Milcovul, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 455-529)
1971-01-14 / nr. 464
ArheHogică! Pentru anul 2071 s-a fixat o comisie, care, cică, Va avea darul să Cerceteze de unde provine scheletul de chioșc din Dumbrăveni. In dorința de a nu da multă bătaia de can viitorilor arheologi, precizăm scheletul este al chioșcului I.L.F. ara grave arsuri din incendiul izbucnit în 8 ianuarie 1971. Cum a izbucnit incendiul ? Foarte ușor, gestionarul Gheorghe Dumitrache a uitat aprinse soba și reșoul electric. A plecat acasă liniștit și... beat ca în mai toate zilele. Gata. Dacă vor mai fi întrebări, ținem să le dăm răspunsul în... 2071. Cum vă place Tot la... Dumbrăveni, altă tărășenie. O să-i puneți dumneavoastră cititorii, titlul: „O noapte de pomină“, „Dragostea cu firul, firea și cuțitul" sau „Anișoara, iubește-mă, că te tai!". Mă rog ! loan I. Toader nutrea — zicea el — niște simțăminte foarte puternica pentru o fată din Chiojdeni. Aceasta însă i-a zis: „Dacă tu mă vrei, ăi află că eu, nul' Și s-a logodit cu altul, în timp ce fata se afla , în seara zilei de 4 ianuarie a.c. la alesul ei, în satul Cîndești, Ion I. Toader a tăiat firul electric lăsînd gazdele și musafirii să continuie pețitul pe ntuneric. Răzbunarea lui nu s-a oprit aici. Știind că logodnicii urmau să viziteze în următoarea seară și o altă rudă, Toader a ajuns înaintea lor, a pătruns în casa lui Constantin Preda, s-a băgat sub plapumă, așteptîndu-l cu un cuțit pe pernă. Bineînțeles că înverșunatul îndrăgostit a fost imobilizat și trimis în fața instanței. Curajos și arțăgos Întîmplarea — demnă dar intra între verosimilele peripeții vînătorești, s-a petrecut, zilele acestea, aproape de Țifești. Vasile B. din Focșani se îndrepta către comuna sus-amintită. Călcînd greșit pe marginea unei lante de mărăcini, deodată de-acolo a zvîcnit „pușcă“, un iepure. Spre surprinderea călătorului Urechilă n-a luat-o la sănătoasa, ci, arțăgos nevoie mare, i-a sfîșiat pantalonul, mușcîndu-1 zdravăn și zgîriindu-l pe nepoftitul oaspate. Un fel de : „Bine că te văd fără armă, ne putem răfui!* și-o fi zis, în sinea lui, iepurilă. Bineînțeles că „victima“ și-a făcut griji apelînd la medici „Dacă era un iepure... turbat ?!“ Nefiind vorba „nervii“ domnului de așa ceva, iepure pot fi dați pe seama împrejurării , s-a scos din... sărite oaspetele și nu s-a lăsat călcat pe... bătătură. Rubrică redactată de A. S. MILCOVIN Realizate pe parcursul a peste 40 de ani (între 1928—1970) de către cel mai reprezentativ poet al liricii noastre contemporane — Al. Philippide — pătrunzătoarele studii și eseuri care alcătuiesc conținutul volumului de fată, evidențiază manifestările eseistului spre cercetarea rolului artei moderne în creația poetică, atit europeană cit și națională. Acestor largi preocupări le consacră poetul eseuri de o înaltă tiulă literară, pe care revăzlndu-le și selectîndu-le, cu mult discernămînt, le dă viață, publicîndu-le în recentul său volum, intitulat : Considerații confortabile. Cu acest volum, Al. Philippide, realizează o interesantă lucrare, care, împreună cu alte două valoroase contribuții anterioare: studii de literatură universală (1966), și Scriitorul și arta lui (1968) pune în discuție diferite obiective ale literaturii. Receptiv la ecourile căutărilor moderne, intr-o Înțelegere dialectică a relațiilor tradiție — inovație și revoltat că „excesul de falsificare, de transformare a realității“ duce la banalitate, Al. Philippide, consideră că astăzi se scrie“ foarte mult și foarte ușor. Se scrie fără osteneală, fără zăbavă, fără reculegere. Omul contemporan este apucat de furia scrisului și a publicisticii. Azi, mai mult ca oricînd foiletoanele ziarelor sunt umplute cu considerații asupra tuturor lucrurilor“. Deoarece în societate sunt mulți oameni “care n-au citit o carte de literatură in viața lor, dar care nu se simt bine dacă nu-și citesc jurnalul în fiecare dimineață“, poetul avînd in vedere că ziaristica