Milcovul, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 687-764)

1971-10-01 / nr. 687

MGAN AJ COMITELUI JUDEȚEAN VRANGEA AJ P.CJL. $ AI CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN ANUL IV­­ NR. 687 VINERI 1 OCTOMBRIE 1971 4 pagini — 30 bani IN FIECARE SECTOR Prln AGRICULTURĂ SE IMPUNE: O ÎNALTA RESPONSABILITATE FATA DE LUCRĂRILE CAMPANIEI DE TOAMNA Timpul prielnic-un capital care nu trebuie risipit Toamna, cum e si firesc de altfel, zilele bune se pot numără. De aceea, fiecare oră folosită cu pricepere, pen­tru urgentarea lucrărilor agricole, are o importanță deosebită. Pentru rezolvarea cu succes a tu­turor operațiunilor din cîmp — re­coltarea la timp și fără pierdere a întregii producții din acest an, cit și însămînțarea în condiții optime a griului — în fiecare unitate trebuie avută în vedere buna organizare a muncii în scopul folosirii cu randa­ment sporit a forței mecanice și ma­nuale. — Toate activitățile din această pe­rioadă — ne-a spus tovarășul Petre Bratu, președintele cooperativei a­­gricole de producție din Slobozia­ Bradului — căutăm să le rezolvăm cit mai bine. Preocuparea membrilor consiliului de conducere, prin exem­plul personal al brigadierilor­, face ca la muncile cîmpului, cînd se so­licită un ritm sporit, participarea oa­­­­menilor să fie tot mai mare. Procedînd astfel, cele 7 tractoare acționează din plin la lucrările­ pre­gătitoare în vederea însămînțărilor de toamnă. Aici, cele 150 de hectare de grîu sînt amplasate după porumb, întreaga suprafață este eliberată, iar arăturile și crearea unui pat germi­nativ corespunzător s-au efectuat în procent de peste 75 la sută. Respec­­tînd viteza de lucru, cu cele­­ două mașini din dotarea secției, semăna­tul se poate încheia în epoca optimă. Paralel cu aceste operațiuni, mem­brii cooperatori lucrează din plin la recoltatul porumbului și a struguri­lor. Zilnic se recoltează aproape 50 de hectare de porumb și se livrează cîte 35 tone de struguri de masă și pentru vinificat. Pentru a preveni pierderea recoltei, din cauza muce­gaiului, ritmul se va intensifica. Sunt, deci, preocupări­ diurne ale unor cooperatori harnici, dornici de a realiza noi succese menite să ducă la întărirea economică a unității. Dar, cu totul diferită­­ este optica celor care activează în cooperativa a­­gricolă de producție din­ Gugești. Aici, se așteaptă ca problemele campaniei agricole de toamnă să se rezolve de la sine, fără însă a se acționa energic, prin aplicarea unor măsuri concrete care să conducă la rezolvarea sarcinilor care revin. Din cele 320 hectare cultivate cu porumb, s-au recoltat abia 50 hecta­re. Viteza zilnică stabilită — ne-a spus Gheorghe Rimniceanu, președintele unității, — este de 5 hectare. Făcînd un simplu calcul rezultă că la unita­tea de aici va trebui, nici mai mult nici mai puțin, decit 54 zile lucră­toare. Mergînd astfel, se poate afir­ma că la Gugești iarna vine mai re­pede decit s-ar termina de recoltat porumbul. Dar, aici mai sunt și alte treburi de executat. Floarea-soarelui de pe 40 hectare așteaptă să fie tre­ierată, 15 hectare de sfeclă și tot atîtea de viță de vie să fie recoltate. Dacă m­ai adăugăm și faptul că, pentru cele 550 hectare care urmea­ză să se însămânțeze cu griu și seca­ră doar numai 48 hectare sînt pregă­tite și nu s-a semănat nimic și nici măcar nu s-a asigurat sămînța nece­sară, avem o privire de ansamblu completă asupra felului cum se mun­cește în această unitate. Ne aflăm într-un sezon cu activi­tăți complexe cînd fiecare lucrător de pe ogoare trebuie să contribuie din plin. Intensificarea eforturilor, printr-o bună org­anizare a muncii, trebuie să se întîlnească în aceste zi­le în toate unitățile, pentru­­ încheie­rea în epoca optimă a lucrărilor. Nicolae POPOVICI CORESPONDENȚII ___________ .