Milcovul, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 298-375)

1970-09-18 / nr. 365

Vineri 18 septem­brie 1970 Expresia „membrii de partid se află în frunte“ o întilnim foarte ades. Este firesc. A fi în frunte constituie pentru comunist o obligație statutară, un răspuns la investi­ția de încredere ce este acordată celor care alcătuiesc detașamentul de avangardă al clasei muncitoare. Reportajul nostru anchetă la I.A.S. Co­­tești și-a ales ca punct de plecare ceea ce îl determină pe comunist să fie din ce în ce mai exigent față de propria activitate. Aprecierea că membrii de partid din acest mare colectiv de muncă se găsesc în frunte este desigur prilej de mîndrie, este mobili­zatoare. Totuși, ne-am întrebat : Nu ne dă ea iluzia mersului de la sine? Nu creea­ză uneori pericolul atrofierii dorinței de perfecționare? Pentru că esențiale sunt autodepășirea, hotărîrea fiecărui comunist de a munci azi mai bine decit ieri, mîine mai bine decit azi. Ne-am adresat mai multor tovarăși cu rugămintea de a ne răspunde la întrebarea : „Care sunt coordonatele autodepășirii, con­dițiile realizării ei permanente?“Din dia­logurile purtate am putut ajunge la con­cluzia că sunt mai multe coordonate ale do­rinței comunistului de necontenită perfec­ționare, un complex de condiții­ avînd fie­care un rol determinant sau determinat in raport cu celelalte. rînduirea noastră socialistă este permanenta efervescentă a o­­mului de tip nou, orientată in direcția căutărilor, a valorifică­rii depline a rezervelor sale in­terne, în scopul soluționării pro­blemelor de stringentă actuali­tate, efortul de a avea o viziu­ne clară în ce privește desfășu­rarea activității pe multiple planuri și în perspectivă. Prac­tic, aceasta presupune a nu o­­coli greutățile ci, dimpotrivă, a­ le învinge, a găsi soluțiile cele mai adecvate pentru rezolvarea fiecărei probleme în parte. Iar în rîndul colectivului de la I.AS. Cotești, inițiativa este la ea acasă, afirmația are o puter­nică bază în exemplele pe care ni le oferă munca lor. PASIUNEA - coordonată a autodepășirii ,,între coordonatele autode­­pășirii — afirma tovarășul in­giner Stanică Dumbravă, direc­torul întreprinderii — cred că o însemnătate deosebită o are pasiunea pentru munca pe care o îndeplinești, dăruirea cu care 1 te consacri. Aceasta, deoarece pasiunea generează interesul permanent pentru ridicarea ni­velului de pregătire profesio­nală și politico-ideologică, este izvor de inițiativă și căutări creatoare. Fără dăruire, îndepli­nirea cotidiană a atribuțiilor ce-ti revin devine împovără­toare, capătă pecetea obligati­vității și convenționalismului, în colectivul de muncă al în­treprinderii noastre există multi membri de partid care își iu­besc profesiunea, care își afir­mă în fapt conștiința înaltelor îndatoriri înscrise în statutul partidului nostru. între aceștia se numără tovarășii: Ion Bocă­­neală, Constantin Scrieciu, Flo­rin Dăiescu, Dumitru Paraschiv, Ion Șoineanu, Traian Vrabie și alții pentru care pasiunea față de munca încredințată este una din calitățile de bază, în acti­vitatea lor ea se reflectă puter­nic, ea este izvorul realizărilor pe care le obțin în îndeplinirea sarcinilor de plan și depășirea lor“.. „Pasiunea pentru munca ta — spunea și tovarășul ing. Tănase Vicleanu, tehnolog șef al între­prinderii, răspundere, presupune neapărat Pentru că răs­punderea este o însușire care înnobilează pe comunist, îl ri­dică în ochii tovarășilor de muncă,­ îi aduce respectul și sti­ma acestora și, m­ai ales, îi o­­feră una din cele mai înalte satisfacții: cea a datoriei îm­plinite. Edificator ni se pare, de pildă, luat dintre multe altele, următorul exemplu : în ferma nr. 8, condusă de comunistul ing. Florin Dăiescu, rezultatele ce se obțin sînt din an în an mai bune. Numai în anul 1969 a dat peste