satisface nevoia de informație, curiozitatea socială a individului, susține că aceasta „este un aliment spiritual de care omul în societate nu se poate lipsi“. Vorbind despre raportul dintre ziaristică și literatură, eseistul consideră că punctul de contact dintre acestea îl constituie reportajul, care, prin faptele diverse ce le confine este singurul aliment sănătos, limpede, nefaisificat, care poate hrăni pe scriitor“ cu lapte, punîndu-i in contact cu viața reală, cu viata de toate zilele și că „intrarea scriitorilor in ziaristică înseamnă pentru aceasta o rilicăre a nivelului scrisului“, o îmbunătățire calitativă a ziarelor. Nefiind de acord cu falsa părere „că intre ziaristică și literatură ar exista contradicții și incompatibilități absolute", autorul afirmă, cu deplină justificare, că această prejudecată este cunoscută de „pe vremea cînd literatura nu era considerată ca o profesiune, și că astăzi ziaristica și literatura, apropiindu-se intre ele nu au decit de ciștigat „dar poate mai mult ziaristica decit literatura“. Considerind că ziaristica este înainte de toate, o meserie, și că talentul ziaristului nu se confundă cu al scriitorului, autorul Considerațiilor confortabile este de părere că „talentul ziaristului este făcut din inteligență și pricepere“, la care „se adaugă rutina scrisului zilnic“, fără de care activitatea ziarului „nu se poate închipui". O altă temă care domină conținutul volumului de față o constituie problema tradiției literare românești. Studii ca : Avem o tradiție literară ?, Tradiție clasică și tradiție națională, Rebreanu și sufletul mulțimii, Stilul ardelean în literatura română, Tradiția literară românească etc., fie că analizează fenomenul in totalitatea sa, fie că vorbesc despre manifestările individuale ale scriitorilor, pun in lumină remarcabilele calități, de eseist ale distinsului poet și omului de rafinat gust literar. Intrebîndu-se dacă avem o traditie literară, Al. Philippide meditează pe marginea volumului lui Lucian Blaga Spațiul mioritic, ajunglnd la interesante concluzii, dacă ținem seama că ele au fost formulate cu ciiva ani mai devreme (in 1936) de cele exprimate magistral de G. Călinescu in a sa Istorie a literaturii române de la origini și pînă în prezent. Disociind tradiția de „ciobănismul mistic“ și de „ortodoxismul“ pe care se preconiza Blaga, Al. Philippide, propune ca „părăsind plaiurile mistice ale spațiului mioritic, să ne îndreptăm atenția spre citeva mari influențe de bază, care, în perioada de asimilare a literaturii noastre s-au amestecat cu fondul literaturii populare, alcătuind o tonalitate generală românească, pe care o simțim in orice scriitor român“. In continuare, delimitînd tradiția și de specificul național, criticul menționează că acest „element profund și primordial... este prezent in toate manifestările unei culturi, este Însăși firea unei culturi“, este totodată „un ansamblu, mai mult sau mai puțin orînduit, de obișnuințe, de maniere, de apucături și în același timp un mănunchi de modele și de exemple, consacrate printr-o lungă întrebuințare“ ; este „așadar un tezaur de valori clasice“. Ultima parte a volumului cuprinde interesante reflecții, cele mai multe redate sub forme de aforisme și maxime, în care autorul consideră că spre a-și dovedi lui însuși că există, spiritul uman, „are nevoie de stabilitate“, pentru că „cea mai înțeleaptă îndeletnicire" a sa este „de a-și căuta și de a-și alia limitele“. Exemplare sub aspectul informației, al rigorii analitice și al probității științifice, studiile și eseurile ce alcătuiesc conținutul volumului de tată, cu toată diversitatea lor tematică și de informație se încheagă intr-o unitate firească, oferind cititorilor texte valoroase ce prezintă retrospectiv publicistica literară ai lui Al. Philippide și exprimă personalitatea creatoare a ilustrului poet. Dumitru LAZAR Lumea cărților AL. PHILIPPIDE: „CONSIDERAȚII CONFORTABILE“ Covorul de zăpadă a