Milcovul, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 455-529)

1971-01-16 / nr. 466

Experiența, munca de fiecare zi le-au demonstrat că, pentru a putea vorbi de o activitate culturală efici­entă și la înălțimea sarcinilor cerute de actualul stadiu al dezvoltării so­cietății, este absolut necesară asigu­rarea unui activ cultural puternic, plin de dăruire de abnegație, dar în același timp competent, pri­ceput. Și asta, cu atît mai mult cu cit, astăzi, în condițiile complexității din ce în ce sporite ce caracterizează domeniul culturii de masă, în condi­țiile în care procesul cultural-educativ pretinde și implică exigențe mari, se pune problema atragerii, selecționării și perfecționării cadrelor ce lucrează îndeosebi la sate și anume a instruc­torilor de formații artistice. Despre acești oameni am vrut să a­­flăm unele lucruri: cine sunt ei, cum lucrează, cu cine și, bineînțeles, este ceva despre satisfacția muncii lor, des­pre pregătirea lor. Așadar iată-ne la Vulturu, în mij­locul acestor oameni. — Cine sunt, de fapt, acești in­structori ? punem întrebarea la care ne răspunde tovarășul Soare Bejan, directorul căminului cultural. — In majoritatea lor aceștia sunt cadre didactice, oameni, desigur, cu o pregătire profesională dobîndită și care se numesc : Elena Cernat, Guțu Alexei, Lina Ion, Georgeta Mihu, Ale­xandrina Bejan, Ion Apostol, Eleo­nora Cernat, I. Ionică. La ultima șe­dință de analiză din decembrie, fiind nou, am trecut la reorganizarea mun­cii culturale. Cînd a venit rîndul for­mațiilor artistice și a instructorilor am ținut cont, în primul rînd, de prefe­rințe, de înclinații, de posibilitatea de a se face ceva. De fapt, un principiu metodologic simplu : utilizarea oame­nilor care manifestă deja chemare pentru aceste acțiuni, care au convin­geri pe­­ngă pregătire, adică oameni capabili să asigure succesul acestor formații. — Și care sunt aceste formații, to­varășe director ? — Brigada artistică de agitație, for­mația d­e teatru, taraful, corul și dan­surile Dintre toate, cea care își trăiește activitatea cit de cit este brigada ar­tistică de agitație, instruită de profe­soara Elena Cernat, căreia ne adre­săm : — Ce ne puteți spune de munca dumneavoastră, tovarășă Cernat? — Instruiesc această formație din 1952, experiența am dobîndit-o nu­mai prin muncă și îmi place locul de animator cultural — care e mai mult decit o chemare — aici, „La noi în sat" cum spune de fapt și textul brigăzii. — Ce vă propuneți pentru viitor ? — Mai multe ieșiri, succese și, de ce nu sprijin, îndrumare, și aș mai spune, specializare de care mulți du­cem­ lipsă și de care simțim atîta ne­voie. — Dumneavoastră, Guțu Alexei, ce formație instruiți ? — Cea de teatru și tot de cițiva ani. Pregătesc cu formația care are aproape 12 membri (interpreți fiind tineri din sat), piesele: „Oglinda min­cinoasă“ și „Piatra din casă“ cu care încă n-am dat nici un spectacol, nu pentru că n-am fi „ gata” de ieșit la rampă, ci pentru că spectatorii sunt pretențioși. Și noi avem un „blazon cultural" la care ținem... Despre cor, iată ce ne spune proas­pătul director de cămin : — Nu putem să ne afirmăm cu o formație de cor. Facem doar repeti­ții, fără a reuși să realizăm însă ce­va, pentru că, în mare parte, succese­le, aici, depind de dirijor. Așa că a­­tunci cînd el (n.n. dirijorul) lipsește... — Cu alte cuvinte, corul lipsește — Cam așa... — Dar despre acești „mesageri" care oficiază actul cultural cu pasiune — instructorii de formații — ce ne puteți spune ? — Că sînt oameni bine pregătiți dar că pot deveni buni activiști cul­turali numai în măsura în care li se oferă prilejul unui continuu control îndrumări, al unui neîntrerupt proces de perfecționare. Munca de activist cultural — frumoasă și foarte utilă - devine din ce în ce mai dificilă, una plină de răspundere și, ca și în alte domenii de activitate, specializarea este o necesitate obiectivă. — Cum credeți că s-ar putea reali­za această specializare ? — Prin inițierea unor cursuri, la nivel județean, după posibilități, mai ales în vacanțe, deoarece școala, in­stitutul, facultatea, fac prea puțin în acest domeniu. Repet, în afară de op­timism și dăruire, activistului îi este mai mult decât necesară competența, specializarea. M. DUMITRU SPECIALIZAREA -cerință majoră în munca activistului cultural EDUCAȚIA7 INSTRUCȚIA ȘI [UNK] ■ [UNK] R­olul crescînd al televiziunii ca fac­tor de civilizație, instrucție,, educație în privința învățămîntului ca mijloc de modernizare, a făcut să se nască dis­cuția, ce o redăm mai jos, și pe care am purtat-o Constantinescu, cu tovarășul Gheorghe profesor la liceul "Unirea". Rîndurile de față consem­nează succint unele opinii și idei care, credem privesc în egală măsură pe educatori, părinți ca și pe elevi. — Așadar, ce este televiziunea, privită prin prisma educatorului ? — Televiziunea este un mijloc au­­dio-vizual de o factură complexă ce evidențiază valențe pedagogice deose­bite, putind fi utilizată in procesul in­­structiv-educativ nu numai ca izvor de informații, ci și ca factor cu acțiune formativă sporită. Ea lărgește cîmpul de acțiune al im­aginii intuitive­­ dincolo­­­e limitele percepției, antre­­nînd direct procesele de gândire. Tot­odată discursul verbal propriu televi­ziunii constituie un metalimbaj ce activează permanent noi elemente­ de acțiune mintală în timp ce, prin di­namica sa, discursul vizual tinde să reducă pericolul confuziilor pe care le poate genera deseori eterogenitatea discursului verbal. — Credeți cumva că, introdusă pe scară largă, televiziunea ar sub­stitui celelalte mijloace de învățămînt, le-ar înlocui ? — Nu, desigur, ea nu va substitui și nici nu va înlocui niciodată celelal­te mijloace moderne, audio-vizuale, fo­losite în procesul de învățămînt, tot mai numeroase în ultimul timp. Ea beneficiează de ele ca mijloc­ sintetic, S3 intercondiționează organic. Punînd în valoare un întreg ansamblu de mijloace didactice, televiziunea le u­­nifică și le difuzează pe o arie mai largă, înlăturînd barierele de timp și de spațiu între școlari și sursele de informare cele mai recente, cele mai autentic științifice și mai perfecti­bile.­­ Pe lingă aprecierile de care se bucură, utilizarea ei a declanșat însă și unele reacții negative chiar din partea unor cadre didactice care își văd, prin aceasta, diminuat rolul lor. Au oare dreptate ? — Firește, nu au. Cu­ privește pro­fesorul, dimpotrivă ea îl va solicita multiplu. Televiziunea are nevoie de pregătirea lui. Aceasta este cerută și de celelalte mijloace didactice­ moder­­ne. Personalitatea lui crește o dată cu răspunderile ce-i revin în spori­rea indicilor de calitate — dacă-i putem numi așa — ai întregului pro­ces instructiv-educativ Așa că­.