sale. Capul familiei Windorf, din Düs­seldorf |R. F. a Germaniei] colecționa armuri și panoplii, siare mai de care mai ruginite, cu care și-a populat pe­reții locuinței, iar soția unui locuitor din Mexico-City strîngea șerpi. In am­bele cazuri, efectul pasiunii a fost neașteptat: soțiile originalilor colec­ționari au divorțat nemaiputînd su­porta invazia incomodelor piese. La fel s-a petrecut și cu M. Baxon din Atlanta (statul Georgia — S.U.A.) a cărui soție l-a părăsit pentru frene­zia cu care acesta colecționa... ca­pace de canal. Mai tragic a fost dez­­nodămîntul pasiunii unui comerciant din Rio de Janeiro care și-a umplut casa cu sonerii; clinchetul lor perma­nent a zdruncinat nervii soției care a fost internată într-un ospiciu. Alături de aceste ciudățenii indivi­duale, există și destule colective. Să amintim doar de cei care colecțio­nează etichete de pe cutii de chibri­turi (filumeniștii), al căror performer este un cetățean din Minneapolis (S. U.A.), care a adunat 200 000 de eti­chete diferite, de adunătorii de eti­chete de brînzeturi (cromologiștii), de colecționarii de bilete de tred (pe­­ridromofoliștii), de cei care string lan­țuri de chei (capod­efilia) etc. Ciudate sau nu, aceste pasiuni în­deamnă totuși la reflecție, ele fiind într-un fel expresia unui variat și pitoresc peisaj uman. Ioan D. PALTIN POVESTEA UNUI ANDROID Din cele mai vechi tim­puri, poate chiar din mo­mentul apariției tagmei frizerilor, au apărut și acei oameni nefericiți, care își ofereau, contra cost, sau prietenește, po­doaba pilată spre a fi ma­sacrată de ucenicii lui Figaro. Dar v-ați pus oare vreodată întrebarea cum învață să lucreze „pe dinți“ stomatologul sau dentistul ? V-ați întrebat oare ce trebuie să simtă bolnavul care suportă și durerile chinuitoare, pro­vocate de dintele bolnav și cele determinate de nesiguranța mîinii medi­cului sau studentului, care s-a exersat pînă a­tunci numai pe dinți ex­­trași sau pe cadavre ? Există însă oameni care și-au pus această întrebare și nu numai că și-au pus-o, dar au și gă­sit o rezolvare. ...Ne aflăm într-un ca­binet dentar. Studentul în stomatologie, înarmat cu bormașina, stă aplecat asupra bolnavului. Deo­dată, acesta scoate o ex­clamație. Freza a atins nervul. Fără să se sinchi­sească studentul continuă să lucreze. Din nou se aude acel „AH!“. Dar nici de această dată stu­dentul nu se oprește. El continuă să lucreze pînă ce exclamațiile de durere devin din ce în ce mai rare. Dar, ca prin minu­ne, pacientul nu mai sim­te nici o durere ! Iată acum și explicația. De fapt, „pacientul“ nu este pacient, ci un ro­bot imaginat și realizat, după cum relatează re­vista „Spiegel“ din Ham­burg, de stomatologul, psihologul și bioingine­­rul Donald F. Karter. Ro­botul seamănă în cele mai mici amănunte cu un om adevărat și se pare că este cel mai perfec­ționat android (automat care reproduce prin mij­loace electronice reacțiile organismului uman) din care au fost realizate pînă în prezent. De obicei, androizii sunt supuși unor trauma­tisme de tot felul și apoi sunt utilizate de studenți și medici pentru studiul amănunțit al fracturilor sau leziunilor. Robotului lui Karter nu trebuie să i se producă leziuni. Din­ții săi sunt implantați în gingii din material plas­tic și au terminații elec­tronice care imită perfect terminațiile nervoase. De aceea, orice mișcare ne­atentă a medicului pro­duce reacții la „bolnav“, iar acesta semnalizează durerea. Mai mult, gingii­le pacientului