început să se retragă și de pe crestele de piatră ale munților Vrancei Foto . N. MOLDOVEANU (Urmare din pag. I) rășești Cadăr Delus... și așa mai departe. Alții, tot atii controlează de numeroși, cablurilor zeci de-a lungul de kilometri de rețea. Radu Stănescu, Ion Marcu, Mihai Paraschiv,icolae Miron și ceilalți colegi ai lor, după goana prin beznă cu mașinile de intervenție, se cațără la mulți metri de-asupra pămîntului, lingă zumzetul de coarde al cablurilor, pe bazele ca niște gîtui de chitări ale stilpilor de metal sau beton. Atunci, pe vreme bună sau pe viscol, viețile multora dintre ei depind nu numai de priceperea și îndemînarea fiecăruia ci și de atenția și disciplina celorlalți. Toți știu că în mîinile lor se află viata tovarășilor de muncă, care trebuie apărată de fulgerul minunat, dar și ucigător al elecricității. Nu durează mult. In medie, defecțiuni înlăturarea ungi se cifrează la citeva zeci cunde. Încordarea de seeste insă supremă, echivalînd cu efortul unei Întregi zile de muncă din alte domenii de După secundele activitate, acelea de tensiune, cînd totul a reintrat în normal și cînd cu gesturi tremurate se aprind țigări, fiecare are un gînd de dragoste și prețuire pentru tovarășii săi. Omului din afară ii este greu să descifreze în profunzime aceste taine. Mi le-au deslușit insă tînărul inginer șef Gheorghe Moșescu și maistrul Nicolae Tătaru, secretarul organizației de partid pe exploatare. Nu lucrează de prea multi ani împreună, insă aici, unde munca oamenilor se ridică la valori aidoma celor atinse de energia pe care o stăpinesc, timpul se modifică filtrând adevăruri nebănuit de pure. Era in cuvintele lor o modestie, pentru mine neînțeleasă deplin. înțelesesem că pentru toți cei peste 260 de salariați ar exploa oameni Intre constelații tării electroenergetice, munca asta încordată Însemna meseria pe care o iubeau și pe care o considerau ca pe oricare alta. Pentru reporter insă orele petrecute în mijlocul lor a însemnat o revelație. Știam că din acel moment nu voi mai putea percepe ca pe ceva obișnuit imaginea unui electrician care sus, deasupra capetelor noastre lucrează la rețea. Iar cînd am părăsit incinta exploatării la o oră tîrzie din noapte, sclipirea limpede și vie a luminilor orașului împrumutase parcă ceva din personalitatea oamenilor pe care-i cunoscusem. ^ ^ ^ 9 : AGENDA CULTURALĂ . In cadrul întrecerii republicane a brigăzilor artistice de la orașe și sate — inachinată aniversării a 50 de ani de la înființarea partidului — s-a desfășurat recent, la Adjud, etapa județeană a competiției. Manifestarea, in cadrul căreia s-au întilnit brigăzi artistice aparținând așezămintelor de cultură, sindicatelor din I.A.S. și I.M.A., cooperativelor agricole de producție , a însemnat o utilă și antrenantă confruntare. Dintre formațiile participante s-au detașat, atit prin textul programului de brigadă cit și prin nivelul interpretării sale, echipele care au reprezentat în TM concurs căminul cultural din a Homocea, casa de cultură din Adjud și sindicatul C.F.R. Ad-Ajud — sector mișcare. ★ W Concomitent, s-au întilnit la centrul Dumitrești, in cadrul ce TMlui de al X-lea concurs al formațiilor artistice muzicale și coregrafice, formațiile reprezentative ale căminelor culturale din comunele Dumitrești, Chiojdeni, Jitia și Vintileasca. Cei peste 150 de artiști amatori — dansatori, soliști vocali și instrumentiști — făcînd dovadă unei deosebite pregătiri au reușit să realizeze un spectacol , de o apreciabilă ținută artistică. La capătul acestuia, aplauzele TM spectatorilor prezenți, adresate 4% deopotrivă dansatorilor din Dumitrești și Jitia, soliștilor Vasilica Alexandru, Marcela Busuioc, Cristian Tănase și Ion Apostol, au Însemnat răsplată și recunoștință pentru momentele de autentică artă oferite. tv JOI 14 IANUARIE 10.00—11.30 Emisiuni-lecție pentru lucrătorii din agricultură. 18.00 Deschiderea emisiunii— Emisiune în limba maghiară. 18.30 La volan. 