­— După cum vedem sînteți un a­­dept al utilizării televiziunii in școală. — Da. — Referindu-n.9 la școlile vrîncene, v-am ruga să ne spuneți cite ceva despre emisiunile teleșcoală, de­dicate elevilor, copiilor. Sunt ele cele mai fericit alese, bine realizate și prezentate la orele cele mai potri­vite ? — Cu emisiunile teleșcoală, da, sunt cu totul de acord numai că o­­rele în care se prezintă le fac inac­cesibile multor elevi și nu numai ce­lor din Vrancea. Ar trebui găsită o soluție. Știu eu, eventual schimbarea orelor. Celelalte emisiuni aș dori să MICUL ECRAN fie mai fanteziste, dacă s-ar putea chiar puțin „didactice“, cultivînd bi­neînțeles metafora poetică, (există și o metaforă prozodică, uscată), ori basmul științific ca în „Fiul morții". Numai astfel se va ajunge la un pu­blic permanent, un fel de suporteri ai televiziunii. Pentru că, de ce n-am recunoaște-o și pa noi, cei în vîrstă, ne captivează emisiunile pentru cei mici atunci cînd sînt bune. — Și acum o ultimă întrebare , îm­părtășiți cumva temerea unor părinți și educatori că televizorul face mai mult rău decit bine copilului școlar ? — Dacă ar fi să credem acest lu­cru, nu am avea nimic de cîștigat. Dimpotrivă, însă nici să le dăm — am mai spus — oricum și oricît. Tele­vizorul ii învață în plus pe copii. Noi însă trebuie să știm ce anume și să selectăm audițiile. D. MANOLACHE Cîteva comentarii (Urmare din pag. 1) Trifu nu ne-a putut oferi decit cîte­­va fraze: „Pînă în prezent am rea­lizat un număr de 1360 de spectatori. S-au prezentat cîteva recenzii care au însoțit filmele..." La spectacol se aflau aproape... 25 de spectatori. Dacă mai adăugăm fap­tul că sala are capacitatea de 240 de locuri, pe care le raportăm la cei 1360 de spectatori înregistrați pe tot parcursul Festivalului, statistica ofe­ră concluzii fără echivoc... * „Peliculă­ de sondaj fiind, înregis­­trîndu-se secvențe de probă, conde­iul reportericesc a lăsat, în continu­are, o dungă albă. Cîteva comentarii ad-hoc pe spațiul developat se impun: din „probele“ luate reiese faptul că actuala ediție a Festivalului se des­fășoară pe un plan superior față de edițiile precedente. Pe de o parte, da­torită înființării Intreprinderii jude­țene cinematografice, care a asigu­rat o certă bază metodologică (mate­riale popularizatoare a acțiunii în ge­neral și a filmelor în sine), creînd un climat necesar, propice. Apoi, se re­liefează încă un aspect demn de sem­nalat : Festivalul nu este o­ acțiune în sine, singulară. El se integrează con­textului cultural local, deseori sti­­mulîndu-1. Bineînțeles că, prin natura lucruri­lor, nu peste tot se poate reliefa a­­celași stadiu. Dar faptul în sine po­zitiv, este preponderent, creindu-se, în felul acesta, un suport pentru acti­vitatea viitoare cu filmul. Și acesta este, credem, cîștigul esențial. Diversificarea sortimentelor (Urmare din pag. 1) pun mobilizarea întregului potențial al întreprinderii, găsirea de noi so­luții menite să sporească productivi­tatea muncii și calitatea produselor. O latură esențială în acest cincinal o reprezintă producția pentru export care, după cum este prevăzută prin planul de stat, va spori cu peste 184 milioane lei valută. Fructificînd experiența căpătată în anii precedenți, aprofundînd laturile mai puțin vizibile ale producției aplicînd cu rigurozitate studiile ela­­­­borate rezultatele economice vor fi propulsate pe traiectoria