din plastic degajă picături de sînge dacă sunt atinse de instru­mente ascuțite, mane­vrate de o mină neînde­­mînatică, iar glandele e­­mana salivă, la fel ca cele ale omului. FRESCE SALVATE, DIN ANTICHITATE Anticele temple grecești din Pestum (la sud de Neapole) sînt înconjurate de o pădurice de brazi și anghinare. In iulie 1969, fiul lui Luigi Franco, în timp ce ara, a lovit cu plugul un o­­biect tare. „Obiectul" s-a dovedit a fi acoperișul unui mormînt antic. Spre deosebire de alte morminte găsite pînă acum în sudul Italiei, acesta avea pe­reții acoperiți cu fresce de origine greacă. In decurs de cinci luni s-au scos la iveală 109 morminte cu 212 plăci pictate. După părerea experților, frescele datează din anii 340-320 î.e.n. Ele reprezintă compoziții în stil clasic din perioada timpurie — episoa­de din viață, ritualuri funebre etc. Se pare că prețioasele relicve s-au conservat datorită anghinarelor : unul care curge prin Postum, plin de mîl, a transformat regiunea în mlaștini, focare de malarie. Veacuri de-a rîn­dul,­ umezeala pătrunzînd din mlaștini în morminte nu a permis vopselelor să se usuce și să se jupoaie de pe pereți. Cînd în 1944 mlaștinile au fost desecate, umezeala din morminte a fost întreținută de rădăcinele anghi­narelor. CEASURI CELEBRE Klaus Hofmann din Frankfurt are o pasiune pentru cea­suri. El posedă o colecție interesantă de exemplare care au aparținut unor personalități mar­cante ca Napoleon, Balzac, Mark Twain, Mason Brando, Marilyn Mon­roe. Fericitul posesor al acestor ra­rități este de meserie bibliotecar. îngemănare... MILCOVUL pag" 3) Pasiune de ornitolog Bătrînul ornitolog din Letonia, Karl Grigulis, în vîrstă de 86 de ani, a adunat în cursul vieții sale o bogată colecție de înregistrări ale ciripitului păsărilor. în această originală „fono­tecă" se află „glasul" a 70 de păsări. Bătrînul ornitolog are o activitate bo­gată și ca scriitor, relatînd întîm­­plări din viata păsărilor. Acoperișuri pe grădini Metoda cea mai eficace de preîn­­tîmpinare a grindinei este împrăștie­­rea norilor prin rachete sau salve de artilerie. Ce se întîmplă însă dacă plan­tația este mică și nu se pot folosi aceste metode costisitoare ? Firma italiană „Montecatini-Edison“ pune la dispo­ziția amatorilor plase din material sintetic, reglabile, susținute pe niște catarge cu care pot fi acoperite gră­dinile sau viile. Plasele sunt confec­ționate dintr-un material care nu poate fi distrus nici de căldura solară, nici de ozonul emanat în timpul furtunii sau de schimbările de temperatură. Acoperișul suspendat difuzează egal lumina solară și creează un microcli­mat adecvat. Insula sănătății Medicii neozeelandezi au studiat îndelung populația unor insule în care se trăiește gen „Robinson Crusoe". Ei au constatat că cei 800 de poline­­zieni care trăiesc pe Insula Pukapuka sunt perfect sănătoși, în timp ce po­pulația de pe celelalte insule, care este din aceeași rasă, suferă de diverse boli. Hrana locuitorilor din Pukapuka este foarte săracă. Ea constă din ba­nane, nuci de cocos, pește. Alcoolul sarea, pîinea, marmelada, ceaiul, ca­feaua și dulciurile sînt necunoscute aici. Zahărul se consumă în cantități extrem de mici. Hrana zilnică a unui om conține în medie 1800 de calorii, în rîndul populației din Pukapuka rar se întîlnesc persoane grase. Nu­mai 2 la sută din caloriile din hrană provin din zaharuri. Cu toate că se consumă alimente conținînd cantităti mari de grăsimi (de exemplu nuci