18.50 Mult e dulce și frumoasă. 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Cînd actele nu corespund realității. Anchetă realizată în județul Arad. 20.45 Itinerar plastic: Bacău. 21.00 Film serial: „Vidocq’’ (VII. 21.30 Baschet masculin : Steaua — Spartak Leningrad (Cupa Cupelor). Repriza a 11-a. 22.00 Teleglob. 22.30 Noapte d? ianuarie. Un buchet de lieduri și romanțe. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii programului 1. VINERI 15 IANUARIE 10.00—11.30 Emisiuni-lecție pentru lucrătorii din agricultură. 17.00 Deschiderea emisiunii. Teleșcoală : limba română — clasele IX-50; fizica cl. a XlI-a. geografie cl. IX-XII. 18.00 Căminul. 18.50 Revista economică Tv. 19.10...............loto 19.20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Film artistic : „Beldmareșala" cu Rita Pavone. 21.40 Mai aveți o întrebare ? 22.40 Telejurnalul de noapte. 22.50 Închiderea emisiunii radio JOI 14 IANUARIE PROGRAMUL I I 6.00 De la 6.00 la 9.30. 9.30 Odă limbii române. 10.30 Clubul călătorilor. 11.05 Cîntă Doina Spătaru. 12.00 Melodii de Constantin Alexandru. 12.30 Întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.22 Rebus melodii. 14.00 Compozitorul săptămînii: Hector Berlioz. 15.05 O jumătate de secol de luptă eroică. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.15 Coruri bărbătești. Formația Palatului culturii din Pitești. 16.30 Melodii cunoscute, interpreți îndrăgiți. 17.00 Antena tineretului. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.55 Știința la zi. 21.25 însemnări. 21.30 Revista șlagărelor. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. 22.55 Moment poetic. 23.00 Concert de seară. 0.03—6.00 Estrada nocturnă. MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO cinema JOI 14 IANUARIE Cinema UNIREA Focșani — „Căpitanul Florian“. 14.45—17.45—20.45. Telefon 1204. Cinema FLACĂRA Focșani — „100 de carabine". 15.15—17.15—19.15—21.15. Telefon 1161. Cinema POPULAR Adjud — „Patricia și muzica". Cinema LUMINA Mărășești — „întoarcerea doctorului Mabusse". Cinema POPULAR Panciu — „Picioare lungi, degete lungi". Cinema VICTORIA Odobești — „Patricia și muzica". N.R. Ziarul nu-și asumă răspunderea pentru eventualele schimbări în program. I Joi 14 ianuarie 1971 O modernă bază sportivă în luna august a acestui an, asociația sportivă „Voința" va împlini două decenii de la înființare. La timpul respectiv, rubrica noastră va trece în revistă realizările sportivilor cooperatori, mersul ascendent al asociației în realizarea dezideratelor majore care stau în fața mișcării sportive de masă din patria noastră. în cele ce urmează, ne propunem o succintă prezentare a bazei sportive de care beneficiază cei peste 1100 membri ai asociației. Aflată pe strada Alexandru Golescu, în vecinătatea Liceelor „Unirea“ și economic precum și a Școlii profesionale M.I.U., baza sportivă „Voința“ a început a-și contura dimensiunea și silueta ei actuală în 1966 cînd un mare număr de cooperatori de la „Sporul“ și „Prestarea“ au nivelat un teren viran, folosit pînă atunci ca seră de către I.G.O. Focșani. Entuziasmul tinerilor de la cooperativele meșteșugărești din municipiu, ajutorul acordat de conducerea U.J.C.M. Vrancea se pot vedea astăzi în aspectul bazei care dispune de două terenuri de volei, unul de handbal, o groapă de sărituri, precum și de un modern grup social. Terenurile sunt drenate cu zgură roșie, drenajul oferind posibilitatea desfășurării normale a întrecerilor sportive, imediat după încetarea unei ploi care a durat chiar și 24 de ore. Tribuna bazei are o capacitate de peste 400 locuri și există condiții ca aceasta să fie extinsă. Grupul social este format din trei vestiare, baie, instalații sanitare etc. Așadar, fără a continua descrierea caracteristicilor elementelor care compun baza sportivă „Voința", cititorul își poate da seama că, la ora actuală, meșteșugarii focșăneni dispun de cea mai modernă și completă bază de antrenament și întreceri sportive