plan 2 000 000 lei beneficiu. Aceste rezultate nu sînt întîmplătoare, în primul rînd, în fermă e­­xistă un colectiv de muncă bi­ne închegat, ordonat, discipli­nat, care nu precupețește nici un efort pentru executarea la timp a lucrărilor în vii. Pe linia introducerii micii mecanizări (cale importantă pentru sporirea eficienței eco­nomice), acest colectiv are rea­lizări deosebite. Putem aminti printre altele: prepararea solu­ției pentru stropit via și dis­tribuirea ei prin conducte di­rect în parcele, metodă ce a condus la realizarea unei eco­nomii anuale pe formă de circa 200 000 lei, montarea pompei de stropit via pe polidisc, me­todă ce asigură executarea con­comitentă a două lucrări și, în final, realizarea de însemnate economii. Dialogul cu interlocutorii ne-a prilejuit nu o dată sublinierea că pasiunea și răspunderea — coordonate ale autodepășirii­­— izvorăsc dintr-o atitudine înaintată față de muncă, cul­tivată și promovată în cadrul organizațiilor de partid, în care activitatea se măsoară nu prin cuvinte, ci prin fapte, prin capacitatea de a te depăși pe tine însuți în îndeplinirea înda­toririlor. Acolo sînt îndeplinite unde sarcinile cu pasiune și răspundere, succesele dobîndite la un moment dat nu apar ca o limită în afirmarea personali­tății comuniștilor ci ca un punct de plecare spre succese mai importante, superioare. Tovarășul Dumitru Damian scotea în evidentă că un impe­rativ major al zilelor noastre, in spiritul marilor sarcini pe care partidul le pune în fața comuniștilor este exigența. Această calitate se află la punc­tul de confluență dintre pasiune și răspundere, este o condiție sine qua non a autodepășirii. ..într-o mare măsură­­— ne spu­nea tovarășul Dumitru Damian — acțiunile oamenilor sînt de­terminate și de exigența celor care îi îndrumă și-i controlează, ca și de mediul înconjurător care-i influențează. Mă gîndesc la faptul că un climat de exi­gență creează întotdeauna posi­bilitatea unei munci de calitate, combate autoliniștirea și lipsa de răspundere, atît de dăună­toare traducerii în viață a sar­cinilor care ne revin“. Comitetul de partid al între­prinderii și-a propus a milita pentru sporirea spiritului de e­­xigentă al comuniștilor, al mun­citorilor, inginerilor și tehnici­enilor. Se poate afirma că mem­brii de partid, cum sunt : Con­stantin Scrieciu, Vasile Țigănuș, Vasile Trifan, Mihai Dobre, Maricel Bica și alții din acest mare colectiv de muncă mani­­festă exigentă față de ei înșiși câ­ și față de cei din jurul lor. Este „cheia" multor succese do­bîndite zi de zi in sporirea pro­ductiei de către fermele între­prinderii, in ridicarea calității produselor la nivelul cerin­țelor puse de economia națională. „Aș dori să subliniez — spu­ne în continuare tovarășul in­giner Stănică Dumbravă — că din discuțiile ce le-am avut une­ori cu membrii de partid cu munci de răspundere am des­prins un asemenea fapt: există tendința de a considera că totul merge bine, că avem numai realizări. Este adevărat că avem realizări, dar se sca­pă din vedere că ceea ce ieri a fost foarte bine, azi nu ne mai poate mulțumi pe deplin. Bunăoară, îmi spunea un tova­răș că, colectivul fermei nr. 9 din care fac parte mulți co­muniști, a muncit la fel de bine ca și anul trecut și că a dobîn­­dit o bogată experiență de pro­ducție. Dar tocmai aici este esența problemei: nu este de ajuns să muncești la fel de bine ca în trecut ci și mai bine ! Cum ar putea fi definită pa­siunea ? Pasiunea nu este alt­ceva decât dragostea față de muncă, dăruirea deplină a tutu­ror capacităților pe care le are comunistul în scopul îndeplini­rii tuturor atribuțiilor, nu ori­cum, ci mereu mai bine, în­seamnă permanenta manifesta­re a răspunderii și exigentei fată de propria activitate. Nu­mai asa se poate realiza auto­depășirea... PERSEVERENTA, „ruda bună“ a pasiunii înrudită cu pasiunea și de­­curgînd din aceasta este per­severența — o altă condiție a autodepășirii. Răsfoind filele carnetului de reporter, putem da mai întîi cuvîntul faptelor, argument concludent, îndeosebi cînd te referi la tenacitatea cu care oamenii, în frunte cu co­muniștii răspund „prezent!" a­­colo unde e mai greu, unde succesul poate fi dobîndit prin perseverență. în ferma nr. 10, condusă de comunistul Ion Bocăneală, se obținea cu ani în urmă producții mici. Perseve­rent în a aplica în practică ul­timele cuceriri ale științei în noile plantații de vii a reușit să ridice producția de struguri de la 4 000—5 000 kg la hectar, la peste 9 000 kg în anul acesta. „Perseverența ” afirma în discuția sa, tovarășul Mihai Jin­­ga, președintele comitetului de sindicat, este una din trăsăturile care caracterizează pe comu­niști. Foarte mulți dintre cei care lucrează in colectivul nostru, pentru a putea face fa­ță sarcinilor pe care ni le-am propus, au trebuit să depună multe eforturi fizice și intelec­tuale. Perioadele, cînd se cere efectuarea urgentă a unor lu­crări, mobilizarea tuturor for­țelor umane și materiale, con­stituie totdeauna o Verificare a competenței și perseverenței. în fond, după părerea mea, perseverența în muncă este ro­dul atît al educației, cit și al a­­utoeducației. Este rodul trans­formărilor pe care le-a produs socialismul în conștiința oame­nilor, dîndu-le deplina garanție că muncesc pentru ei, numai pentru ei“. Că dorința de autodepășire, perseverența, fac parte din cli­matul de muncă din I.A.S. Co­­tești, ne-o demonstrează și e­­xemplul comunistului Vasile Ți­­gănuș, șeful fermei pomicole, care lucrează în această fermă de 4 ani de zile (în întreprinde­re lucrează de 22 ani). Pasionat față de meseria ce și-a ales-o, a reușit ca anul acesta să fie printre primii șefi de fermă din țară în această ramură­ , cu iată ce ne spunea în legătură acest exemplu tovarășul Constantin Boboacă de la ferma nr. 7, secretarul organizației de partid: „Noi, comuniștii, n-avem niciodată impresia că am atins perfecțiunea. Chiar dacă munca merge bine, am reușit să înde­plinim la timp lucrările și am ținut seama de normele stabili­te, nu ne punem și nu trebuie să ne punem problema că avem motive de autoliniștire. Dimpo­trivă, ne preocupă să vedem da­că mai putem face ceva, perse­verăm în găsirea tuturor rezer­velor care ne-ar da posibilitatea să sporim producția, în adună­rile generale sau cu alte prile­­juri, noi, comuniștii, ne-am sfă­tuit deseori despre ce este nece­sar să mai întreprindem pentru a ne îmbunătăți munca. Așa, de pildă, intr-o adunare generală, tinută nu de mult, am dezbătut problema „Calitatea lucrărilor în vii — cale importantă pentru sporirea producției". S-au făcut cu acest prilej numeroase pro­puneri. Pentru traducerea în viață a măsurilor stabilite de a­­dunare, toți comuniștii au mun­cit cu fermitate. Biroul organi­­zației de bază a urmărit cu per­severentă eficiența acestora. Dacă relev faptul că o contri­buție deosebită la efectuarea a­­cestor lucrări de calitate și-au adus-o toți comuniștii, care au constituit exemplu pentru lu­crătorii din fermă este, cred, suficient de concludent pentru a reliefa rolul organizației de partid de a înmănunchea voin­țele și a le îndrepta spre reali­zarea scopului propus“. Toți comuniștii din întreprin­dere, cu care am discutat, au fost unanimi în aprecierea că perse­verența nu trebuie căutată în caracterul fiecărui om. Problema constă, în primul rînd, în edu­cația moral-politică a comuniș­­tilor, în capacitatea pe care o au organizațiile de partid de a-i mobiliza pe toți membrii lor la îndeplinirea la un înalt nivel ca­litativ a atribuțiilor care le re­vin, potrivit locului de muncă. O axiomă: INIȚIATIVA Viata demonstrează că iniția­tiva a devenit un fenomen