de cocos), procentul de colesterol din sîngele locuitorilor este mic. Specia­liștii se întreabă cui se datorează să­nătatea înfloritoare a locuitorilor din Pukapuka — hranei lor sau mișcării ? Crește Pinar­ del Rio Pinar­ del Rio, principalul oraș din vestul Cubei, va deveni un mare cen­tru industrial. In prezent, orașul are 70 000 locuitori, iar anual numărul populației orașului sporește cu 3 500 locuitori, înregistrîndu-se astfel, cel mai înalt grad al natalității din întreaga țară. Institutul de construcții și sis­tematizări al Cubei a luat măsuri pen­tru extinderea orașului și de creare a unei vaste zone industriale. Ca să fie frumoase ! In tribul tordji din insula indone­ziana Sulawesi se consideră că o fe­meie nu este cu adevărat frumoasă decît dacă îi lipsesc dinții din față. Și cu toate că autoritățile interzic acest obicei barbar, femeile continuă să se încăpățînze să fie „frumoase“. Ele se duc pe furiș în junglă, unda cu ajutorul unei pietre tari își tocesa cu multă răbdare dinții. „Fuga de infarct“ In Belgia, partizanii mișcării „Fuga de infarct“ au primit un sprijin din partea statului. Printr-o hotărîre gu­vernamentală, anul 1970 a fost decla­rat „anul sportului în familie“. Din lumea STI­PEI ȘI TEN­CII Sudură cu raze de lumină Specialiștii sovietici au creat o in­stalație în care poate fi realizată su­dura metalelor cu ajutorul razelor de lumină. Pentru aceasta sunt folosite razele unei lămpi cu xenon, care, concentrate prin intermediul unei o­­­glinzi concave, sudează nu numai pie­sele de otel, dar și cele confecționate din asemenea metale greu fuzibile ca titanul și molibdenul. In cadrul instalației, razele lumi­noase sunt dirijate spre un comparti­ment special umplut cu un gaz inert sau spre un compartiment cu vid. Trecînd prin peretele de sticlă al compartimentului, lumina nu-l încăl­zește aproape de­loc, în schimb pe fundul său, unde converg razele, tem­peratura ajunge la 2­500 ° C. In aceste condiții, întreaga cantitate de căldu­ră obținută este consumată efectiv pentru operația de sudură, întreaga instalație nu depășește di­mensiunile unei cabine telefonice și este ușor manevrabilă. In afară de metale, cu ajutorul ei pot fi su­date piese din sticlă, ceramică și din mase plastice. Hemoglobina pentru bolnavi Un grup de cercetători americani de la Institutul național de cardiologie și boli de plămîni din Bethesda (Ma­ryland) au reușit să accelereze pro­ducerea hemoglobinei, amestecînd „în vitro” elementele prealabil izolate ale globulelor roșii din sîngele unui iepure. Această descoperire va avea con­secințe importante în maladiile unde sinteza hemoglobinei este lentă sau nulă. Următoarele lucrări ale echipei de medici, a spus dr. French Anderson, unul din participanții la această des­coperire pot avea o mare importan­ță față de boli ca anemia ereditară infantilă sau thalassemia. Organisme­le copiilor atinși de aceste boli sunt incapabile să producă propria sa he­moglobina, trebuind să se efectueze dese transfuzii sanguine. Descoperirea anunțată recent va permite accelera­rea formării hemoglobinei la micii bolnavi. im­-laser Specialiștii polonezi au construit cel mai mic laser din Europa. El nu mă­soară decît 10 cm. lungime, are o putere de 0,005 wați și poate func­ționa peste 1 000 de ore. Deși are o putere atât de mică, mi­­ni-laserul poate servi ca izvor de lu­mină la cercetările cu microscopul. Mini-laserul își va găsi aplicarea la diferite măsurători, de pildă la