­­ NE TRANSMIT: Urechești Intre cele mai recente reali­zări edilitar-gospodărești din a­­ceastă localitate, se numără și podul de­­ la punctul Iliescu și, resppectiv, cel de la punctul Do­­robantu, a căror construcție în­sumează vrednicia a numeroși cetățeni. Numai pentru primul pod­­ de proporții mai mari, aflîndu-se la intersecția drumu­rilor către șoseaua­ națională și către Toharcă, a fost necesară procurarea a 170 saci de ci­ment și a unei însemnate can­tități de balast. Atît la această construcție, cît și la cea din punctul Dorobanțu, s-au remar­cat deputații Mircea Niculescu și Georgeta Gherghina, precum și cetățenii Fănică Tudor, Vic­tor Herghelegiu, Năstase Simi­­on, Vasile Ciubotaru, Neculai Olteanu și mulți alții . Barbu ALBA BEI Dumbrăveni Duminica înseamnă și la Dumbrăveni, ziua în care locu­itorii acestei așezări își aduc o contribuție substanțială la activitățile potrivite sezonului. Această remarcă poate fi e­­xemplificată cu faptul că 425 salariați de la instituțiile loca­le și elevii școlii generale, au recoltat, cărat și depozitat 35 tone porumb. Mai vrednici s-au dovedit salariații Virgil Marin, Costel Anton, Nicolae Spînu, precum și cadrele didactice Mioara Tilvăr, Ion Ticu și Radu Stoica. Mihalache TILVAR Efectivelor de animale— spații cores­punzătoare de cazare 1 octombrie, începutul ulti­mului trimestru din an și în a­­celași timp începutul anotimpu­lui friguros cînd toate țile cooperatiste trebuiau unită­să aibă asigurat spațiul corespun­zător de cazare pentru efecti­vul­ de animale intrat in peri­oada de stabulatie. Planul de investiții pe anul în curs certifică importanța ca­re se acordă zootehniei. Ast­fel, în cadrul unor unități tre­buiau realizate 10 plombe pen­tru grajdurile de vaci, fieca­re cu o capacitate de 120 ca­ Ioan BOGDAN (Continuare In pag. a­lil­aj Transportarea rapidă și în cele mai decisiv pentru încheierea la timp bune condițiuni a recoltei — factor a campaniei agricole de toamnă. Casa pionierilor își începe un nou an de activitate ieri, in sala Ateneului, peste 500 de pionieri și școlari au participat la festivitatea des­chiderii noului an de activita­te al Casei pionierilor Focșani. După cuvîntul de deschidere rostit de tovarășa Cornelia Ploscaru, directoarea Casei pionierilor, s-a făcut o suc­cintă prezentare a rezultatelor obținute în anul școlar trecut în cadrul cercurilor artistice și tehnice, subliniindu-se în mod special latura educativă a ac­tivităților desfășurate în cercuri, activități concretizate prin numeroase premii cucerite de diplome și purtătorii cravatelor roșii în diferite confruntări republicane. Momentul de o deosebită încărcătură afectivă l-a consti­tuit „Premiera... medaliilor", cînd, participanților la con­cursul „Minitechnicus 71", s-au înmînat 9 diplome și me­d­­dalii de aur, rodul strădaniilor lor într-un an de muncă. Tot cu acest prilej, în holul Ateneului, s-a deschis o expo­ziție cuprinzînd exponate a­­parținînd celor 15 cercuri ar­tistice și tehnice cu care Casa pionierilor din Focșani își în­cepe noul an de activitate. —, PAG. A III-A —_ LUCRĂRI DE SEZON ÎN FERMELE CRESCĂTOARE DE OI INTUIRE CU PRODUCȚIA La întreprinderea agricolă de stat din Odobești, alături de cîteva sute de elevi de la Liceul economic din Focșani, pe suprafețe de ordinul mi­ilor de hectare cultivate numai cu viță de vie, și-au dat intîlnire aici, în cunoscuta podgorie și peste 430 de studenți de la Institutul astrono­­nomic din București. Cu toții sunt din anul I, tineri care au îndrăgit profesiunea de specialist, dornici de a lucra după terminarea facultății în unitățile agricole soci­aliste aducând aportul lor la dezvolta­rea acestui important sector. Pentru ei, viața de student este inaugurată așadar printr-un contact nemijlocit cu producția. Dar, înainte de toate­ ei își fac și o înaltă­­ dato­­­­rire patriotică ,deoarece aportul fie­căruia dintre'ci qontribtyg