de masă, întîlnit în mii de exem­plare, în fiecare colectiv de muncă. A devenit o axiomă că a lupta împotriva mediocrității, a rezultatelor slabe, pentru a dobîndi azi rezultate mai bune decit ieri, mîine mai bune decit azi, înseamnă a dovedi inițiati­vă, a manifesta o atitudine cri­tică fată de ceea ce s-a obținut și a căuta, în mod creator, me­todic și mijloacele de perfecți­onare a muncii. Inițiativa, promovată și în­curajată cu consecvență de par­tid, se materializează în bunuri materiale, în zeci și sute de mii, în milioane de lei realizate pes­te plan. Comuniștii de la I.A.S. Co­­tești, și împreună cu ei toți cei­lalți muncitori, tehnicieni și in­gineri, s-au făcut, deseori remar­cați prin inițiativă, prin soluții­le ingenioase cu care am rezol­vat diferite probleme de muncă. Argumentul­ exemplu îl pu­tem oferi și aici. Bunăoară, cînd s-a observat că transportul stru­­gurilor în ciubere și coșuri pre­lungește mult campania de cu­les, colectivul de muncă din sectorul mecanic, împreună cu alți comuniști, au venit cu propu­nerea de a se adapta remorcile R.B.L. pentru transportul stru­gurilor. Aplicînd această metodă în anul 1969 am reușit să mutăm timpul de recoltare cu 10 zile și să reducem substanțial chel­tuielile. Așadar, inițiativa, numai în u­­­na din manifestările ei, a avut ca rezultat realizarea unei eco­nomii pe întreprindere de 110 000 lei. O altă pledoarie, mai convin­gătoare pentru inițiativă, nici nu se putea găsi. „Inițiativa — sublinia ingine­rul Stănică Dumbravă — a de­venit tot mai mult o latură a caracterului. Pe oameni îi preo­cupă zi de zi noul. Acest nou il găsesc întotdeauna în documen­tele partidului nostru, în cuvîn­­tările secretarului general al partidului și a devenit o chesti­une de onoare pentru fiecare membru al partidului comuniș­tilor de a investi la rîndul său, in ceea ce face, cît mai multă căutare creatoare, inteligentă. Este adevărat că uneori, pen­tru a se manifesta din plin, cu toată vigoarea, pentru ca ini­țiativa să se realizeze, este ne­voie de sprijinul nostru. Pentru cei care desfășoară munca de conducere, încurajarea inițiati­vei și nu numai atît, aș putea afirma „descoperirea" și lărgi­­rea ei pe planuri multiple, con­stituie o îndatorire. Dacă ești conștient de această îndatorire și o respecți, în întreprinderea in care lucrezi inițiativa are loc în toate domeniile, se face cu­noscută în plenitudinea ei, cu toate succesele pe care le a­­duce. Cred că nu greșesc deloc spunînd că la temelia multora dintre rezultatele bune obținute stă inițiativa, spiritul creator al comuniștilor, al celorlalți sala­riați, strîns legați de întreprin­derea noastră, dragostea pentru munca lor. De aceea, vreau să reliefez că în acest an, datorită unor inițiative, larg sprijinite de organizațiile de partid, I.A.S. Cotești va reuși să încheie ac­tivitatea cu beneficii sporite fa­tă de plan“. Da! Ceea ce caracterizează p­ Din discuțiile pur­tate cu comuniștii de la I.A.S. Cotești reie­se că autodepășirea este o expresie a di­namismului vieții. A­­cest dinamism cere să nu rămîi în urmă cu pregătirea. Pentru că este limpede pen­tru oricine, numai cu dorința de a munci mai bine, oricît te-ai zbate, nu poți dobîndi succese. Se cere deci, o calitate, o condiție a autodepășirii, care le pune în evidență pe toate celelalte: pregătirea permanen­tă și multilaterală, însemnările prile­juite de convorbirile noastre cu numeroși comuniști de la I.A.S. Cotești, ne-au dat pe­ COMUNIS­TUL, In Întrecere cu el Însuși # Autodepășirea și coordonatele ei # Cum poate fi definită pasiunea? # La punctul de confluență dintre pasiune și răspundere # Un imperativ major al zilelor noastre: exigența # Reflecții desprinse din atitudinea cotidiană față de muncă PREGĂTIRE CONTINUA­­ pe toate planurile Un aforism, născut din expe­riența