din județ. Ne surprindă însă, prezența în incinta bazei sus-amintite a unei case dărăpănate, care estompează valențele de frumusețe și perspectiva de ansamblu a terenurilor și grupului social. De la președintele asociației, Cristofor Voicu, aflăm că, deși s-au făcut la organele locale ale administrației de stat, repetate intervenții, situația continuă să persiste și prezența „petei negre" din cvasi (și posibilul) complex sportiv este... evidentă. O bază sportivă își dovedește utilitatea, sensul existenței ei, prin modul ei de exploatare și în ultimă instanță prin rezultate obținute de beneficiari în activitatea sportivă de masă sau de performanță. Ne vom opri, departe de a epuiza problema, asupra cîtorva aspecte legate de activitatea sportivilor meșteșugari din Focșani, care în cadrul „Voințiadelor“ obțin în fiecare an rezultate meritorii. Interlocutorul nostru, Manole Tucan, un inimos și veșnic tînăr activist sportiv (de aproape două decenii „legat" de viața asociației) ne prezintă zeci de aspecte care converg spre ideea că baza sportivă oferă posibilitatea practicării unei activități sportive cu o largă participare. Campionatele proprii, ce încep cu faza sa cooperativă scot la iveală zeci și zeci de talente care cunosc afirmarea fie în cadrul asociației sau, cum este cazul unor atlete și trăgătoare de tir, în alte cluburi sportive. Echipa de handbal masculin antrenată de Dumitru Bucur, se pregătește asiduu în vederea barajului pentru divizia B, care va avea loc în luna aprilie și se va disputa în compania echipei ieșene "Voința". în prezent, baza sportivă „Voința", mîndrie a cooperatorilor meșteșugari din Focșani așteaptă ora marilor întreceri sportive... Nicolae SOCODAN 1 „SOIUL DE PROFESIE“ (Urmare din pag. 1) pe lângă Consiliul popular al comunei Cîmpineanca, pe V. Pogan. Adică, ți-am luat nevasta, acum pot să te dau în judecată și să fiu liniștit... Iată un fragment din reclamație, în ortografia autorului ei: „Tovarășe Președinte, subsemnatul Olteanu Mihai, cu domiciliul în orașul Focșani..., cu stimă și respect vă aduc la cunoștință nemulțumirea mea. In ziua de 29.XI. 1970, pe la ora 13,30, eram în stația de autobuz I.G.O. lingă Miliția Cîmpineanca, unde eu așteptam autobuzul spre Focșani și în același timp din direcția Focșani a venit autobuzul care își continua cursa la cap de linie unde a coborît mai multe persoane printre care a fost și numitul Pogan Vasile... de profesie tractorist și avînd o ură personală mai demult s-a luat de viața mea cu insulte, injurii și amenințări... Și pe mine mă face și vagabonț...” Am reprodus doar un fragment din această declarație, în urma căreia se intentează acțiune, urmînd ca prima audiere să aibă loc în ziua de 13 decembrie. Aici însă, se constată că de fapt nu atît V.P. a jignit, ci copilul acestuia... La următoarea ședință, cea din 27 decembrei 1970, reclamantul nu se mai prezintă și, ca urmare a acestui fapt acțiunea se clasează. Și-a dat oare seama M.O. de nevinovăția celui reclamat, ori i-a fost, brusc, rușine ? Doar judecase destul de bine faptele, le „analizase". Opi îl interesa o „intimidare“ a lui V. P. ca să-și aibă dragă doamne, asigurată „liniștea“ ? Se pare că această ipoteză este cea mai credibilă. Și, după mărturiile oamenilor,a comisiei de judecată, acțiunea lui M.O. este falsă și neîntemeiată. Abia acum se teme reclamantul de pirít ? Iți mai aduci aminte, Mihai Olteanu, cînd ai „plecat în lume“ cu soția lui V.P.? Era pe 23 martie 1970 atunci... Chiar, de ce nu ți-a fost frica atunci de injurii, jigniri și celelalte amenințări la adresa dumitale ? Am mers apoi la fostul cămin al lui M.O., acolo unde și soția, adevărata soție, și copiii îl așteptau, l-au așteptat atîta timp. Dar pentru ei, anul acesta a venit iarăși cu aceeași tristete de suflet și undeva, în casă, o umbră de singurătate devine o obsesie. Am vorbit cu Sultana Olteanu, în jur erau 2 copii mici, cel mai mic de un an și 4 luni abia, și