stu­dierea omogenității optice a sticlei și a altor materiale, pentru a măsura cît este de netedă o suprafață etc. în praf. Noile recipiente vor fi mai ieftine decît cele clasice, confecțio­nate din sticlă, metal sau material plastic. Materialul sintetic va fi foarte util. Prin întrebuințarea lui, se va evita ca în jurul locurilor in care poposec excursioniștii și al campingurilor și se adune grămezi de sticle și cutii goale. Recipiente care dispar tări Chimiștii de la Institutul de cerce­agricole al Universității din Oregon (S.U.A.) au reușit să creeze din paie un nou material sintetic pentru confecționarea de recipiente, care sub acțiunea condițiilor atmos­ferice se preface în decurs de 18 luni Petrolul stimulent fiziologic Un grup de cercetători de la Aca­demia de Științe a U.R.S.S. au reușit să extragă din petrol o nouă substan­ță activă din punct de vedere fizio­logic. Cantități foarte mici din a­­ceasta substanță stimulează conside­rabil creșterea cerealelor și a legu­melor. Adăugat în­­ hrana oilor, produ­sul le face să se îngrașe într-un an cu aproximativ o cincime mai mult decît oile crescute în aceleași con­diții, dar fără noul stimulent. Produsul extras din petrol își va găsi o largă aplicare și în industria berii. El reduce cu două zile perioada de formare a mallului și în felul a­­cesta permite, fără noi investiții de capitaluri, o creștere considerabilă a productivității muncii în fabricile de bere. ȘTIAȚI CĂ ?. OAMENII de știință au cal­culat că ar fi necesare 1700 de centrale electrice cu o putere da cite un milion kw fiecare pentru a produce un singur pro­cent din energia solară care ajunge pe suprafața Pămîntului. * UN GRUP de fiziologi de la Universitatea din Kobe (Japo­nia) au readus la viață un cre­ier de pisică, conservat timp de ȘTIAȚI CĂ ?... aproape șapte luni la tempe­ratura de minus 20 . * IN PREZENT, pe planeta noastră există peste 500 de vul­cani activi. Două treimi din­tre ei se află pe coastele Ocea­nului Pacific.* ÎN POLONIA s-au construit experimental cărămizi din sticlă prin care circulă apă caldă sau ȘTIAȚI CĂ ?... ȘTIAȚI CĂ ?. ȘTIAȚI CĂ ?. ȘTIAȚI CĂ ?... ȘTIAȚI CĂ ?... ȘTIAȚI CĂ ?.. rece, după cum este nevoie, ca locuința să fie încălzită sau ră­cită.* IN LOCALITĂȚILE din apro­pierea Ecuatorului, 320 de zile pe an bîntuie furtuni însoțite de descărcări electrice și trăs­nete.★ LA UNIVERSITATEA din Boston a fost elaborat proiectul unui dirijabil cu motor atomic. Puterea calorică a reactorului atomic este de 200 000 kw. Lungimea dirijabilului este de circa 300 m, iar înălțimea lui — de 52 m.★ INGINERII din Moscova au creat un generator cu semicon­­ductori care transformă ener­gia solară in energie electrică. Puterea lui este de 1000 de ori mai mare decît a bateriilor so­lare. ★ ÎN LIMBA turcă există un singur verb neregulat. In lim­ba engleză — 194.­­* PRIMA virgulă a apărut între secolele XV și XVI. Ea a fost introdusă de tipograful și edi­torul venețian Aldo Manuzzi. IN LIMBA hawaiană exista în total șase consoane și cinci vo­cale. Tocmai din această cauză alfabetul este extrem de com­plicat. LIMBA Indienilor h­ipeway din America de Nord are aprO­ȘTIAȚI CĂ’ ?...­ximativ 6 000 de forme, ale ver­bului. IN FRANȚA trăiește o fami­lie care a căpătat la literatura de genetică denumirea de „da­datul batalion feminin". Intr-a­devăr, de peste trei gaxemații în această familie nu se nasc decît fetițe. ȘTIAȚI CĂ ! ȘTIAȚI CĂ ȘTIAȚI CĂ —. ȘTIAȚI CĂ ȘTIAȚI CĂ ?...

Next