vieții, spune: „Am învă­țat mult, astfel încît mi-am dat seama că trebuie să învăț mai mult". Condițiile create de par­tidul și statul nostru pentru stu­­diu, pentru îmbogățirea cunoș­tințelor profesionale și de cul­tură generală se cer folosite cu toată seriozitatea. Mulți oameni de la I.A.S. Cotești au înțeles din vreme acest lucru. Ei au în­țeles îndeosebi că pregătirea continuă, indiferent că este vor­ba de cea politico-ideologică, de cultură generală sau profesio­nală, nu constituie un scop în sine. Ea formează convingeri, a­­dîncește sentimentul dragostei față de muncă, al atașamentului nemărginit față de partid și po­litica sa, îi ajută să-și desfășoa­re cu rezultate dintre cele mai bune activitatea de sporire a producției; în același timp, pre­­gătirea temeinică multilaterală, cunoștințele temeinice conferă comuniștilor competență în în­deplinirea sarcinilor — ea con­stituind deopotrivă o condiție e­­sențială a autodepășirii. „Munca noastră — ne spu­neau tovarășii Stănică Dumbra­vă și Tănase Vicleanu — devi­ne aridă fără efortul continuu de perfecționare, fără dragoste și pasiune față de profesiunea aleasă. Noi desfășurăm în tot timpul anului o muncă stărui­toare, migăloasă și dacă nu ne inspirăm din patrimoniul spiri­tual care se află în lucrările de specialitate, in presa de profil, ne trezim depășiți de viată, ac­tivitatea primește pecetea ru­tinei și convenționalismului.“ Competenta, după cum se știe, mi este dată, pentru totdea­una. Ea trebuie pusă de acord permanent cu nevoile, cu sar­cinile actuale, ,in contextul ac­tivității întregii intreprinderi. Colectivul I.A.S. Cotești se poa­­te mîndri cu tovarăși compe­tenți, care nu consideră înche­iată pregătirea lor pentru munca ce o prestează o dată cu ob­ținerea unei diplome de inginer sau tehnician,­ ci continuă stu­diul în orele libere. Este o per­manentă acumulare și asimila­re de noi și noi cunoștințe sau, mai plastic vorbind, o întrecere cu ei înșiși. De exemplu, tova­rășii Dumitru Damian, Valerul Perișoară, Vasile Țigănuș, cu toate că sunt foarte ocupați în procesul de producție, au reușit să termine facultatea la fără frecvență sau sunt­ în curs de ca­lificare. Sectoarele ce le conduc înscriu rezultate economice de­osebite. Autodepășirea în ce privește împrospătarea și îmbogățirea cunoștințelor — afirma tovară­șul Valeria Perișoară — trebuie înțeleasă ca o nevoie personală de a te face mai util societății în ansamblul ei, întreprinderii în care lucrezi. Sunt tovarăși, și printre ei nu­meroși comuniști, care urmează cursurile unor facultăți la fără frecvență. Simpla menționare a acestui fapt demonstrează că viața lor se îngemănează cu munca în fermele și secțiile în­treprinderii și că dragostea și pasiunea de care aminteam în a­­ceste rînduri sînt, în cazul lor, o expresie plină de conținut. Competența, care constituie temelia realizărilor superioare în muncă, trebuie deci văzută și sub aspectul unui „neastîmpăr spiritual" de a ști și cunoaște tot mai mult, de ridicare perma­nentă a nivelului pregătirii per­sonale, nu în limitele unei spe­cializări înguste, ci în scopul creării unui orizont larg al în­sușirii unor vaste cunoștințe ca­re te ajută să înțelegi bine sen­sul muncii tale, a colectivului din care faci parte. sibilitatea să consem­năm opinii interesan­te cu privire la pasiu­ne, răspundere, exi­gență, inițiativă, pre­gătire multilaterală — coordonate esenți­ale, condiții de reali­zare a autodepășirii — și la modul în care se manifestă ele în activitatea lor. Reiese pregnant rolul orga­nizațiilor de partid de a cunoaște nu nu­mai succesele și nea­junsurile din activi­tatea fiecărui comu­nist, ci și de a le insu­fla hotărîrea de a de­păși neîncetat stadiul atins, de a îndeplini la nivel tot mai ridi­cat sarcinile care le revin. Gh. CONSTANTIN MILCOVUL