cuvintele se legau greu, ori mai cu seamă clipa rememorărilor era neobișnuit de grea. — El îmi dă cite 400 lei pe lună și atît. Vine din cînd în cînd să-și vadă copiii. Și spune că asta e casa lui... Acum pronunță el din memorie pgr. că, l-am urmărit buzele care abia s-au întredeschis și liniștea aceea cu care are puterea să treacă peste momentele grele. Vasăzică, M.O. dă 400 lei pentru 5 copii și-i vizitează „din cînd în cînd..." Sî spune că asta e casă lui Ei nu, M.O., nu mai este casa dumitale, ci a acestor 5 copii, a femeii care crește copiii. A dumitale nu mai este, și asta o știi destul de bine... — De aceste sărbători de iarnă, nu a luat nici un cadou copiilor, o rochiță, un pantofi întreb, deși bănuiesc răspunsul, observ întîi negația ochilor, și asta e de ajuns. — Nu, de cînd a plecat nu a adus nimic. Bani da, v-am spus 400 lei. Nu știu de ce, îmi vine să cred că această femeie nu mai poate plînge. Spune de nu știu unde, din care parte a sufletului adică, șoptește mai mult: „Dar femeia aceia care desparte casele oamenilor nu are nici o lege ?“ Nu, nu era vorba despre o lege omenească, nu știu dacă după atîta tristețe mai poți crede în legile omeniei, dar sigur se gîndea la dreptate neapărat. Și n-a rostit, aici numele soțului, ci numai a plecat, cu mîhnire, capul. în schimb, o facem noi. Pentru că nimănui nu-i este permis să batjocorească, să încalce starea dreaptă a lucrurilor, să murdărească și să necinstească viața. Mihai Olteanu și-a bătut joc de tot, pentru el nimic nu este drept și sfînt. Acasă, 5 copii nu au cui să spună tată. De ce, și pentru ce M.O. ? Pentru tîrziile dumitale „sentimente“ de crai tomnatic, ori poște pentru „nepotrivire de caracter", după ce ai dat viață la 5 copii? Ca să vorbim numai de cei legitimi. Ori ca să intentezi acțiuni judecătorești, pe care apoi le abandonezi cu aceiași seninătate cu care ți-ai părăsit nevasta ? Credem că a venit cazul ca Mihai Olteanu să fie trezit la realitate. „Cetățeanul onorabil“ poate face subiectul unei al comunei dezbateri cetățenești și blamarea morală a celor lungă care trăiește să fie primul avertisment. NOTA „Picturile“ de la teatru Printre „documentele" municipiului, clădirea teatrului este o mîndrie pentru toți focșănenii, ea făcînd parte cele cîteva unicate din printre țară. Evident, că suma exemplificărilor ar putea continua. Dar pe poi ne interesează nu aspectul enumerativ în sine, ci un altul, pe care dorim a-l enunța mai pe larg în rîndurile ce urmează. După cum se știe, de aproape un an de zile clădirea teatrului se află în reparație. S-au depus eforturi materiale deosebite în ceea ce privește lucrările de renovare. Și, desigur, cînd proiectul va fi realizat, aceste eforturi se vor arăta că nu au fost zadarnice. Un „amănunt" — deci un fapt de „mică" importanță — a scăpat: picturile interioare. Toată lumea își amintește de superbele uleiuri în stil renascentist care se aflau pe bolta centrală a sălii, apoi de cele de pe bolta foaierului Astăzi ee au fost înlocuite cu binecunoscutul stil de iarmaroc, specia „femeia fatală care înghite săbii, intrați vă rogi leu intrarea...“ „Picturile“ înjosesc nu numai monumentalitatea clădirii, dar jignesc orașul în general De multă vreme nu ne-a mai fost dat să vedem o atîta lipsă de bun gust ca în realizarea celor două bolți de către „artiștii” din București (ce vreți dom'le? !). Ceea ce se mai poate face acum este angajarea unui contract cu artiști plastici consacrați pentru restabilirea bunului gust — aceștia pe de o parte, iar pe de alta, „artiștii" din București trebuie puși să suporte financiar și penal avarițiile artei lor prin maltratarea bolților teatrului, după ce, inițial, au stricat opere de artă de reală valoare : picturile existente înainte de începerea renovărilor Artié vom falsifica cu bună știință „documentele“ culturale ale unor decenii întregi de viață spirituală. Și ni se pare mai grav ! TIPARUb I întreprinderea poligrafică Bacău Y