l* 'cer­tarea unei cantități tot mai mari de struguri. Și la sfârșitul fiecărei zile de lu­cru, randamentul muncii se măsoară în numărul coșurilor culese, în cu­noștințele acumulate, fiindcă cei e­­chipați în salopete vin nemijlocit in contact cu lucrătorii, cu specialiștii care au experiență de viață și pro­ducție. Pentru majoritatea dintre ei, con­tactul cu producția este abia la în­ceput pentru alții însă o continu­are. Aceasta deoarece Paula Debulescu, ca și alți colegi au lucrat în produc­ție ca tehnicieni ,iar acum s-au hotă­­rît să-și continue strudiile, să devi­nă ingineri. — Eu, ne spunea Elisabeta Matin­­ca, am terminat liceul teoretic, dar în fiecare vară lucram la cooperativa agricola alături de părinții mei din comuna Valea Maerșului, iar la ab­solvire, doresc să mă întorc acasă, fiindcă îmi iubesc consătenii, îmi pla­ce meseria aleasă. Prezente zilnic în mijlocul lor, asis­tenții Măriuca Teșu-Bogdan, Alexan­dra Lozinski, Mihai Petculescu, ca și celelalte cadre didactice de altfel, ca­ută să insufle celor mai tineri stu­denți atașamentul față de muncă, față de frumoasa profesie aleasă. Și astfel, pe tărîmul activității di­urne, cei aflați în practică la Odobești obțin frumoase realizări. Dacă ar fi să evidențiem pe cei care își aduc acum aportul­­ la culesul la timp și fără pierdere al strugurilor ne-a spus asistenta Măriuca Teșu-Bog­dan, trebuie menționați studenții: Te­odora Diaconu, Elena Pencea, Florența Balica, Georgeta Stroe, Marin Manea, Marin Aspra, care zilnic recoltează­­ peste 500 de kilograme, depășind în a­­cest fel norma stabilită. Și, astfel, sub conducerea cadrelor didactice de la institut, timp de patru­­ săptămîni cei mai tineri studenți se vor integra în procesul de produc­ție, vor acumula noi cunoștințe... N. P. Pentru ca învăță­mîntul să fie strins legat de viață, de producție, ca tineretul studios sa fie educat in spiritul muncii, al idealurilor socialismului — acesta este inaltul sens al vizitei de lucru făcută de tovarășul NICOLAE­­ IEAUȘESCU in scoli de toate gradele din Capitală In cursul dimineții de joi, 30 sep­tembrie, tovarășul Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășii Dumitru Popa, Leonte Răutu, Ștefan Voitec, Miron Constantinescu, Miu Dobrescu, a vizi­tat școli elementare, profesionale, li­cee de cultură generală, de speciali­tate și tehnice din Capitală. In această vizită de lucru, condu­cătorii de partid și de stat au fost în­soțiți de Mircea Malița, ministrul în­­vățămîntului, Dan Martian, prim-se­­cretar al C.G. al U.T.C., ministru pen­tru problemele tineretului, de cadre de conducere și specialiști din re­țeaua învățămîntului de toate gra­dele, de activiști de partid și de stat. Prezența secretarului general în _­școli de diferite profiluri, acum, la în­­­ceputul pimilui an de studiu, repre­­zintă­ în^ 'O mărturie a prețuirii acor­date școlii­ și slujitorilor ei de parti­dul și stabul nostru, a grijii permanen­te pentru dezvoltarea și perfecționa­rea învățămîntului,"' căruia i s-a în­credințat înrâlta misiune de a educa tî­­năra­ generație,"'de a o forma pentru muncă și viață,'în spiritul nobilelor idealuri ale socialismului. S-a integrat organic în viata fie­cărui cetățean, ca­ o manifestare a bine grăitoare a democratismului orîndui­­rii socialiste,­­a­ legăturilor ce unesc atît de trainic poporul și partidul, pre­zența aproape cotidiană a tovarășului Nicolae Ceaușescu, a celorlalți condu­cători de­ partid și de stat, în mijlocul unor colective de muncă din toate do­meniile de activitate. Ceea ce ne-am obișnuit să­ definim stilul­ de lucru al­­ secretarului general, semnifică în e­­sentă pr­eocuparea sa statornică de a analiza la fata locului modul în care se transpun în viată hotărîrile Con­gresului al X-lea, de a se sfatui per­manent cu făuritori de bunuri mate­riale și spirituale într-un