pag. Un deziderat al eficienței economice: ÎNDEPLINIREA INTEGRALĂ A PLANULUI M.T.O Menirea planului de măsuri tehnico­­organizatorice este cunoscută. Un ade­vărat pilon în menținerea unor re­zultate economice superioare, pîrghie importantă în consemnarea sporuri­lor de producție, întocmirea, dar mai ales înfăptuirea acestuia, conform sca­dențelor, reflectă competența cadrelor de specialiști din întreprinderi, mă­sura în care ele sînt preocupate de a fructifica potențialul intern, de a apela în primul rînd la forțele pro­prii în îndeplinirea și depășirea in­dicatorilor de plan. Am dorit să cunoaștem în ce mă­sură se înfăptuiesc aceste deziderate ale eficientei economice la întreprinde­rea pentru industrializarea vinului și băuturilor alcoolice Focșani. Pentru în­ceput, inginerul șef al unității B.Vos­­gastian, ne-a spus: „La întocmirea pla­nului de măsuri tehnico-organizato­­rice ne-am orientat ca acestea să re­zolve unele din problemele stringente ale producției. Măsurile care au fost incluse, în număr de 13, vizează pre­gătirea tehnică a producției, redu­cerea cheltuielilor de transport, orga­nizarea manipulării și depozitării ma­teriei prime, mecanizarea unor opera­țiuni și altele. Aplicarea măsurilor preconizate ne va aduce anual o efi­ciență economică de peste 3 milioa­ne lei*. Avînd în vedere sporul substanțial de economii preconizat a se obține prin concretizarea măsurilor stabilite, stringenta pe care o reclamă transpu­nerea acestora în fapt în pragul în­ceperii campaniei de vinificație, am dorit să cunoaștem stadiul în care se află realizarea acestui plan. Inginerul șef al întreprinderii ne-a spus: „Cu toate că am întâmpinat unele greu­­tăti in contractarea anumitor lucrări și achiziționarea unor utilaje, am re­ușit totuși să ne încadrăm în unele scadențe. Bunăoară, am terminat mă­rirea capacității de depozitare a stru­­purilor în linuri la centrul din Țifești, am construit o mașină de îmbuteliat tip Harghita cu o capacitate de 1000 litri la oră, am procurat rezervoare în vederea măririi capacității de de­pozitare a fructelor și borhotului la Dumitrești, a fost dotat parcul auto propriu cu 10 autovidanie, care vor reduce cheltuielile de transport cu 200 000 lei anual. Firește, am enume­rat numai o parte din măsurile pro­puse și aplicate. Ar mai fi de adăugat în acest sens construirea unor cisterne pentru omogenizarea și depozitarea vinului la centrele din Budești și Pă­li­nești, cu o eficiență economică a­­nuală de 117 000 lei, a unor bazine venim fermentarea tescovinei la Tim­­boiești, Urechești, Cotești, Cîrligele și Budești care vor aduce economii în valoare de 520 000 lei“. Realizările privind materializarea planului M.T.O. sînt­ incontestabile și ele reflectă o anume preocupare a specialiștilor din cadrul întreprinderii pentru sporirea indicatorilor econo­mici, pentru o eficientă cît mai mare. Din păcate însă, este greu să afirmi la ora actuală că tot ce și-au prevă­zut specialiștii unității s-a concreti­zat. Afirmația are la bază tocmai ne­­respectarea unor scadente și de aici frustrarea în etapa urmă­toare a unității de importante sporuri de economii și beneficii. Și, iată exemple : s-a prevăzut ca până la 1 septembrie să se construiască la centrul din Țifești șase cisterne pen­tru vinificarea strugurilor prin care să se obțină o eficiență economică de 105 000 lei. Lucrarea însă nici nu a început, deoarece, pe de o parte, nu este deschisă finanțarea, iar pe de alta, executantul — întreprinderea mecanică de morărit București — ter­giversează atacarea obiectivului. O si­tuație necorespunzătoare dăinuie și la obiectivul „Mărirea capacității de vi­­rificare și depozitare a vinului prin construirea unor săli de vinificare la Panciu, Cîndești și Focșani", unde pe de o parte nu este deschisă finanțarea, iar pe de altă parte