eficienței sporite, vor determina în final o ca­litate sporită — imperativ primordial al etapei în­ care am intrat. Deosebit de important în acest cin­cinal este faptul că printr-o folosire judicioasă a spațiilor de producție existente, respectiv utilizarea spații­lor largi din cadrul sectoarelor de fabricație și reamplasarea unor noi mașini, creșteri ce se vor realiza din fonduri de investită, producția glo­­bală va spori anual cu circa 100 mili­oane lei. Avînd în vedere eficiența acesteia, consiliul de administrație al combinatului de lină București și co­mitetul de direcție al întreprinderii vor trebui să adopte măsuri eficien­te, astfel incit finalizarea investiției să se facă într-un timp cit mai scurt, știut fiind că de aceasta e strîns le­gat atît termenul de recuperare cit și realizarea unor sporuri mari de pro­ducție. Demarajul bun al acestui început de an, determinat de pregătirea din timp a producției și lăsarea în fa­bricație încă din anul precedent a sortimentelor aferente­ acestui an, sunt o garanție certă că în continu­are rezultatele vor face dovada unei munci entuziaste, a unor eforturi sus­ținute. MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO Â l SPORT . In preajma zilei de 24 ianuarie, elevii Liceului­ „Uni­rea", fruntași la învățătură, sînt angrenați într-un campio­nat de fotbal interclase. Deși sîntem în plină iarnă, aceasta este posibil întrucît partidele au loc pe un teren cu dimen­siuni reduse (sala de sport) și echipele sînt formate din cele cinci jucători. O Patru echipe de baschet, avînd în componența lor elevi și eleve din cele două licee de cultură generală ale munici­piului, (Unirea și Al. I. Cuza) își vor disputa o cupă decer­nată de C.M.E.F.S. Focșani, tro­feu ce va fi pus în joc cu o­­cazia aniversării a 112 ani de la Unirea Principatelor.­­ Sîntem în posesia unor vești de ultimă oră, legate de echipa Automobilul Focșani, divizionară C. După o vacan­ță (binemeritată, băieți?) de aproape o lună, lotul din tur, la care s-au adăugat juniorii Tatol­ și Crețu vor începe „se­rialul" antrenamentelor după vizita medicală, planificată pentru zilele de 16 și 18 ale lunii curente. Pînă la 20 ia­nuarie, „reglarea“ condiției fi­zice și a mînuirii balonului se va desfășura în Focșani urmind ca apoi, o săptămînă pregătiri­le să aibă loc la Soveja. Vom reveni cu alte amănunte. EXPOZIȚIE Peste cîteva zile, in cadrul muzeului de Științele Naturii din orașul de pe Trotuș se va deschide o expoziție cu dăunătorii din viticultură și agricul­tură. Prin intermediul tablourilor și materialului autentic, expoziția de la Adjud va prezenta principalii dăună­tori din cadrul sectoarelor menționate mai sus. In texte se menționează și metodele pentru combaterea dăunăto­rilor respectivi. Casa memorială Moș Ion Roată EVOCARE - Pe valea Șușiței, de-o parte și de alta a drumului dintre Răcoasa și So­­veja, se află așezată comuna Câmpuri. Ea se întinde pe o lungime de 12 ki­lometri străjuită de dealuri cu culmi înalte și coaste pleșuve. Prin pădurile ce împodobesc aceste dealuri um­blă mistreți colțuroși și fioroși la Înfățișare, care se hrănesc cu fir și ghindă, lupi și urși, precum și capre sălbatice sprintene și gingașe, cerboai­­ce cărora locuitorii le spun vaci săl­batice. Păsările de tot felul înveselesc pădurile și crîngurile cu ciripitul lor. In timpuri Îndepărtate locuitorii a­­cestei