dialog fruc­tuos, menit, să deschidă noi orizonturi, noi perspective mersului nostru­­ îna­inte, pe calea făuririi societății socia­liste, multilateral dezvoltate. In această lumină se înscrie­ și vi­zita de lucru de ieri', prilej de a constata realizările dobîndite în în­deplinirea indicației privind legarea învățămîntului de viață, de produc­ție, prin activitatea atelierelor-școală, prin transformarea întregii rețele de școli în adevărate amfiteatre ale mun­cii și de a adopta măsurile care să dezvolte,­ pe planuri superioare, a­­ceste realizări. Cu atît mai mult, cu cît în acest an de învățămînt s-a ho­­tărît, de către Secretariatul C.C. al P.C.R., ca școlile, de pe întreaga fi­lieră, să beneficieze de sprijinul con­cret și direct al unităților produc­tive — din industrie, agricultură, coo­perația de consum și meșteșugărească, care au sarcina să înzestreze atelie­rele din școli cu mașini, utilaje, a­­parate, scule și să asigure în același timp și asistența tehnică de speciali­tate. Iată, așadar, ce vast și generos cîmp de activitate se deschide în fața învățămîntului nostru, pentru ca șco­lile și liceele să educe tineretul în spiritul muncii, să-l deprindă să lu­creze în orice domeniu, să-l facă să înțeleagă că orice activitate folosi­toare societății este o muncă de o­­noare. Vizita conducătorilor de partid și de stat începe la Liceul industrial e­­nergetic din șoseaua Giurgiului. Du­pă cum se știe, aceste școli de spe­cialitate au un rol bine definit în sistemul nostru de învățămînt post-ge­­neral, ca principală sursă de cadre cu pregătire medie pentru toate ramu­rile economiei naționale. Specificul lor — obținerea de către tineri a unei calificări profesionale concrete, con­comitent cu diploma de bacalaureat — se bucură de o largă apreciere și ade­ziune din partea acestora, fapt dove­dit și de participarea lor în număr din ce în ce mai mare la concursul de ad­mitere. Activitatea primei promoții de absolvenți ai liceelor, de speciali­­­tate, care din vara aceasta lucrează în producție, dovedește din plin efica­citatea acestei forme de învățămînt. La intrarea în clădirea liceului, tovarășul Nicolae Ceaușescu este în­­tîmpinat de ministrul energiei elec­trice, Octavian Groza, de cadrele di­dactice și de un mare număr de elevi, care oferă flori, aclamă cu en­tuziasm. Pe o mare pancartă des­fășurată pe frontispiciul clădirii, se află urarea: „Bin­e ați venit în mij­locul n­ostru, dubite tovarăși *'1 Ceaușescu­*. " ■ •*-i«JI­PP Directorul liceului, prof. Alexan­dru­­ Moșu, înfățișează oaspeților, unele aspecte din activitatea institu­ției nö­destre ,o conduci.. O arată, că în prezent în liceu învață, la cursu­rile de zi și serale, 768 de elevi, pre­­gătindu-se să devină muncitori­­ și tehnicieni cu înaltă calificare în sectoarele termo și electroenergetic. Prima promoție care a absolvit a­­nul trecut se află în producție, în unități de specialitate printre care întreprinderea , „Energoreparații“, diverse centrale electrice, dovedind pricepere și competență în muncă. Se arată, de asemenea, că 16 absol­venți au intrat în instituții de învă­­țămînt su­perior pentru a deveni in­gineri și sub­ingineri. Sînt vizitate apoi atelierele —­­școală, laboratoarele și cabinetele tehnice ale liceului, înzestrate cu uti­laje realizate de întreprinderea­­ Energomontaj“, care patronează a­­ceastă școală, precum și prin autodo­­tare, prin confecționarea în școală a unor instalații necesare practicii ele­vilor, economisindu-se peste 300.000 lei. Elevii își desfășoară activitatea sub îndrumarea calificată a cadrelor didactice, a unor ingineri și tehni­cieni care lucrează nemijlocit în pro­ducție. Cei din ultimele­ clase își desăvîrșesc meseria aleasă în între­prinderile unde vor lucra după ab­solvire, în felul acesta pățind să cu­noască mai bine procesul tehnolo­gic. Vorbind despre perspectiva dez­voltării bazei tehnice pentru practi­ca elevilor, directorul școlii infor­mează pe oaspeți că se află în cons­trucție un poligon termo și electro­­energetic de cea mai mare necesita­te pentru instruirea de specialitate a elevilor.