magaziile din me­tal vor sosi abia în luna decembrie. In asemenea condiții, deși lucrarea a­­vea ca termen final 10 septembrie, va fi terminată în anul viitor. Tot pentru anul 1971 a fost amînată și monta­rea șnecurilor transportoare în vede­rea mecanizării alimentării cu stru­guri a egrofalopompei. în acest ultim caz, ca și în celelal­te, motivarea conducerii întreprinde­rii este cît se poate de simplistă: „Șnecurile se găsesc greu, lucrările le contractăm, de asemenea, greu, ducem lipsa unor materiale". Nimic însă nu se realizează ușor. Materiale­le nu vin de la sine, executanții nu se înghesuie să contracteze lucrări de valori mici, utilajele nu sosesc singu­re. Toate acestea se fac cu eforturi, printr-o preocupare permanentă și nu de campanie, antrenînd nu un om, ci un colectiv. Dar cum la întreprinde­rea Winalcool nu întotdeauna se acțio­nează așa este lesne de înțeles ca rezultatele să nu fie pe măsura pre­viziunilor. Așa se explică de ce măsu­rile incluse în plan nu sînt realizate decît pe jumătate (exemplu montarea ventilatoarelor pentru transportul pneumatic, înlocuirea vaselor de lemn cu cisterne din metal, procura­rea de rezervoare metalice de mare capacitate), de ce nu aduc eficiența economică scontată. Or,­menirea pla­nului M.T.O. este cu totul alta și cu siguranță conducerea întreprinderii Winalcool o cunoaște. A­­ procedat și ft­ continuare astfel înseamnă a frustra producția de însemnate sporuri, ceea ce contravine­ eficientei econoam­e, lată de ce se impune o analiză te­meinică a modului cum se transpune în fapt planul M.T.O., analiză în care să se stabilească măsuri concrete, cu responsabilități precise. Să nu se uite că măsurile tehnico-organizatorice au fost stabilite cu un scop care trebuie atins. S. ISTRATI întreprinderea de morărit și panificație , un făinoase colț din secția de paste 0 mașină transporta (Urmare din pag. 1) Suni ieșite din garaje, de la locurile de parcare stabilite, fără forme legale. Iată cîteva exemple. Raicu Olaru, (21-VII-I 198) de la I.L.F., se ducea cu mașina acasă, tot la Vînători. Și ca să nu facă cursa „în gol“, transpor­ta o ladă cu 10 sticle de oțel, ceva castraveți, ceapă... Confratele său, Ion Postolache (21-VN-451) de la magazi­­nul intercooperatist al U.J.C.A.P., go­­nea și el tot spre casă, la Mircești, „t­ransportînd" cîteva kilograme de vinete, ardei! Cu mult mai grav e cazul pe care-l relatăm în continuare. Duminică, au­tocamionul 21-61-1471, care deserveș­te întreprinderea electroenergetică Vrancea, transporta de la Focșani la Vulturu... nuntași. Somat să oprească, șoferul Sandu Grigoraș, a­­ accelerat. Așa a început o cursă de urmărire pe drumul județean 204 A. Deși încadrat de două patrule auto ale serviciului circulației, și avea sus oameni, șofe­rul S.G. a încălcat orice normă din de 5 tone o... pîine! legea circulației, a contribuit la lo­virea unei­ mașini a miliției, a părăsit autovehiculul încredințat. El era în stare de ebrietate. Pentru aceste gra­­ve abateri, lui Sandu Grigoraș i s-a întocmit dosar de urmărire penală. Iată, așadar, ce fel de „disciplină“ domnește în unele garaje, în unele unități economice deținătoare de au­tovehicule. Cine permite scoaterea mașinii din garaj și utilizarea ei în scopuri personale? — Aici, e vorba și de o slabă răs­pundere a conducerilor unor instituții in ce privește utilizarea parcului de mașini, ne spune tovarășul maior Va­­sile Maxim, șeful serviciului circulație din cadrul Inspectoratului județean de miliție îngăduința, protecția, siste­mul intervențiilor, manifestări dăună­toare, apar, ori de cîte ori agentul de circulație sancționează un șofer. Aici trebuie căutată, de fapt, originea in­disciplinei. Răspunzători material și moral, trebuie făcuți și acei care per­mit folosirea mașinilor statului în alte scopuri.

Next