comune au fost răzeși. Cu vre­mea, moșierii, prin lăcomia lor, au reușit să acapareze pămînturile aces­tora, aducindu-i in situația de clăcași. In această comună s-a născut Moș Ion Roată, cel care a devenit reprezen­tant al țărănimii din județul Putna în divanul Ad-hoc al Moldovei în 1857. Printre țăranii care au îndrăznit să ceară desființarea legilor și rînduieli­­lor nedrepte care asupreau țărănimea in acea vreme a fost și Moș Ion Roa­tă. Pentru aceasta, inflăcăratul patri­ot a fost pălmuit de către boierul Balș unul din marii propietari de moșii din Vrancea. Ieșind în calea Domnitorului Cuza cu pringere acesta l-a sărutat și i-a dat o pungă cu bani să-și acopere ne­voile. tn semn de recunoștință pentru cu­rajul cu care Moș Ion Roată a luptat Împotriva exploatării și împilării ță­ranilor, pentru făurirea unității nati­onale, casa in care a locuit a fost­ transformată in casă memorială. Casa construită cu prispă se compu­ne dintr-o tindă și două camere. Ea a fost restaurată total in anul 1959. La intrare este așezată o placă de mar­moră cu inscripția „Aici a locuit Moș Ion Roată, reprezentant al țărănimii clăcașe în divanul Ad-hoc al Moldo­vei". Placa a fost așezată cu prilejul săr­bătoririi centenarului Unirii principa­telor (1859—1959). In interior, vizitatorul poate să-și dea seama cum trăiau clăcașii pe vre­mea aceea. Pe un perete se poate citi în facsi­mil cuvintele înflăcărate spuse de Moș Ion Roată in divanul Ad-hoc : „Apoi suspinul, durerea noastră de toate zilele, dorința cea mai mare este căderea boerescului — să nu mai fim ai nimănui, să fim numai ai tării și să avem numai o țară". Și dorința nemijlocită a inflacăratu­­lui patriot a căpătat contururi defini­­tive In anii socialismului, cînd exploa­tarea omului de către om a fost des­ființată. In comuna Cîmpuri, ca și în cele­lalte așezări din Vrancea, s-au făcut împăduriri pe sute de hectare, s-au luat măsuri pentru fixarea terenuri­lor degradate plantindu-se cu arbori și arboret, zeci de hectare S-au extins suprafețele agricole prin defrișări , ajungindu-se ca dealurile, altădată sterpe, să devină cultiv­abile în proporție de 90 la sută. Viața țăranilor cooperatori din Cim­­puri a cunoscut și ea mari schimbări. In comună s-au construit sute de case noi, școli, magazine, dispensar, cămin cultural, iar biblioteca deține peste 6 000 de volume. O mare parte dintre locuitori lu­crează astăzi în cadrul cooperativei agricole de producție iar alții la cen­trul de exploatare forestieră Ciurlea, sau la alte centre forestiere de pe va­lea Șușitei și Cremeneiului. In mijlocul comunei, Casa memo­rială a lui Moș Ion Roată rămâne ca o mărturie a năzuințelor oamenilor spre progres și libertate, lucru care numai sub conducerea Partidului Co­munist Român s-a putut înfăptui­ Vasile MANOLESCU (Urmare din pag. 1) s­au ceilalți care au schimbat utilaje uzate nu au socotit numărul minutelor ce le dimen­sionau de fapt efortul. In ziua de 8 ianuarie, stația de îmbuteliere a intrat în probele de verificare a u­­tilajelor, în rodaj, cum spune inginerul Sava Francu, șeful acestei sta­ții, iar o zi mai tîrziu, se lucra cu toată capacita­tea. Acum, schimbul și-a ocupat locurile doi de muncă. Intr-una din cele două secții ale stației șeful de tură Nicolae Lepcă dă citeva in­dicații muncitoarelor, atrage atenția asupra unor lucruri și totul reintră în normal. La