­­­Conducătorii de partid și de stat se interesează în­ vizita prin atelierele -școală la ce su­c­rează elevii. Se a­­rată că există un plan de activitate bine întocmit pe baza căruia se exe­cută o serie­ de piese solicitate de u­­nitățile productive ; se bobinează ro­toare de motor. Se face revizia unor agregate și armături de specialitate, se execută plăci pentru turbine. Apreciind realizările obținute, se­cretarul general al partidului reco­mandă ca dotarea atelierelor să se f­a­­ă numai cu mașini și utilaje ca­re funcționează și în întreprinderiile de specialitate,­­pentru ca elevii să dobîndească’ în­tr-ad­evăr o calificare: cerințele­ vieții, îmbinarea organică a cunoștințelor de cul­­tură generală cu prac­tica productivă — criteriu fundamental în școlile generale și licee în școlile generale și liceele de cultură generală, noul an de învă­țămînt a debutat sub noi și promi­țătoare auspicii. Pregătirea tehnico-productivă, în paralel cu formarea unui orizont cultural larg la elevii din această categorie de școli, este o necesitate ce decurge din realitățile și cerin­țele vieții, din dezvoltarea impetu­oasă a bazei materiale de producție a societății noastre, a științei și teh­nicii. Nu se mai poate concepe un învățămînt desprins de ceea ce se (Continuare în pagina a IV-a) Astazi, 1 octombrie, în jurul orei 11,30 postu­rile noastre de radio și televiziune vor transmite, în direct, mitingul ce va avea loc în Capitală cu prilejul deschiderii anului universitar 1971—1972. Nerespectarea termenelor își are corespondent în organizarea defectuoasă a lucrului Toamna, pădurile Vrancei devin fosfores­cente de înălțime și de melancolii, melancolia încrustată între nervu­rile frunzei ce trece în galben și se descoperă privirii de după înde­lungi clipe de reverie, subliniind totdeauna ceva mai tîrziu un mister. Misterul păsării variînd în văzduh, ultima pasă­re prin septembrie, ul­tima pasăre prin toam­nă, ca o rătăcire, ca o imagine neașteptată deschizînd astfel de ar­curi de triumf pe care le înțeleg, acum știu bine, numai oamenii pădurii, numai acei tăietori de lemne ce coboară din tată în fiu drumurile și cărările Lepsei, ale tu­turor exploatărilor fores­tiere cu nume ciudate și pure. — Poate mîine o să fie soare... — De ce dorești soarele, COSTICA DESAGA ?, l-am întrebat pe omul de lingă mine, maistrul de exploatări de la Salcia, cel care mă conduce de peste două ore și-mi spu­ne ce este această nouă culoare a frunzei, cum se sortează lemnul pen­tru a fi industrializat, ce cred și ce visează oame­nii cu care lucrează de 20 de ani. De 20 de ani, îmi spune, pe atunci a­­veam 16 ani doar, am pus țapina pe umăr și am urcat în munte. De atunci am început să cunosc muntele, pădurea, oame­nii. Vezi, 20 de ani nu înseamnă o bucată de viață, pentru că ea nu se desprinde de tine, dar 20 de ani înseamnă că tu trebuia să fii aici, să muncești aici. Să-ți faci datoria în primul Altfel, vin gîndurile, rînd, te poți îndoi de tine și dacă ajungi să te dezvinovă­țești, atunci zici, 20 de ani, bucata asta de via­ță... — Și totuși, de ce do­­rești soarele ? Mergeam, rugi de mu­re ne îmbrățișau picioa­rele, pentru că acolo sus, la Salcia murele se coc pînă în decembrie. Oco­leam hățișuri și tufișuri mai dese, iarăși ieșeam pe cărări, priveam acele depărtări ireale, fantas­tice și coloritul toamnei pe care îl poți supune memoriei. Dar eu îi așteptam răs­punsul mai ales și omul acesta, pe al cărui carnet de muncă nu este trecută decit o singură dată, întâi martie 1951, zîmbea, poa­te unei amintiri, poate u­­nor alte gînduri frumoa­se, adevărate. — Pentru noi timpul este un fel de obsesie, în­cep altfel, nu ? Dar ăsta este adevărul, aici,plouă mult, acum două săptă­mîni a nins. Atunci stăm, dar să vii să vezi oame­nii cum se frămîntă, cum își mușcă țigara în colțul gurii și se uită la cer. Uite-așa spun, nu se mai face bine odată, stăm aici pînă ne-apucă amorțeala,­ și uite, asta este obsesia noastră, soa­rele. Anul acesta, punctul Salcia a exploatat peste 16 000 metri cubi de lemn. In fiecare săptămînă oa­menii au urcat luni la munte și au coborît sîm­­bătă. Pentru că aici nu te poți juca cu timpul op­tim de muncă, nu ai cînd să urci, să cobori. Mereu cu tapinele, cu toporul, cu ferăstrăul. Ne oprim o clipă lingă drujbarul Gheorghe Burdușa. Fe­răstrăul electric mușcă cu sete carnea puțin roză a lemnului. Muzica asta a pădurii supune parcă u­­nei astfel de meditații secundere. — Nu te-ai plictisit, meștere? îl întreb, în­­tr-una din acele pauze scurte, cît trece la un alt buștean. — Noi cu asta ne-am învățat. Eu sunt de pe aici, din munte, cum se spune, n-am cum să mă plictisesc de pădure. Dacă nu ți-e dragă pădu­rea înseamnă că nu ești muntean... Puțin mai departe, alt druibar, Ion Grosu. A­­mîndoi­­ lucrează cu mai­strul Desagă de peste 12 ani. Și, mi se spune, o să ne lăsăm toți trei la pen­sie... — Și ce e greu în me­seria dumitale?, îl în­treb pe Ion Grosu... — Nu de greu trebuie să vorbim, ci de felul cum știi să muncești. Să faci mai mult, să lucrezi mai mult și mai bine. Pentru că asta ne e da­toria. Dacă întîi începi să te plîngi că e greu, a­ Ion PANAIT (Cont. în pag. a 11-a) Oameni înfrățiți cu pădurea Ne-am propus, pe baza unor lu­cruri prinse „în obiectiv" să expli­căm, cu ajutorul unor secvențe, cau­zele care generează restanțe la con­strucțiile de locuințe din zona Foc­­șani-sud. Arătam în numărul 683 al ziarului nostru că la acest punct de lucru, de la începutul anului și pînă în prezent au rămas restante 130 de apartamente. Derulând „filmul" aces­tor lucrări vom constata că deseori pelicula este „voalată" de ceea ce numim organizare necorespunzătoare. E suficient să arătăm că datorită IN CONSTRUCȚIA DE LOCUINȚE defecțiunilor dese la betoniere, nece­sarul de betoane pe șantier nu se asigură decit în proporție de 50 la sută, iar macaralele de mare pro­ductivitate sunt utilizate la mai pu­țin de jumătate din capacitate. Dacă deseori s-au făcut justificări privind rămînerile în urmă datorită lipsei forței de muncă și a unor materiale, acestea explică în parte ,nerespec­tarea termenelor. De la începutul a­­nului și pînă în prezent, ca urmare a unor remedieri făcute din cauza execuției necorespunzătoare a anu­mitor repere s-a consumat un volum mare de forță de muncă. Totodată, deși în anumite pe­rioade au lipsit unele materiale, gos­podărirea pe șantier a lăsat mult de dorit. Or, este bine cunoscut faptul că la realizarea ritmică a obiectivelor de investiții, utilizarea rațională forței de muncă, gospodărirea judi­n­cioasă a materialelor, folosirea la în­treaga capacitate a utilajelor au un rol precumpănitor. Cu toate acestea, asemenea laturi ale activității pro­ductive care vizează, în esență, efi­ciența economică a investițiilor sunt încă neglijate de către executant. La data vizitei noastre­­ pe șantier (27 IX a.c.) la stația de betoane, o betonieră nu funcționa de aproxima­tiv patru ore. Motivul ? Avea mo­torul ars, iar intervențiile se fac la atelierul întreprinderii. Un calcul sumar arată ca în acest timp s-au pierdut peste 24 mc beton. — Nu e nevoie de betoane pe șantier — a încercat să ne justifice șeful de echipă al stației, Iordache Avram. Paradoxal, dar la acest șantier se înregistrează cele mai mari restanțe la locuințe, și totuși nu e nevoie de betoane. Mai poate fi vorba în aceas­tă situație de recuperarea restante­ Nicolae LADARU (Continuare în pag. a III-aJ

Next