cea­laltă secție, oamenii șe­fului de tură Vasile Hui­­diș, lucrează cu toată a­­tenția, cu un fel de fe­brilitate, un ritm poate obișnuit, nu numai al ce­lui de început, și urmă­resc mai ales mișcările mîinilor, degetele potri­vind etichetele, gesturile firești cu care se amba­lează sticlele... E o at­mosferă unde halatele al­be ale femeilor creează distincția și culoarea im­pune o astfel de liniște, cel mai întîi este atenția și oamenii se înțeleg par­că din ochi în primul rînd. Și apoi, obișnuința peisajului, banda trans­­portoare pe care vin sti­clele de la operația de spălat, acolo se află, su­praveghind operația, con­trolul spălării lor, Voica Popescu, apoi sticlele se umplu de, chihlimbar și iarăși ești dispus să re­memorezi chiotele toam­nei prin vii și frunza de b­rînd frumos pe dealuri, și iarăși aceeași operație de supraveghere, între­prinsă de Anica Burcă și Elena Clizer. Pe inginerul Sava Frân­cu îl surprind în această atmosferă, de fapt nu știu dacă este o mică pauză pe care și-o acordă in­ a­­ceastă zi, ori privește un­deva la aceste mese­ de lucru, acolo unde se­ a­­plică etichetele pe sticlă, ori dincolo unde se toa­­letează buteliile și se am­balează în hîrtie de mă­tase. E, nu știu cum, par­că mai grav, mai concen­trat ca în alte dați. — Sunt primele zile de lucru, îmi spune, de du­pă reparația capitală, a­­cum este producția, și a­­ici sînt acele mii de sticle pe care le îmbuteliem pe zi, atenția cu care pri­vim fiecare operație. Am intrat în 1971 angajați decisiv încă din aceste prime zile cu gîndul să dăm marfă de calitate, să nu avem refuzuri din par­tea beneficiarilor. Apoi, s-a întors cu toată fața spre mine , spune, crezi că o să reușim, crezi că o să ne depășim angaja­mentele, așa cum am fă­cut-o de fiecare dată ?, și a zîmbit parcă mai mult întrebării, o întrebare ca­ ACEASTA DIMENSIUNE ,1 VREDNICIEI... te putea fi oricum de circumstanță în împreju­rările acelea, dar eu am crezut dincolo de cuvin­te și am înțeles că pe in­giner îl preocupa cu toa­tă seriozitatea problema producției. Apoi am vorbit iarăși despre vinuri, despre a­­cest vin alb ce se îmbu­­telia pentru clienții de peste hotare, ca și des­pre primul vin roșu vînă­­toresc, sortiment creat de către colectivul de in­gineri și tehnicieni ai a­­cestei întreprinderi, vin așteptat pentru îmbutelie­re în cursul acestui an. Mai mult decît orice îmi dădeam seama că vorbele cuprindeau ceva din at­mosfera de producție, și dacă Voiam să cuprind o dimensiune a zilei, aceas­ta se încadra desigur în efortul tuturor celor de aici, din schimbul doi, în­­tr-una din primele zile a­­le reînceperii lucrului..., „E primăvară în ianuarie..." tv SÎMBATĂ 16 IANUARIE 17.00 Deschiderea emisiunii. 18.10 Publicitate. 18.15 Bună seara, fetei Bună seara, băieți ! 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Tele-enciclopedia. 20.50 Formații și soliști de muzică populară. 21.10 Film serial: „Incoruptibilii”. Povestea bandei lui Walli Le­­genza. 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.10 Săptămînă sportivă. 22.30 Gala schitelor lui I. L. Caragiale. 23.30 închiderea emisiunii progra­mului 1. DUMINICĂ 17 IANUARIE 8.45 Deschiderea emisiunii. Gimnas­tica de dimineață. 9.00 Matineu duminical pentru co­pii — Aventurile lui Plum-Plum de dose Geal. 10.00 Viața satului. 11.30 Albumul compozitorilor români — Paul Constantinescu. 12.00 De strajă patriei. 12.30 In reluare, la cererea telespec­tatorilor — Recital Mihaela Mihai — Formația „The Golden Gata“. 13.00 închiderea emisiunii de dimi­neață. 14.00 Deschiderea programului. Emi­siune în limba maghiară­ — județul Harghita — la hotarul dintre două cincinale (transmi­siune directă de la Miercurea- Ciuc). 15.30 Sport: Campionatul european de săniuțe — Transmisiune de la Imst — Austria. 16.30 Studioul N. 18.01F Unul din doi — Emisiune concurs transmisă din sala Ca­sei Centrale a Armatei. 19.00 Rapsodia română — Caleidos­cop folcloric realizat cu con­cursul artiștilor amatori din județul Mehedinți. 19.20 „1001 de seri". 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 România '71 — azi — județul Alba. 20.30 Divertisment la Cluj­ Participă­­ orchestra Operei Române din Cluj, orchestra Casei de tară a studenților, precum cul­și numeroși interpreți. 22.30 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii programu­lui 1. radio SÎMBATA 16 IANUARIE PROGRAMUL 1­ 6.00 De la-6.00 la 9.30. 9.30 Miorița. 10.05 Muzică populară din Banat. 10.30 Din țările socialiste. Emisiune de la Moscova. 11.15 Radioclub turistic. 11.30 Slăvită fi­ patria mea — cîntece. 12.00 La microfon Anca Agemolu. 13.00 Radiojurnal. 13.30 Radiorecording muzical. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-ru­­tier. 17.00 Știință, tehnică, fantezie. 17.30 Din înregistrările lui Grigoraș Dinicu și ale Măriei Tănase. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.55 Știința la zi. 21.25 Consemnări. 21.30 Revista șlagărelor. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorolo­gic. Sport. 22.30 Muzică de dans. 22.55 Moment poetic.­­ 23.00 Expres melodii. 0.03—6.00 Estrada nocturnă, cinema SÎMBATA 16 IANUARIE Cinema UNIREA Focșani — „Căpita­nul Florian“. 14.45—17.45—20.45. Telefon 1204. Cinema FLACĂRA Focșani — „100 de carabine". 15.15—17.15—19.15—21.15. Telefon 1161. Cinema POPULAR Adjud — „Patricia și muzica". Cinema LUMINA Mărășești — „În­toarcerea doctorului Mabusse". Cinema POPULAR Panciu — „Picioare lungi, degete lungi". Cinema VICTORIA ®dobești — „Pa­tricia și muzica". N.R. Ziarul nu-și asumă răspunderea pentru eventualele schimbări în pro­gram. JL Sîmbătă 16 ianuarie 197Îr b­^iSrxif­­ icăți^1 ^ ^ MBEESIIN­ Amprenta „gospodarilor“ de la I.J.C.M. In urmă cu un an In ianua­rie 1970, conducerea întreprin­derii județene de construcții­­montaj Vrancea, a predat în­tr-un cadru festiv beneficiaru­lui (întreprinderea de morărit și panificație), noua și moderna secție­i nr. 6 din Focșani. Tot a­­tunci, printr-o minută încheia­tă „ad-hoc”, constructorii se o­­bligau să îndepărteze în cel mai scurt timp molozul și pă­­mîntul rezultat de pe șantier. Numai că, după cum puteți ve­dea în imagine, I.J.C.M.-ul nu și-a onorat nici p­înă astăzi pro­misiunea... în noiembrie anul trecut, do­rind probabil să impulsioneze executarea minutei, salariații secției de panificație au promis că vor executa muncă patrioti­că la îndepărtarea acestei „de­zolante amintiri“ a șantierului, dacă I.J.C.M.-ul oferă mijloace­le de transport. Zadarnic. Tim­pul a trecut și curtea secției de panificație de pe strada Cără­buș continuă să arate la fel. Acum, la trista aniversare, ne întrebăm dacă „gospodarii" constructori focșăneni au de gînd să-și serbeze și la anul... „opera“? TIPARUL I la trei diaderea poligrafică Bacău i

Next